Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 649/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 649/
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--,JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este reprezentat de procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul, partea civilă -, partea responsabilă civilmente - SRL B și asiguratorul - Asigurări Transilvania împotriva deciziei penale nr.69 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1932/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.05.1980 în B,-,. 13,. 1,. 12, sector 6, CNP - la:
- 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.178 alin.2 cu Cod Penal aplic.art.74 lit.a și art.76 lit.d
Cod Penal- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. și ped.de art. 184 alin.2 si 4.Cod Penal cu aplic.art. 74 lit.a și art.76 lit.e
Cod Penal- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infr.prev.și ped.de art.184 alin.1 si 3.Cod Penal cu aplic.art.74 lit.a si art.76 lit.e
Cod PenalIn baza art.33 lit.b si art.34 lit.b Cod Penal a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.
In baza art. 81.Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate și în baza art.82 fixat termen de încercare de 3 ani si 10 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
Cod PenalA admis în parte, cererea părții civile și a obligat inculpatul în solidar cu ambele părți responsabile civilmente la plata sumei de 30.000 RON daune materiale și 25.000 RON daune morale.
A admis în parte cererea părții civile si a obligat inculpatul în solidar cu ambele părți responsabile civilmente la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri materiale si 50.000 RON daune morale.
A constatat ca partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A admis cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgență și a obligat inculpatul în solidar cu cele două părți responsabile civilmente la plata sumei de 60.133,84 RON despăgubiri materiale la care se adaugă dobânda legală datorată calculată până la data plății efective.
A admis cererea părții civile Spitalul Județean și a obligat inculpatul în solidar cu cele două părți responsabile civilmente la plata sumei de 8,5 RON despăgubiri materiale la care se adaugă dobânda legală datorată calculată până la data plății efective.
In baza art.189 si art.191 C.P.P. a obligat inculpatul în solidar cu cele două părți responsabile civilmente - ASIGURARI TRANSILVANIA și ", la plata sumei de 640 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
In baza art.193 alin.2 a C.P.P. obligat inculpatul la plata sumei de 6421 RON cheltuieli judiciare datorate părții civile și a sumei de 35,60 RON cheltuieli judiciare efectuate de martora.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, la data de 02.10.2005, lucrători din cadrul IJP A au fost sesizați cu privire la producerea unui accident de circulație pe DN 65b, km.112+800, iar după deplasarea acestora la fața locului s-a constatat că în accidentul de circulație au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare B-92- și -, autovehicule ce erau conduse de inculpat și respectiv martorul.
În același sens, s-a constat că, în urma accidentului de circulație numita, aflată în autoturismul condus de inculpat datorită leziunilor produse a decedat, iar mai multe persoane aflate în același autoturism au suferit vătămări corporale, după cum urmează: partea vătămată a suferit vătămări corporale care au necesitat circa 50 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i viața în pericol; partea vătămată a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 14-15 zile îngrijiri medicale.
Martorii, și au suferit vătămări corporale ce au necesitat mai puțin de 10 zile îngrijiri medicale, aceștia declarând că nu au nicio pretenție față de inculpat, iar în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
fiind, inculpatul a recunoscut cu ocazia primei audieri în cursul urmăririi penale, că a pierdut controlul asupra autovehiculului, datorită carosabilului umed, datorită fenomenului de acvaplanare, însă pe parcursul cercetărilor a revenit asupra declarației, precizând că autovehiculul cu nr. de înmatriculare - a pătruns pe sensul său de mers, carosabilul la acea dată fiind uscat.
După aceea, a revenit asupra acestor afirmații, susținând că autoturismul cu care a intrat în coliziune a intrat pe sensul său de mers după ce a intrat în curbă, a fost tot timpul atent la drum, dar în ciuda eforturilor sale de a evita accidentul acest lucru nu a fost posibil.
În acest sens, au fost reținute concluziile raportului de expertiză de la filele 71-85 și 108-114, conform completării dispuse și admise, care atestă faptul că producerea accidentului în cauză s-a datorat fenomenului de derapare laterală al auto -Taxi cu nr. B-92-, condus de, datorită deplasării cu viteză neadecvată în curbă și în condiții meteo nefavorabile, ceea ce a condus la pierderea controlului asupra direcției de deplasare, cu apropierea laterală de axul drumului și pătrunderea pe contrasens, indicii relevate și în completarea raportului de expertiză prin menționarea coeficientului de aderență constatat, a modului de pierdere a stabilității laterale a minibusului și a unghiului între axa longitudinală a capului tractor și cea a remorcii, manevrele de conducere efectuate de conducătorii autovehiculelor etc.
Aceleași aspecte privind dinamica producerii accidentului rutier sunt relevate și de martorii audiați în cauză, mai ales pasagerii din minibusul condus de inculpat.
Pentru aceste considerente, susținerile inculpatului nu au suport real, astfel încât ele nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În consecință, s- constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, aflate în concurs ideal, prev și ped. de art. de art. 178 alin. 2.Cod Penal, art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal, atât sub aspectul laturilor obiective cât și a celor subiective, drept pentru care se vba dispune condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepselor aplicate au fost avute în vedere dispozițiile referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. modul de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea acestora, urmările produse, precum și persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a precizat că dacă se constată vinovăția sa este de acord să despăgubească părțile civile în cuantumul prevăzut de lege, astfel încât se apreciază că în cauză pot fi reținute ca circumstanțe atenuante dispozițiile art.74 lit.a pen. referitoare la buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei și ținând cont de cererile de constituire a părților civile conform mențiunilor anterioare, s- constatat că potrivit disp. art.14 și 346.proc.pen. rap. la art.998 civ. cererile celor 2 părți civile și sunt admisibile în parte, în primul rând, prin prisma dovedirii prejudiciilor materiale solicitate și efectiv suportate, conform înscrisurilor depuse și a depozițiilor testimoniale administrate în cauză, precum și a daunelor morale rezultate ( filele 169-170, 174, 201, 202, 204), care nu se pot acorda decât într-o manieră proporțională între infracțiunea comisă și urmările/prejudiciile de natură morală prezumate a fi produse fiecărei victime în parte, cuantumul apreciat fiind cel considerat suficient pentru acoperirea acestui gen de prejudiciu, pe baza întregului material probator din dosar.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal părțile responsabile civilmente - ASIGURĂRI TRANSILVANIA C, inculpatul partea vătămată și partea responsabilă civilmente - " SRL.
Partea responsabilă civilmente - ASIGURĂRI TRANSILVANIA a criticat sentința instanței de fond pe motivul că societatea a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente și nu în calitate de asigurător, că societatea de asigurare nu poate fi parte în procesul penal și, pe cale de consecință, nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri.
Inculpatul a criticat soluția instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, arătând că accidentul s-a produs din culpa autotrenului marca Mercedes cu număr de înmatriculare -, care a pătruns pe sensul său de mers și a acroșat microbuzul pe care îl conducea. Cum accidentul nu s-a produs din culpa sa, a mai arătat inculpatul că este nelegală și obligarea sa la plata despăgubirilor civile către părțile civile, pe care totodată,le-a considerat exagerat de mari solicitând, în subsidiar, reducerea cuantumului lor.
Partea vătămată a arătat că sentința apelată este nelegală din moment ce nu s-a stabilit exact numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat spre vindecare, apreciate de apelant ca fiind de 139 de zile, iar pe cale de consecință cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul este mic, solicitând obligarea acestuia din urmă la plata daunelor morale în sumă de 320.000 lei și la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză de apelant, în cuantum de 10.600 lei.
Partea responsabilă civilmente - " SRL s- rezumat la a indica instanței de control judiciar, să oblige partea responsabil civilmente - ASIGURĂRI TRANSILVANIA C la plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri în cazul accidentului de circulație în care a fost cercetat inculpatul.
Prin decizia penală nr.69 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Argeșa respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții, - - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA și - SRL, obligând apelanții la plata sumelor de câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente - ASIGURĂRI TRANSILVANIA, că citarea acestei societăți în calitate de parte responsabilă civilmente în locul celei de asigurător este sancționabilă cu nulitatea relativă, în raport de interpretareaper a contrarioa disp.art. 197 alin.2 pr.pen. Această sancțiune nu duce însă la desființarea hotărârii decât dacă s-a cauzat o vătămate părții ce o invocă, iar aceasta nu poate fi acoperită decât prin anularea actului. Or, atâta vreme cât - ASIGURĂRI TRANSILVANIA a putut lua cunoștință ca și parte responsabilă civilmente de actele dosarului și a formulat apărările pe care le-a găsit de cuviință, apreciem că citarea acestei societăți în această calitate nu a fost de natură să-i producă o vătămare. Se mai adaugă și faptul că, indiferent de calitatea în care s-ar fi citat în procesul penal, societății apelante urma să i se angajeze răspunderea civilă, în solidar cu inculpatul, aceeași soartă urmând a-i fi rezervată și cu privire la capătul de cerere ce avea ca obiect plata cheltuielilor judiciare.
Prin cele mai sus prezentate, tribunalul a răspuns acestei societăți apelante și cu privire la cealaltă critică formulată, conform căreia aceasta nu putea să compară în nici o calitate în procesul penal, legând aceste aprecieri de o serie de proceduri pe care părțile civile nu le-au urmat. Potrivit art. 14 alin.1 Cr.pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, iar potrivit alin. 2 acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă. Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente se face la cerere sau din oficiu, conform art. 16 alin.1 pr.pen. dispoziție pe care noi o interpretăm în sensul că această introducere în cauză a părții responsabile civilmente se produce dincolo de normele metodologice invocate întrucât temeiul lor îl constituie, pe de o parte disp.art. 998-999.civ., ce reglementează răspunderea civilă delictuală, din moment ce izvorul acestei obligații de acoperire a pagubei este un delict, iar pe de altă parte, dispozițiile speciale ale codului d e procedură penală la care s-a făcut referire, din moment ce acțiunea civilă ce derivă din comiterea infracțiunii a fost alăturată procesului penal.
În ciuda susținerilor apelantei tribunalul a considerat că există suficiente dovezi la dosarul cauzei din care să rezulte și prejudiciul cauzat de inculpat părților civile, în cuantumul pe care instanța de fond l-a stabilit.
În acest sens au fost avute în vedere declarațiile martorilor ( fila 174) care a arătat că a împrumutat-o pe partea civilă cu suma de 20.000 lei nerestituiți până în prezent, aspect confirmat și de martora în declarația sa ( fila 204 ), aceasta din urmă adăugând că a împrumutat-o și ea pe partea civilă cu suma de 10.000 lei, contractul de credit nr. 18/05.02.2007 din care rezultă că aceeași parte civilă a contractat un credit în cuantum de 500 lei (fila 170 - 173), declarația martorului ( fila 201), care a arătat că pentru refacerea părții civile s-au cheltuit peste 25.000 lei, sumă în care au fost incluse cheltuielile cu personalul medical din spital, cu alimentația părții civile și a familiei acestuia care a stat în pe perioada internării, cu chiria plătită de familie, cu demersurile ulterioare externării. Aceeași sumă a fost confirmată și de martorul în declarația sa ( fila 202-203 )
Cât privește daunele morale, tribunalul a apreciat că sumele la plata cărora a fost obligat inculpatul au fost corect stabilite având în vedere urmările produse, atât sub raport material, cât mai ales sub raport psihologic constând în traumele psihice cauzate părților civile și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Obligarea părții responsabile civilmente la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor civile datorate părților civile are ca fundament disp. art. 1003.civ. ce instituie principiul răspunderii solidare a celor responsabili de producerea unui prejudiciu de natură delictuală în patrimoniul altei persoane, iar aceasta tocmai pentru a garanta acoperirea prejudiciului cauzat, disp.art. 1000 alin.1 ce instituie răspunderea persoanei pentru lucrurile ce sunt sub paza ei și contractul de asigurare tip RCA din care derivă obligația asigurătorului de a despăgubi persoanele vătămate.
Tot ideea de garantare a plății despăgubirilor civile către părțile civile stă la baza obligării și a celeilalte părți responsabile civilmente în solidar cu inculpatul și a asigurătorului - - ASIGURĂRI TRANSILVANIA, ceea ce conferă deplină legalitate acestei dispoziții din cuprinsul sentinței apelate. În acest fel s-a răspuns și apelului declarat de partea responsabil civilmente - " SRL B, căreia, în calitate de comitent al inculpatului, îi revine răspunderea în raport de fapta săvârșită de acesta din urmă, conform dispozițiilor art. 1000 alin. 3 cod civil. Așadar, acest cumul de răspunderi stabilit de instanța de fond în sarcina părților responsabile civilmente nu poate fi apreciat de tribunal ca fiind nelegal, atâta vreme cât regula solidarității celor care răspund pentru altul a fost consacrată de jurisprudență tocmai pentru a garanta acoperirea prejudiciilor cauzate de cei pentru care răspund.
În ceea ce privește apelul inculpatului, tribunalul l-a considerat de asemenea nefondat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. În mod corect instanța de fond a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în comiterea accidentului de circulație, bazându-se în acest sens pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto ( filele 71-114 ) în cuprinsul căruia s-a arătat că producerea accidentului în cauză s-a datorat fenomenului de derapare laterală a auto - taxi cu nr. de înmatriculare B-92-, condus de inculpat, datorită deplasării cu viteză neadecvată în curbă și în condiții meteo nefavorabile, ceea ce a condus la pierderea controlului asupra direcției de deplasare, cu apropierea laterală de axul drumului și pătrunderea pe contrasens.
Același expert a concluzionat că singura posibilitate de a evita producerea accidentului ar fi fost ca la apropierea de viraj conducătorul auto să fi redus viteza de deplasare la o valoare care să-i permită parcurgerea virajului în condiții de siguranță, cu un control deplin asupra vehiculului condus.
S-a considerat de către tribunal, în acord cu instanța de fond, că cele menționate de experții G, și în raportul întocmit corespund adevărului, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză,respectiv, declarațiile martorilor ( fila 35 - 37 p), ( fila 46-47 ) aflați în microbuzul condus de inculpat care au arătat că, în momentele premergătoare impactului, inculpatul se afla aplecat mult spre dreapta habitaclului având o vizibilitate redusă asupra șoselei pe care o străbătea, același aspect fiind confirmat și de martorul ( fila 58-61 ), șoferul tirului implicat în accident. În opinia noastră, conduita imprudentă a inculpatului care, din cauza operațiunii la care s-a angajat a făcut ca mașina condusă de el să aibă o traiectorie scăpată de sub control, aceasta și pe fondul vitezei relativ mari cu care rula, dar și a fenomenului de acvaplanare, recunoscut inițial de inculpat în prima sa declarație ( fila 184-185- ), generat de condițiile atmosferice din acea zi, ceea ce a determinat ca microbuzul condus de acesta să părăsească sensul său de mers și să pătrundă pe cel al tirului condus de martorul .
Pe cale de consecință, instanța de fond a făcut o justă apreciere și a laturii civile prin obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata daunelor civile în cuantumul stabilit, conform celor mai sus arătate.
Prin aceasta s-a răspuns și părții civile, al cărei apel vizează tot latura civilă. Deși această parte a invocat faptul că a beneficiat în realitate de mai multe zile de îngrijiri medicale, această susținere nu se bazează pe nici un alt mijloc de probă, acesta fiind și motivul pentru care tribunalul a respins cererea apelantei de refacere a raportului de expertiză. Totodată apreciem că numărul de zile de concediu medical nu este relevantut singulipentru stabilirea zilelor de îngrijiri medicale, ci doar în coroborare cu celelalte acte medicale depuse la dosar. Cum durata îngrijirilor medicale de care a avut nevoie partea civilă a fost clar stabilită prin expertiză, ale cărei constatări le găsim și noi întemeiate, tocmai pentru că se bazează pe totalitatea actelor depuse la dosar, tribunalul va respinge și acest apel ca nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează cheltuielile judiciare, s-a apreciat că soluția instanței de fond este justă, însă doar atunci când este întemeiată pe dispozițiile art. 274 alin.3 cod procedură civilă și nu pentru că acțiunea civilă a fost admisă doar în parte deoarece, după cum bine a menționat apelantul, inculpatul a fost cel care a generat și aceste cheltuieli prin săvârșirea infracțiunii. Totuși, instanța de fond are dreptate când își fundamentează soluția pe dispozițiile art. 274 alin.3 cod procedură civilă pentru că și după aprecierea noastră, obligarea inculpatului la plata tuturor cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă ar părea excesivă.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă, partea responsabilă civilmente - SRL B și asiguratorul - Asigurări Transilvania, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-parte civilă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei nr.69/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, solicitând acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate, acordarea cheltuielilor materiale solicitate inițial și a daunelor morale. Arată că în realitate numărul de îngrijiri medicale este mult mai mare decât cel menționat în actul medical și anume 139 de zile.
Inculpat solicită admiterea recursului în baza disp.art.385/1 alin.1, pct.17/1 și pct.18 Cod procedură penală.
Arată că recursul privește atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, inculpatul fiind greșit condamnat, deoarece nu acesta este vinovat de producerea accidentului.
Instanța a apreciat ca veridică declarația martorului,care a declarat că l-a împrumutat pe cu suma de 5.000 RON, iar ulterior cu încă 15.000 RON, în condițiile în care acesta nu a oferit explicații cu privire la suma mare de bani pe care a precizat că o avea în casă, deși acesta nu avea nicio sursă de venituri.
De asemenea cheltuielile medicale sunt neverosimile, ridicându-se la 500 milioane lei vechi, deci o sumă foarte mare pentru leziunile suferite de partea civilă. Daunele materiale și cele morale sunt exagerate, fiind stabilite fără criterii obiective, greșita soluționare a laturii penale determinând și greșita soluționare a laturii civile.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit.c Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului, cu respingerea cererilor de obligare la plata despăgubirilor.
În subsidiar solicită în baza disp.art.385/15 pct.2 lit. rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în vederea efectuării unei noi expertize tehnice.
Într-un al doilea subsidiar solicită reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul.
Partea responsabilă civilmente - SRL B și asiguratorul - Asigurări Transilvania, solicită casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală, invocând ca temei al casării dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
Aceasta, deoarece nu s-a făcut un examen complet al probelor, vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul autovehiculului Mercedes, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmite de experții și, care se coroborează cu declarațiile martorilor și .
În ceea ce privește cuantumul sumelor acordate cu titlu de pretenții civile s-a apreciat că aceasta este exagerat de mare în raport cu dovezile existente la dosar.
În fine, se invocă faptul că despăgubirile trebuie plătite numai de asigurator, în raport de dispozițiile Legii nr.136/1955.
Asiguratorul - Asigurări Transilvania invocă faptul că acesta nu este parte responsabilă civilmente și nu poate fi obligat, în solidar, cu inculpatul la acoperirea prejudiciului.
Aceasta, deoarece raporturile stabilite cu inculpatul sunt de natură contractuală.
De asemenea, se contestă cuantumul despăgubirilor civile, solicitându-se reducerea acestuia.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, instanțele de fond au stabilit corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate, fiind dovedită pe deplin culpă exclusivă a inculpatului în comiterea accidentului de circulație.
Această opinie a curții este întemeiată pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto ( filele 71-114 dosar urmărire penală).
avansate de experții G, și se coroborează cu celelalte probe, respectiv declarațiile martorilor, ( filele 35-37, 46-47, dosar urmărire penală) (58-61 dosar urmărire penală).
Toate aceste probe conturează conduita imprudentă a inculpatului care, din cauza operațiunii la care s-a angajat a făcut ca mașina condusă de el să aibă o traiectorie scăpată de sub control. Aceasta și pe fondul vitezei relativ mari cu care rula, dar și a fenomenului de acvaplanare, recunoscut inițial de inculpat în prima sa declarație ( fila 184-185- ), generat de condițiile atmosferice din acea zi, a determinat ca microbuzul condus de acesta să părăsească sensul său de mers și să pătrundă pe cel al tirului condus de martorul .
În raport de acest probatoriu, apare ca singulară opinia experților recomandați și prin urmare apare ca neconcludentă și lipsită de utilitate efectuarea unei noi expertize tehnice. Nici declarațiile martorilor și nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori și cu opinia experților oficiali, amplu prezentată și analizată de instanțele de fond și redată în prezenta decizie.
În legătură cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor traumatice cauzate părții vătămate (civ.), curtea reține ca irelevant numărul de zile de concediu medical.
Aceasta, deoarece dispozițiile art.184 alin.2 și 4 Cod procedură penală se referă la numărul de zile de îngrijiri medicale acordat părții vătămate și nu la concediul medical.
Expertiza a stabilit cu certitudine durata îngrijirilor medicale.
În privința despăgubirilor civile deopotrivă contestate de inculpat, partea civilă, precum și asigurator, curtea apreciază că întinderea acestora are corespondent în probele administrate, amplu analizate de instanțele de fond.
În acest sens, în acord cu opinia primei instanțe și a instanței de apel, au fost dovedite cheltuielile cu personalul medical din spital, cu alimentația părții civile și a familiei acestuia care a stat în B pe perioada internării, cu chiria plătită de familie, cu demersurile ulterioare externării, prin declarațiile martorilor și ( filele 201, 202-203).
psihice cauzate părții civile justifică obligarea inculpatului către acesta la acoperirea prejudiciului moral.
În fine, este adevărat că societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cadrul procesului penal, însă aceasta și inculpatul dar și comitentul (- SRL B) au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate.
În speță, izvorul răspunderii civile a inculpatului este delictul, rezultat din infracțiunea comisă și nu contractul, cum se încearcă a se acredita ideea, de către recurenta societate de asigurare.
Prin urmare, în mod legal, este angajată răspunderea, în solidar cu inculpatul a societății de asigurare și a părții responsabile civilmente pentru despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat.
În altă ordine de idei, drepturile persoanei păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se poate exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației sale.
Pe de altă parte, doctrina juridică și practica instanței au stabilit că în noțiunea de parte responsabilă civilmente în procesul penal sunt cuprinse, alături de persoanele prevăzute de art.1000 din Codul civil și alte persoane care, potrivit unor legi speciale, sunt ținute să acopere prejudiciul provocat de o altă persoană, iar răspunderea societăților de asigurare derivă din contract.
Concluzionând, obligarea asigurătorului, în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente este legală în virtutea contractului de asigurare tip RCA din care derivă obligarea asigurătorului de a despăgubi persoana vătămată.
Obligarea părții responsabile civilmente la plata, în solidar, cu inculpatul a despăgubirilor civile este întemeiată pe disp.art.1003 Cod civil, indiferent că a fost sau nu încheiat contractul de asigurare RCA.
În fine, instanțele de fond au stabilit corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat în favoarea părții civile în raport de dispozițiile art.193 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.274 alinb.3 Cod procedură civilă, urmare a admiterii, în parte, a pretențiilor civile avansate de aceasta.
Prin urmare, în raport de argumentația ce precede, toate motivele de recurs întemeiate pe disp.art.385/9 pct.17/1 și 18 Cod procedură penală, sunt lipsite de fundament iar hotărârea recurată este legală și temeinică.
Consecința este, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat, a tuturor recursurilor, cu consecința obligării fiecărui recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpatul fiul lui și, născut la data de 03.05.1980 în B,-,. 13,. 1,. 12, sector 6, CNP - partea civilă -, partea responsabilă civilmente - SRL B și asiguratorul - Asigurări Transilvania împotriva deciziei penale nr.69 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,iar pe inculpat și la 100 lei ce reprezintă onorariu avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - dr.- - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./17.11.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
