Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 675/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 675/
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 Cod penal împotriva Deciziei penale nr. 84 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la 29 octombrie 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 217 din 7 martie 2006, Judecătoria Adjuda dispus condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al.2 cod penal, cu aplic.art.74 lit.a și c Cod penal, și art. 76 lit.d Cod penal, la 1 an închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 12.911,630 lei cheltuieli de spitalizare, către B și la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă.
S-a respins ca inadmisibilă cererea privind plata daunelor materiale și morale solicitate de partea civilă și s-a luat act că această parte civilă a renunțat la suma privind plata prestației periodice de întreținere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 6 noiembrie 2003, între orele 17,30 - 18,00, în timp ce conducea autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare - pe DN 11, între localitatea Adjudu - Lespezi, nerespectând dispozițiile art. 35 din OUG nr. 195/2002, a produs un accident de circulație soldat cu decesul victimei.
Împotriva sentinței penale nr. 217 din 27 martie 2006 declarat apel inculpatul și partea vătămată, ambii criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 477 din 8 noiembrie 2006 Tribunalului Vrancea, s-au admis apelurile declarate.
Sentința penală nr. 217 din 27 martie 2006 Judecătoriei Adjuda fost desființată în parte, iar în rejudecare, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu referire la art. 10 lit.d Cod procedură penală, fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al.2 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei RON, către partea civilă reprezentând daune materiale și 1000 lei RON daune morale.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, și de inculpatul.
Prin decizia penală nr. 194/R din 12 aprilie 2007, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursurile, a casat decizia penală nr. 477/2006 a Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Din considerentele deciziei de casare a rezultat că hotărârea instanței de apel nu este motivată, instanța nepronunțându-se asupra cererii inculpatului, de fi achitat pe considerentul reținerii cazului fortuit precum și cu privire la inadmisibilitatea pretențiilor formulate de partea civilă .
În rejudecare, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 361 din 31 octombrie 2007, admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă, a desființat sentința penală nr. 217 din 27 martie 2007 a Judecătoriei Adjud și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a considerat că hotărârea instanței de fond este greșită sub aspectul constituirii ca parte civilă, a părții vătămate.
Tribunalul a considerat că, atâta vreme cât la instanța de fond i s-a recunoscut calitatea de parte civilă, cu acest titlu fiind trecută și în citativ, prima instanță trebuia să se pronunțe dacă cererea de constituire este întemeiată sau nu și nu să o respingă ca inadmisibilă, cu motivarea că avocatul greșit a încheiat angajamentul cu fiica părții civile, fără a face dovada existenței unei procuri speciale, dată de partea civilă.
Tribunalul a mai apreciat că, în situația dată, instanța de fond, în baza rolului activ, având cunoștință de starea precară a sănătății părții vătămate, până la citirea actului de acuzare, putea pune în vedere avocatului părții civile să depună la dosar o cerere semnată de către aceasta (nu s-a susținut că nu știe carte), prin care să-și precizeze pretențiile materiale sau morale, iar în baza acestei cereri să pledeze pentru cauza părții pe care o apără.
De asemenea, instanța de apel considerat că modul cum s-a procedat, în sensul că, avocatul a dat declarații în numele lui este total greșit, întrucât în procesul penal declarațiile părților sunt directe și personale în fața organului judiciar.
În consecință, s-a reținut că în apel nu se poate verifica cuantumul despăgubirilor solicitate, atâta vreme cât lipsește declarația părții civile, situație în care ne aflăm în cazul de nulitate prevăzut de art. 197 al. 4 Cod procedură penală, și pentru o justă soluționare a cauzei, se impune trimiterea cauzei la aceeași instanță.
Împotriva deciziei penale nr. 361 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul.
Ambii apelanți au criticat hotărârea instanței de apel ca nelegală, susținând, în esență, că soluția de trimitere spre rejudecare încalcă atât indicațiile obligatorii cuprinse în decizia penală nr. 194/R din 12 aprilie 2007 Curții de APEL GALAȚI, cât și dispozițiile art.379 alin.1 lit. Cod procedură penală care stabilesc cazurile în care instanța de apel poate dispune desființarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, inculpatul -apelant a susținut și motivul că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate de el.
Prin Decizia penală nr. 70/R din 1 februarie 2009, Curtea de APEL GALAȚIa admis ambele recursuri, a casat Decizia penală nr. 361 din 31 octombrie 2007, Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, că motivul pentru care Tribunalul Vranceaa dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță nu se regăsește între cazurile în care poate fi pronunțată o astfel de soluție, prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală.
În rejudecare, Tribunalul Vrancea, prin Decizia penală nr. 84 din 11 martie 2009, admis apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, a desființat în parte sentința penală nr. 217 din 27 martie2006 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare.
A dispus aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,teza a II-a lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
A modificat cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul la 774,6 lei, sumă ce s-a dispus a fi achitată părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Dr." B, plus dobânda legală aferentă sumelor.
A constatat că. nu are calitate procesuală.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, daune materiale și 3000 lei daune morale, către partea civilă.
A menținut daunele morale acordate părții civile în sumă de 1000 lei RON precum și 2000 lei RON cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o apreciere justă a actelor și lucrărilor cauzei; în concret a analizat probele adminJ. în cauză atât individual cât și per ansamblu, reținând în mod just vinovăția inculpatului.
Tribunalul a considerat că nu poate fi primită favorabil critica adusă de inculpat privind existența cazului fortuit ca și cauza care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât martorii audiați în cauză - și au arătat ca la momentul producerii accidentului de circulație soldat cu decesul victimei condițiile de vizibilitate erau bune, nu era ceață, ploaie și nici nu circulau alte autovehicule nici din față și nici din spate: prin urmare susținerea inculpatului că ar fi fost "orbit" de luminile unui autoturism care venea din față nu se susțin prin probele adminJ. în cauză, astfel că împrejurarea externă pe care se circumscrie cazul fortuit invocat nu se poate retine. De aceea tribunalul nu a primit favorabil aceasta critică.
În aceste condiții tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod just vinovăția inculpatului, pe deplin dovedită prin probele adminJ. în cauză, ceea ce face ca soluția de condamnare să fie legală.
Tribunalul a constatat totuși că pe latură penală prima instanță nu a făcut o aplicare justă a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului astfel că soluția pe acest aspect este netemeinică tribunalul reformând-o, în sensul reducerii pedepsei.
Pe latură civilă, tribunalul a constatat că la termenul din 20 septembrie 2004 persoana vătămată s-a constituit parte civilă, prin avocatul ales; Chiar dacă nu poate fi reținută ca mijloc de proba declarația avocatului părții civile, ca act procedural, conține două acte procesuale și anume "constituirea de partea civilă" și "depoziția de partea civilă"; tribunalul a considerat că primul act procesual este valabil realizând cerințele art. 15 alin. 1 si 2 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost prezent la acest termen asistat de apărător, nu s-a opus "constituirii de parte civilă" astfel că din perspectiva regimului juridic al nulității relative, pentru că o atare sancțiune ar putea interveni pe acest aspect, prevăzut de art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedură penală, invocarea eventualei carențe procedurale s-a făcut tardiv, la termenul din 23 ianuarie 2006; prin urmare, prima instanță trebuia să o respingă pe acest temei, fără a mai cerceta temeinicia cererii inculpatului pe acest aspect.
În privința despăgubirilor civile acordate părții civile tribunalul a constatat ca prejudiciul încercat de aceasta parte este dovedit atât pe aspectul material, cât și pe cel moral, precum și celelalte condiții de angajare a răspunderii civile a inculpatului în conformitate cu art. 999 Cod civil, drept pentru care tribunalul a reformat soluția primei instanțe, pe acest aspect.
La nivelul întregii laturi civile tribunalul a reținut efectul culpei concurente a victimei la producerea accidentului de circulație, exprimată în conducerea neregulamentară a căruței pe drumul public; context care a determinat reducerea cuantumului despăgubirilor civile corespunzător.
Împotriva Deciziei penale nr. 84 din 11 martie 2009 Tribunalului Vrancea și a sentinței penale nr. 217 din 27 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Adjuda declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a acestei decizii.
Recursul este fondat,dar numai o parte dintre criticile formulate de inculpat sunt întemeiate.
Examinând mai întâi hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs care vizează latura penală a cauzei, Curtea constată că în mod corect cele două instanțe, având în vedere situația de fapt rezultată din probele adminJ. în cauză, au stabilit că accidentul de circulație produs la data de 6 noiembrie 2003, care a avut drept consecință moartea victimei, a survenit datorită culpei concurente a inculpatului și a victimei.
Culpa victimei constă în aceea că a încălcat prevederile art. 202 alin. 1 lit. d din regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora le este interzis conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală să circule pe timp de noapte, fără ca vehiculul să aibă în față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă și în spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală, ori un dispozitiv cu lumină vizibilă din ambele direcții.
La rândul său, inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din nr.OUG 195/2002, potrivit cărora conducătorul de autovehicul trebuie să adapteze viteza în funcție de condițiile de vreme, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, precum și prevederile art. 35 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor.
Chiar dacă ar fi acceptată apărarea inculpatului - în sensul că nu a putut vedea căruța nesemnalizată condusă de victimă, deoarece a fost orbit de luminile unui autovehicul care venea din față - această împrejurare nu echivalează cu un caz fortuit, întrucât, în calitate de conducător auto, inculpatul era obligat ca, în condițiile vizibilității reduse, să manifeste diligență, să prevadă posibilitatea apariției unui obstacol pe carosabil și să reducă viteza, astfel încât să poată opri autovehiculul în condiții de siguranță.
Așa fiind, nu poate fi primită favorabil cererea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a sau în temeiul art. 10 lit. e din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea reține că pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării este judicios individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, astfel că nu se justifică a fi modificată.
În consecință, Curtea reține că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, criticile formulate prin motivele de recurs ale inculpatului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect instanța de apel a reținut că este nelegală respingerea ca inadmisibilă, de către instanța de fond, a acțiunii civile promovată de partea vătămată.
Sub acest aspect, se reține că, la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2004, mai înainte de citirea actului de sesizare, s-a prezentat, în calitate de apărător ales al părții vătămate, avocatul, care a precizat că partea vătămată este imobilizată la pat și a solicitat să se ia act de constituirea acesteia ca parte civilă.
Deși la termenul de judecată mai sus menționat inculpatul a fost asistat de un apărător ales, acesta nu a avut obiecții cu privire la constituirea de parte civilă.
Întrucât pretinsele încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la încheierea mandatului de asistență juridică și la constituirea de parte civilă sunt sancționate cu nulitatea relativă, ele trebuie considerate ca fiind acoperite deoarece nulitatea nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 179 alin. 1 și 4 din Codul d e procedură penală.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță, luând act de cererea inculpatului, formulată abia la termenul din 23 ianuarie 2006, prin noul apărător ales, a respins ca inadmisibilă cererea de constituie ca parte civilă a părții vătămate.
Procedând în acest mod, prima instanță a pus-o pe partea vătămată în imposibilitatea de a se mai constitui parte civilă, deoarece momentul procesual până la care putea fi formulată o astfel de cerere (respectiv momentul citirii actului de sesizare) era de mult depășit.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a considerat că acțiunea civilă a părții vătămate este admisibilă și a procedat la examinarea pe fond a acesteia.
Se constată însă că, rejudecând latura civilă a cauzei instanța de apel a încălcat prevederile art. 3858din Codul d e procedură penală, privind neagravarea situației în propriul recurs.
În acest sens, se reține că prin Decizia penală nr. 477 din 8 noiembrie 2006 Tribunalului Vrancea, pronunțată în primul ciclu procesual, au fost admise apelurile declarate atât de inculpatul cât și de partea civilă, a fost desființată în parte Sentința penală nr. 217/2006 a Judecătoriei Adjud și, în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a referire la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva Deciziei penale nr.477 din 8 noiembrie 2006 Tribunalului Vrancea au declarat recurs numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a vizat numai latura penală a cauzei, și inculpatul, care a criticat greșita soluționare a laturii civile.
Recursul a fost admis prin Decizia penală nr. 194/R din 12 aprilie 2007 Curții de APEL GALAȚI, prin care a fost casată Decizia penală nr. 477 din 8 noiembrie 2006 Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În condițiile în care partea civilă nu a atacat cu recurs Decizia penală nr. 477/2006 care a fost casată, în ceea ce privește latura civilă, numai ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpat, instanța de rejudecare a apelului nu putea acorda părții civile despăgubiri mai mari decât cele stabilite la prima judecată în apel - respectiv 2000 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei cu titlu de daune morale.
În consecință, acordând părții civile despăgubiri care depășesc cuantumurile mai sus menționate (respectiv 2000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale) instanța de rejudecare a apelului a încălcat prevederile art. 3858din Codul d e procedură penală.
Tot o agravare a situației inculpatului în propria cale de atac o constituie și dispoziția din decizia recurată, prin care se face referire la menținerea cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2000 lei RON, la care a fost obligat inculpatul la judecata în fond.
Or, prin sentința penală nr. 217 din 27 martie 2006 inculpatul a fost obligat, cu titlu de cheltuieli judiciare, la 2.000.000 lei ROL - adică 200 RON - sumă care nu putea fi depășită, în condițiile în care Parchetul nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Față de aceste considerente și având în vedere prevederile art. 38515pct. 1 lit. d din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte decizia recurată, iar în rejudecare va dispune în sensul mai sus arătat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 05.01.1952 în comuna, județul V, cu domiciliul în B,-, bloc 47, apartament 11, județul B) împotriva Deciziei penale nr.84/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (Sentința penală nr.217/27.03.2006 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr.844/2004).
Casează în parte Decizia penală nr.84/11.03.2009 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și cheltuielile judiciare.
În rejudecare:
Reduce de la 3000 lei la 1000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă (CNP:-, cu domiciliul în comuna Homocea, sat Lespezi, județul V).
Reduce de la 2000 lei la 200 lei cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către stat, la judecata în fond a cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red./13 noiembrie 2009,
Tehnored.
2 ex./16 noiembrie 2009,
Fond:
Apel: --
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
