Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 677/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 677/R/2008
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Chitidean Valentin Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către părțile civile, G, - și G împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 2 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 pen. și vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 1, 3 pen. cu aplicarea art. 33 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat ales, cu delegație la dosar, pentru părțile civile, G, și G se prezintă apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pentru garant asigurator de răspundere civilă SC SA se prezintă reprezentant legal, consilier juridic, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile și partea responsabilă civilmente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei la data de 17 noiembrie 2008 o cerere de strigare a cauzei după orele 10,30 de către apărătorul ales al inculpatului, fiind în imposibilitate de a se prezenta mai repede având de susținut cauze la Judecătoria Zalău și Tribunalul Sălaj.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a părților civile, G, și G solicită admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei penale nr. 30 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Sălaj și desființarea sentinței penale nr. 49 din 15 februarie 2008 a Judecătoriei Zalău cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând să se dispună admiterea în totalitate a cererilor de despăgubiri civile formulate de către părțile civile. Solicită cheltuieli judiciare în cele trei instanțe.
Problemele care se ridică în prezenta cauză sunt în număr de trei, respectiv eroarea cu privire la identificarea unei părți civile. Arată că s-a pornit cu o greșeală de la instanța de fond fiind menținută până în recurs. Copiii victimei în acest dosar sunt G, și, născută în anul 1951, iar în cauză atât instanța de fond cât și instanța de apel o rețin pe în calitate de fiică a victimei. Această confuzie rezultă din faptul că numita se afla în acea mașină în ziua producerii accidentului. Instanța de fond și instanța de apel acordă despăgubiri civile acestei persoane și respinge cererea de despăgubiri formulată de, fiica defunctei. Acest motiv trebuie să ducă la casarea hotărârii pronunțate în cauză. Cererea în despăgubire formulată de fiica defunctei a fost respinsă pe motivul că nu a acceptat succesiunea, însă acest aspect nu are relevanță, în condițiile în care a solicitat prețul biletului din Germania în România și daune morale. Nu are nicio relevanță dacă a acceptat sau nu succesiunea. Referitor la cea de-a doua problemă învederează că s-ar fi încercat obținerea unor foloase din această situație tragică, însă nimeni nu poate spune care este prețul suferinței într-o asemenea împrejurare, dacă este de 1 leu sau de 100 lei. Două dintre părțile civile care au solicitat daune materiale au avut și suferințe fizice, respectiv, care a suferit un traumatism craniofacial și a rămas mutilat cu o cicatrice care-i brăzdează fața. Partea civilă Gas uferit multiple fracturi, motiv pentru care 4 săptămâni nu a putut merge. Aceste suferințe trebuie avute în considerare. Daunele materiale nu au fost acordate potrivit documentelor justificative depuse la dosarul cauzei. Partea civilă a solicitat cheltuieli în cuantum de 500 euro, având de efectuat mai multe drumuri. În ceea ce-l privește pe partea civilă G din foaia de observație clinică a rezultat că a avut ca urmare a accidentului o fractură la nivelul piciorului stâng care a lăsat sechele. Nu s-a analizat însă acest lucru, ceea ce ar atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Acesta urmează în prezent un tratament foarte costisitor.
Solicită să fie avute în vedere concluziile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentanta SC SA solicită respingerea recursurilor formulate de părțile civile. La 4 decembrie 2006 a avut loc accidentul, deschizându-se dosarul de daune în astfel de situații pentru acordarea de despăgubiri proprietarului autoturismului. S-au făcut constatări, evaluările necesare. S-au acordat despăgubiri. Conform procedurii păgubitul formulează o cerere de despăgubire în care precizează suma, în acest caz suma de 7126 lei, pe care societatea de asigurări nu a contestat-o și a avansat banii. Toate pretențiile ulterioare formulate în cauză sunt netemeinice și nelegale. Ordinul 3108/2004 precizează modalitatea care trebuie urmată pentru a stabili valoarea unui autovehicul. Pentru evaluarea unui autoturism se iau în considerare mai multe aspecte, în acest caz persoana prejudiciată a fost despăgubită, eventualele pretenții ulterioare nemaifiind fondate. Cheltuielile privind tratamentul urmat de părțile civile pot fi acordate în măsura în care nu sunt suportate de fondurile de asigurări medicale. Societatea de asigurări răspunde în limita unor norme speciale în materie. Important este să nu se confunde asigurătorul de răspundere civilă cu partea responsabilă civilmente. S-a solicitat suma de 15 000 euro pentru realizarea unei operații estetice, însă Ordinul nr. 3108/2004 nu prevede aceste cheltuieli.
Referitor la daunele morale solicitate în cauză precizează că în temeiul art. 42 pct. 2 lit. d din Ordinul 3108/2004 aceste daune morale se pot stabili în funcție de legislația și jurisprudența din România. Solicită să fie analizată practica constantă în această materie și să se constate că suma solicitată este excesiv de Solicită de asemenea să se aibă în vedere vârsta înaintată a victimei, în condițiile în care pentru decesul unui copil în această situație se acordă despăgubiri de 60 000 lei. Suma de 350 000 euro este excesiv de M pentru o persoană în vârstă. suferită de părțile civile nu poate fi aceeași pentru fiecare, în condițiile în care există grade de rudenie diferite. Leziunile suferite au suportat îngrijiri medicale mai mult sau mai puțin costisitoare.
Solicită să fie avută în vedere conjunctura economică din România la ora actuală. Dacă inculpatul nu ar fi avut această asigurare, nu i-ar fi ajuns o viață de om să plătească despăgubirile, iar acesta se află la începutul vieții sale. Au fost solicitate despăgubiri pentru cheltuieli de înmormântare în cuantum de 4000 lei, sumă nejustificată prin documente. Conform Ordinului 3108/2004 orice sumă solicitată trebuie să fie justificată prin documente. S-au constituit părți civile și Spitalul de Urgență Z și Serviciul de Ambulanță Partea civilă a solicitat suma de 400 euro, care de asemenea trebuie verificat dacă sunt sau nu suportate din fondurile de asigurări sociale. Partea civilă a solicitat suma de 500 euro ca urmare a efectuării unor drumuri, însă nici această sumă nu este justificată și nu poate fi acordată.
În concluzie, solicită respingerea pretențiilor formulate de părțile civile și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului arată că inculpatul se află într-o situație specială. Acesta și-a manifestat compasiunea față de suferința provocată. A încercat în limitele posibilităților materiale pe care le are să despăgubească familia victimei. În fața instanței de fond a arătat că nu poate fi de acord cu pretențiile civile pentru în cauză există un asigurător și regulile prevăd acordarea acestor despăgubiri în urma administrării unui probatoriu. Încă din faza de urmărire penală urmașii victimei au luat legătura cu inculpatul, iar cererea inițială de despăgubiri se referea la suma de 30 000 euro. Și-a exprimat îndoiala cu privire la eventuala ei justețe. Această sumă de 30 000 euro a făcut un salt spectaculos la suma de 350 000 euro, cu motivarea că reprezintă contravaloarea unor suferințe reale, dar această sumă este nemaiîntâlnită în practica instanțelor judecătorești. S-au acordat daune morale unor persoane care erau citate în calitate de martori. S-a pus în discuție acordarea unor despăgubiri civile și daune morale pentru existența unor leziune cu privire la care instanța de fond nu a fost învestită. Nimeni nu a vorbit de necesitatea efectării unor expertize privind bolile părților civile. În ceea ce privește pe numita apreciază că aceasta este o eroare materială, dacă într-adevăr există o astfel de eroare, care poate fi îndreptată altfel.
În concluzie, apreciază hotărârile pronunțate în cauză legale și temeinice.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în urma verificării lucrărilor dosarului și a hotărârilor instanței de fond și instanței de apel a constatat că acestea sunt nelegale în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile. a vis de susținerea potrivit căreia inculpatul ar fi fost obligat la despăgubiri către care nu este parte civilă în cauză, ci martoră apreciază că aceasta constituie o eroare, însă nu se poate îndrepta pe calea recursului. Nu s-au solicitat expertize pentru a se stabili raportul de cauzalitate între accident și boala psihică în ceea ce-l privește pe. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, consideră că instanța de apel trebuia să se pronunțe cu privire la aceste probe. Pentru că instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, apreciază că este incident în cauză motivul de casare prev. de art. 3859pct. 10 proc.pen. respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatul sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. casarea deciziei penale și a sentinței penale pronunțate în cauză și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Reprezentanta SC SA, având cuvântul în replică, susține că efectuarea expertizei a fost solicitată în fața instanței de apel, însă a fost respinsă. Consideră că este foarte clară dispoziția instanței de fond în sensul că vor fi despăgubiți fiii victimei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr.49 din 15.02.2008 în baza art. 178 (1) și (2) Cod penal cu aplicarea art. 74 Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 07.07.1986 în S M, jud. S M, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în S M, str. -, - 42,. 12, jud. S M, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă împotriva victimei.
În baza art. 184 (1) și (3) Cod penal cu aplicarea art. 74 Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva părții vătămate
În baza art. 184 (1) și (3) Cod penal cu aplicarea art. 74 Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva părții vătămate
În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (sase) luni închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni care constituie termen de încercare pentru inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 71(1) Cod penal cu art. 64 lit. a, b Cod penal, iar în baza art. 71 (5) Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 14 Cod penal, raportat la art. 999 Cod civil, art. 55 din Legea nr. 136/1995 și art 1000 (3) Cod civil, s-au admis în parte cererile părților civile și inculpatul a fost obligat, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata următorelor sume de bani: 2.738,30 lei cu titlu de daune materiale în favoarea copiilor victimei decedate:, și G; 15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea copiilor victimei decedate:, și G, câte 5.000 lei pentru fiecare; 80 lei cu titlu de daune materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate G; 94 lei cu titlu de daune materiale și 2.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate G; 2.000 cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părțiilor vătămate G și G; 501,62 lei cu titlu de daune materiale în favoarea Spitalului Județean Z; 591,21 lei titlu de daune materiale în favoarea Serviciului de Ambulanță.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză de părțile vătămate G, G, și și de numita.
S-a constatat că Spitalul Municipal Carei nu s- constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 (3) Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a lucrat la SC - S M în calitate de muncitor, fiind posesor al permisului de conducere categoria A și B din anul 2005.
În dimineața zilei de 07.10.2006, in jurul orelor 08,00, inculpatul se întorcea de la B, dintr-o delegație, și în timp ce conducea autoturismul - pe 81 din direcția C-Z, la ieșirea din localitatea, inculpatul a apăsat pedala de frână, a pierdut controlul volanului, intrând pe contrasens. În aceste împrejurări, a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. -, condus regulamentar pe contrasens de partea vătămată
În urma impactului, ambele autoturisme au părăsit partea carosabilă, iar victima a decedat.
În autoturismul condus de partea vătămată G se mai aflau 4 persoane, rude cu acesta, respectiv:, G și.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1819/III/197 din 12.10.2006 emis de Z, moartea numitei este violentă, datorită rupturii cardiace, în cadrul unui politraumatism, în cadrul unui accident rutier.
Tot datorită accidentului rutier, potrivit actelor de constatare medico-legală, părțile vătămate aflate in autoturismul cu nr. -, au suferit leziuni pentru vindecarea cărora a fost nevoie de îngrijiri medicale, astfel: G: 22-24 zile îngrijiri medicale, G: 14-16 zile îngrijiri medicale,: 4-5 zile îngrijiri medicale și: 1-2 zile îngrijiri medicale, fără să le fie pusă în pericol viața acestora.
Pentru elucidarea cauzelor accidentului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto. Potrivit concluziilor acestei expertize, inculpatul se deplasa cu o viteză de 111 km/ și a depășit cu față axul drumului, în urma unei frâne, a intrat pe contrasens și a acroșat cu partea autoturismul în care se găseau victimele și era condus de. Potrivit aceleiași concluzii, autoturismul condus de partea vătămată avea o viteză de 47 km/.
Din analiza concluziilor expertizei și a coroborării tuturor probelor de la dosar, a rezultat că accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii autoturismului condus de inculpat pe contrasens, încălcând astfel prevederile art. 147 alin. 2 precum și art. 31 lit. f din OUG 195/2002.
Inculpatul a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză, în declarație a aratat că apreciază viteza cu care a condus la 70- 80 km/ și că a frânat deoarece i-a apărut un animal în față.
Părțile vătămate G și au depus plângere împotriva inculpatului pentru vătămare corporală din culpă.
Partea vătămată G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro daune materiale și 70.000 euro daune morale, G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.200 euro daune materiale și 70.000 euro daune morale, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.500 euro daune materiale și 70.000 euro daune morale.
Victima accidentului rutier s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro daune materiale și 70.000 euro daune morale.
Victima accidentului rutier s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro daune materiale și 70.000 euro daune morale.
Partea civilă Spitalul Județean S s-a constituit parte civilă cu suma de 288,43 lei + 213, 97 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale aplicate părții vătămate, astfel: partea vătămată a fost internat la Secția Chirurgie in perioada 07.10.2006-09.10.2006, iar partea vătămată Gaf ost internat in perioada 07.10.2006-09.10.2006.
Serviciului de Ambulanță S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 591,21 lei daune materiale.
În cauză a fost introdusă în calitate de comitent (parte responsabilă civilmente) SC 22 SRL S M și SC S M, în calitate de asigurator, pentru a fi obligați alături sau în solidar cu inculpatul la despăgubirea persoanelor vătămate.
Referitor la plângerile penale formulate în cauză de victimele și privind tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și cu privire la ele, având în vedere că potrivit actelor medico-legale aceste victime au suferit leziuni a căror vindecare a presupus sub 10 zile îngrijiri medicale, din punct de vedere al codului penal faptele comise asupra acestor două victime nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului, în temeiul art. 11 pct.1 lit. a Cod penal raportat la art. 10 lit. b Cod penal.
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză și ținând cont de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia (fapta ilicită, prejudiciu, vinovație și legatură de cauzalitate), iar raportat la dispozițiile art. 14 Cod penal, art. 999 Cod civil, art. 55 din Legea nr. 136/1995 și art 1000 (3) Cod civil, instanța a admis doar în parte cererile părților civile pentru următoarele considerente:
Având în vedere că victima (în vârstă de 83 de ani) a decedat violent în urma accidentului rutier, instanța a constatat că suma de 2.738,30 lei cu titlu de daune materiale a fost dovedită cu acte (filele: 190, 191, 192, 194, 196, 197), iar cu privire la suferințele psihice încercate de copii victimei decedate instanța a apreciat că sumele de câte 5.000 lei sunt îndestulătoare să repare aceste daune astfel că a obligat pe inculpatul, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumelor de: 2.738,30 lei cu titlu de daune materiale în favoarea copiilor victimei decedate:, și și 15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea copiilor victimei decedate:, și G, câte 5.000 lei pentru fiecare.
Având în vedere că în urma accidentului partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice (toraco-abdominal stâng închis cu hematom pe perete thoracic, fractura coastelor 7 - 8) care au necesitat 22 - 24 zile îngrijiri medicale (fila 44), instanța a constatat că suma de 80 lei cu titlu de daune materiale a fost dovedită cu acte, iar cu privire la suferințele psihice și durerile fizice încercate de această parte vătămată, instanța a apreciat că suma de 3.000 lei este îndestulătoare să repare aceste daune, astfel că va obliga pe inculpatul, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumelor de 80 lei daune materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate
Având în vedere că în urma accidentului partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice (cranio-facial, thoracic acut deschis cu plagă prin contuzie a brațului și antebrațului stâng) care au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale (fila 41), instanța a constatat că suma de 94 lei cu titlu de daune materiale a fost dovedită cu acte, iar cu privire la suferințele psihice și durerile fizice încercate de această parte vătămată, instanța a apreciat că suma de 2.000 lei este îndestulătoare să repare aceste daune, astfel că va obliga pe inculpatul, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumelor de 94 lei daune materiale și 2.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate G;
Având în vedere că victimele și au suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 2 zile, respectiv 5 zile de îngrijiri medicale, prin prisma prevederilor codului penal aceste victime ale accidentului rutier nu au calitatea de părți vătămate sau părți civile în prezenta cauză, sens în care instanța a respins acțiunile civile, acestea având posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru repararea daunelor materiale sau morale încercate în temeiul răspunderii civile delictuale a făptuitorului.
Tot în parte au fost acordate și cheltuielile judiciare efectuate de părțile vătămate G și G, obligând pe inculpatul alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale efectuate cu purtarea procesului de către aceste părți vătămate reprezentând onorariul avocațial.
De asemenea, instanța l-a obligat pe inculpatul, alături de asiguratorul S M în limita plafonului de asigurare și în solidar cu partea responsabilă civilmente 22 S M, la plata sumelor de 501,62 lei cu titlu de daune materiale în favoarea Spitalului Județean Z (cheltuieli de spitalizare) și 591,21 lei titlu de daune materiale în favoarea Serviciului de Ambulanță (cheltuieli de transport).
Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile G, G, și solicitând desființarea sentinței în privința cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către aceste părți civile și rejudecând cauza sub acest aspect, să se dispună obligarea inculpatului și părților responsabile civilmente la plata sumei de 33.000 euro la cursul zilei de la data rămânerii definitive a hotărârii reprezentând daune materiale și a sumei de 350.000 euro la cursul zilei de la data rămânerii definitive a hotărârii cu titlu de daune morale.
Tribunalul Sălaj prin decizia penală nr.30 din 2 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de părțile civile G, G, și împotriva sentinței penale nr.49 din 15.02.2008 a Judecătoriei Zalău.
Împotriva deciziei tribunalului și implicit a sentinței Judecătoriei Zalău, au declarat recurs părțile civile G, -, G solicitând casarea lor în întregime și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Zalău, întrucât latura civilă nu a fost legal și temeinic soluționată, hotărârile judecătorești nefiind motivate sub aspectul laturii civile, caz de casare înscris în art.385/9 pct.9 teza I proc.pen.
In susținerea recursului se arată că instanța de fond nu a citat în cauză pe partea vătămată constituită parte civilă, ci tot timpul a fost citată în calitate de parte vătămată, confuzie care a persistat și cu ocazia soluționării apelului în fața Tribunalului Sălaj fiind acordate despăgubiri unei persoane care nu are calitate procesuală.
În esență și în sinteză, criticile recurenților vizează lipsa de motivare și a suportului probator în privința pretențiilor justificate de părțile civile și confuzia existentă cu privire la categoriile de cheltuieli solicitate de părțile civile și respinse fără nici un temei de către instanțele de fond.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Dacă este adevărat că pentru satisfacerea obligației de a motiva este suficient ca instanța să arate din ce împrejurări și din ce probe și-a format intima convingere, fără a fi nevoie să discute fiecare argument invocat de părți în susținerea apărării lor, nu este mai puțin adevărat că, atunci când se invocă înaintea unei instanțe de apel un complex de deducții și argumente care prin strânsa legătură dintre ele constituie fiecare și toate laolaltă o critică integrală a temeiurilor de bază ale hotărârii apelate, nu se poate ca instanța de apel să nu ia în considerare acest complex de deducții, fiindcă o atare omisiune ar nesocoti însăși rațiunea de a fi a apelului.
Instanța de recurs pe linia cercetării temeiniciei hotărârii recurate, are sarcina de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat. Pentru a putea efectua acest control, în recurs, este necesar a se cunoaște care a fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru, nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii recurate. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Motivarea este o condiție esențială, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluția dată hotărârea este nemotivată și părțile au posibilitatea de a formula motivul de casare înscris în art.385/9 pct.9 teza I proc.pen.
Motivarea în drept trebuie să demonstreze cu argumente convingătoare rezultate din probele dosarului, tot ceea ce instanța a hotărât în dispozitivul sentinței sau deciziei. Dacă în fața instanței de apel s-au formulat cereri noi și motive noi de reformare a hotărârii, instanța de control judiciar nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond, ci, printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți. (CEDO "cauza Boldea contra României").
Instanța de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă își însușește concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice și să dea o apreciere personală materialului probator.
Pe lângă nemotivarea deciziei, Tribunalul Sălaja manifestat de altfel ca și Judecătoria Zalăuo lipsă totală de rol activ în administrarea probelor propuse de către părți. Astfel, deși în motivele de apel figura ca și apelantă numita, persoană care nu a fost citată deloc în fața Judecătoriei Zalău, nici în calitate de parte vătămată și nici în calitate de parte civilă, fiindu-I acordate despăgubiri numitei, Tribunalul Sălaj avea obligația de a verifica calitatea procesuală a părților, deoarece potrivit art.24 proc.pen.persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată, iar dacă exercită și acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă. Câtă vreme din examinarea motivelor de apel se observa cu claritate că a promovat o cale de atac o persoană față de care inculpatul nu a fost obligat la despăgubiri materiale și morale și nici nu a fost citată deloc cu ocazia judecării cauzei la prima instanță, legea impunea ca instanța de apel să lămurească aceste confuzii și să clarifice calitatea procesuală a părților.
Și la Judecătoria Zalău se constată aceeași lipsă de rol activ în a stabili calitatea procesuală a părților cu atât mai mult cu cât confuzia a pornit de la apărătorul ales al părților civile, care la fila 112 precizează că, se constituie ca și parte civilă numita domiciliată în loc.Carei alături de G, G, și, confuzie în care a persistat judecătorul fondului pe parcursul judecării cauzei și care în mod paradoxal pentru termenul de judecată din 14 noiembrie 2007 o citează pe partea civilă în calitate de martoră, "martor care arată că se constituie parte civilă cu suma de 5000 lei daune morale și 1000 lei cheltuieli de spitalizare" după care, prin dispozitivul sentinței îl obligă pe inculpat în favoarea "martorului parte civilă atât la daune materiale cât și la daune morale".
Această confuzie putea fi ușor înlăturată deoarece la fila 29 dos. există declarația de renunțare la succesiune a numitei, în calitate de fiică a defunctei decedată la 7 octombrie 2006, astfel că, se putea observa cu ușurință de către apărătorul ales al părților civile că persoana cu calitate procesuală era fiica victimei și nu numita.
Această eroare a instanței de fond putea fi îndreptată în apel d e către Tribunalul Sălaj care, constatând că nu a fost introdusă în cauză persoana care avea calitate procesuală trebuia să desființeze sentința și să trimită cauza spre rejudecare sub acest aspect câtă vreme în motivele de apel d epuse la fila 2, figura în mod corect în calitate de apelantă și nu, căreia greșit i s-au acordat despăgubiri de către prima instanță.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii instanței pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Membre asupra - eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Așa fiind, primul motiv de critică al hotărârilor recurate se găsește a fi întemeiat, deoarece se constată că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au stabilit în mod corect calitatea procesuală a părților respectiv, care sunt părțile vătămate și totodată părțile civile în dosarul supus judecății.
Nestabilind acest fapt, s-a ajuns în situația ca persoanele care aveau o calitate procesuală să fie omise a fi introduse în dosar, astfel că Judecătoria Zalău nu le-a acordat despăgubiri acestea fiind stabilite în favoarea altor persoane, iar apoi instanța de apel d eși trebuia să observe că acea cale de atac este promovată de o persoană față de care instanța de fond nu s-a pronunțat, nu a lămurit acest aspect și nici nu a trimis spre rejudecare dosarul pentru o soluție echitabilă în cauză.
Este unanim acceptat în practica judiciară că motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei trebuie să cuprindă analiza elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină, referitor la fiecare categorie de cheltuieli pe care părțile civile pretind că se datorează săvârșirii infracțiunii, precum și cu privire la daunele morale care li se cuvin. Referirea globală la probele administrate, fără analiza acestora în raport cu componentele despăgubirilor la plata cărora inculpatul este obligat, constituie o nemotivare a hotărârii în sensul prevederilor art.385/9 alin.1 pct.9 proc.pen.
În speță, deși în fața Judecătoriei Zalău la fila 112, s-a depus constituirea de parte civilă a celor 5 recurenți, în care se învederau pentru fiecare în parte cheltuielile materiale și morale pe care le solicitau, judecătorul fondului s-a mărginit a obliga inculpatul la plata unor despăgubiri atât morale cât și materiale fără a analiza însă din totalul sumei cerute de victime componentele despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat, în același timp lipsind din sentință referirea la probele pe care se sprijină fiecare categorie de cheltuieli acordate.
În fața instanței de apel, părțile civile au solicitat acordarea în întregime a sumelor cerute în fața instanței de fond și profitând de împrejurarea că apelul este o cale devolutivă părțile civile și G au solicitat efectuarea unor expertize medico-legale care să stabilească dacă bolile de care suferă în prezent s-ar fi declanșat în urma accidentului ( ), iar cel de-al doilea, a apreciat că se impune administrarea probei științifice medico-legale care să stabilească dacă se impune sau nu o operație estetică la nivelul feței față de traumatismul caranio facial cu plagă prin contuzia feței suferit în urma accidentului comis de inculpat.
Pe lângă faptul că instanța de apel a reținut eronat că leziunile părții civile G se situează doar la nivelul călcâiului piciorului stâng, a respins cele două expertize ca nefiind utile cauzei, deși atât doctrina cât și practica judiciară statuează că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului trebuie dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul încercat de victimă.
Deși la dosar existau actele medico-legale în privința părților civile și G, care stabileau că acestea au suferit anumite traumatisme în urma accidentului și se impunea dovedirea raportului de cauzalitate între apariția bolii și fapta comisă de inculpat, instanța de apel avea obligația de a administra probele științifice nu numai în baza solicitării apelanților, ci chiar în temeiul art.4 proc.pen.care prevede fără echivoc că, "instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, ba mai mult, judecătorii sunt obligați să aibă rol activ în exercitarea acțiunilor civile de către părțile civile, cerându-le precizări și administrând probe în situațiile în care constituirile de parte civilă sunt insuficient concretizate, precum și indicarea probelor pentru determinarea întinderii reale a prejudiciului suferit".
De altfel, în sprijinul cererilor de efectuare a expertizelor medico-legale, cele două părți civile au depus atât acte medicale (24) cât și fotografii de unde reieșea clar că G în urma accidentului a rămas cu cicatrice la nivelul feței, a brațului și la spate, astfel că pentru stabilirea cuantumului daunelor morale și a unor despăgubiri periodice lunare era absolut justificat și în legătură directă de cauzalitate cu infracțiunea comisă de inculpat, administrarea probelor științifice (probe depuse în recurs, dar cu o mai M diligență a instanței de apel, acestea puteau fi produse de părți și în fața Tribunalului Sălaj ).
Deși în fața instanței de fond, partea civilă G nepotul victimei, a solicitat suma de 2000 de euro reprezentând diferența de la 7000 Ron achitată de SC S M în calitate de asigurator pentru paguba constând în distrugerea autoturismului, proprietatea acestei părți civile, până la suma de 14.000 de Ron apreciată ca fiind valoarea de circulație a vehiculului la data producerii accidentului, rezultă că a rămas nerecuperată și solicitată de această parte civilă o diferență de 7000 Ron, corespunzând sumei de 2000 de euro.
Instanța de fond, nu s-a pronunțat deloc dacă este justificată sau nu o asemenea pretenție a părții civile, lăsând nesoluționată această cerere.
În decizia instanței de apel se consemnează doar "nu s-a dovedit nici diferența de valoare a mașinii părții civile G, avariată în accident și despăgubită de SC S M", fără nici o referire la vreo probă din care să rezulte aserțiunea de mai sus, lipsind astfel motivarea unui petit din apelul părții civile
Deși la dosarul instanței de apel (25-28) existau acte justificative pentru medicamentele achiziționate de G, G, acestea nu au fost acordate nejustificat de către Tribunalul Sălaj.
Dacă în privința daunelor materiale instanțele de fond și apel nu au oferit nici o motivare respectiv, suma globală iar la rândul ei aceasta din ce categorie de cheltuieli se compune, lipsind indicarea și a probelor pe care se sprijină fiecare categorie de cheltuieli, nici în privința daunelor morale acestea nu au precizat criteriile în baza cărora au ajuns la stabilirea cuantumului fixat prin hotărâri.
Curtera apreciază că dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de câtărire a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
Astfel, prin prisma celor relevate mai sus, trebuiau stabilite și acordate daunele morale pentru fiecare parte civilă, ținând totodată seama de gradul de rudenie existent între victimă și fiecare dintre recurenți.
În privința părții civile, se remarcă că în fața instanței de fond, Judecătoria Zalău, apărătorul ales al acesteia nu a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice, constând în diferența dintre pensia de boală încasată și salariu, deoarece în urma accidentului, conform susținerilor părții civile, aceasta a fost nevoită să se pensioneze. Însă, în fața instanței de apel, apărătorul ales a cerut obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice deoarece, și-a pierdut capacitatea de muncă datorită șocului provocat de accident, fiind pensionată medical, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
În aceste condiții, pentru verificarea susținerilor apelantei, se impunea ca instanța să ceară depunerea la dosar a unei copii de pe decizia de pensionare precum și a unor dovezi din care să rezulte cuantumul salariului încasat anterior accidentului pentru a putea stabili efectiv dacă se impune acordarea unor prestații periodice precum și valoarea acestora și chiar efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească raportul de cauzalitate dintre accidentul produs de inculpat și paguba încercată de partea civilă în urma acestuia.
Respingerea solicitărilor părții civile în aceste condiții de către tribunal, apare ca eronată în lipsa actelor la care am făcut referire și a probelor din care să rezulte aserțiunile magistraților.
În privința părții civile G și a motivelor de apel formulate de acesta, Tribunalul Sălaja omis să se pronunțe, condiții în care curtea nu poate exercita controlul judiciar.
În privința despăgubirilor acordate numitei, concluzia este că această persoană nu are calitatea de fiică a victimei decedate, urmând ca instanțele de fond să lămurească în urma probelor ce se vor administra dacă are sau nu calitate procesuală.
În sinteză, lipsa tuturor elementelor din care să rezulte motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, pune curtea în imposibiltiatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, constatându-se existența cazurilor de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.9 și 10 proc.pen. în sensul că hotărârile instanțelor inferioare nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluțiile date laturii civile, totodată instanțele nepronunțându-se cu privire la unele probe cerute de părți ori asupra unor cereri esențiale pentru acestea, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Așa fiind, recursul părților civile se va admite ca fondat în baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen. împotriva deciziei penale nr.30 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Sălaj pe care o va casa împreună cu sentința penală nr.49 din 15 februarie 2008 a Judecătoriei Zalău și va trimite întreg dosarul spre rejudecare, instanței de fond - Judecătoria Zalău.
Casarea vizează exclusiv latura civilă a cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va verifica dacă părțile civile au calitatea procesulă cerută de lege. de parte civilă vor fi analizate separat pe cheltuieli materiale și pe cele morale. Motivarea o va avea în vedere pe fiecare parte civilă, distinct, analizând orice solicitare a acesteia cu referire la probele pe care se sprijină și vizând fiecare categorie de cheltuieli pe care partea civilă pretinde că se datorează comiterii infracțiunii.
Vor fi avute în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale toate rețetele, bonuri fiscale, din care rezultă contravaloarea medicamentelor, efectuarea radiografiilor, deplasările la spital în localitatea de domiciliu sau în alte localități, adeverințele medicale ce atestă suferințele părților civile, efectuarea de expertize medico-legale care să stabilească dacă părțile au rămas cu sechele, infirmități, cicatrice, în urma accidentului produs de inculpat precum și raportul de cauzalizate între fapta acestuia și pretențiile părților civile.
Se va avea în vedere și gradul de rudenie al fiecărei părți civile față de victimă, la stabilirea cuantumului daunelor morale la care va fi obligat inculpatul.
La stabilirea despăgubirilor determinate de deplasarea părților civile dintr-o localitate în alta pentru înmormântarea victimei, monument funerar, parastase, pentru internarea și externarea din spital a persoanelor accidentate, se vor avea în vedere pe lângă bonurile privind plata carburanților, bilete de tren, alte probe scrise, și declarații de martori care cunosc împrejurările de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către părțile civile G, - (), G împotriva deciziei penale nr.30 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.49 din 15.02.2008 a Judecătoriei Zalău și trimite întreg dosarul spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Zalău.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
20.11.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Chitidean Valentin
