Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 647/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 647
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Mihai Marin
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Societatea de asigurare - Reasigurare SA B - Sucursala S, părțile civile și împotriva deciziei penale nr.140 de la 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta Societatea de Asigurare - Reasigurare SA B - Sucursala S și partea civilă, reprezentată de avocat, apărător ales, care a asistat și pe partea civilă prezentă, precum și inculpatul, asistat de avocat G, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat învederează că recursul vizează doar latura civilă a cauzei; solicită admiterea, casarea și menținerea sentinței instanței de fond, despăgubirile acordate de aceasta fiind corect stabilite.
A pus concluzii de respingerea recursului asigurătorului.
Avocat Gap us concluzii de respingere a recursului părților civile ca nefondat, despăgubirile civile fiind acordate potrivit gradului de culpă al părților în producerea accidentului.
A solicitat respingerea recursului asigurătorului.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, despăgubirile fiind proporționale culpei concurente a părților și probelor administrate în cauză.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la apreciere soluția și își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 42 din 31 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 a fost condamnat inculpatul - fiul lui - și, născut la 30 noiembrie 1978 în C, domiciliat în C, strada - nr. 20, - 9,.1,.6, județul O, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 1 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b
In baza art. 71 alin. 5 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83
A fost admisă acțiunea părților civile și și au fost obligați inculpatul și asigurătorul la plata sumelor de 30.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale către părțile civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de sesizare și cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșe fotografice, proces verbal examinare cadavru, raport de constatare meci o-legală (autopsie) nr. 259/A din 6 octombrie 2006, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică nr. 45121 din 29 septembrie 2006, proces verbal de depistare auto, proces verbal de examinare auto, nota de constatare tehnică a autoturismului cu nr. de înmatriculare OT. 78. raport de expertiză tehnică auto, proces verbal de reconstituire, raport de constatare tehnico-științifică traseologică, raport de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, rapoarte agenți de poliție, declarațiile martorilor, -, OG, scu, declarație parte civilă, declarații inculpat, a reținut următoarele:
Inculpatul a avut, până în luna august 2006, calitatea de agent de poliție la formațiunea criminalistică a Poliției oraș
In această calitate a participat, în ziua de 18.08.2006, la programul sportiv săptămânal din cadrul Poliției oraș C, după care, alături de alți colegi, a ieșit la o terasă pentru a petrece prima seară a week-end-ului.
În continuare, inculpatul a mers singur la terasa din C unde se aflau deja colegii săi, agenții de poliție și care, deja consumaseră mai multe sticle de bere.
In această împrejurare, după ce s-au asigurat că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice, aceștia s-au hotărât să meargă în jurul orelor 20,45, la o discotecă organizată în satul, comuna, jud. O, cu autoturismul marca Cielo cu nr. de înmatriculare OT.78. proprietatea inculpatului, ce era condus de acesta.
Acolo, prietenii săi au continuat să consume băuturi alcoolice și anume mai multe sticle de bere, cu excepția inculpatului, care a consumat decât sucuri și cafea.
In continuare, în jurul orelor 2230inculpatul și prietenii săi s-au întors în comuna unde s-au întâlnit cu martorul cu care a vorbit în prealabil la telefonul mobil, apoi, inculpatul și cei care îl însoțeau au plecat împreună cu autoturismul acestui martor, marca VW cu nr. de înmatriculare DJ.33. condus de acest martor, la o terasă din comuna M unde s-au întâlnit cu martora, elevă la Școala de poliție Cîmpina, după care au plecat la discoteca din comuna, jud.
Ulterior, inculpatul și cei ce-l însoțeau s-au întors în comuna în jurul orei 3,00 dimineața, cu care ocazie s-au stabilit la o terasă situată în spatele stației din comuna, jud.
Fiind oră târzie din noapte, s-au hotărât să plece fiecare la domiciliul său, astfel că martora s-a îndreptat către comuna M împreună cu, cu autoturismul acestuia, în timp ce inculpatul a avut intenția de a merge spre comuna, jud. O, pentru a căuta un prieten, însă s-a întors din drum la insistențele celor doi colegi polițiști, - și, care acuzau o stare avansată de oboseală și ebrietate.
Deși, inițial, a fost convins de colegii săi să se întoarcă spre C, inculpatul a întors din nou autoturismul și s-a îndreptat spre comuna, situație în care martorul și-a manifestat intenția de a se culca și de a-l lăsa pe inculpat să facă ce vrea, astfel că acesta și celălalt coleg s-au așezat pe bancheta din spate a mașinii.
In timp ce conducea autoturismul său marca Cielo, cu nr. de înmatriculare menționat, pe DJ 642 pe raza comunei M, jud. O, inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație din care a rezultat decesul victimei care se afla culcat pe partea a DJ 642 în direcția de deplasare -, paralel cu axul șoselei.
Cu această ocazie inculpatul a auzit un zgomot ce provenea din impactul de sub mașină, însă și-a continuat drumul, fără să oprească, în baza convingerii că acesta putea proveni de la un animal. În acest timp, ceilalți doi ocupanți ai autoturismului, martorii și dormeau pe bancheta din spate a mașinii. fără a sesiza vreun zgomot nefiresc pe toată durata parcursului.
Pentru stabilirea cauzelor decesului victimei s-a efectuat autopsia cadavrului acesteia iar din raportul de constatare medico legală cu nr. 259/ 6.10.2006 emis de SJML O, s-a reținut că moartea a fost violentă, că leziunile de violență au avut caracter vital și s-au putut produce prin compresiune toraco abdominală între două planuri dure și călcare cu roți de ce au legătură directă și necondiționată de cauzalitate cu decesul, în condițiile în care în sângele victimei s-a constatat o concentrație de 1,20 gr.%o alcool etilic.
Referitor la victima s-a reținut că acesta, în noaptea respectivă, s-a aflat la barul SC SRL din M unde a atras atenția consumatorilor prin comportamentul său determinat de consumul de băuturi alcoolice și faptul că în momentele care au precedat accidentul rutier a fost găsit de martorii - și care se deplasau cu autoturismul cu nr. de înmatriculare TR.95. poziționat culcat perpendicular pe axul drumului și că a fost abandonat în același loc după încercarea eșuată de a-l scoate de pe carosabil, întrucât victima l-a înjurat pe primul dintre aceștia, după care le-a cerut să-l lase să doarmă.
Astfel, cei doi martori și-au continuat drumul pe o șosea comunală unde au oprit autoturismul în apropierea locuinței numitei iar în această situație au sesizat un zgomot puternic de motor și eșapament produs de o mașină cu viteză M și că la scurt timp, martorul - a văzut autoturismul marca Cielo despre care s-a stabilit că aparținea inculpatului, circulând în direcția -.
Poziția în care s-a aflat victima, culcat pe carosabil, a fost observată în momentele ce au precedat accidentului, după cum au menționat martorii și, care se deplasau cu autoturismul în direcția
că inculpatul vine cu autoturismul în spatele lor, întrucât erau vizibile farurile unei mașini, au virat stânga pe un drum comunal, după căminul cultural, cu intenția de a evita o nouă întâlnire și o ședere prelungită în noapte cu acesta.
În continuare, martora i-a cerut insistent vărului său, martorul, să întoarcă mașina pentru a se convinge asupra a ceea ce văzuse pe carosabil, astfel că a continuat drumul ieșind apoi de pe drumul jud. 642 unde s-au intersectat cu autoturismul condus de inculpat, care a rulat fără să oprească. Ajunși la locul unde se găsea victima, cei doi martori au observat corpul acesteia întins pe carosabil, după care, martorul a tras-o de haine în șanțul din stânga pe direcția -, reținându-se că nu a constatat leziuni pe corpul victimei, datorită împrejurării că în zonă nu era iluminat electric.
Ca probe cu caracter concludent în sensul menționat anterior cu privire la situația de fapt, s-au avut în vedere declarația inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în sensul că uneori a recunoscut ca a simțit că a trecut cu mașina peste ceva cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, poziție care diferă de aceea din cursul procedurilor penale ulterioare în care nu recunoaște vreo senzație sau percepție privind impactul cu vreun corp în coroborare cu restul probelor menționate anterior, prin raportare la mijloacele de probă corespunzătoare acestora.
Susținerea formulată de inculpat, în sensul că declarația dată în cursul urmăririi penale este subiectivă, s-a înlăturat în baza constatărilor fondate pe probele menționate mai sus.
Solicitările adresate organelor judiciare de către inculpat privind efectuarea unor confruntări cu martorii cauzei, pentru o reconstituire a traseului parcurs, efectuarea unei expertize privind regulile de circulație cât și a unei expertize medico legale, au fost respinse cu motivarea că în cauză există probe concludente.
Afirmația inculpatului în sensul că probele referitoare la urmele materiale provenind de la autoturismul său, găsite la fața locului, sunt rezultat al manoperelor unor persoane care le-au luat de pe autoturismul său aflat în parcarea din fața blocului în care locuiește, s-a înlăturat ca fiind întrucât a fost contrazisă de probele menționate mai sus, în plus, fiind faptul că în cursul cercetării judecătorești chiar inculpatul nu a mai formulat o astfel de apărare.
În aceste condiții, s-a constatat că fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2, vinovăția inculpatului fiind reținută în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, incluzând pe cele menționate anterior.
Prima instanță a mai arătat că inculpatul, prin apărător, a solicitat la 25 august 2008, încuviințarea efectuării unei noi expertize medico-legale, a unei expertize tehnico-auto și expertiză criminalistică, probe respinse de către instanță în conformitate cu dispoz. art. 117 alin.2 coroborat cu art. 117 alin.3 cod pr.penală, art. 112, 113, 114, 115, 116, 119 alin.2 și 3 cod pr.penală și avându-se în vedere raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 45108 din 21 august 2006.
Referitor la experimentul judiciar solicitat la aceeași dată, soluția de respingere s-a dat în baza probelor menționate mai sus care sunt nu numai utile ci și concludente, între acestea fiind raportul de constatare tehnico științifică traseologică. In privința noii expertize auto s-a arătat că în vederea clarificării situației este suficient să fie citat expertul și să fie invitat acesta pe baza unei adrese.
În aceste condiții s-a arătat că a fost audiat expertul care a prezentat modul în care a procedat la întocmirea expertizei, menționând că aceasta a avut la bază un dosar deja format prin raportare la declarațiile martorilor, la celelalte lucrări ale dosarului, fapt pentru care nu a fost necesară o deplasare la fața locului, chiar menționând că niciodată nu s-a deplasat în acest loc din proprie inițiativă și că nu l-a înștiințat pe tatăl victimei asupra procedurilor desfășurate, însă a constatat că acesta a fost prezent la poliție fără a face obiecțiuni cu privire la nominalizarea sa și fără a prezenta întrebări suplimentare asupra lucrărilor întocmite.
Cu privire la solicitarea inculpatului, pin apărător, de a fi achitat,deoarece nu sunt dovedite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă nefiind probată vinovăția ori pentru aceea că nu s-a dovedit că a fost autorul faptei, prezentată cu ocazia dezbaterilor, s-a constatat a fi nefondată, întrucât în cauză există dovezi clare că inculpatul a comis fapta penală, prin actele materiale ce au condus la decesul victimei, prin trecere cu mașina peste aceasta, cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere, reglementată de art. 19 alin. 1 lit. b
C.P.P.Prima instanță a constatat că vinovăția sub forma culpei îi revine și victimei care, a adoptat o conduită de nerespectare a normelor ce reglementează circulația pe drum public, prin aceea că s-a aflat poziționat pe șosea pe partea carosabilă a acesteia, în condițiile menționate anterior, obligații ce sunt reglementate de art. 35 pct. 1 din Codul rutier.
In ce privește aplicația în cauză a prevederilor art. 72 alin. 1 - 4 din Codul rutier, potrivit căruia pietonii surprinși și accidentați pe șosea poartă întreaga răspundere, invocat în apărare de către inculpat, s-a constatat că în baza acestuia nu poate reveni culpa doar victimei, întrucât textul se referă la situația în care conducătorului auto nu i se poate reține nici un fel de vinovăție. Ori, în cauză s-a arătat că o astfel de condiție nu a fost îndeplinită atâta timp cât vinovăția revine și inculpatului, în calitate de conducător auto.
In ce privește dinamica accidentului, stabilită prin raportul de expertiză tehnică auto, s-a reținut mecanismul producerii leziunilor victimei prin aceea că din față a autoturismului lovește piciorul drept al victimei, se urcă pe acesta fracturându-i tibia, peroneul și femurul drept, după care coboară de pe acest picior pe asfalt și imediat urcă pe partea a bazinului acestuia, după care merge oblic spre umărul drept al victimei, fracturând-i aproape toate coastele. În raport s-a mai menționat că, spre umărul drept, roate trece peste mâna dreaptă a victimei, fracturându-i cubitusul, radiusul, și humerusul. Din același raport s-a reținut că fiind rotit spre stânga sa, capul victimei a rămas între roțile din față ale autoturismului și nu a fost atins de în condițiile în care garda la sol a mașinii era de 20- 24 cm. iar distanța între urechile victimei de 18- 20 cm.
Din raportul întocmit de Serviciul criminalistic al IPJ O s-a reținut că traversarea oblică peste abdomenul și toracele victimei a lăsat o urmă ce a putut fi identificată iar în momentul în care față a autoturismului marca Cielo a presat partea dreaptă a toracelui victimei, prin trocul acesteia au sărit stropii de sânge care s-au imprimat pe podeaua mașinii. Din același raport s-a mai reținut că autoturismul se îndrepta spre bordura din stânga drumului dar fiind avertizat de zdruncinăturile de sub din față inculpatul. din instinct. a virat brusc spre dreapta. spre lui normală de mers în care. cu din spate, nu s-a mai urcat pe victimă, trecând pe lângă aceasta prin stânga sa.
Din același mijloc de probă s-a reținut, de prima instanță că, trecerea roții stânga față brusc peste piciorul drept al victimei, coborârea pe asfalt a acesteia, urcarea bruscă pe abdomen, torace și coborârea bruscă pe asfalt a creat zgomot, balans și o dezechilibrare puternică a autoturismului în condițiile în care trecerea peste obstacol s-a făcut cu o singură iar zgomotul și dezechilibrul au fost amplificate de viteza auto care a avut valoarea de 94,4 km./oră. Pentru aceste cauze s-a arătat că s-au găsit numai urme de la autoturismul inculpatului iar bucățile care s-au desprins in lampa proiector stânga față au fost direcționate în sensul de parcurgere din acel moment al mașinii, adică ușor spre bordura din stânga drumului.
Prima instanță a concluzionat că dacă inculpatul s-ar fi deplasat cu viteza legală de maxim 50 km./ oră cu ajutorul fazei scurte a luminilor, putea vedea pericolul din față de la distanța de 30. și ar fi putut opri, prin frânare, pe distanța de 29,49., adică chiar cu 70. mai înainte de locul accidentului.
In baza acestui din urmă raport, în coroborare cu restul probelor, s-a concluzionat că inculpatul se afla încadrat complet pe de contrasens și că, astfel, este infirmată susținerea sa, potrivit căreia mergea pe mijlocul carosabilului.
In sarcina inculpatului s-a mai reținut încălcarea prevederilor art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 privind respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acesteia la condițiile de drum pentru efectuarea în condiții de siguranță a oricărei manevre, întrucât acesta nu a executat manevra de frânare și, eventual, de îndepărtare a victimei de pe carosabil, în condițiile în care s-a constatat, prin nota întocmită de SC Mixt SRL, ineficiența sistemului de frânare pentru frâna de serviciu, dezechilibrarea sistemului de frânare pentru axa din față și nefuncționarea claxonului.
La individualizarea pedepsei s-au reținut criteriile prev. de art. 72 iar această operațiune a avut loc și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea termenului de încercare prev. de art. 82 alin. 1
Sub aspectul laturii civile a procesului, s-a luat act că, în baza drepturilor sale succesorale, are calitate procesuală nu numai tatăl victimei ci și mama acesteia, care a fost introdusă în cauză. De asemenea, s-a luat act că, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă dintre inculpat și asigurătorul SC SA, acesta a fost introdus în proces în această calitate.
In baza probelor cu înscrisuri prezentate de către cele două părți civile au fost dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de ar. 998, 999 civ. în ce privește cheltuielile de înmormântare a victimei cât și cu ocazia pomenirilor acesteia. De aceea, s-a stabilit obligația civilă de despăgubire pentru aceste daune materiale în condițiile menționate mai sus.
Referitor la despăgubirile pentru daune morale formulate de către părțile civile, s-a constatat că acestea sunt dovedite prin prejudiciul reprezentat de vătămarea relațiilor de afectivitate dintre acestea și victimă ce era fiul lor, care a optat să rămână în gospodărie și să-i ajute. În aceste condiții, s-a stabilit un prejudiciu de natură morală pentru reparația căruia este proporțională ca despăgubire suma de 50.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și asigurătorul.
Între aceste motive se regăsesc cele ce se referă la netemeinicia despăgubirilor prin administrarea probei cu martori, în coroborare cu proba cu înscrisuri, întrucât în limita acestui din urmă mijloc de probă s-a dovedit prin raportare la prevederile art. 42 alin. 2 lit. d din Ordinul 3108/2004 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor doar pentru 3163,21 lei. De asemenea, se menționează că suma stabilită cu titlu de daune morale este exagerată.
Prin decizia penală nr. 140 de la 2 iulie 2008, Tribunalul Olta admis apelurile inculpatului și asigurătorului Societatea de Asigurare - Reasigurare SA - prin Sucursala și a desființat în parte, sub aspect penal și civil sentința nr. 42/ 31.03.2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în sensul că:
A fost înlăturată pedeapsa accesorie de interzicere a dreptului de alege prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a în baza art. 71
S-a admis acțiunea părților civile și și s-a obligat asigurătorul la plata sumelor de 15.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri pentru daune morale către părțile civile, înlăturând obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către acestea.
A fost obligat asigurătorul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă, înlăturând obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a statuat că sentința este temeinică și legală sub aspectul constatării situației de fapt, pe bază de probe concludente ce atestă consumarea infracțiunii de ucidere din culpă și calitatea de infractor a inculpatului, în cadrul raportului de drept penal dedus judecății.
Vinovăția inculpatului a rezultat în mod temeinic sub forma culpei fără prevedere ( imprudența) întrucât, în raport de elementele de fapt cu valoare de probe reținute de prima instanță, reiese că inculpatul, în mod efectiv, nu a prevăzut rezultatul faptei sale dar că, totodată, îi revenea această obligație și că a avut mijloacele de a-și reprezenta acest rezultat.
Un prim element care a determinat admiterea apelului inculpatului, a fost cel ce se referă la netemeinicia sentinței sub aspectul pedepsei accesorii de interzicere a dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I în baza art. 71 cp. In concret, între infracțiunea de față și dreptul electoral menționat nu există raport de la cauză la efect și, în consecință, nu există bază pentru pedeapsa accesorie menționată. În același sens este și jurisprudența CEDO ca izvor de drept din cauza Hirst contra Marii Britanii, conform hotărârii din 30.03.2004 a acesteia.
Un al doilea element care a determinat admiterea atât a apelului inculpatului cât și al asigurătorului a fost cel care s-a referit la modul de rezolvare al acțiunii civile.
În acest sens s-a constatat că, în raport de data producerii accidentului de circulație - 18.08.2006 - erau incidente, sub aspectul titularului obligației de despăgubire prin transferul acesteia ca efect al contractului de asigurare dintre inculpat și asigurător, prevederile art. 54 din Legea 136/1995 care stabilește că aceasta,în limita plafonului prevăzut de Ordinul 3108/2004 ( 100.000 lei ), revine în exclusivitate asigurătorului.
De aceea, s-a arătat că, prin stabilirea unei obligații solidare de despăgubire atât pentru daune materiale cât și pentru daune morale în sarcina inculpatului și asigurătorului, au fost încălcate aceste prevederi legale.
Pe de altă parte, tot cu privire la latura civilă, s-a reținut că prima instanță în mod temeinic a constatat că sunt dovedite despăgubirile pretinse de părțile civile în limita sumelor solicitate cu acest titlu ( 30.000 lei pentru cele materiale și 50.000 lei pentru cele morale).
Cu toate acestea, s-a constatat că prima instanță, în mod netemeinic, nu a avut în vedere la stabilirea răspunderii delictuale, cota de vinovăție sub forma culpei fără prevedere, ce revine cu caracter cauzal victimei.
In raport de conduita culpabilă a victimei și inculpatului, prin încălcarea de către aceștia a obligațiilor decurgând din normele de circulație pe drumurile publice, s-a reținut o cotă egală de 50 % pentru fiecare din cei doi, astfel că, s-a impus a fi reformată sentința în sensul de a se stabili în mod corespunzător cotei de vinovăție a inculpatului nivelul despăgubirilor pentru daune materiale și morale (reducerea acestora la 15.000 lei pentru daune materiale și 25.000 lei pentru cele morale).
In baza celor menționate mai sus, sentința a fost reformată în sensul că a fost admisă acțiunea părților civile însă, s-a redus, conform celor arătate, nivelul despăgubirilor și s-a stabilit această obligație doar în sarcina asigurătorului, cu înlăturarea obligării inculpatului la plata de despăgubiri.
S-a mai constatat netemeinicia sentinței și cu privire la soluția dată în privința obligației de plată a cheltuielilor judiciare către partea civilă întrucât, conform contractului menționat mai sus, prin raportare la prevederile din ordinul 3108/2004, în sarcina asigurătorului revine și această plată. De aceea, sentința s-a desființat cu privire la cheltuielile judiciare, cu înlăturarea obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.
Celelalte motive invocate de către apelanți, s-au constatat a fi nefondate. Astfel, solicitările de a fi încuviințate și administrate proba cu expertiza medico legală și cu o nouă expertiză tehnică auto, s-au constatat a fi nefondate, întrucât, în baza probelor menționate anterior, cauza a putut fi rezolvată în mod concludent iar mijloacele de probă indicate nu au fost de natură să schimbe situația de fapt.
Această constatare s-a impus în privința tuturor elementelor de fapt ce se invocă a fi necesar să fie clarificate prin mijloacele de probă solicitate. De asemenea, în privința apărării referitoare la lipsa vinovăției s-a impus aceeași concluzie întrucât în cauză, în mod cert, inculpatul a încălcat, în condițiile de mai sus, normele de circulație pe drumurile publice pentru care îi revine vinovăția sub forma culpei.
Referitor la motivele invocate de către apelantul asigurător, s-a reținut că în dovedirea despăgubirilor este legală proba cu martori pentru a se dovedi cheltuielile ocazionate de înmormântarea și pomenirea victimei întrucât, un astfel de mijloc de probă, este prevăzut de art. 78 și urm.
C.P.P.De aceea, nu a putut fi admisă doar proba cu înscrisuri cu privire la nivelul acestor despăgubiri, întrucât, orice altă reglementare, care ar limita mijloacele de probă în acest domeniu, sunt contrare prevederilor legale arătate și sunt emise cu depășirea limitelor legii în aplicarea căreia au fost date.
De asemenea, în ce privește nivelul despăgubirilor pentru daune morale s-a constatat că suma stabilită de instanța de apel corespunde nu numai prejudiciului efectiv de această natură ci și cotei de culpă revenind inculpatului în producerea accidentului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs părțile civile și și asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare SA B - Sucursala
În motivele scrise depuse la dosar, părțile civile au susținut că, în mod greșit, instanța de apel a diminuat cuantumul despăgubirilor materiale și morale, reținând o culpă a inculpatului de 50 %; ori, în raport de probele administrate în cauză, culpa victimei este mult mai mică și se impune răspunderea integrală a asigurătorului, sub aspectul daunelor morale.
Au mai arătat că în mod corect a fost obligat doar asigurătorul la plata despăgubirilor, în raport de dispoz. art. 54 din Legea nr. 136/1995 și Ordinului nr. 3108/2004.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.
Societatea de Asigurări și Reasigurări SA a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și, pe fond, sub aspectul laturii civile, diminuarea daunelor morale și materiale la care au fost obligați.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost corect reținută, fapta acestuia a fost corespunzător încadrată în drept iar individualizarea pedepsei a fost făcută în conformitate cu dispoz. art. 72 cod penal.
Hotărârea atacată este însă netemeinică sub aspectul cotei de vinovăție a părților, reținută de instanța de apel ca fiind 50 % pentru fiecare.
Astfel, în raport de prev. art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, așa încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Ori, din raportul de expertiză tehnică - auto efectuat de expert a rezultat că inculpatul conducea autoturismul, proprietate personală, în jurul orelor 300cu o viteză de 94,4 km/, mergând pe contrasens, concluzionându-se că, dacă s-ar fi deplasat cu viteza legală de 50 km/, cu ajutorul fazei scurte a luminilor, putea vedea pericolul din față de la distanța de 30. și ar fi putut opri, prin frânare, pe distanța de 29,49. adică chiar cu 70. mai înainte de locul accidentului.
Din coroborarea concluziilor acestui raport cu restul probelor, rezultă că inculpatul se afla încadrat complet pe de contrasens, fiind infirmată susținerea sa potrivit căreia mergea pe mijlocul carosabilului.
Din același raport de expertiză rezultă că, datorită vitezei mari, acesta nu a executat manevra de frânare și, eventual, de îndepărtare a victimei de pe carosabil, în condițiile în care s-a constatat prin nota întocmită de SC Mixt SRL, ineficiența sistemului de frânare pentru frâna de serviciu, dezechilibrarea sistemului de frânare pentru axa din față și nefuncționarea claxonului.
De asemenea, este relevantă atitudinea de dezinteres total manifestată de inculpat după producerea accidentului, acesta declarând că, deși a auzit o bufnitură sub mașină, și-a continuat drumul fără să oprească, convins că a lovit un animal sau orice altceva.
Mai mult, a preferat să se întoarcă spre casă pe o ocolitoare, pe un drum neasfaltat și prost întreținut, fără a arăta nici cea mai mică curiozitate față de obstacolul lovit.
În aceste condiții, nu se justifică reținerea unei culpe egale a părților, cu singura motivare că victima avea o alcoolemie în sânge de 1,20 gr%o și în condițiile în care inculpatul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 87 alin.1 și 90 alin. 1 din OUG 195/2002, dispunându-se însă scoaterea de sub urmărire penală și respectiv neînceperea urmăririi penale astfel că, în raport de considerentele arătate, Curtea va reține în sarcina inculpatului o culpă de 80 %.
În raport de aceasta, în conformitate cu dispoz. art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, se va admite recursul părților civile, se va casa în parte decizia, pe latură civilă și se va dispune obligarea la despăgubiri civile a asigurătorului, conform dispozitivului de mai jos.
Recursul asigurătorului, ce vizează cuantumul greșit al despăgubirilor, este nefondat.
În conformitate cu dispoz. art. 3859alin.1 cod pr.penală, hotărârile pot fi atacate cu recurs numai dacă există vreunul din cazurile de casare enumerate expres și limitativ în cuprinsul textului.
Întrucât - cu excepția cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 cod pr.penală - motivele de recurs devoluează în fața instanței de control judiciar numai chestiuni de drept, rezultă că, aprecierea cuantumului despăgubirilor civile, nu este supusă cenzurii instanței de recurs, astfel că, în conformitate cu dispoz. art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de părțile civile și împotriva deciziei penale nr.140 de la 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare SA B - Sucursala S, împotriva deciziei penale nr.140 de la 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-
Casează, în parte, decizia, pe latură civilă.
Obligă asiguratorul la plata a 40.000 lei daune morale și 24.000 lei despăgubiri către recurenții-părți civile.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă recurentul-asigurator la plata a 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 2 octombrie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD
Gh.
IB/ 15.10.2008. 2 octombrie 2008,
C va urmări și încasa de la inc.suma de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
S va urmări și încasa de la rec.asig. Societatea de Asigurare - Reasigurare SA B - Sucursala S, 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Mihai Marin
