Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 669/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 669/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.25 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal, a răspuns inculpatul, asistat de apărător ales, lipsă fiind intimatele-părți civile Doința și și intimatul-asigurator SC SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu mai are nimic de adăugat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 38513.pr.pen. acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, în susținerea recursului, invocă disp.art. 385 ind. 9 pct. 18.pr.pen. apreciind că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei greșite condamnări a inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată și plata de despăgubiri materiale și morale către părinții celor două victime.
Astfel, s-a reținut că în ziua de 31.07.2005 accidentul s-a produs prin aceea că motoscuterul marca ""condus de victima pe care se afla și victima, se deplasa cu viteză mare pe strada G - din T și că s-ar fi izbit de autoutilitara Mercedes condusă de inculpatul care venea din sens invers și care s-ar fi angajat în schimbarea direcției de mers la stânga fără să se asigure, fără a semnaliza și fără a acorda prioritate motoscuterului.
Acesta intenționa să pătrundă pe strada - - și, în acest sens, s-a încadrat pe de lângă axul drumului pentru a vira la stânga. A acordat prioritate autoturismelor care circulau din sens invers și a început să continue deplasarea, însă din sens opus circula motoscuterul, condus de pe care se afla și cealaltă victimă.
Din cauza vitezei mari, motoscuterul s-a izbit de autoutilitară, astfel că în urma impactului cei doi ocupanți ai acestuia au decedat.
Apreciază că situația de fapt a fost greșit reținută având în vedere următoarele motive:
În realitate, accidentul s-a produs astfel: cele două vehicule veneau din sens invers (într-adevăr inculpatul intenționa să facă la stânga)și s-a asigurat stânga-dreapta. Din sens opus au trecut două autoturisme, după care în acel moment din spate, cu viteză foarte mare (din spatele celor două autoturisme și respectiv din fața inculpatului), venea motoscuterul cu 84 km/oră - în situația în care viteza permisă era de 50 km/oră - cu cele două victime care nu dețineau permis de conducere și nu purtau căști de protecție. Se circula pe 2 deși 1 era liberă. În acel moment, pe carosabil erau trei guri de canalizare având o medie în diametru de 80- 90 cm, aproape 1 iar intrarea în sol era de aproximativ 20 cm. În momentul în care s-a trecut de către motoscuter peste prima gură de canalizare, acesta s-a răsturnat, iar victima care conducea motoscuterul a frânat (dovada fiind urma de frânare care începe de la prima gură de canalizare cu lungimea de 17m și respectiv 19 ). În acel moment motoscuterul s-a dezechilibrat, nu a mai continuat deplasarea, s-a aplecat pe o parte după care cele două victime au fost proiectate pe asfalt, iar în cădere s-au lovit cu capul -așa cum a rezultat si din examinările medico-legale. și-a continuat deplasarea, a lovit mașina inculpatului după care victimele în urma rostogolirii au rămas una la 1 distanță și cealaltă cu piciorul sub mașină decedând la scurt timp. În această modalitate s-a produs accidentul. Nu prin impact ci datorită dezechilibrării motoscuterului.
Instanța de fond a apreciat că vinovăția în producerea accidentului îi revine în proporție covârșitoare de 90% celui care conducea motoscuterului - victimei, care circula cu viteza de 84 km/oră, nu poseda permis de conducere, nu a executat manevra de ocolire a autoturismului, care nu purta cască de protecție iar 10% i-ar reveni și inculpatului pentru faptul că nu a acordat prioritate motoscuterului și nu s-a asigurat în prealabil nesemnalizând.
Dovada faptului care vin în sprijinul că accidentul s-a produs așa cum a fost arătat, este că accidentul propriu-zis, adică moartea victimelor nu s-a produs prin lovire cu capul de mașina inculpatului ci prin cădere și proiectare cu capul de asfalt, aspect ce rezultă și din concluziile rapoartelor de examinare medico-legală unde se arată că victimele prezentau două categorii de leziuni. O parte din leziuni produse prin lovirea victimelor de mașina inculpatului și de motoscuter și a doua categorie de leziuni au fost produse prin lovire cu capul de asfalt de planul dur - leziuni care au provocat decesul. Dacă accidentul s-ar fi realizat prin impact și în respectivă victimele erau pe motoscuter în mod evident s-ar fi lovit cu capul de mașina inculpatului care era mai înaltă și victimele ar fi fost proiectate dincolo de mașină.
În realitate, ei s-au dezechilibrat cu mult timp înainte, au mai mers o perioadă, au căzut, s-au rostogolit, scuterul s-a târât, s-au lovit cu capul de asfalt după care s-au lovit în cădere cu picioarele de motoscuter și de mașina inculpatului - aspecte reținute și în raportul de examinare medico-legal "leziune prin proiectare pe plan dur" - leziuni care au provocat decesul. Dacă situația de fapt ar fi fost cea reținută de instanța de fond, leziunile importante care au cauzat decesul era firesc să se fi produs prin lovire de mașină și nu de plan dur.
Un alt argument se referă la urmele de frânare ale motoscuterului care încep exact din dreptul primei guri de canalizare. Arată că, acesta a fost momentul în care motoscuterul condus de a început să frâneze. În momentul dezechilibrării, în mod instinctual, victima a apăsat frâna și datorită vitezei și frânării bruște s-a realizat proiectarea pe plan dur.
Totodată mai arată că în suplimentul de expertiză tehnică se arată că avariile suferite de mașina inculpatului s-au produs în partea din față, aspect care nu se justifică întrucât avariile s-ar fi putut produce pe partea laterală dreaptă dacă mașina ea angajată în traversare și ar fi intrat pe sensul victimelor or, inculpatul a fost sincer când a arătat că mașina a rămas în față și motoscuterul a intrat în partea frontală - urmele de înfundare a capotei autoturismului fiind la o înălțime de 0,85. față de sol. Acest aspect indică faptul că motoscuterul s-a lovit cu toată partea față a autoturismului. În schița locului faptei este arătată poziționarea mașinii puțin în unghi ca și cum ar fi intrat pe contrasens. Dar, dacă ar fi intrat pe contrasens, avariile trebuiau să fie pe dreapta și nu în față. Aceste argumente în opinia sa, demonstrează faptul că accidentul s-a produs altfel de cum a reținut instanța de fond, așa cum a arătat inculpatul în declarațiile sale si martorul, martor care arată că "am văzut autoturismul de marfă de culoare roșie oprit pentru a face stânga spre parcarea dintre blocuri. Am văzut cum două autoturisme au trecut și după aceea am văzut și motoscuterul la câteva secunde cu două persoane, cel din spate fiind mai înalt decât conducătorul. Am văzut cum motoscuterul a frânat brusc, a mers așa circa 5, inclusiv trecând peste gura de canalizare. Am văzut cum s-a dezechilibrat iar datorită persoanei din spate motoscuterul s-a aplecat către față mergând direct către autoturism. Menționez că în urma acestei manevre autoturismul nu și-a schimbat poziția." În finalul declarației, acesta a arătat că "motoscuterul a frânat probabil pentru a evita ciocnirea cu ultimul vehicul care a trecut pe lângă autoturismul staționat. Șoferul autoturismului staționat nu a făcut nicio manevră pentru a intra în parcare fiind doar semnalizat". Aceste argumente instanța de fond le-a ignorat tratându-le superficial.
Cu privire la vinovăție, când instanța a arătat că inculpatul are o contribuție la comiterea accidentului de 10 % iar decedatul de 90% nu a greșit prea mult, dar s-a greșit decisiv apreciind că procentul de 10% ar fi trebuit să-i revină celeilalte victime -, pentru că dacă ar fi avut cască nu s-ar fi produs decesul. A fost ignorat acest aspect că victima are o proprie culpă în moartea sa.
Aceste aspecte arătate mai sus, precum și schița locului faptei despre care a făcut vorbire cât și restul materialului probator, au fost ignorate de instanța de fond.
Față de schița din dosar, solicită instanței a analiza dacă aceasta este determinantă în stabilirea mecanismului în producerea accidentului ori este depășită ca probă și logică de restul materialului probator.
Pe cale de consecință, apreciază că soluția care s-ar impune în cauză din punctul său de vedere ar fi achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d pr.pen. întrucât în cauză nu există elemente de vinovăție în ceea ce-l privește. Culpa în producerea accidentului revine celor două victime. Esențial în cauză nu este temeiul achitării ci, cine se face vinovat de producerea accidentului.
Pe latură civilă, urmează ca despăgubirile să fie respinse dat fiind nevinovăția inculpatului. Instanțele de fond și apel a soluționat latura civilă având în vedere cuantumul solicitărilor și le-a redus proporțional ținându-se cont de vinovăția victimei, aspect greșit în opinia sa. Atâta vreme cât s-a reținut că a avut 90% de vină în producerea accidentului și deloc, atunci nu se justifică acordarea despăgubirilor în mod egal. Apreciază că nu ar fi trebuit să primească în mod egal. Culpa celor două victime a fost egală, fie 90%, fie deloc. În realitate, unul dintre ei respectiv, ar fi trebuit să primească 90% mai puțin în raport de cealaltă victimă pentru că s-a apreciat că a fost complet inocentă în ceea ce privește producerea accidentului. Apreciază că acest mod de soluționare a fost greșită având în vedere că pe fondul cauzei nu s-ar fi impus acordarea despăgubirilor având în vedere că cele două victime au fost din nefericire vinovate de producerea accidentului - în principal cel care a condus motoscuterul.
Arată că inculpatul s-a străduit să facă dreptate, a făcut fotografii - care în mod evident nu pot fi reținute ca și probe la dosar - unde se pot observa gurile de canalizare, înfundările aduse mașinii în partea din față, fotografii care le va depune la dosar sub forma de planșa fotografică.
Așa fiind, solicită instanței de control să aibă în vedere că instanțele au ignorat materialul probator și să aprecieze asupra legalității și temeiniciei celor învederate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat. Așa cum rezultă din materialul probator aflat la dosar, apreciază că în mod corect instanțele au reținut și culpa acestuia într-un procent mai mic decât cea a victimelor. În cauză s-au efectuat două expertize tehnice-auto de către experții și în care s-a precizat culpa comună a victimelor și inculpatului.
Este adevărat că și motoscuterul a circulat cu viteză peste limita legală, că nu aveau permis de conducere, dar cu privire la susținerea că motoscuterul nu a executat corect manevra de ocolire a autoturismului nu este de acord pentru că dacă autoturismul era pe lui de circulație nu ar mai fi fost nevoie să ocolească motoscuterul respectiv. Inculpatul nu s-a asigurat și nu a luat măsuri pentru evitarea accidentului respectiv precizându-se și dispoziția legală pe care acesta a încălcat-o respectiv 135 alin. 2 și 160 alin. 1 din OUG 195/2002 în care se arată că "la schimbarea benzii de circulație conducătorii auto vor semnaliza și se vor asigura că nu periclitează siguranța celorlalți ținând seama de poziția, direcția și de viteza acestora". Expertul a precizat același lucru "în plan transversal, autoturismul era în momentul impactului pe contrasens, cu partea față stânga în poziție de virat stânga". Martorii care se aflau la un chioșc pe stradă în acel moment, respectiv martorii, și au văzut accidentul și au precizat că "microbuzul era orientat să facă stânga către restaurantul "Cina" oprit pe sensul opus al direcției de mers care intenționa să o ia pe - -", "era orientat cu partea pe cealaltă bandă de mers iar motocicliștii veneau pe a doua de circulație". Arată că era inevitabil să se producă accidentul de vreme ce autoturismul era diagonal pe de mers a motoscuterului și să fie lovit în față. Rezultă clar din declarații cât și din expertizele care s-au efectuat în cauză culpa comună și culpa mai mică în măsură de 10% așa cum a fost apreciată de instanța de judecată, culpa fiind foarte mare și a celor de pe motoscuter care nu au respectat alte legi de circulație, nu aveau cască, depășise viteza, nu aveau carnet,
Cu privire la cuantumul despăgubirilor morale și materiale, apreciază că acestea au fost corect reținute respectiv de 10% prin culpa reținută inculpatului față de culpa celorlalte părți.
Consideră că soluția de achitare solicitată de inculpat prin apărător nu se impune atâta vreme cât din probe rezultă culpa inculpatului în procentul în care a fost stabilit de instanța de judecată.
În replică, apărătorul recurentului-inculpat referindu-se la concluziile expertizelor arată că, în condițiile în care autoturismul a fost poziționat pe sensul opus de mers, ar fi fost inevitabilă coliziunea. Concluziile expertului au plecat de la acest lucru, dar apreciază că soluția nu o dau experții, aceștia nu aveau de analizat restul materialului probator, ci instanța stabilește soluția. În zonă era un indicator de restricție a vitezei -respectiv de 30 km/oră deci, motoscuterul nu avea voie să circule nici măcar cu 50 km/oră dacă s-ar lua în considerare acest lucru. Loviturile au fost în față și nici experții nu și-au putut explica cum, deși s-a spus că inculpatul are o culpă. În suplimentul de expertiză s-a explicat poziționarea în care s-au produs avariile. Expertul a pornit de la premiza că mașina era poziționată pe contrasens și din acest punct de vedere s-a reținut că inculpatul a încălcat regulile de circulație, arătând că avariile produse au fost în partea din față aspect cu care nu este de acord dacă mașina era poziționată cum se arată în schița locului faptei - avariile nu aveau cum să fie în față.
În ultimul cuvânt, inculpatul, arată că atunci când a cerut expertiză tehnică, a cerut și motoscuterul și nu cunoaște motivul pentru care aceasta a fost înapoiată. A cerut de la poliție să facă alte probe pe motoscuter, să demonstreze că viteza nu a fost de 84 km/oră cum a fost calculată ci de peste 140 km/oră. A solicitat să o tureze până la 3000 de ture dar nu s-a putut încercându-se ascunderea datelor și faptul că victimele erau în stare de ebrietate în ziua respectivă. curse de raliu cu motoscuterul.
Solicită instanței să fie achitat arătând că nu are nicio vină în producerea accidentului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.252/16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 2 și 5.pen coroborat cu art.74 al.1 lit.a și c, art.74 al.2 și art.76 al.1 lit.d Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II a, lit.b și lit.c Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal și art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a executării pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.359 pr.pen s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.998, 999. civ, inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul SC SA B, în limita sumei asigurate, conform contractului de asigurare nr.-/08.07.2005, să plătească părții civile sumele de 4.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale și părții civile sumele de 4.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 al.1 pr.pen inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar potrivit art.193 al.1 C pr pen, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 675 lei și părții civile suma de 175 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 31.07.2005, în jurul orei 15,30, inculpatul circula cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare - pe str. -.- din municipiul T, având direcția de mers spre Gara de Nord. Acesta intenționa să pătrundă pe str. - - și, în acest sens, s-a încadrat pe de lângă axul drumului pentru a vira la stânga. A acordat prioritate autoturismelor care circulau din sens invers și a început să continue deplasarea, însă din sens opus circula motoscuterul marca "", condus de pe care se afla și cealaltă victimă,.
Din cauza vitezei mari, motoscuterul s-a izbit de autoutilitară, astfel că în urma impactului cei doi ocupanți ai acestuia au decedat.
Pe baza probatoriului administrat (procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa-fotografică aferentă, rapoartele de constatare medico-legală a victimelor și, prin care s-a stabilit legătura directă de cauzalitate a politraumatismului cu evenimentul rutier; declarațiile martorilor -,; raportul de expertiză tehnică și suplimentul acestuia întocmite de expert; raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert, declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale), prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că, fapta inculpatului care, la data de 31.07.2005, ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice, a comis un accident soldat cu decesul victimelor și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art.178 al.2 și 5 Cod penal.
Cu privire la culpa reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a apreciat că acesta este vinovat de producerea evenimentului rutier doar în proporție de 10 %, în timp ce victima a avut o culpă de 90 %, având în vedere circumstanțele în care conducea motoscuterul pe drum public.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.pen și, față de împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev de art. 74 alin 1 lit a, c și art.74 alin 2.pen, care au atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în acord cu dispozițiile art. 76 lit. d Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare efectivă, sens în care a dispus suspendarea condiționată a executării, în baza art. 81 și 82.pen.
Pe latură civilă s-a reținut că părțile civile și s-au constituit părți civile cu sumele de 50.000 lei despăgubiri materiale și 100.000 lei daune morale, pretenții care au fost dovedite atât cu martorii, și, cât și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar că, în raport de concluziile instanței pe latură penală, au fost admise doar în parte pretențiile solicitate, în funcție de culpa de 10% reținută în sarcina inculpatului, acesta fiind obligat în solidar cu asiguratorul, în limita sumei asigurate.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpatul, asigurătorul SC SA B și părțile civile și.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că în mod greșit s-a reținut o culpă comună, când de fapt culpa a aparținut exclusiv victimelor, astfel că soluția ce se impune este achitarea inculpatului în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit c pr.pen, caz în care nu se pot acorda despăgubiri civile, potrivit art. 346 alin 3.pen, sau eventual achitarea acestuia în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit d pr.pen, cu înlăturarea obligării la despăgubiri.
Asigurătorul SC SA B nu și-a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel la termenul din 21.01.2009 pentru a indica motivele pentru care a exercitat calea de atac.
Partea civilă, prin apărător ales, a criticat soluția instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie arătând că:
- în mod greșit prima instanță a reținut culpa victimei G în procent de 90 %, deși aceasta nu a încălcat nicio regulă rutieră;
- greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit c pen, câtă vreme inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu are nici un respect față de durerea familiilor victimelor, după cum greșit s-a reținut și circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit a pen, având în vedere că inculpatul a încălcat dispozițiile Codului rutier și a modificat poziția mașinii;
- pe latură civilă s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de 500 milioane lei vechi pentru ambele victime, fără a se ține cont că în speță sunt două victime.
În privința laturii civile partea civilă a susținut că deși a solicitat încă din faza de urmărire penală și stabilirea unei indemnizații de întreținere pentru minora ia, până la majoratul acesteia, instanța de fond nu s-a pronunțat.
Partea civilă nu și-a motivat apelul, dar la termenul din 21.01.2009 apărătorul părții civile a precizat că și această parte a criticat soluția pentru aceleași motive, respectiv pentru reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 74 lit a și c pen.
Prin decizia penală nr. 25/A/27.01.2009 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile părților civile și, s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c și 74 alin. 2 Cod penal, menținându-se pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de asigurătorul SC SA B, fiecare apelant fiind obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
În speță nu se poate dispune achitarea inculpatului (cum a solicitat apărătorul său), având în vedere că din cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauză rezultă că accidentul s-a produs din culpa comună a victimei (care circula cu o viteză de 84 km/ pe un sector de drum pe care viteza era limitată la 50 km/; nu poseda permis de conducere corespunzător; nu a executat corect manevra de ocolire a autoturismului și nu purta cască de protecție, încălcând astfel prevederile art. 9, art. 11, art. 23 alin 1 din OUG 195/2002, precum și ale art. 127 alin 1 și art 144 din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002) și a inculpatului.
Acesta din urmă a încălcat dispozițiile art. 135 alin 2 și art 160 alin 1 din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002, care prevăd că la schimbarea benzii de circulație, conducătorii auto vor semnaliza și se vor asigura că nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic care îi urmează, îi precedă sau circulă din sens opus, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora.
Fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 178 alin. 2 și 5.pen.
Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului o culpă în producerea accidentului de 10 %, culpa de 90 % revenindu-i victimei și că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 pen, ținând cont că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, iar înainte de comiterea infracțiunii a avut o conduită bună, astfel că în mod corect s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a pen.
S-a apreciat însă că hotărârea apelată este netemeinică sub aspectul reținerii și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c și art. 74 alin 2.pen, întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii.
Afirmația apărătorului părții civile că inculpatul ar fi mutat mașina nu a fost analizată, având în vedere că din probele adminJ. nu a rezultat cu certitudine faptul că ar fi modificat poziția autoturismului după accident, iar prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de această persoană pentru infracțiunea prev. de art. 81 alin 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod judicios existența și întinderea prejudiciului (material și moral) cauzat celor două părți civile, având în vedere soluția instanței pe latură penală și culpa reținută în sarcina inculpatului.
Față de aceleași considerente, în principal raportat la culpa inculpatului în producerea evenimentului rutier (de 10 %), dar având în vedere și că partea civilă nu a făcut dovada veniturilor realizate de victimă înainte de accident, inculpatul nu a fost obligat la plata vreunei indemnizații de întreținere pentru minora ia.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a invocat cazul prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18.pr.pen. apreciindu-se că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei greșite condamnări a inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată și plata de despăgubiri materiale și morale către părinții celor două victime.
S-a solicitat achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d pr.pen.
Criticile formulate nu sunt fondate, recursul urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea gravă de fapt trebuie să vizeze discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte care au avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.
Analizând hotărârile recurate Curtea constată că acestea sunt temeinice și legale, situația de fapt reținută fiind corespunzătoare probelor adminJ. acestea fundamentând soluția de condamnare a inculpatului.
Astfel, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa-fotografică aferentă, schița locului accidentului, rapoartele de constatare medico-legală a victimelor și, prin care s-a stabilit legătura directă de cauzalitate a politraumatismului cu evenimentul rutier; declarațiile martorilor -, raportul de expertiză tehnică și suplimentul acestuia întocmite de expert, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert, declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale s-a demonstrat că, la data de 31.07.2005, în jurul orei 15,30, inculpatul circula cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare - pe str. -.- din municipiul T, având direcția de mers spre Gara de Nord. Intenționând să pătrundă pe - -, s-a încadrat pe de lângă axul drumului pentru a vira la stânga.
După ce a acordat prioritate autoturismelor care circulau din sens opus inculpatul și-a continuat deplasarea virând la stânga, neobservând însă că din sens opus circula motoscuterul marca "", condus de pe care se afla și cealaltă victimă,.
Din cauza vitezei mari și a inabilității în șofat a victimei, motoscuterul s-a izbit de autoutilitară, care era deja angrenată în manevra de virare stânga, chiar dacă inculpatul a oprit autoutilitara în poziția în care a fost surprins de apariția motoscuterului( oblic pe linia continuă și cu din dreapta față pe linia continuă).
În urma impactului cei doi ocupanți ai motoscuterului au decedat.
Prin conduita sa inculpatul a încălcat dispozițiile art. 135 alin 2 și art 160 alin 1 din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002, care prevăd că la schimbarea benzii de circulație, conducătorii auto vor semnaliza și se vor asigura că nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic care îi urmează, îi precedă sau circulă din sens opus, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora.
În drept, fapta astfel reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 și 5 Cod penal.
Așadar criticile inculpatului recurent sunt lipsite de temeinicie, simplele susțineri privind lipsa vinovăției în săvârșirea faptei deduse judecății nefiind în măsură să înlăture forța probatorie a mijloacelor de probă prin care s-a dovedit, fără dubiu, că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma culpei în proporția stabilită de prima instanță, în derularea activității infracționale reținută în sarcina sa.
Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt incidente textele de lege în baza cărora inculpatul a solicitat casarea și totodată achitarea, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față, conform art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 22.07.1965) domiciliat în T, str. -. -, - 1,. 17, județul G) împotriva deciziei penale nr. 25/A/27.01.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- (sentința penală nr. 252/16.05.2008 a Judecătoriei Tecuci ).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored: CT/ 2 ex.
27.11.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
