Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 67/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 67/
Ședința publică din 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Irina Vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 178 Cod penal împotriva deciziei penale nr.34/A din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. - apărătorul inculpatului recurent, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/18.02.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, lipsă fiind și intimat asigurator SC. SA - SUCURSALA G, intimat SC SA - SUCURSALA G, intimat parte civilă și intimat parte responsabila civilmente SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat învederează că formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 34/A/04.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Galați.
Consideră că instanța a avut în vedere o serie de considerente neîntemeiate și de natură să conducă la culpabilizarea și la condamnarea inculpatului.
Pentru a decide că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 2 și 5 din Codul penal, instanța de apel a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 si 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 121 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 modificată, în sensul că a condus autocamionul în interiorul localității cu viteza de 68 km/. depășind astfel viteza de 50 de km/h, viteza maxim admisa de lege. Fapta de a conduce autocamionul pe raza localității, cu viteza de 68 km/ putea să atragă răspunderea contravențională a conducătorului auto însă nu era de natură să conducă la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Chiar și expertiza cu privire la dinamica producerii accidentului releva chiar faptul că la viteza admisă de lege în interiorul localității, urmarea oricum s-ar fi produs date fiind împrejurările în care s-a produs accidentul.
Înlăturând cele afirmate clar de expert în cauza, tot in scopul de a-l culpabiliza pe inculpat, instanța a considerat că inculpatul se face vinovat de neadaptarea vitezei autocamionului la condițiile de trafic și că inculpatul ar fi trebuit sa conducă cu viteza de 35 km la ora pentru a evita producerea accidentului si a urmărilor grave care s-au produs.
Consideră că instanța de apel a depășit cadrul constatărilor expertizei întrucât în concluzii cu privire la dinamica accidentului, expertul nu a reținut drept cauza a producerii accidentului, neadaptarea vitezei la condițiile de trafic.
De altfel, condițiile de trafic erau normale, vizibilitatea era buna, nu era timp de ceata si nici întuneric nu era ploaie sau mâzgă, deci nu erau condiții de trafic deosebite care sa impună conducătorului auto să ruleze cu viteza de 35 km/.
În apel, inculpatul a învederat instanței că accidentul s-a produs prin intervenirea unui caz fortuit si anume pătrunderea de pe un drum lateral a unui atelaj condus de inculpatul, fără ca acesta să se asigure și fără ca acesta sa acorde prioritate autocamionului. Instanța de apel a respins în mod nejustificat existența cazului fortuit, considerând că inculpatul ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă ca de pe un drum lateral ar putea intra în trafic pe șosea un atelaj. Pentru acest motiv a înlăturat existenta cazului fortuit și a considerat că în cauza nu se poate face aplicarea prevederilor art. 47 Cod penal conform căruia nu constitute infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Arată că nu este de acord cu aceste concluzii deoarece acestea sunt interpretate de către instanța de judecata vădit contrar sensului avut în vedere de legiuitor. Inculpatul putea și trebuia să prevadă intrarea de pe un drum lateral a unui atelaj sau a unui alt vehicul însă nu putea să prevadă ca atelajul sau vehiculul nu va acorda prioritate și nu se va asigura ca pătrunderea pe carosabil este posibilă fără a se produce un accident.
Din acest punct de vedere consideră ca instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 47 Cod pen. punând în sarcina inculpatului faptul că nu a prevăzut că cineva va încălca legea, ca un conducător de atelaj tocmai urmează să comită o contravenție cu urmări atât de grave.
In mod cert inculpatul nu avea cum să prevadă că cineva va pătrunde în fața lui pe carosabil. Pentru acest motiv consideră că instanța de apel în mod vădit nelegal nu a făcut aplicarea prevederilor art. 47 Cod penal.
In consecință solicită instanței de recurs să analizeze motivele invocate de inculpat și să admită recursul astfel cum a fost formulat. Solicită instanței de recurs să se constate că fapta s-a produs în condițiile cazului fortuit prevăzut de art. 47 Cod penal și coroborând cu prevederile art. 10 lit. e) din Codul d e procedura penală, să dispună aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul d e procedura penala, achitând pe inculpat.
In condițiile în care instanța de recurs va reține culpa inculpatului învederează că accidentul nu s-ar fi produs chiar în condițiile în care inculpatul a depășit viteza legala de 50 km/ dacă atelajul condus de inculpatul nu ar fi pătruns fără să se asigure și fără să acorde prioritate de trecere autocamionului condus de.
In aceste condiții, consideră că în proporție de 90 % culpa revine inculpatului, care dacă s-ar fi asigurat la pătrunderea în carosabil ar fi evitat acest accident. Culpa inculpatului de a depăși viteza legala de 50 de km /h nu este de natură a produce accidentul prin sine însăși,dacă atelajul condus de nu ar fi apărut în fața autocamionului la o distanță atât de încât sa nu lase timp conducătorului auto să frâneze sau să evite accidentul.
Pe cale de consecință, în subsidiar,solicită să se aprecieze gradul de culpabilitate în mod corect, urmând ca și consecințele privind daunele morale și despăgubirile solicitate să fie corespunzătoare gradului de culpabilitate stabilit fiecăruia dintre cei doi inculpați.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit având în vedere că inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză peste limita maximă admisă de 50 km./ h, încălcând disp. art. 155 al. 1 din Regulamentul de aplicare OUG 195 /2002 și coinculpatul neacordând prioritate de trecere autovehiculului.
Apreciază că inculpatul se află în culpă. Din procesul verbal de certare la fața locului, schița și planșa foto rezultă că nu au fost identificate urme de frânare, inculpatul nu a redus viteza și, față de această situație, consideră că în mod corect s- reținut culpa pentru fiecare inculpat în proporție de 50%.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.206/23.10.2007 pronunțată de Judecătoria L, au fost condamnați inculpații și la o pedeapsă de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 și 5 pen. cu aplicarea art. 74 lit. "a" raportat la art. 76 lit. "d" pen.
În baza art. 81 - 82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată pentru fiecare, în total pe o durată de câte 3 ani și 6 luni.
În baza disp. art. 14 pr. pen. raportat la art. 998 civ. au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL G -și asigurătorul SOCIETATEA DE -. să plătească părții civile suma de 27.400 lei - despăgubiri civile și 20.000 lei - daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în municipiul G, este posesorul permisului de conducere pentru categoriile B, C din anul 2001 iar în luna octombrie 2005 lucra ca șofer la SC SRL G pe autoutilitara furgon-marca "R 10215" nr. GL - 02 -, iar inculpatul locuiește în comuna, sat, județul G și este proprietarul unui atelaj format din căruță cu doi cai.
Victimele și - - mamă și fiu în vârstă de 10 luni, locuiau în comuna, județul
La data de 02.10.2005, inculpatul a plecat de la locuința sa cu atelajul în râului, pentru a pescui și cosi fân,iar inculpatul a plecat din G cu autocamionul pe care lucra, în jurul orei 3.00, în zona Târgu S, însoțit de cetățeanul, pentru a efectua un transport de cartofi.
După ce a încărcat în autovehicul cantitatea de 5750 kg cartofi pentru societatea la care lucra, inculpatul și însoțitorul său au plecat spre G, iar în jurul orei 16.00 se deplasa pe DN 25, pe raza comunei, județul G, cu direcția de mers spre
În momentul în care se apropia de intersecția cu drumul care face legătura cu - Unitatea 310, inculpatul a constatat că de pe ulița laterală, din partea dreaptă, fără a-i acorda prioritate, a ieșit în carosabil, atelajul condus de inculpatul, care a virat spre stânga, pentru a se deplasa spre localitatea de domiciliu.
În aceste condiții, inculpatul a încercat să evite coliziunea cu atelajul condus de inculpatul, virând spre dreapta, a lovit ușor spre stânga a căruței, dar a părăsit partea carosabilă, intrând pe acostamentul din partea dreaptă a sensului de mers și în șanț, autocamionul intrând în impact frontal și cu un copac ornamental, după care s-a răsturnat pe partea dreaptă, pe trotuar.
În acel moment și în locul în care s-a răsturnat autocamionul condus de inculpatul se afla victima, care avea în cărucior pe minorul -, amândoi fiind prinși sub oblonul autocamionului și au decedat pe loc, iar inculpatul și-a continuat drumul spre domiciliul său, fără a opri la locul accidentului.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa fotografică, rezultă poziția autocamionului condus de inculpatul după ce s-a răsturnat, precum și faptul că pe partea carosabilă ori pe acostament nu au fost identificate urme de frânare, iar după ce autocamionul a fost ridicat pe roți, acestea au revenit pe acostament și trotuar, cuprinzând șanțul.
Pe timpul cercetărilor la fața locului a fost identificat și inculpatul, atelajul fiind găsit la domiciliul său, prilej cu care s-a constatat și fotografiat locul de impact între autocamionul condus de inculpatul și stânga spate a căruței, pe care se observau avarii pe metalică.
Din rapoartele de constatare medico-legală nr. 456/C și nr. 457/C/2005 ale Serviciului de Medicină Legală G, rezultă că morțile victimelor de 33 ani și - de 10 luni, au fost violente și s-au datorat asfixiei mecanice prin comprimare toraco - abdominală între planuri dure.
Cei doi inculpați au fost testați cu alcooltest și li s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.
Cei doi inculpați au confirmat dinamica producerii accidentului, dar fiecare dintre ei consideră că celălalt este vinovat de producerea accidentului soldat cu moartea celor două persoane.
În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică auto, iar din raportul de expertiză nr. 508/2006 rezultă că inculpatul circula cu o viteză de circa 68 km/, accidentul fiind cauzat de pătrunderea pe drum cu prioritate a atelajului condus de inculpatul de pe uliță laterală, fără a acorda prioritate de trecere autocamionului condus de inculpatul, accidentul putând fi evitat doar în contextul în care conducătorul hipo ar fi respectat dispozițiile legale cu privire la circulația pe drumurile publice.
Instanța a considerat că în cauză există culpă comună în producerea accidentului care face obiectul prezentului dosar, având în vedere că ambii inculpați au încălcat dispozițiile legale menționate mai sus, ignorând în mod vădit regulile de circulație a vehiculelor pe drumurile publice și considerând, cu ușurință, că efectele faptelor sale nu pot cauza victime.
Analizând întregul material probator de la dosar rezultă că, la data de 02.10.2005, inculpații și prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice și nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiilor de conducător auto și de atelaj, au provocat accidentul de circulație soldat cu moartea victimelor și -.
Instanța, a apreciat că producerea accidentului este urmarea culpei comune a celor doi inculpați, care nu au respectat regulile de circulație pe drumurile publice.
Inculpatul a condus autovehiculul cu viteza peste limita maxim admisă în localitate iar inculpatul, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită cu următoarele acte de urmărire penală: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa fotografică, proces-verbal constatare avarie la căruța inculpatului, proces-verbal de ridicare și diagrama "" a autocamionului -; declarațiile părții vătămate; rapoartele de constatare medico-legale nr. 456/C și 457/C/2005 ale Serviciului de Medicină Legală G; buletinele " Printer"; procesele-verbale de prelevare de probe biologice și buletinele de examinare clinică, respectiv buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3358/3359 și 3356/3357 din 03.10.2005; proces-verbal de constatare a stării tehnice; copie după factura fiscală nr. -/02.10.2005; declarațiile martorilor -, -, și și raportul de expertiză tehnică auto.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimelor și - și cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale și anume, suferința fizică și trauma psihică suferite ca urmare a decesului soției și copilului său.
Inculpații au arătat că despăgubirea solicitată este prea mare.
Având în vedere că inculpatul, la data producerii accidentului, lucra ca șofer angajat la SC SRL G, aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.
Partea responsabilă civilmente, a arătat că autovehiculul - autoutilitară-furgon, marca R 10215 cu număr de înmatriculare nr. - a fost implicat în evenimentul rutier din 02.10.2005, era asigurat la SC SA și SA și a depus polița de asigurare obligatorie seria - nr. - din data de 06.07.2005 emisă de SC SA, valabilă până la data de 08.01.2006, precum și contractul de asigurare facultativă seria - nr. -/2004 încheiat cu SC SA, valabil până la data de 05.11.2004.
Față de această situație, au fost introduse în cauză, în calitate de asigurator cele două societăți de asigurare-reasigurare.
La termenul din 29.03.2007, SC SA și-a exprimat punctul de vedere, arătând că, așa cum rezultă din contractul seria - nr. - din 06.11.2004, cu valabilitate numai până la data de 05.11.2005, autovehiculului cu număr de înmatriculare - nu a avut la data accidentului încheiată asigurare de răspundere civilă auto, motiv pentru care solicită să se constate că nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă obligatorie.
A mai arătat că, autovehiculul a avut asigurarea facultativă (CASCO), că dovadă că, în baza dosarului de daună nr. 14443/05.10.2005 i-a achitat părții responsabile civilmente o despăgubire de 10364 lei iar pentru vătămarea numitului, aflat în autovehicul la data accidentului și care a suferit vătămări corporale, i-a achitat o despăgubire de 4437 lei.
-, având în vedere că din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria L s-a reținut culpa comună a celor doi inculpați, s-a constituit parte civilă, solicitând să fie obligat inculpatul să-i achite suma de 5182 lei, reprezentând din despăgubirea acordată pentru avarierea autovehiculului cu nr. - și 2218,87 lei, reprezentând din despăgubirea acordată pentru vătămarea corporală a numitului.
În dovedirea pretențiilor ca parte civilă, au depus în copie conform cu originalul de pe dosarul de daună nr. 14443/05.10.2005.
SC SA a depus precizările prin care arată că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, singurul vinovat de producerea accidentului, este inculpatul și ca atare, în baza art. 22 alin. 1 lit. c din Ordinul CSA nr. 3108/2004, pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asiguratorul RCA nu acordă despăgubiri în cazul în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a unei terțe persoane.
În concluzie, a solicitat a fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 06.06.2007, s-a respins cererea SA - SA privind introducerea sa în cauză ca parte civilă, aceasta având posibilitatea după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să formuleze acțiune în pretenții - despăgubiri civile.
Din probatoriul administrat și anume: declarațiile martorilor -, -, și, coroborate cu borderoul privind total cheltuieli efectuate pentru înmormântare a rezultat că partea vătămată pentru înmormântarea victimelor, a cheltuit suma de 27.400 lei.
În drept, fapta inculpaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 și 5. pen.
Din fișa de cazier judiciar,a rezultat că inculpații și, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Față de această situație, instanța a apreciat că se pot reține, în favoarea ambilor inculpați circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. astfel ca prin raportarea la art. 76 lit. d pen. pedeapsa ce le-a fost aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, pentru fapta săvârșită.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, s-a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia prev. și ped. de art. 52 și 72. pen.
Având în vedere materialul probator administrat în cauza de față, pericolul social al faptei săvârșite, condițiile și conjunctura în care aceasta a fost comisă, persoana inculpaților, care au regretat sincer fapta săvârșită și comportarea lor pe tot parcursul cercetării judecătorești, au format convingerea instanței că, scopul educativ preventiv al pedepsei ce li se va aplica poate fi atins în cazul acestor inculpați și printr-o pedeapsă cu închisoare fără executare efectivă.
În baza art. 81 - 82. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată pentru fiecare.
În baza art. 369. pr. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
Având în vedere urmarea tragică a acestui nefericit eveniment rutier, instanța, în baza art. 14. pr. pen. a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente și SC - SA să plătească părții civile, despăgubiri civile, constând în cheltuieli efectuate pentru înmormântarea fiului și soției sale și a pomenirilor ulterioare, după datina creștin-ortodoxă, în valoare de 27.400 lei.
Privind dauna morală ce s-ar cuveni unui părinte și soț, pentru pierderea suferită, instanța a apreciat că aceasta este incomensurabilă. Orice sumă i-ar fi acordată, nu poate acoperi suferința fizică, trauma psihică și pierderea suferită.
Doar pentru alinarea acestei suferințe, instanța a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente și societatea de asigurare la plata unei sume cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel asiguratorul Societatea de -reasigurare SA- Sucursala G și apelanții-inculpați și.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea mare raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, motiv pentru care solicită a fi reținute, în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c-76 pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit. a în referire la art.10 lit. e din pr. pen. iar cu privire la latura civilă a cauzei, a lasă la aprecierea instanței.
În motivarea apelului declarat, asiguratorul Societatea de -reasigurare - Sucursala Gaî nvederat Tribunalului faptul că daunele materiale acordate de către instanța de fond nu au fost dovedite iar cele morale sunt exagerate. În cauză, fiind reținută vinovăția conducătorului de atelaj, conform art.22 din Ordinul nr.3108/2004, acesta trebuie să plătească despăgubirile și nu societatea de asigurare. Aceasta nu răspunde pentru paguba creată de o terță persoană. În cazul în care instanța va reține vinovăția ambilor inculpați, societatea va plăti despăgubiri numai pentru partea care a fost asigurată.
Prin decizia penală nr.161/18.03.2008 a Tribunalului Galați au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și asiguratorulSocietatea de -reasigurare SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din conținutul ansamblului probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că ambii inculpați, respectiv și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 și 5 din pen. Instanța în mod corect a apreciat faptul că se impune a fi reținute în favoarea celor doi inculpați circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 pen. coborând astfel pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În favoarea inculpatului, instanța de fond a reținut deja circumstanța atenuantă prev. de art.74-76 pen. astfel că o nouă redozare de pedeapsă nu se mai impune, motivul de apel invocat de inculpat în acest sens nu are suport probator.
Inculpatul, atât la instanța de fond cât și în apel a solicitat să fie achitat ( există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei-caz fortuit).În opinia inculpatului, fapta, deși comisă și recunoscută, nu constituie infracțiune.
Tribunalul, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a constatat faptul că la data de 2.10.2005, inculpații și, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice și nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiilor de conducător auto și de atelaj, au provocat accidentul de circulație soldat cu moartea victimelor și -. Nici un moment, probatoriile administrate nu au scos la iveală faptul că pentru inculpatul a intervenit cazul fortuit.
În ceea ce privește apelul declarat de Societatea de -reasigurare - Sucursala G, privitor la despăgubirile la care aceasta a fost obligată, Tribunalul a apreciat că instanța de fond, în mod corect a reținut solidaritatea obligării de celelalte părți la plata de despăgubiri civile.
Urmare a probelor ce au fost administrate în cauză în cele două faze procesuale nu a fost reținută situația de fapt prezentată de societatea de asigurare, pentru ca astfel să fie absolvită de răspundere civilă. Despăgubirile ce au fost acordate sunt dovedite de partea civilă, atât cele materiale cât și cele morale, aprecierea fiind judicioase și proporționale cu cheltuielile făcute de partea civilă.
În apel, prin motivele invocate, nici inculpații și nici societatea de asigurare nu au prezentat probe ce nu au fost invocate de instanța de fond și cu care să-și mențină motivele de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asiguratorul SOCIETATEA DE -. SA.
În susținerea recursului, asiguratorul a criticat hotărârea sub aspectul condamnării inculpatului și implicit sub aspectul reținerii calității sale de asigurator,cu consecința obligării la despăgubiri civile.
S-a mai arătat că în situația în care s-ar trece peste primul motiv de recurs, asiguratorul trebuie să fie obligat să plătească numai partea din pagubă produsă de asiguratul său, respectiv inculpatul.
Prin al treilea motiv de recurs s-a arătat că pretențiile solicitate de partea civilă, respectiv cele majorate ulterior, după solicitarea inițială de 20.000 lei, nu sunt dovedite.
Prin decizia penală nr. 196 din 11.12.2008 a Curții de Apel Galația fost admis recursul declarat de asigurator, a fost casată decizia penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță menținându-se actele procedurale efectuate până la termenul din data de 22.02.2008.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut, în esență, că instanța de apel nu a răspuns argumentat tuturor apărărilor formulate de asigurator, sens în care motivarea nu întrunește cerințele de exigență necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.
Respingerea apărărilor asiguratorului s-a realizat printr-o motivare generală și succintă, neindicându-se în fapt și în drept argumentele instanței care au stat la baza luării acelei soluții.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-.
Prin decizia penală nr. 34 din 04.02.2009 a Tribunalului Galați apelurile declarate de inculpați și de asigurator au fost respinse ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că accidentul de circulație soldat cu decesul victimelor și s-a produs din culpa ambilor inculpați.
Astfel, inculpatul, conducătorul atelajului, nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate autocamionului condus de coinculpat, pătrunzând pe drumul național cu căruța, contrar dispozițiilor art.55,56 alin.2, 65 alin.1 din OUG 195/2002 și ale art.167 lit. a și c, art.200 alin.1 și art.201, lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
La rândul său, inculpatul a încălcat dispozițiile art.48 și 49 alin.1 din OUG 195/2002 și ale art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, republicată, în sensul că a condus autocamionul, în interiorul localității, cu o viteză de 68 km/, peste viteza maximă admisă( 50 km/).
Cererea formulată de inculpatul, de achitare în temeiul art.10 lit. e pr. pen. a fost apreciată ca neîntemeiată, instanța reținând în acest sens că nu a existat un caz fortuit în sensul avut în vedere de legiuitor.
Potrivit art.47 pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Pentru ca fapta să fi fost săvârșită în caz fortuit, inculpatul trebuie să fi fost în imposibilitatea ( generală și obiectivă) de a prevedea intervenția împrejurării care a produs rezultatul socialmente periculos,în speță, pătrunderea pe partea carosabilă de pe un drum secundar, a unei căruțe.
Or, inculpatul - șofer profesionist - care conducea autocamionul în interiorul unei localități rurale, putea și trebuia să prevadă posibilitatea că, de pe un drum secundar, să pătrundă, pe drumul principal un alt vehicul.
Nu a fost primită nici apărarea aceluiași inculpat, însușită și de către asigurator, în sensul că acesta nu avea nicio posibilitate de evitare a accidentului, chiar dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă, argumentată pe concluziile expertizei tehnice auto efectuată în cauză.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus evocate - art.48 din OUG 195/2002 republicată - inculpatul nu avea doar obligația să respecte regimul legal de viteză ci șisă adapteze viteza în funcțiile de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Deși expertiza efectuată în cauză concluzionează că accidentul nu putea fi evitat la o viteză de 50 km/( viteza maximă admisă), expertul precizează( fila 66 dosar urm. pen.) că viteza cu care trebuia să circule autocamionul condus de inculpat, pentru a nu intra în impact cu atelajul hipo, era de circa 35 km/.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului instanța de apel a reținut că partea carosabilă a segmentului de drum unde s-a produs accidentulera umedăiar la fața locului nu au fost găsite urme de frânare, nici pe partea carosabilă și nici în afara acesteia.( fila 6 dosar urm. pen.).
S-a apreciat că, în situația în care inculpatul ar fi adaptat viteza condițiilor de drum( carosabil umed, amurg) și ar fi frânat la momentul perceperii stării de pericol, accidentul ar fi putut fi evitat.
Concluzionând, s-a reținut că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului care nu a respectat dispozițiile legale anterior menționate și producerea accidentului rutier soldat cu decesul victimelor și.
În ceea ce privește pedepsele aplicate celor doi inculpați, instanța de apel a reținut că la fond s-a făcut judicioasă individualizare a acestora atât sub aspectul cuantumului cât și ca modalitate de executare cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen. ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în art.178 alin.5 pen. de gradul de pericol social concret al faptei, de condițiile și conjunctura în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpaților care au recunoscut și regretat săvârșirea faptei și sunt la prima abatere de la legea penală.
S-a reținut că prima instanță a manifestat clemență, aplicând ambilor inculpați pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 lit. a pen.
Având în vedere gravitatea faptei comise, urmarea produsă precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate acestuia, întrucât, în caz contrar, nu s-ar mai realiza scopul preventiv și coercitiv al pedepsei, prev. de art.52 pen.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile formulate de asigurător, vizând modalitatea de soluționare a laturii civile.
Astfel, cu martorii propuși și audiați în cauză - și, s-a făcut dovada cuantumului despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă, constând în cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimelor și pomenirile ulterioare; s-a apreciat, în consecință, că prima instanță a stabilit în mod corect existența și întinderea prejudiciului cauzat părții civile, sub acest aspect.
Cât privește daunele morale acordate, acestea au fost apreciate într-un cuantum corespunzător, având în vedere circumstanțele în care s-a produs decesul victimelor, vârsta acestora, suferințele cauzate părții civile, care și-a pierdut în aceeași zi și tatăl ce a murit din cauza șocului produs de aflarea veștii privitoare la accident.
Susținerile asiguratorului în sensul că instanța are obligația să stabilească întinderea răspunderii fiecărui inculpat în producerea daunelor, urmând să oblige asiguratorul la plata de despăgubiri doar în limita răspunderii inculpatului asigurat, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, răspunderea civilă delictuală prev. de art.998 și urm. civ. este solidară; prin urmare, în mod judicios instanța de fond i-a obligat pe inculpați în solidar la plata integrală de despăgubiri civile către partea civilă.
Cât privește asiguratorul SC - Reasigurare SA C N, acesta a fost obligat alături de inculpatul asigurat - situație ce rezultă în mod evident din dispozitivul hotărârii - și urmează a răspunde în temeiul și în limitele stabilite prin contractul de asigurare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a reiterat susținerile făcute în fața instanței de apel.
Recursul este inadmisibil.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond prin care inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea de ucidere din culpă a fost atacată cu apel d e cei doi inculpați și de către asigurator, prin decizia penală nr. 161 din 18.03.2008 a Tribunalului Galați apelurile părților fiind respinse ca nefondate.
Această decizie a fost recurată doar de către asiguratorul Societatea de - reasigurare Sucursala G, Curtea de Apel Galați admițând recursul, casând decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Motivul casării cu trimitere a fost acela că instanța de apel nu a analizat în fapt și în drept criticile formulate de Societatea de -reasigurare cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.
În aceste condiții, decizia pronunțată de Tribunalul Galați în rejudecare nu mai putea fi atacată cu recurs decât de către asigurator, nu și de către cei doi inculpați care, așa cum s-a arătat mai sus nu au înțeles să uzeze de această cale de atac împotriva deciziei date inițial în apel.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de inculpați este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, conform art. 385 indice 15 punctul 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la 20.11.1983, în G, domiciliat în galați, str. -. -, nr. 112,. 2D,. 36, jud. G, CNP- -) împotriva deciziei penale nr. 34/A/04.02.2009 a Tribunalului Galați (sent.pen. nr. 206/23.10.2007 Judecătoriei L).
În temeiul art. 192 alin.2 Cp.p., obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./tehnored.- /03.06.2009
Jud.apel-,
Jud.fond-
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
