Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 629/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 629
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 141 din data de 26 martie 2008 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 592 din data de 10.10.2007 a Judecătoriei Pașcani.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 13 2008, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 592 din 10 octombrie 2007 Judecătoriei Pașcani, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal în dauna părții vătămate.
În baza art. 33 lit. "a" și 34 lit. "b" Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit termen de încercare de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.
A fost admisă acțiunea Spitalului Clinic de Urgențe "Sf. " I,-, județul I și inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată în sumă de 1.337,51 lei.
S-a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I și inculpatul a fost obligat să achite sumele de 474,88 lei (victima ) și suma de 1.559,11 lei (victima Gh.).
S-a luat act că Spitalul Municipal P nu s-a constituit parte civilă.
S-a admis acțiunea civilă a părții vătămate și inculpatul a fost obligat să achite părții civile suma de 2.300 lei, iar "" - Sucursala B suma de 168,00 Ron.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 6.03.2006, în jurul orei 10,30, inculpatul circula cu autoturismul 1310 cu nr. IȘ-05- dinspre P spre comuna Lespezi, jud. Inculpatul a luat în autoturism 2 pasageri de ocazie și anume G și. Pe raza comunei, la Km. 23+180 în timp ce din sens opus circula un autoturism, inculpatul, ce poseda permis de conducere din aprilie 2005, fiind derutat, a frânat, virând stânga și astfel a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de -. din autoturism aflați pe bancheta din spate au fost aruncați din autoturism. În urma acestui impact s-a produs, ulterior la 16.03.2006, decesul lui Gh. și vătămarea gravă a lui care a prezentat leziuni ce au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Starea de pericol la producerea accidentului rutier a fost creată de inculpatul, care deși rula cu o viteză de 64,23 Km/, a pătruns pe contrasens cu autoturismul și astfel a intrat în coliziune cu un alt autoturism ce circula regulamentar.
Instanța a constatat că, în drept, faptele inculpatului, care la data de 6.03.2006 conducând autoturismul proprietate pe raza com., jud. Iap rovocat decesul pasagerului G și vătămarea corporală gravă din culpă a părții vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din coroborarea următoarelor probe: procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșe fotografice; buletinele de analiză toxicologică, alcoolemie; raportul de autopsie medico-legală întocmit de I privind decesul lui G; certificatul medico-legal privind pe pentru 75-80 zile de îngrijiri medicale; raport de expertiză tehnică-auto; raport de expertiză criminalistică; declarațiile inculpatului în ambele faze ale procesului penal; actele medicale eliberate părții vătămate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât situația de fapt reținută este greșită, fiind ignorată între altele expertiza criminalistică, nu s-a făcut aplicarea art. 47 Cod penal privind cazul fortuit, în mod greșit au fost acordate daune părții civile, daune care nu au fost dovedite și latura civilă a cauzei a fost soluționată greșit în raport cu asiguratorul B, prin neobligarea acestuia la plata integrală a daunelor civile stabilite, ca urmare a unei grave erori a instanței de fond prin care se confundă prima de asigurare cu valoarea daunelor.
Pedeapsa aplicată este prea severă.
Prin decizia penală nr. 141 din 26 martie 2008 Tribunalului Iași,s -a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 592/10 octombrie 2007 Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost desființată în parte, în latura civilă în sensul înlăturării dispozițiilor de obligare a inculpatului și a asiguratorului "" Sucursala B la plata daunelor către partea civilă și rejudecând s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă ca nefondată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat, prima instanță a stabilit și reținut corect situația de fapt, existența infracțiunilor imputate inculpatului, vinovăția acestuia, sub forma culpei în producerea accidentului ce a determinat decesul uneia dintre persoanele aflate în autoturismul său și vătămarea corporală gravă a părții vătămate.
Chiar dacă în sentința apelată prima instanță nu face referire la expertiza criminalistică efectuată în cauză, în faza urmăririi penale, la stăruința inculpatului, Tribunalul constată că și aceasta, ca și expertiza ordonată inițial de organul de cercetare penală, concluzionează în același sens, respectiv că nu viteza de deplasare a autoturismului a determinat producerea accidentului, ci cauza principală este aceea a pătrunderii pe contrasens a autoturismului condus de inculpat, prin efectuarea manevrei de viraj stânga spre axul șoselei.
Aceeași expertiză la care face referire inculpatul și care a luat în seamă inclusiv varianta susținută de acesta - și anume aceea că parbrizul autoturismului său ar fi fost stropit cu o perdea fină de mâzgă de roțile autocamionului încărcat cu bușteni ce se deplasa din sens opus - subliniază că manevra efectuată de inculpat, viraj spre stânga, a fost incorect aleasă, chiar și în condițiile în care vizibilitatea i-ar fi fost complet obturată.
Având în vedere constatările și concluziile ambelor expertize efectuate în cauză, declarațiile inculpatului ce susține varianta mai sus descrisă, Tribunalul constată că, în raport cu condițiile de trafic imediat anterioare producerii impactului și independent de împrejurarea că vizibilitatea i-ar fi sau nu fost obturată, inculpatul a făcut o manevră nepotrivită - aceea de viraj stânga spre axul șoselei, în loc de viraj dreapta spre acostament, împrejurare ce a determinat producerea accidentului.
Cum vinovăția inculpatului a fost corect reținută prin sentința apelată, în mod just s-a dispus condamnarea acestuia.
Solicitarea inculpatului formulată în sensul de a se reține existența cazului fortuit și a se aplica dispozițiile art. 47 Cod penal, nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, chiar dacă s-ar admite varianta susținută de inculpat, respectiv aceea că vizibilitatea i-ar fi fost obturată prin acoperirea parbrizului cu o perdea fină de mâzgă, acesta a ales o manevră incorectă de deplasare a autoturismului, ceea ce a determinat impactul -aspect reținut de ambele expertize.
Prin urmare, neexistând legătură de cauzalitate între împrejurarea neprevăzută (obturarea vizibilității prin acoperirea parbrizului cu perdea fină de mâzgă) și rezultatul produs în urma acțiunii sale (manevra greșită de viraj stânga) nu se poate reține că, în speță, ne aflăm în prezența unui caz fortuit.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor din art. 72 Cod penal, că aceasta corespunde atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal.
Critica referitoare la acordarea daunelor materiale părții civile este întemeiată.
Astfel, deși în cauză este pe deplin demonstrat că partea civilă a suferit leziuni corporale ce i-au fost provocate în contextul producerii accidentului imputabil inculpatului, nu a produs nici o dovadă în cauză cu care să probeze temeinicia pretențiilor materiale în cuantum de 4000 Ron, astfel cum au fost precizate de aceasta personal, la termenul de judecată din 27.06.2007 (fila 88).
Sumele acordate acestei părți civile prin sentința apelată nu se justifică, chiar dacă prima instanță a stabilit și concluzionat asupra existenței unui prejudiciu moral produs acesteia în urma vătămării sale corporale, din moment ce nici în faza urmăririi penale, nici în cursul judecății nu s-au solicitat daune morale, încălcându-se deci principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă inițiată în procesul penal.
Prin urmare, constatând că în mod incorect au fost acordate părții civile daune materiale, temeinicia acestora nefiind demonstrată, Tribunalul va înlătura, dispoziția de obligare a inculpatului și a - Sucursala B la plata sumelor de 2.300 lei și respectiv 168 lei către partea civilă.
Cererea de constituire de parte civilă nu este tardivă, cum greșit susține apelantul, din moment ce aceasta și-a precizat pretențiile materiale la termenul din 27.06.2007, când s-a procedat și la ascultarea inculpatului, fiind respectate deci dispozițiile din art. 15 alin. 2 Cod procedură penală (fila 88 și fila 83).
Este real că valoarea maximă a sumelor ce pot fi plătite de asiguratorii de RCA victimelor accidentelor rutiere nu se cuantifică și nici nu se identifică cu valoarea primei de asigurare, cum greșit a procedat prima instanță - ci conform contractului de asigurare încheiat de părți (în speță de inculpat și B), însă nu se poate dispune obligarea asiguratorului la plata integrală a daunelor la care a fost obligat inculpatul (cheltuieli de spitalizare), din moment ce societatea de asigurare - greșit citată în cauză, art. 54 din Legea 136/2005 fiind abrogat prin OUG61/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 562/30.06.2005 - nu are calitate de "parte" în înțelesul legii procesual-penale (art. 23, 24), în prezenta cauză, fiind parte doar în raportul de asigurare, prin efectul legii, ce s-a legat între aceasta și asigurat, ca urmare a perfectării unui contract civil de asigurare RCA, în temeiul căruia urmează a satisface obligațiile asumate față de acesta din urmă.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie privind soluția dată în latura civilă a cauzei, prin neobligarea asiguratorului "" B la plata cheltuielilor de spitalizare pentru cele două victime, motivat de natura contractuală a răspunderii sale.
Asiguratorul nu a contestat obligația sa de a achita despăgubiri pentru accidentul produs de inculpatul, singurele obiecțiuni ridicate în proces vizând neobligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
Decizia nr. I din 28 martie 2005 nu poate fi interpretată în sensul că asiguratorul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, ci subliniază doar poziția sa procesuală distinctă de cea a părții responsabile civilmente, statuând-o pe cea de asigurator.
Recursul inculpatului este fondat.
Contractul de asigurare RCA între inculpat și asigurator este un contract civil în care se impun drepturi și obligații părților, este un raport de asigurare prin efectul legii.
Legea nr. 136/1995 care reglementează asigurările și reasigurările în România, în art. 55 stabilește că despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat, legiuitorul reglementând expres o acțiune directă prin art. 57 teza a II-a din lege, obligația nefiind solidară.
Instanța trebuie să dea eficiență acestor dispoziții, având în vedere că părțile civile s-au constituit părți civile în procesul penal, neexistând nici un impediment legal ca aceste drepturi ale persoanelor păgubite să fie executate direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia și doar pentru despăgubiri ce nu depășesc limita legală a plafonului stabilit prin
HGAcțiunea directă reglementată de art. 57 din lege este o garanție a reparării prejudiciului de către asiguratorul de răspundere civilă, norma juridică fiind instituită în favoarea persoanelor păgubite.
Pentru aceste considerente, instanța va obliga direct asiguratorul la plata despăgubirilor civile către cele două spitale, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată și G, înlăturând obligarea inculpatului la plata acestor sume.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
În sensul de mai sus, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, va admite recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 141/26 martie 2008 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 592/10 octombrie 2007 Judecătoriei Pașcani, care vor fi desființate în parte în latura civilă, așa cum s-a dispus prin dispozitiv.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 141 din data de 26 martie 2008 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 592 din 10.10.2007 a Judecătoriei Pașcani, pe care le casează, în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Obligă asiguratorul "" A - Sucursala B să plătească părților civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I,-, județul I și Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I, cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată în sumă de 1.337,51 lei și, respectiv, în sumă de 474,88 lei și 1.559,11 lei ( victimă Gh.)
Înlătură dispoziția contrară privind obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 150 lei rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: ,
-
Judecătoria Pașcani:
15.12.2008
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena
