Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 673/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 673
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 16.09.1957 - in prezent aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.274 din data de 12.06.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 09.12.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 16.12.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 3745/18.12.2007, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.09.1957, în, jud. I, fără antecedente penale, lapedeapsa de 1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 2 din Cod penal, cu aplic art. 74 alin. 1 lit. a, b, c și art. 76 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b din Codul penal.
În baza art. 81 și 82 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 1 an pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art. 359 alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească suma de 201 lei, reprezentând contravaloarea transportului victimei, părții civile Serviciul de Ambulanță I și suma de 1.245,49 lei, reprezentând costul asistenței medicale a victimei, părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Treime"
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpatul să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.07.2005, autobuzul marca R Diesel, cu nr. de înmatriculare -, aparținând SC SRL și condus de inculpatul, efectua un transport public de persoane pe ruta comuna - Municipiul
În jurul orei 05:35, autobuzul se afla pe str. - -, circulând pe direcția Baza 3 - Podu, în fața 1, inculpatul a redus viteza, urmând să oprească în stație. În momentul imediat următor, un pieton, numitul, s-a angajat în trecerea străzii de la dreapta la stânga șoferului, îndreptându-se spre axul drumului și ajungând pe II, după care s-a oprit.
Inculpatul a virat stânga pentru a evita accidentarea pietonului, însă acesta din urmă și-a continuat traversarea, fiind lovit de partea din față a autobuzului
Victima a fost transportată la spital pentru acordarea primului ajutor, deoarece sângera la nivelul capului, iar inculpatul a rămas la locul accidentului, unde și-au făcut apariția organele poliției, chemate fiind de unul dintre călătorii autobuzului.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie 0,17 mg/l în aerul expirat, potrivit rezultatului testului aflat la fila 15 dosarului de urmărire penală. Inculpatul s-a prezentat apoi la Spitalul Clinic Sf. pentru recoltarea de probe biologice. La examenul clinic s-a concluzionat că inculpatul părea că ar fi consumat băuturi alcoolice, recunoscând că a consumat 1000 ml de bere cu o seară înainte, la ora 21:00, astfel cum reiese din buletinul de analiză clinică. În urma recoltării de probe biologice, s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie în sânge la ora 06:20 de 0,55 g/l, iar la ora 07:20 de 0,40 g/l, cum reiese din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1448-9 - fila 18 dosar urmărire penală.
De asemenea, în urma analizei probelor biologice recoltate de la victima accidentului, în vârstă de 72 de ani, a rezultat că la ora 07:10 prezenta o alcoolemie în sânge de 1,20 g/l, astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1455.
Victima a decedat la data de 02.08.2005, în raportul de constatare medico-legală concluzionându-se că moartea numitului a fost violentă, datorându-se comei determinate de leziuni meningo-cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi la nivelul calotei și bazei craniului, leziuni care s-ar fi putut produce în cadrul unui accident rutier.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, rezultă din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, rezultatul alcooltest, raportul de necropsie a victimei, raportul de inspecție tehnică a autovehiculului, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de examinare toxicologică alcoolemie, buletin de examinare clinică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Inculpatul admis că succesiunea evenimentelor a fost cea reținută în rechizitoriu și a încercat să se disculpe, precizând că numai cel decedat poartă răspunderea accidentului, întrucât a traversat la o distanță mult prea mare de trecerea de pietoni ( 10 metri), într-o modalitate haotică.
Prin raportul de expertiză criminalistică locul impactului a fost stabilit a fi la aproximativ 1,8 de capătul marcajului pietonal dinspre Podu și la o distanță de circa 2,75 de limita stânga a carosabilului, având în vedere direcția de mers a autobuzului - filele 31-32 dosar urmărire penală. Stabilirea locului impactului s-a determinat prin raportare la poziția autobuzului constatată cu prilejul cercetării la fața locului efectuată imediat după accident. Astfel, reiese că autobuzul se afla în staționare pe II a sensului de mers Baza III - Podu, orientat oblic, din stânga față aflându-se la 0,35 de prelungirea imaginară a bordurii din stânga, iar din stânga spate la o distanță de 2,50 de aceeași prelungire imaginară a bordurii din stânga. De asemenea, spatele autobuzului se afla la nivelul extremității dinspre Baza III a marcajului pietonal.
Locul unde a fost descoperită de sânge se afla, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, la o distanță de 0,20 de fața autobuzului, la 0,70 de prelungirea imaginară a bordurii din stânga și la 4,80 de extremitatea dinspre Podu a marcajului pietonal.
Din declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului din timpul urmăririi penale, reiese că inculpatul a oprit autobuzul imediat după impact, nemaifiind deplasat.
În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului care, în ziua de 27.07.2005, în jurul orei 05:30, în timp ce conducea autobuzul cu numărul de înmatriculare -, aparținând SC SRL, în condițiile culpei comune (50 % fiecare), a accidentat mortal pe numitul, care se angajase în traversarea străzii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal.
Ca urmare, elementul material al faptei constă în acțiunea inculpatului, care în timp ce conducea autobuzul aparținând SC SRL a accidentat victima, ca urmare nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere cuprinse în OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data producerii accidentului și Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, adoptat prin HG nr. 85/23.01.2003.
Astfel, potrivit art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 "participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private". Totodată, conform art. 180 alin. 1 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 conducătorul are obligația să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate.
În cauză, oprirea autovehiculului era obligatorie în condițiile în care, partea frontală a autobuzului se afla înaintea marcajului pietonal în momentul pătrunderii victimei pe partea carosabilă, având în vedere distanța mică de doar 1,8 după marcaj.
Rezultatul periculos al faptei inculpatului constă în provocarea morții victimei, care a intervenit la data de 02.08.2005, survenind ca urmare a comei determinate de leziuni meningo-cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi la nivelul calotei și bazei craniului.
Între leziunile care au provocat moartea victimei și accidentarea acesteia de către inculpat există un raport de cauzalitate.
În ceea ce privește atitudinea subiectivă a inculpatului, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, însă a socotit fără temei că nu se va produce, acționând, astfel cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul penal.
Este de menționat că la data și ora producerii accidentului, carosabilul era uscat, iar vizibilitatea bună. Astfel, inculpatul a recunoscut în declarațiile sale faptul că a observat faptul că victima s-a angajat în traversare, însă nu a acționat sistemul de frânare al autobuzului și a ocolit pietonul prin stânga, întemeindu-se pe faptul că victima se oprise din deplasare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul în declarația dată în fața instanței a arătat că a observat faptul că victima era nehotărâtă în ceea ce privește traversarea străzii, apărând, astfel, fără temei presupunerea inculpatului că va putea evita producerea accidentului prin ocolirea victimei.
Pe de altă parte, victima în calitate de pieton avea obligația, potrivit art. 207 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în vigoare la momentul producerii accidentului, să nu prelungească timpul de traversare a drumului public, să nu întârzie ori să se oprească fără motiv.
Ca urmare, victima ar fi avut posibilitatea să prevină accidentarea sa, dacă s-ar fi angajat în traversarea drumului public cu respectarea normelor legale, asigurându-se înainte de traversare și deplasându-se pe drumul public fără a avea o atitudine ezitantă.
În consecință, instanța a reținut, alături ce vinovăția inculpatului, și culpa concurentă a victimei, în proporție de 50 %.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 din Codul d e penal, a ținut seama de pericolul social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere rezultatul faptei săvârșite, constând în moartea victimei accidentului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar. De asemenea, inculpatul este conducător auto din 1977, valabil pentru categoriile B, C, D, fiind angajat în funcția de conducător auto pe autobuz, în perioada 2001-2005, îndeplinindu-și sarcinile de serviciu corespunzător, neavând abateri sau reclamanții și nici probleme cu Poliția Rutieră, astfel cum reiese din recomandarea făcută de SC SRL.
Totodată, inculpatul imediat după săvârșirea faptei a oprit autobuzul pentru a verifica starea victimei, a rămas la locul faptei până la sosirea organelor de poliție, nu s-a opus prelevării de probe biologice. Inculpatul a manifestat o atitudine sinceră în tot cursul procesului, recunoscând-și fapta și regretând săvârșirea ei, prezentându-se în fața atât organelor de urmărire penală cât și în fața instanței pentru a da declarații.
De asemenea, instanța a reținut și stăruința inculpatului pentru repararea prejudiciului pricinuit prin săvârșirea faptei, potrivit înscrisului aflat la fila 42 dosar urmărire, fiind de acord să plătească fiului victimei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare, din care i-a achitat suma de 100 lei. Inculpatul, prin declarația dată în fața instanței, a afirmat că este de acord cu acțiunea civilă a părții civile, consimțind să plătească acesteia suma cerută.
Având în vedere cele expuse, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 lit. a-c din Codul penal, urmând să le dea eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei.
În consecință, ținând cont de circumstanțele atenuante reținute și de culpa concurentă a victimei, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să realizeze scopurile prevăzute de art. 52 din Codul penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, instanța a dispus interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Totodată, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul acestuia după săvârșirea faptei și, ținând seama de pedeapsa care a fost aplicată de 1 an închisoare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa de 1 an a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Codul penal.
A fost atrasă atenția inculpatului, potrivit art. 359 alin. 1 din Codul d e procedură penală, asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește pretențiile părții civile, instanța a reținut că acesta s-a constituit parte civilă pentru suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, ca urmare a unei înțelegerii cu inculpatul. Potrivit înscrisului de la fila42 - dosar de urmărire penală, partea civilă a primit de la inculpat 1000 lei reprezentând o parte din cheltuielile de înmormântare, urmând ca acesta să mai plătească încă 1000 lei.
Întrucât, partea civilă nu a adus nici o dovadă privind cuantumul cheltuielilor de înmormântare, pe considerentul că se reține culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, iar inculpatul a despăgubit deja pe partea civilă cu suma de 1000 lei, instanța a respins acțiunea civilă, în temeiul disp. art. 1169 cod civil conform căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
În ceea ce privește pretențiile părții civile Serviciul de Ambulanță, jud. I, instanța a reținut că aceasta a solicitat despăgubiri civile de 201 lei, reprezentând contravaloarea transportului victimei, din - - la Spitalul Clinic nr. 3, efectuat în data de 27.07.2005 cu nr. de solicitare 67339.
Instanța față de aceste precizări, a apreciat ca întemeiată cererea de acordare de despăgubiri civile formulată de către Serviciul de Ambulanță I și a obligat pe inculpat la plata sumei de 201 lei reprezentând contravaloarea transportului victimei de la locul accidentului la spital.
Cu privire la cererea de despăgubire formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, pentru suma de 1.245,49 lei, reprezentând costuri ale asistenței medicale a victimei accidentului, pentru perioada dintre 27.07.2005 până la 02.08.2005. instanța a apreciat ca întemeiată și a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.245,49 lei.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către inculpatul, care a invocat netemeinicia și nelegalitatea sentinței penale apelate, solicitând a se constata că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă culpa gravă și exclusivă a victimei, și nu culpa comună, și, în consecință, să se dispună achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Astfel, apelantul, prin motivele de apel, depuse în scris la dosar, a precizat că, din probatoriul administrat (declarațiile martorilor din lucrări și, actele medico-legale ale victimei, expertiza criminalistică și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului apelant) rezultă culpa exclusivă a victimei, culpă care este ilustrată de următoarele împrejurări de fapt: victima a traversat carosabilul prin loc nepermis și fără a se asigura, a intrat pe carosabil, în pas grăbit, aproape în fugă, având un comportament haotic, schimbându-și direcția de deplasare și era în stare de ebrietate, având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 g/%o
Analizând cauza prin prisma tuturor motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Referitor la latura penală a cauzei.
1. Situația de fapt. Prima instanță, a reținut,în fapt, că inculpatul, conducând autobuzul marca R Diesel, cu nr. de înmatriculare -, cu care efectua transport public de persoane pe ruta Com. - Municipiul I, în data de 27.07.2005, în jurul orei 05,30, în fața 1, ce se află pe strada -, deplasându-se spre direcția Baza 3 - Podu, a redus viteza, urmând să oprească în stație. În momentul imediat următor, victima, ce prezenta o alcoolemie în sânge de 1,20 g/l, s-a angajat în trecerea străzii, la aproximativ 1,80 de capătul marcajului pietonal, de la dreapta la stânga șoferului, îndreptându-se spre axul drumului, dar ajungând pe a II s-a oprit. Inculpatul a virat stânga pentru a evita accidentarea pietonului, însă acesta din urmă și-a continuat traversarea, fiind lovit de partea din față a autobuzului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fracturi la nivelul calotei și bazei craniului, leziuni ce au condus la decesul acestuia în data de 02.08.2005.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul apelant a invocat prin motivele de apel că nu are nici o culpă în producerea accidentului și, implicit, în cauzarea decesului victimei, aceasta din urmă fiind singura vinovată, expunându-se accidentului prin comportamentul său imprevizibil, datorat și de starea de ebrietate în care se afla.
Dar, aceste susțineri ale inculpatului au fost învederate atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, care a considerat, în mod fondat, că nu sunt dovedite.
Astfel, potrivit disp. art. 19 pct. 2 Cod penal fapta este săvârșită din culpă când infractorul prevedere rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (lit. a), precum și atunci când nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă (lit. b).
În speța de față,prima instanță a reținut, în mod fondat, că inculpatul apelant a acționat cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale, însă a socotit fără temei că nu se va produce.
Astfel, inculpatul a observat din timp victima, ce s-a angajat în traversarea străzii, și conducea autoturismul cu o viteză redusă de circa 20 km/. Potrivit declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, a observat că pietonul s-a oprit când ajuns pe a II a, s-a răsucit puțin, moment în care a crezut că intenționează să se întoarcă spre trotuar, drept pentru care ales să-l ocolească prin partea.
Prima instanță, în mod corect, a reținut că această manevră de ocolire a victimei, prin partea a acesteia, încalcă dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice,dispoziții care prevăd obligația de a opri vehiculul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate.
Mai mult, prin raportul de expertiză criminalistică cu nr. 248/22.11.2005, s-a concluzionat că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi acționat sistemul de frânare al autobuzului în momentul în care victima a pătruns pe carosabil și nu ar fi încercat ocolire a pietonului prin stânga.
În consecință, acțiunea victimei de a intra pe carosabil pentru a traversa nu a fost intempestivă, inculpatul avea timpul și distanța necesară pentru a opri în condiții de siguranță pentru pieton vehiculul.
Este adevărat că inculpatul, după ce s-a angajat în manevra de ocolire, a fost în imposibilitate obiectivă de a mai putea evita accidentul, dată fiind distanța prea mică și comportamentul imprevizibil al victimei. Dar, prima instanță nu a reținut ca fiind culpabil faptul că nu a acordat prioritate victimei, care s-a răzgândit în intenția ei de a se întoarce, în acest al doilea moment, ci doar acțiunea sa, din primul moment, de ocolire a pietonului, manevră interzisă de normele rutiere.
Față de toate acestea, tribunalul a constatat că, în mod temeinic, s-a reținut de către prima instanță culpa inculpatului, în proporție de 50%, în producerea decesului victimei.
2. Individualizarea judiciară a pedepsei. Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul apelant nu a criticat expres modalitatea de individualizare, dar având în vedere că aceasta a invocat expres nelegalitatea întregii sentințe penale, tribunalul analizat hotărârea și sub acest aspect.
Prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal apreciind în mod fondat că faptele inculpatului, astfel cum au fost mai sus arătate, prezintă un grad de pericol social scăzut, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii acesteia, ce anterior au fost descrise, de culpa concurentă a victimei și, de urmărea importantă produsă, respectiv suprimarea vieții victimei.
În ceea ce privește persoana inculpatului, în mod corect s-a avut în vedere faptul că nu are antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, a avut o atitudine corespunzătoare în societate și la locul de muncă, a fost de acord și a plătit fiului victimei o parte din despăgubirile solicitate, reținându-se în mod just circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al.1, lit. a și b Cod penal.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, prima instanță a reținut în mod greșit că aceasta fost una corespunzătoare, având în vedere că inculpatul nu și-a asumat în nici un moment consecințele faptei sale, considerându-se nevinovat.
Dar, având în vedere disp. art. 372 Cod procedură penală, potrivit cărora în apelul unei părți, acesteia nu i se poate crea o situație mai grea, tribunalul nu a înlăturat circumstanța atenuantă reținută de prima instanță, prev. de art. 74 al. 1, lit. c Cod procedură penală.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat că nu se impune redozarea pedepsei aplicate, ce a fost dozată în mod temeinic sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și a culpei concurente a victimei.
II. Referitor la latura civilă a cauzei.
Inculpatul apelant a fost obligat în temeiul disp. art. 14,346 Cod procedură penală și art. 313 din Legea 95/2006, să plătească suma de 201 lei părții civile Serviciul de Ambulanță I și suma de 1.245,49 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime"
Dar, inculpatul trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor efectuate cu transportul victimei la unitatea sanitară și cu tratamentul medical în raport cu gradul său de vinovăție, altfel spus, acesta răspunde doar pentru pagubele ce au fost produse prin culpa sa.
În consecință, prima instanță, trebuia să țină cont, la stabilirea cuantumului daunelor civile produse unităților sanitare prin fapta ilicită a inculpatului, și de culpa concurentă a victimei, în proporție de 50%.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat a fi întemeiat apelul și l-a admis, a dispus desființarea în parte, în latură civilă, în sensul reducerii cu 50% a cuantumului despăgubirilor la plata cărora acesta a fost obligat către părțile civile Serviciul de Ambulanță I și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime"
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în mod greșit primele instanțe l-au condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, reținând și culpa concurentă a victimei, în condițiile în care, aceasta a avut o culpă exclusivă în săvârșirea faptei.
Motivarea instanțelor în ceea ce privește vinovăția concurentă a inculpatului, sub forma culpei cu prevedere, respectiv că a prevăzut rezultatul faptei sale, însă a socotit fără temei că nu se va produce, este greșită.
Recurentul a mai susținut că motivarea deciziei este contrară probelor administrate în cauză, probe ce au fost analizate corect și complet, omițându-se a fi avute în vedere declarațiile martorilor care se aflau lângă șofer și care au perceput în mod direct producerea accidentului.
Declarațiile martorilor și se coroborează cu datele consemnate în procesul -verbal de cercetare la fața locului și cu relatările inculpatului, conducând la concluzia că spațiul și timpul nu i-au permis recurentului să evite accidentul, în condițiile în care victima, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr%o a sărit efectiv în fața autobuzului, încercând să traverseze carosabilul, mergând dezechilibrat, oprindu-se un moment, după care s-a răzgândit și s-a deplasat din nou spre axul străzii, fără să se asigure.
În aceste condiții concrete, recurentul nu a mai avut posibilitatea să evite accidentul.
S-a mai subliniat că victima a încercat să traverseze strada pe carosabil și nu pe trecerea de pietoni, instanțele reținând greșit incidența în cauză a art. 180 alin. 1 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2992.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești rezultă că în dimineața zilei de 27.07.2005, în jurul orelor 05,30, inculpatul conducea autobuzul marca R Diesel, cu nr. de circulație IȘ.07. pe ruta comunei - municipiul I efectuând transport persoane.
În momentul în care a ajuns pe strada -, în fața 1, având direcția de deplasare Baza 3 -Podu, a redus viteza de deplasare, urmând să oprească în stație.
În acel moment, în traversarea străzii s-a angajat victima, în vârstă de 73 ani care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr%o, deplasarea victimei se făcea de la dreapta la stânga, luat cu sensul de mers al șoferului și la o distanță de 1,80 metri de capătul marcajului pietonal.
Deși inculpatul a observat din timp victima care se angajase în traversare și a constatat că atunci când a ajuns pe a II-a s-a răsucit, în loc să oprească a încercat să o ocolească, virând stânga.
Procedând în acest mod, inculpatul a încălcat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice dispoziții care prevăd obligația conducătorilor auto de a opri vehiculul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate.
Expertiza criminalistică efectuată în cauză în cursul urmăririi penale a concluzionat că la fața locului nu s-au identificat urme de frânare sau de derapare, iar lipsa acestora a făcut imposibilă determinarea vitezei inițiale prin calcul analitic.
Analizându-se avariile părții frontale a autobuzului s-a apreciat că viteza de impact a fost de cel mult 20 km/.
S-a mai concluzionat că pentru inculpatul prima stare de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care a observat că victima a pătruns pe partea carosabilă, cu intenția de a traversa. În loc să acționeze energic sistemul de frânare, inculpatul a redus ușor viteza și a încercat ocolirea prin față a victimei, atitudine în totală neconcordanță cu starea de fapt întrucât în zonă există marcaj pietonal iar în momentul pătrunderii pe carosabil a victimei, autobuzul se afla înaintea trecerii de pietoni.
A mai precizat expertul că a doua stare de pericol iminent s-a declanșat pentru inculpat în momentul în care victima și-a reluat traversarea, după ce în prealabil se oprise la axul drumului însă din acest moment orice manevră de evitare a fost inutilă întrucât spațiul și timpul disponibil nu au permis evitarea impactului.
În același raport s-a menționat că locul impactului a fost situat aproximativ la o distanță de 1,8 metri față de capătul marcajului pietonal dinspre Podu și la o distanță de circa 2,75 metri față de limita din stânga a carosabilului.
S-a concluzionat că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi acționat sistemul de frânare al autobuzului în momentul în care victima a pătruns pe carosabil și nu ar fi încercat ocolirea acesteia prin stânga.
Aceste manevre erau obligatorii pentru conducătorul auto întrucât partea frontală a autobuzului se afla înaintea marcajului pietonal în momentul în care victima a pătruns în carosabil, chiar dacă pătrunderea a avut loc după circa 1,8. după marcaj.
Și victima putea să prevină accidentarea sa dacă s-ar fi deplasat pe drumurile publice, respectând normele legale, respectiv s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversare, obligație pe care o avea din punct de vedere legal, chiar dacă ar fi fost pe marcajul pietonal.
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință concluziile raportului de expertiză și a declarat că nu le contestă; de asemenea, nu a solicitat efectuarea unei noi expertize criminalistice nici la instanța de fond și nici în apel.
Susținerea inculpatului din motivele de recurs, potrivit căreia apariția victimei ar fi fost intempestivă este nefondată; din probele aflate la dosar rezultă că în momentul premergător accidentului, autobuzul condus de inculpat circula pe a II-a, deci lângă axul străzii, victima s-a angajat în traversare de pe trotuarul din dreapta șoferului, luat cu sensul de mers al autovehiculului, iar inculpatul a declarat în mod constant că l-a văzut când s-a angajat în traversare.
Culpa inculpatului constă în aceea că, fiind sub influența alcoolului, respectiv 0,55 gr%o după 50 minute de la accident, a apreciat că poate trece, virând ușor stânga, înaintea victimei; aceasta însă și-a continuat traversarea străzii și a fost accidentată cu fața autobuzului, fiind proiectată pe carosabil. Așa se și explică lipsa completă a urmelor de frânare de la fața locului. Inculpatul în loc să frâneze și să lase victima să treacă, și-a continuat deplasarea virând stânga, lucru care se poate constata din datele consemnate în procesul -verbal de constatare și din planșele fotografice.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect primele instanțe au reținut culpa comună a inculpatului și a victimei, în producerea evenimentului rutier.
Inculpatul a încălcat prevederile art. 35 al. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pun ă în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Deasemenea, inculpatul a încălcat și disp. art. 180 alin. 1 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, care obligă conducătorii auto să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate.
Așa fiind, în mod corect primele instanțe au reținut că inculpatul a comis fapta cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere, în sensul că el a prevăzut rezultatul faptei sale însă a socotit fără temei, că acesta nu se va produce.
Hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel sunt amplu și corect motivate și având la bază procesul -verbal de constatare întocmite de organele de poliție, planșele fotografice, raportul de expertiză criminalistică și nu în ultimul rând declarațiile martorilor, dar în măsura în care susținerile acestora se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
Potrivit disp. art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În motivarea recursului său, inculpatul evocă constant culpa victimei care, având o îmbibație alcoolică de 1,20 gr%o a sărit efectiv în fața autobuzului, mergând dezechilibrat și schimbându-și sensul de mers, ca efect al răzgândirii.
Omite însă împrejurarea că el, în calitate de conducător auto profesionist, conducând un autobuz plin cu călători avea dimineață la orele 6,20, deci după 50 minute de la accident, o îmbibație alcoolică de 0,55 grame %o, că circula pe a II-a a sensului de mers și cu toate că a observat un care s-a angajat în traversarea străzii și care părea nehotărât, nu a frânat, ci a încercat să-l depășească pe stânga.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte.
În mod legal a fost soluționată și latura civilă a procesului penal, raportat la culpa concurentă, în proporție de 50% și a victimei.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.274 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul I și a sentinței penale nr.3745 din 18.12.2007 a Judecătoriei Iași, hotărâri pe care le menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publica, azi, 16.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.01.2009
Tribunalul Iași:
- -
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Maria Cenușă
