Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 64

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Dan Anton

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 72 din data de 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 ianuarie 2009, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi când, instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 22 ianuarie 2009 și pentru azi când,

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față.

Prin Sentința penală nr. 3976/29.09.2006 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:

In temeiul dispozițiilor art. 178 alin. 1, 2 Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui G și al, născut la data de 17.07.1950 în localitatea Veche, județul G, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform disp. art. 82 Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În temeiul dispozițiilor art. 178 alin. 1,2 Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 13 octombrie 1969 în comuna Focuri, județul lași, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei infracțiuni în termenul de încercare.

În temeiul disp. art. 346 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele din Codul civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiica lui și a, născută la data de 08.08.1984 în municipiul V D în nume propriu precum și pentru minora -, născută la data de 1 martie 2003.

Obligă inculpații și la plata în solidar a sumei de 3750 lei RON către partea civilă - cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare și pentru efectuarea parastaselor conform culpei medicale comune de 50 % reținute).

Obligă inculpații și la plata în solidar a sumei de 46,25 lei lunar, către partea civilă - cu titlu de despăgubiri civile, prestație lunară periodică în favoarea minorei -, de la data de 27 septembrie 2003 până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minoră, adică până la data de 1 martie 2021 (conform culpei medicale comune de 50 % reținute).

Obligă inculpații și la plata în solidar a sumei de 20.000 (douăzeci de mii lei) RON către partea civilă -, în nume propriu și pentru minora -, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă inculpații și la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, câte 200 lei fiecare inculpat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție către Baroul Iași (delegație nr. 3926/2006), conform disp. art. 189 Cod procedură penală).

În temeiul disp. art. 193 Cod procedură penală obligă inculpații și la plata sumei de 1730 lei RON către partea civilă -, cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, câte 865 lei, fiecare inculpat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 25 septembrie 2003,în jurul orei 6⁰⁰, numitul G, în vârstă de 23 de ani, a părăsit domiciliul, Într-o stare fizică bună, deplasându-se la locul de muncă, V-, unde lucra în calitate de muncitor, realizând singurul venit al familiei sale compuse din soție și copilul minor, în vârstă de 8 luni, la acel moment. în jurul orei 15⁰⁰, G s-a întors de la serviciu cu un autoturism, acuzând o stare fizică precară, având dureri în zona abdominală și dificultăți în locomoție.

Împreună cu și, tatăl și, respectiv, fratele său, l-a condus pe soțul său la Spitalul Municipal V- în prezența soției sale defunctul a fost consultat de medicul de gardă, inculpatul la ora 16²⁰, astfel cum apare înscris în registrul de consultații în care se consemnează valorile corespunzătoare ale tensiunii arteriale și pulsului și suspiciunea de "ulcer perforat?".

La data de 25.09.2003, ora 16²⁰, inculpatul eliberează pacientului un bilet de trimitere pe care se consemnează diagnosticul prezumtiv: ocluzie intestinală, iar la capitolul investigații și tratamente efectuate, se menționează: " necesitatea unui examen de specialitate. Inculpatul administrează la acel moment pacientului o fiolă de scobutil pentru calmarea durerilor și recomandă examen chirurgical, direcționându-l către salonul nr. 62. Administrarea calmantului nu se înscrie în biletul de trimitere eliberat. Deși a intuit diagnosticul și a avut certitudinea că pacientul nu putea beneficia de intervenția chirurgicală, singura opțiune medicală aptă a conduce la restabilirea sănătăți tânărului G, așa cum însuși notează pe înscrisul la care am făcut referire, medicul nu a luat în calcul trimiterea bolnavului la o altă unitate sanitară, deși putea și trebuia să prevadă că, în ipoteza confirmării acestui diagnostic, întârzierea acestei recomandări putea avea consecințe grave și nici nu a procedat la efectuarea unor examene complementare.

G, luând cunoștință de necesitatea de a aștepta efectuarea controlului de specialitate după ora 19⁰⁰, când se efectua de obicei vizita bolnavilor internați, în jurul orei 18^0Ca solicitat permisiunea de a face o scurtă deplasare la locuința sa pentru a se spăla și a-și schimba hainele, această vizită neavând nici o influență asupra evoluției stării sale de sănătate. La ora 18⁴⁵, victima, împreună cu aceleași persoane care l-au adus inițial la spital, revine la Spitalul Municipal V-D, unde urma să fie consultat de un specialist chirurg. de gardă având specialitatea obstetrică - ginecologie, pacientul -G a fost consultat de inculpatul - medic chirurg, specialist în chirurgie generală, care răspundea solicitărilor neavând obligația de a rămâne în permanență în unitate, acesta având în momentul consultului și opinia medicului șef de secție,. Inculpatul a examinat bolnavul și fără a efectua nici un fel de examene complementare, a concluzionat că acesta "nu prezintă semne de abdomen acut chirurgical ", a recomandat un examen de medicină internă și i-a spus că trebuie să rămână în spital pentru "supraveghere medicală și precizare diagnostic". Deși nu a avut certitudinea diagnosticului și a concluzionat că pacientul avea nevoie de investigații suplimentare, deși avea în permanență reprezentarea faptului că în unitatea sanitară în care lucra bolnavul nu avea posibilitatea reală de beneficia de servicii simple de tipul radiografiilor și ecografiilor, medicul nu a considerat necesară îndrumarea sau transferul bolnavului la un alt spital. în plus, deși se referă la " anamneză", definită în explicativ al limbii române, iar nu în tratatele de specialitate ca "Totalitatea datelor pe care medicul le interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. - Din fr. anamnese.", inculpatul nu a întrebat și, în consecință, nu a avut reprezentarea faptului că bolnavului i se administrase "scobutil ", aspect care are relevanță asupra simptomatic al afecțiunii, în sensul că pacientul a comunicat medicului că nu avea dureri și probabil nu a manifestat dureri la palparea abdomenului și se înscrie ca o condiție cu rol cauzal pe traseul către deces al bolnavului. S-a consemnat, la ora consultului, tensiunea arterială 10/5. s-a deplasat apoi, la recomandarea inculpatului la secția interne, a comunicat inculpatului că se simte mai bine i s-a permis să părăsească spitalul. a plecat la domiciliu în jurul orei 19³⁰, fără să fi fost internat, cu acordul medicului, fără a-și asuma personal răspunderea pentru această părăsire a unității. Inculpatul i-a prescris bolnavului scobutil și malucol, "gândindu-se la o gastroduodenită acută "(deci. - fila 71). Plecarea pacientului din spital în intervalul orar 19³⁰- 23⁰⁰nu se înscrie ca o condiție cu rol cauzal care să fi contribuit la decesul acestuia atât timp cât pacientul s-a întors în spital imediat ce durerile au reapărut, iar n acest interval orar nu s-ar fi făcut investigații suplimentare, analize și radiografii pentru simplul motiv că erau considerate imposibil a fi efectuate și nici nu s-a intenționat vreun moment să se procedeze la efectuarea lor.

La ora 23⁰⁰aceleiași zile de 25 septembrie 2003 pacientul s-a prezentat din nou la Spitalul Municipal V - D, fiind întâmpinat cu ostilitate de personalul medical din corpul asistenților, fără nici o legătură cu faptele culpabile ale inculpaților. a fost internat, pe foaia de observație consemnându-se în fals internarea la ora 20³⁰, fără aptitudinea de a produce consecințe juridice, atât timp cât nu s-a susținut că pacientul a rămas în spital. Important este însă diagnosticul la internare " sindrom subocluziv" pancreatită acută", ambele necesitând intervenție chirurgicală. ui i se administrează medicamente cu rol în ameliorarea durerilor. Nu s-a solicitat un nou consult chirurgical.

În intervalul orar 23-3⁰⁰bolnavului nu i s-a administrat nici un medicament. La ora 3 medicul de gardă a fost chemat de urgență să asiste pe bolnav pentru că acesta prezenta vărsături biliare, dureri puternice și o tensiune arterială de 90/60. La momentul 26.09.2003 - ora 3⁰⁰, diagnosticul real de ocluzie intestinală era o certitudine, intervenția chirurgicală o necesitate de primă urgență și transportarea bolnavului la un alt spital deși dificilă, era posibilă. Inculpatul, în mod culpabil a "amânat repetarea examenului chirurgical pornind de la premisa că până la conturarea clinic de urgență chirurgicală, medicul chirurg nu preia cazul, bolnavul rămânând în îngrijirea medicului care l-a primit în gardă". Urgența chirurgicală era conturată însă pe deplin, inculpatul însuși constatând o degradare rapidă și extrem de serioasă a stării de sănătate a bolnavului. în realitate vărsăturile fecaloide, echivalente cu ultima certitudine că intervenția chirurgicală era absolut necesară, au apărut cu mult înainte de ora 5 zilei de 26 septembrie 2003, întrucât la ora menționată " bolnavul le repeta"(foaie de observație - fila 40). Chiar la acea oră exista posibilitatea trimiterii bolnavului la un alt spital, acesta prezentând o valoare a tensiunii arteriale egală sau chiar mai bună decât cea pe care o avea la momentul trimiterii disperate și inutile la Spitalul Municipal

La ora 5⁰⁰zilei de 26 de septembrie 2003, inculpatul a conștientizat

faptul că bolnavul se afla într-o stare critică și " fără să poată bănui evoluția sa ulterioară",a ales să-l trimită personal la o altă unitate de asistență medicală, fără a mai solicita medicul chirurg, solicitare inutilă atât timp cât acesta nu putea interveni chirurgical. Gas uferit o degradare galopantă stării fizice, a devenit instabil hemodinamic, având o tensiune arterială în continuă descreștere și prezentând în continuare vărsături fecaloide. Deși pe foaia de observație a bolnavului în timpul spitalizării la Spitalul Municipal V-D, ultimele mențiuni înscrise se referă la starea bolnavului de ora 7⁰⁰zilei de 26.09.2004, când acesta prezenta o valoare a tensiunii arteriale compatibilă cu viața - 80/60 mm și la ora 8⁰⁰, când s-a efectuat prima radiografie abdominală, în realitate, în dimineața zilei de 26 septembrie 2003, la Spitalul Municipal V bolnavul s-a A în moarte clinică, având puls 0 și tensiune arterială la aceeași valoare. Actele se asistență medicală efectuate după acest moment nu sunt decât simple manevre disperate, inutile care nu mai puteau salva viața bolnavului. Medicul chirurg, inculpatul a examinat bolnavul la ora 8¹⁵, după efectuarea radiografiei abdominale, ș a început manevrele de reanimare care s-au prelungit până la ora 10⁰⁰.

A în stare critică, în pericol de deces devenit iminent, cu diagnosticul și cu

starea fizică pe care le prezentase și în urmă cu 7 ore, pacientul Gaf ost trimis la Spitalul Municipal La ora 9⁰⁰, fost convocat echipa de asistență care urma să asigure transportul bolnavului la o altă unitate spitalicească: asistentul medical debutant și șoferul. Inculpatul a solicitat asistentei să nu plece până ce bolnavul nu este echilibrat hemodinamic. Având în vedere că la ora 9 G a prezentat puls 0 și tensiune arterială 0, trimiterea acestuia la, cu ambulanta la ora 10,la un drum cu durata de 3 ore, însoțit de un asistent debutant care a apelat la ajutor pentru a pune perfuziile pacientului, reprezintă pentru orice om fără studii medicale de specialitate o măsură disperată, absolut inutilă, cu atât mai cu cât însăși transportarea bolnavului la ambulanță s-a realizat cu dificultate de către șofer, paznicul spitalului și cu sprijinul nemijlocit a martorului. Pe drumul spre S, în mod firesc, starea bolnavului s-a agravat, la trecerea prin pasul, din cauza altitudinii, acesta nu mai avea puls. La ora 11, bolnavul a fost internat la Spitalul Municipal Câmpulung M, unde, deși a primit îngrijirile necesare și a fost operat în regim în urgență,a decedat la data de 27 septembrie 2003, ora 4⁰⁰. Decesul numitului G a fost cauzat de culpa medicală concurentă a inculpaților și și, în egala măsură de organizarea defectuoasă a sistemului de acordare a asistenței medicale în Spitalul Municipal V. Acțiunile culpabile concurente ale inculpaților au contribuit la decesul victimei, după cum urmează:

Inculpatul putea și trebuia ca, în pofida diagnosticului pus de inculpatul "fără semne de abdomen acut chirurgical" să-și dea seama pe parcursul nopții, când a fost în mod repetat examinat bolnavul că este o urgență chirurgicală de abdomen acut, mai ales în momentul ( orele 4-5 dimineață) când au apărut vărsături fecaloide. în acel moment, având în vedere și imposibilitatea intervenției chirurgicale în Spitalul Municipal V D, să trimită bolnavul într-o altă unitate spitalicească. Așa cum s-a arătat mai sus, era posibilă o astfel de acțiune.

Inculpatul putea și trebuia de la început să-și dea seama sau măcar să suspicioneze un abdomen acut, motiv care, în contextul imposibilității efectuării investigațiilor necesare și nici a intervenției chirurgicale să indice imediat trimiterea bolnavului la Spitalul Câmpulung

Inculpatul putea și trebuia să chestioneze pacientul și aparținătorii(soția a asistat la consultul chirurgical) asupra administrării oricăror medicamente. Exista posibilitatea de a discuta în mod facil cu medicul care a primit bolnavul, inculpatul.

În condițiile în care inculpații cunoșteau deficiențele obiective ale Spitalului Municipal V D, ei trebuia să dea dovadă de diligentă sporită, tratând fiecare caz în parte cu conștiința necesarului suplimentar de timp și de mijloace pe care l-ar fi implicat orice eventuală intervenție chirurgicală.

La producerea decesului se reține culpa concurentă a celor inculpați care prin acțiunile și inacțiunile lor care se conjugă într-un mod inseparabil au contribuit la producerea rezultatului periculos pe care nu I-au prevăzut, deși puteau și trebuiau să-l prevadă.

Instanța reține că în concurs cu culpa medicală a inculpaților intră acțiunile

culpabile ale Ministerului Sănătății din România care, prin prepușii săi, managerii implicați în organizarea și desfășurarea asistenței medicale în cadrul Spitalului municipal V D nu a asigurat condițiile optime pentru salvarea vieții victimei G prin următoarele activități defectuoase:

- în noaptea de 25/26.09.2003 serviciul de gardă în cadrul secției chirurgie a spitalului era asigurat de un medic chirurg în specialitatea obstetrică - ginecologie, acest serviciu fiind asigurat prin rotație;

- în noaptea de 25/26 septembrie 2003 în cadrul spitalului lipsea serviciul

radiologie, nu exista posibilitatea efectuării unor examene extraclinice în cazuri dubioase;

-în noaptea de 25/26 septembrie 2003 în cadrul spitalului lipsea posibilitatea

efectuării unei intervenții chirurgicale de urgență din cauza lipsei unei echipe chirurgicale complete.

Se reține în plus, pentru conturarea modalității exacte în care se asigură

asistența medicală în spitalul în cauză că transportul pacientului în stare gravă din salon în ambulanță s-a făcut cu contribuția esențială a aparținătorilor și că viața acestuia a fost pusă în pericol pe parcursul transportului, manevrele efectuate determinând flux invers între perfuzii și sistemul circulator al pacientului. De asemenea, se reține, pentru evidențierea aceluiași aspect că bolnavul, A în stare critică a fost întâmpinat cu ostilitate de personalul medical din corpul asistenților, fiind supus umilinței, reproșându-i-se o stare de ebrietate inexistentă și simptomele afecțiunii sale, în concret, starea de vomă.

Nu are rol cauzal în producerea decesului părăsirea de către bolnav a Spitalului

Municipal V D în condițiile arătate mai sus în data de 25.09.2003 - între orele 18 și18⁴⁵și între orele 19³⁰-23⁰⁰.

Evoluția rapidă a modificărilor histopatologice intestinale și deteriorarea relativ

rapidă a stării generale a pacientului nu este de natură a se înscrie cu relevanță juridică între cauzele de deces, având în vedere faptul că acestea pot apărea în cazul oricărui pacient, nefiind dovedite anumite particularități anatomice, fiziologice sau antecedente patologice speciale în cazul pacientului G care să poată fi considerate factori de risc suplimentari în cazul acestuia.

Situația de fapt astfel reținută din analiza coroborată a declarațiilor inculpaților, părții civile și martorilor audiați cu aspectele consemnate în înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, precum și rapoartele de constatare și de expertiză efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații au criticat sentința primei instanțe arătând că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, iar instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt. Inculpații au mai arătat că, raportat la situația concretă, la dotările Spitalului și personalul de acolo, au depus toate diligențele pentru a salva viața victimei.

Apelul părții civile se referă la pretențiile civile acordate de instanța de fond, apreciind că, în mod greșit, s-au acordat despăgubiri în cuantum de doar 50 % având în vedere contribuția inculpaților, decesul victimei fiind imputabil 100 % celor doi inculpați.

Prin decizia penală nr. 72/18.02.2008 a Tribunalului Iași, s-a decis:

1. Admite apelurile formulate de inculpații și împotriva Sentinței penale nr. 3976/29.09.2006 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o desființează integral.

Rejudecând cauza:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a comb. cu art. 10 lit. d Cod procedură penală achită inculpații, fiul lui G și, născut la 17.07.1950 în localitatea Veche, jud. G, domiciliat în B,-, -.23,. A,. 30, sector 6 și reședința în V D,-, -.2D.2,. 11, jud. S, CNP - și, fiul lui și, născut la 13.10.1969 în comuna Focuri, jud. I, domiciliat în V D,-, bloc 1,. C,. 2,. 4, jud. S, CNP - pentru infracțiunea de "ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă, în nume propriu și pentru minora.

Respinge cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

2. Respinge ca nefondat apelul formulat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe.

În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:

Instanța de fond a condamnat cei doi inculpați la câte o pedeapsă cu închisoare, reținând în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.

S-a reținut de prima instanță că probele administrate în cauză au dovedit că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor.

Astfel, instanța de fond a reținut că declarația părții civile coroborată cu declarațiile martorilor, și a rezultat că, pe 25.09.2003, după-amiază, la ora 16,20 când s-a prezentat pacientul prima dată la spital prezenta dificultăți de locomoție, dureri abdominale și vărsături. Inculpatul a fost cel care l-a consultat primul și a solicitat consultul unui chirurg.

Ceea ce nu s-a reținut în hotărârea instanței de fond este faptul că inculpatul are specialitatea cardiologie și nu chirurgie. Așa cum rezultă și din declarația martorei, inculpatul a recomandat un examen chirurgical, i-a administrat victimei antispastice și i-a urmărit evoluția în tot cursul nopții.

La Spitalul din V D, deși se impunea un examen radiologic - care ar fi condus la stabilirea unui diagnostic clar - nu exista această posibilitate, întrucât la radiologie asistentul trebuia să vină din altă localitate.

În aceste condiții, inculpatul a recomandat un consult chirurgical, după care a supravegheat bolnavul, încercând să stabilească un diagnostic clar.

Din foia de observația a pacientului rezultă cu certitudine că acesta a fost consultat, în cursul nopții de medicul de gardă -, iar momentul când au intervenit vărsăturile fecaloide a devenit cert diagnosticul.

S-a reținut că inculpatul trebuia să ia în calcul trimiterea bolnavului la o altă unitate medicală, întrucât ar fi intuit diagnosticul. Nici o probă de la dosar nu a confirmat că inculpatul ar fi bănuit sau intuit diagnosticul, de ocluzie intestinală. De altfel, dacă ar fi putut presupune acest diagnostic - ar fi recomandat imediat trimiterea la un alt spital, ocluzia neputând fi operată la V S-a mai reținut că nu a recomandat efectuarea unor examene complementare, în condițiile în care spitalul nu dispunea de asistent permanent pentru serviciul de radiologie.

a fost consultat, în cursul după amiezii de inculpatul, medic chirurg, medic ce l-a consultat și a doua zi când a stabilit că este necesară o intervenție chirurgicală.

Inculpatul, la momentul consultării pacientului nu a observat nici una din simptomele ocluziei intestinale.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul trebuia și putea să-și dea seama sau să suspicioneze existența diagnosticului de ocluzie intestinală.

În principal, s-a reținut că inculpații deși putea și trebuiau să prevadă că diagnosticarea la timp și în mod corect a afecțiunii nu au dat dovadă de diligență necesară.

Deși s-a reținut și în expertiza efectuată și de către instanța de fond că Spitalul V D, la momentul producerii incidentului, nu avea anestezist, nu avea decât un medic de gardă - cardiologie - nu avea serviciu de radiologie funcțional, totuși s-a reținut că cei doi inculpați nu au depus diligențele necesare pentru aflarea diagnosticului corect.

Obligațiile profesionale ale celor doi inculpați așa cum rezultă din codul deontologic - invocat de prima instanță - trebuiau analizate în raport de condițiile concrete în care s-a desfășurat activitatea acestora.

De altfel, la stabilirea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere doar declarațiile martorilor care, în mod evident au fost subiective fiind rude cu victima sau medicii de la Spitalul Câmpulung

În mod nejustificat s-au înlăturat toate apărările inculpaților, apărări probate cu martori și acte.

Deși a reținut că pacientul era tânăr și robust instanța de fond nu a reținut că acesta suferise anterior o operație prin care i se extirpase splina, aspect care este deosebit de relevant pentru evoluția medicală a pacientului și pentru evolua simptomatologiei.

Pentru existența infracțiunii de ucidere din culpă este necesar ca aceasta să fi fost urmarea nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, în speță cea de medic.

Nu se poate reține, ca element constitutiv al infracțiunii neglijența celor doi inculpați sau nerespectarea codului deontologic, în condițiile de activitate existente la Spitalul

În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă -, au formulat recurs împotriva acestei decizii, pe care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, susținând că probele dosarului demonstrează că inculpații au comis fapta de "ucidere din culpă", vinovăția lor fiind stabilită pe baza probelor avute în vedere de prima instanță. Motivele pe larg se regăsesc în încheierea de ședință din 15.01.2009, când au avut loc dezbaterile pe fond.

Partea civilă mai susține că eventuala culpă în proasta organizare a asistentei medicale din spitalul unde lucrează inculpații nu poate fi imputată părții civile, așa încât în mod greșit au fost reduse pretențiile civile cu .

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că motivele invocate de reprezentantul Parchetului și de partea civilă sunt întemeiate și pe cale de consecință recursurile sunt fondate, cu următoarea argumentație.

Potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Art. 65 al. 1, stipulează că: sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.

juridică recunoaște principal două feluri de răspundere medicală.

- răspunderea profesională poate fi imputată ca urmare a încălcării normelor medicale specifice și a standardului acceptat de îngrijiri medicale fără a produce un prejudiciu unei persoane; se află în resortul strict de activitate al Colegiului Medicilor sau al instituției unde medicul își desfășoară activitatea, adesea prin autosesizare.

- răspundere juridică care este rezultatul încălcării normelor medicale ce au ca rezultat prejudicierea unei persoane.

Pentru angajarea răspunderii juridice trebuie ca obligatoriu să se întrunească conținutul răspunderii juridice, adică:

- o conduită ilicită;

- un rezultat vătămător al acestei conduite;

- legătura cauzală între conduita ilicită și rezultatul produs;

- vinovăție din partea subiectului actului ilicit;

- să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură, în principiu, răspunderea juridică (teoria răspunderii bazate pe vinovăție arată că medicul nu va răspunde de riscuri, imprevizibile.

Culpa medicală poate fi șipenală(raportul juridic penal de constrângere între stat și infractor). Culpa medicală, asemenea altor culpe, poate îmbrăca juridic mai multe forme după natura comportării în cadrul căreia s-a manifestat culpa:

- Culpa in agendo sau comisivă constă într-o stângăcie, imprudență, nepricepere, nedibăcie, nepăsare față de cerințele bolnavului, temeritate nejustificată de o necesitate, folosirea inadecvată a condițiilor de lucru sau o ușurință în activitatea medicală care reclamă atenție și prudență deosebită.

- Culpa in omitendo sau omisivă apare când bolnavul își pierde șansa de vindecare sau supraviețuire datorită neexecutării unor gesturi necesare. Omisiunea însăși poate apărea prin indiferență, nebăgare de seamă, neglijență și este culpabilă dacă între ea și prejudiciu există legătură cauzală.

- Culpa in eligendo rezidă într-o alegere greșită a procedurilor tehnice, într-o delegare către o persoană nepotrivită a unor obligații sau în delegarea obligațiilor proprii către alte persoane, încălcând principiul potrivit căruia "atribuțiile delegate nu se deleagă". Există responsabilitatea in eigendo pentru medicul care face trimiterea bolnavului la un specialist ales nejudicios sau nu face trimiterea către specialist deși situația o impunea sau se dispune un transport neindicat în raport cu starea pacientului, etc.

- Culpa in vigilando rezidă în încălcarea unei datorii de confraternitate privind solicitarea și obligația de a răspunde la un consult interclinic, prin nesolicitarea unui ajutor, prin neinformarea despre soarta bolnavului sau prin nesupravegherea corectă și adecvată a subalternilor.

Din punctul de vedere al intensității: culpa (grav), levis (medie, pentru un om obligat la o prevedere medie), levissima (minoră, pentru un om obligat la o prevedere excepțională).

și criteriologia culpei în cadrul responsabilității medicale diferențiază:

- culpa profesională prin nepregătire: ex. aplicarea unui tratament chirurgical fără a cunoaște timpii operatori, posibile complicații sau contraindicațiile, etc.

- culpa profesională prin imprudență: ex. aplicarea oricărui tratament chirurgical ignorând posibilele complicații; expunerea bolnavului la riscuri inutile prin executarea unei intervenții chirurgicale neimpuse de urgență, fără a avea la dispoziție cele necesare securității actului operator, lăsarea în funcțiune a unor sisteme de drenaj, în ciuda schimbării stării fiziologice a bolnavului, etc.

- culpa profesională prin neglijență (neatenția) sau lipsa de interes: ex. neefectuarea terapiei antitetanice la plăgile potențial -tetanigene, injectarea de alte substanțe decât cea dorită, numai pentru că fiolele au fost puse în mod neglijent, neverificarea datei sterilizării instrumentului și folosirea unui instrumentar nesteril, etc.

- culpa profesională prin ușurință (săvârșind o anumită acțiune sau inacțiune, știe că nu a luat toate măsurile de precauție necesare dar speră ca rezultatele defavorabile nu se vor produce). Ex. apariția de efecte nedorite (arsuri, după antiseptice, diatermie, radioterapie), neverificarea sterilizării, apariția de efecte secundare notorii trecute în prospectul medicamentului (nerespectarea dozelor maxime sau a contraindicațiilor).

- culpa prin omisiune (intenționată/neintenționată) precizează atitudinea unei persoane de a se abține de la îndeplinirea unei obligații de a acționa pentru a împiedica producerea unui prejudiciu.

În speța de față inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal - din culpă, care prevede că:

din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani (al. 1).

din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 2 ani (al.2).

Potrivit art. 19 Cod penal, vinovăția ca trăsătură esențială a infracțiunii există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă.

Conform alin. 2 lit. b, același articol, fapta este săvârșită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale - fond și apel -, Curtea reține ca fiind dovedită situația infracțională a celor doi inculpați, așa cum a fost reținută prin sentința instanței de fond.

Așa cum a motivat și instanța de fond, inculpatul, putea și trebuia să prevadă pe parcursul nopții, victima G, prezintă o urgență chirurgicală de abdomen acut, mai ales atunci spre orele dimineții când au apărut acele vărsături fecaloide. Cunoscând imposibilitatea intervenției chirurgicale în spitalul din V D, trebuia să trimită victima în altă unitate spitalicească. Această acțiune era la îndemâna inculpatului, dar nu a făcut-

Inculpatul, de asemenea putea și trebuia să își dea seama că victima prezentând un abdomen acut, și neexistând posibilitatea efectuării investigațiilor complete sau a intervențiilor chirurgicale la acel spital era necesară trimiterea de urgență spre o altă unitate spitalicească. Tot acest inculpat mai putea și chiar trebuia să chestioneze victima cu privire la istoricul suferinței și a medicamentelor administrate până la acel moment. Nici acest inculpat nu a acționat așa cum ar fi trebuit.

În atare situație, acțiunile și inacțiunile celor doi inculpați, au contribuit la producerea rezultatului periculos -decesul victimei -, rezultat pe care nu l-a prevăzut, și puteau și trebuiau să îl prevadă.

Așa fiind, instanța de recurs constată că în cauză există:

- o conduită ilicită;

- un rezultat vătămător al acestei conduite (decesul victimei);

- legătură cauzală între conduita ilicită și rezultatul produs;

- vinovăție din partea subiectului actului ilicit, sub forma culpei;

Sub acest aspect recursurile sunt fondate și vor fi admise.

Critica părții civile cu privire la latura civilă a cauzei nu este întemeiată, cu motivarea că, într-adevăr în noaptea de 25/26.09.2003, la Spitalul din V D nu erau asigurate condiții favorabile pentru salvarea vieții victimei G, așa încât instanța de fond a reținut corect și temeinic și o culpă concurentă a Ministerului Sănătății prin prepușii săi, care manageriau acest spital cu cea a inculpaților.

În baza acestor considerente, se vor admite recursurile, se va casa integral decizia Tribunalului Iași și în parte sentința penală a judecătoriei în latura penală în privința reducerii pedepselor aplicate.

Cu privire la acest aspect al cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați instanța de recurs va avea în vedere disp. art. 72 din Codul penal, care prevede că: La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de munca și ordinea de drept.

Situația de fapt expusă mai sus și profilul socio -moral al celor doi inculpați, pledează pentru reducerea pedepselor de la 2ani la 6 luni închisoare, care va fi suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal.

Aceste pedepse cu această modalitate de executare vor fi în măsură să contribuie la reeducarea și reinserția lor socială.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 și 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și ale părții civile împotriva deciziei penale nr. 72 din 18 februarie 2008 pe care o casează integral și a sentinței penale nr. 3976/29 iunie 2006 Judecătoriei Iași pe care o casează în parte în latură penală și rejudecând:

Reduce de la 2 ani închisoare la6 (șase) luni închisoarepedepsele aplicate inculpațilorșipentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă" faptă prev. de art. 178 al.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a" și "c" Cod penal și art. 76 lit. "d" Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor pe o durată de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Aplică inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal pe care o suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

Înlătură din sentință dispozițiile contrarii și menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare în sumă de câte 100 lei în recursul procurorului și ale părții civile rămân în sarcina statului.

Obligă inculpații și la câte 500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

18.02.2009

Tribunalul Iași:

Judecătoria Iași:

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi