Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 680/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 680/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 iunie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 412/A din 27.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 995/P/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de apărător ales avocat, lipsind părțile civile intimate și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosar s-a depus o cerere din partea intimatei.
Instanța pune în discuția părților această cerere.
Apărătorul ales al inculpatului recurent arată că inculpatul nu poate achita diferența de prejudiciu.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent lasă la aprecierea instanței această cerere.
Procurorul arată că cererea depusă la dosar de partea civilă este inadmisibilă.
Instanța, în deliberare, respinge cererea depusă la dosar de partea civilă deoarece nu are legătură cu cauza.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de inculpat arătând că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, i s-a respins o serie de probe utile, a cerut o suplimentare a probatoriului și nu i s-a încuviințat, declarațiile martorilor sunt contradictorii.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri atacate ca fiind legale și temeinice. Mai arată că inculpatul a avut apărător ales și nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, a avut parte de un proces echitabil.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Timiș cu trimitere spre rejudecare în apel la Tribunalul Timiș arătând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanța de apel rămânând în pronunțare pe concluziile avocatului care nu putea s-ăl reprezinte. Mai arată că locul accidentului este greșit consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului, fiind dovezi în aceste sens. Inculpatul recurent dă citire concluziilor scrise, pe care le și depune la dosar.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr.1 din 12,01,2004 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1881/2003, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut, la data de 03.06.1956 în localitatea comuna județul, pentru săvârșirea infr. rpev. De art. 178 alin. 2 CP cu aplic. Art. 74, 76 CP, la:
- 1 an închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP cu aplic. Art. 74, 76 CP, la:
- câte 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b CP, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81, 82 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se termen de încercare de 3 ani.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.0000 lei cheltuieli judiciare, din care 1.800.000 lei se virează în contul IML T și 400.000 lei onorariu avocat din oficiu.
Notă: S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 CP.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 14 decembrie 2002, în jurul orelor 17.30 inculpatul se întorcea la volanul autoturismului marca 1310 din T spre L, fiind însoțit de care ocupa locul din dreapta față, și, care ocupau toți bancheta din spate.
Drumul era acoperit cu gheață și polei și se circula cu viteză redusă atât datorită stării drumului cât și a vizibilității întrucât afară începuse să ningă și să se însereze astfel cum a declarat inculpatul cât și martorii audiați în cauză.
La ieșirea din M, autoturismul inculpatului a derapat intrând pe contrasens, fiind lovit de autoturismul marca Toyota condus de numita, care se deplasa dinspre spre
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză autoturismul condus de inculpat rula cu o viteză de 30 km/oră iar autoturismul condus de avea o viteză de 32 km/oră.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, locul accidentului a fost indicat ca fiind pe 6 KM 522+900 pe raza localității M, în afară.
Inculpatul a contestat atât locul producerii accidentului cât și faptul că în momentul impactului autoturismul său se afla în mișcare, susținând că de fapt acesta era oprit în momentul impactului.
Prin pătrunderea pe contrasens chiar și fără intenție, inculpatul a fost cel care a cauzat producerea accidentului.
Din raportul de expertiză a rezultat că numărul M de persoane care au ocupat autoturismul inculpatului, unii fiind copii minori, nu a influența dinamica producerii accidentului, însă a putut avea efecte asupra consecințelor acestuia, respectiv a concurat la strivirea victimei care a decedat.
Au mai suferit leziuni grave și cealaltă, care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 luni de zile îngrijiri medicale.
Nici una din părțile vătămate nu s-au constituit parte civilă, între acestea si inculpat existând raporturi de rudenie.
Chiar dacă inculpatul a susținut că autoturismul său era oprit în momentul impactului, concluziile raportului de expertiză a contrazis acest lucru, reținându-se că inculpatul nu a luat toate măsurile necesare pentru a evita producerea accidentului de circulație în condițiile date de drum și meteorologice, astfel că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal a declarat apel inculpatului, apel nemotivat și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 995 din 03.02.2004.
În motivarea apelului s-a arătat de inculpat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece martorul a fost audiat fără a exista posibilități tehnice pentru înregistrarea declarației, neputându-se lămuri împrejurările în care acesta a semnat în calitate de martor asistent proces-verbal de cercetare la fața locului întocmit la 14-12-2002 și susține că i-au fost respinse întrebările pe care le-a pus martorului.
Este criticată sentința primei instanțe pentru că nu i s-a admis cererea inculpatului pentru a se efectua o nouă expertiză la locul unde a avut loc accidentul, dar nu la locul reținut în procesul verbal și în declarația dată de.
Inculpatul a susținut că datorită comportamentului avut de avocatul la termenul din 23.09.2003 a apreciat că a fost timorat la data la care i s-a luat declarația la instanța de fond și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Lugoj urmând a fi reluată cercetarea judecătorească din momentul luării declarației inculpatului și a precizat că au fost încălcate disp. art. 305 lit. i și e din la C.P.P. întocmirea încheierii din 23.09.2003.
Inculpatul a ținut să facă precizarea că într-un alt dosar aflat pe rolul judecătoriei Lugoj în care avea calitatea de petent, toți judecătorii de la acea instanță au formulat cererea de abținere, de la judecarea cauzelor în care numitul este parte.
Prin decizia penală nr. 412/A din 27.10.2006 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. 995/P/2004, în baza art. 379 pct. 1 lit. b CPP s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1 din 12 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1881/2003.
Instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 19.02.2004 inculpatul a depus prin registratură cerere de amânare, solicitând totodată Tribunalului să dispună respectiv să delege ca apărător din oficiu pe avocat din L, iar prin cererea din 02.03.2004 - a reiterat această cerere, motivând că deși inculpatul a luat legătura cu această avocată, ea a refuzat "să se angajeze contra cost pentru a mă apăra în apel."
La termenul din 12.03.2004 inculpatul s-a prezentat în instanță având desemnat de Tribunalul Timiș avocat din oficiu pentru al apăra și a depus la dosar o cerere de probațiune prin care solicită efectuarea unei noi expertize și o cerere din partea lui și o dovadă că este bolnavă și nu se poate prezenta în instanță.
Prin declarația depusă de, aceasta a arătat că nu este parte vătămată în cauză, arătând că locul consemnat de polițiști este fals. Precizează că a fost martoră la accident, a fost grav rănită. Declarațiile lui privind locul accidentului fiind contrazise de declarațiile martorilor-, accidentul s-a produs pe o porțiune de drum drept, nu în și declară că pentru a se constitui parte civilă în cauză solicită să se efectueze o nouă expertiză, deoarece cea dela dosar este " falsă ".
Inculpatul personal a depus la dosar cerere de proba iune (fila 25), un înscris înso it de adresa nr. 188/2003 din 11.03.2004 a judecătoriei Lugoj, copie dup caietul de edin ță al grefierului de la L, adres nr. 1881/2003 din 16.03.2004 i note de edin ță ale grefierului din 12.01.2004 de la Judecătoria Lugoj (filele 30-35 dosar).
care a fost citată ca parte vătămată în cauză a depus un înscris în care a arătat că a suferit vătămări corporale grave și să se realizeze o nouă expertiză, deoarece cea efectuată este falsă, nu s-au făcut determinările la locul unde a avut loc accidentul în 14.12.2002 și dacă se apreciază necesară audierea sa dorește să fie citată.
Începând cu termenul de judecată din 07.04.2004, inculpatul a fost asistat și reprezentat în cauză de avocat ales care a solicitat un termen în vederea pregătirii apărării.
După această dată inculpatul a formulat următoarele cereri de probațiuni: audierea martorului, martor semnatar al procesului verbal de constatare; audierea martorului; audierea martorului; martorii, G, - cereri formulate succesiv- inclusiv la ultimul termen de judecată.
În fața instanței de control judiciar au fost audiați martorii:, martori încuviințați de instanță; a fost audiat d-nul expert auto, pentru a da lămuriri cu privire la expertiza tehnică, efectuată și cu privire la răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpat, datate din 20 mai 2003.
Inițial inculpatul a solicitat efectuarea unei contraexpertize, efectuarea unui supliment de expertiză, care în funcție de probele administrate să stabilească exact locul accidentului și să răspundă la obiecțiunile formulate de inculpat, astfel încât instanța a încuviințat la 21.01.2005 comunicarea obiecțiunilor expertului pentru ca acesta să răspundă la ele și citarea acestuia în instanță pentru a le lămuri- expertul fiind.
La același termen de judecată instanța a pus în vedere inculpatului să formuleze toate cererile de probațiune, deoarece probele nu pot fi propuse la fiecare termen, după voința părților.
Inculpatul a solicitat instanței să vizioneze caseta video existentă la Televiziunea Europa, care a prezentat accidentul, cererea a fost însă respinsă, deoarece această înregistrare video nu a fost autorizată în condițiile art. 91/1 și următoarele C.P.P. pentru a avea caracterul de probă în cauză.
Inculpatul a depus la dosar o serie de declarații extrajudiciare, filele 69,85-86, 91-93, 138, 140, 206, 223 precum și sentința civilă nr. 428CA din 07.09.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2291/CA /2004, proces verbal din 15.12.2002 - M, încheiere din 03.05.2005 pronunțată de CAT în dosar nr. 1109/CA /2005, plângere penală nr. 637/VIII/1/2005 din 23.05.2005, Decizia civilă nr. 556/R din 23.05.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1244/2005, plângere penală nr. 133/P/2005 din 13.09.2005, un înscris depus la 15 septembrie 2005, filele 170-172, plângere penală nr. 248/P/2005 din 17.10.2005, încheierea din 28.09.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 2356/2005, plângere penală nr. 1283/VIII/1/2005 din 30.11.2005, ziar Evenimentul Zilei de Vest, cauza nr. 188/2003 din 11 martie 2004 judecătoriei Lugoj, referat 10.04.2001, 331 din 16 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
Expertul a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpat.
Prin rechizitoriu s-a solicitat citarea în calitate de părți vătămate a numitelor și, care în apel au depus înscrisurile de la filele 24,28,224,225,226,227, prin care își exprimă poziția în cauză oscilatorie și controversată în sensul că afirmă că accidentul nu s-a produs în locul indicat în proces-verbal, solicită o expertiză care să stabilească locul exact al accidentului, nu se constituie părțile civile în cauză, dar au pretenții civile după ce se va stabili adevăratul vinovat, nu au fost audiate în cauză, dar sunt contradictorii arătând fie că nu doresc să fie citate, deoarece și-au exprimat în scris poziția, sau să fie citate dacă instanța dorește să le audieze.
Prin registratură Liga împotriva corupției și abuzurilor din România a depus un înscris însoțit de adresa nr. - din 12.05.2006 a Parlamentului European.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2006 s-a prezentat în instanță avocat ales al inculpatului care a precizat că are mandat de asistență și reprezentare juridică conform contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul și nu doar de asistență cum acesta a precizat într-un înscris depus la dosar.
Instanța a pus în discuție cererile de probațiune formulate prin diferite înscrisuri ale inculpatului și s-a pronunțat asupra acestora conform celor consemnate în încheierea din 13.10.2006, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 19.10.2006, inculpatul personal a formulat și depus concluzii scrise prin Registratură solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din C.P.P. deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat și potrivit art. 12.C.P.P. dacă se va aprecia că fapta ar atrage alte măsuri ori sancțiuni să se trimită cauza la organul competent.
În motivare s-a susținut că probele administrate în cauză fac dovada lipsei culpei inculpatului la săvârșirea accidentului rutier din 14.12.2002 și a susținut că locul indicat în procesul verbal de constatare ca fiind locul săvârșirii faptei, nu este corect, conținutul acestui act fiind contrazis prin declarația martorilor, și părțile vătămate- și care nu au fost audiate, dar și declarațiile martorilor-, apreciind că declarația martorei este mincinoasă, fiind singura care a confirmat locul din procesul verbal.
Cu privire la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a susținut că acesta este o probă falsă, concluziile acestuia fiind în dezacord cu declarațiile martorilor, iar expertul și cei doi experți asistenți propus de inculpat și, propus de, au indus în eroare procurorul care a instrumentat cauza și s-a pecizat că în dosar există mărturia mincinoasă a martorilor și, martor care a semnat procesul verbal din 14.12.2002.
Analizând amănunțit probele prezentate inculpatul a apreciat că rezultă lipsa culpei sale la procedura accidentului.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și fie trimiterea cauzei spre rejudecare judecătoriei Lugoj în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din C.P.P. deoarece nu a rezolvat legal fondul cauzei, refuzând să efectueze cercetarea judecătorească, existând și alte probe neadministrate în cauză, fie în baza art. 333 și 335.C.P.P. restituirea cauzei la procuror pentru ca acesta pe baza probelor existente în cauză să facă anchetă juridică privind pe, făptuitoarea de fapt a infracțiunilor săvârșite în 14.12.2002, prin conducerea neglijentă și cu viteză foarte Maa utoturismului ( 90 Km/).
La data de 25.10.2006 inculpatul a depus un alt set de concluzii scrise, invocând împrejurarea că prima instanță l-a vătămat în dreptul la un proces echitabil și la data de 23.09.2003 când i s-a luat declarația de inculpat nu a consemnat că a contestat locul unde a avut loc accidentul, precum și modul producerii falsificării datelor privind raportul de expertiză tehnică auto, iar încheierea din 23.09.2003 este întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 305 lit. i din C.P.P. neconsemnându-se măsurile luate în cursul ședinței, iar apoi a refuzat să efectueze cercetarea judecătorească conform probatorului invocat în scris la termenul din 23.09.2003 și s-a atașat copia adresei 1881/2003 din 11.03.2004 și a declarației date de, în 06.03.2003.
Inculpatul a solicitat a fi avute în vedere declarațiile părților vătămate și, depuse în scris la dosar, deoarece acestea nu au fost audiate direct de instanță, nici la fond și nici în apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de apel, precum și din oficiu în limitele prev. de art. 371 alin. 2.C.P.P. s-a constatat că pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Inculpatul a invocat nulitatea încheierii de ședință din 23.09.2003, susținând că au fost încălcate disp. art. 305 lit. i și e din C.P.P. în sensul că nu au fost consemnate în încheiere măsurile dispuse în cursul ședinței și s-a consemnat superficial doar fapta de ucidere din culpă, fără a se indica textul de lege și neconsemnându-se toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, această nulitate nu este prevăzută de dispo. Art. 197.C.P.P. sub sancțiunea nulității absolute, pentru a putea fi invocate în orice fază procesuală și poate fi doar o nulitate relativă, situație în care se impune a fi reclamată de îndată ori în timpul întocmirii actului sau la primul termen de judecată, când se puteau completa omisiunile din încheiere. Din încheierea următoare cea din 20 octombrie 2003, nu rezultă că inculpatul ar fi solicitat completarea omisiunilor sau ar fi invocat nulitatea încheierii din 23.09.2003, dar nici inculpatul nu a susținut că ar fi procedat în acest mod.
Conform art. 175 Ordonanța de Urgență nr. 66 din 10 iulie 2003 în vigoare la 23.09.2003 art. 304.C.P.P.- prevederea că în cursul ședinței de judecată grefierul consemnează toate afirmațiile, întrebările și mențiunile celor prezenți, inclusiv ale președinților și în cel mai scurt timp, dar până la următorul termen de judecată, părțile primesc câte un exemplar de pe notele grefierului.
Inculpatul a beneficiat de asistență juridică din oficiu în primă instanță, astfel că nu a existat nici o împiedicare pentru a cere o copie a notelor grefierului de ședință din 23.09.2006 până la primul termen să invoce eventuala nulitate relativă și îndreptarea încheierii de ședință prin completare.
În ceea ce privește încălcarea drepturilor inculpatului la un proces echitabil prin conținutul practicalei sentinței penale nr. 1 din 12.01.2004, în sensul că nu s-a consemnat corect poziția inculpatului și a apărătorului ales, cu privire la lipsa mijloacelor tehnice pentru înregistrarea ședinței de judecată, din copia notelor grefierului aflate la filele 33-34 dosar Tribunalului, rezultă că apărătorul inculpatului " avocat - prevederile art. 304 nu se opune amn. " din aceasta rezultând că nu se opune amânării cauzei, dar nu că a invocat sau și-a însușit excepția invocată de procuror.
De altfel martorul a fost audiat și de instanța de apel, unde datorită modificărilor aduse Disp. Art. 304.C.P.P. declarația acestuia a fost înregistrată.
Cu privire la cererile de probațiune formulate de inculpat, instanța de fond s-a pronunțat și prin încheierea din 23.09.2003, cât și la termenul din 12.01.2004, astfel că se va respinge excepția privind nulitatea, ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la cererea inculpatului de a se dispune admiterea apelului și restituirea cauzei la procuror, aceasta nu mai este posibil deoarece prin Lg. 356/2006 disp. art. 333.C.P.P. au fost abrogate, astfel că această cerere este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, iar extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale potrivita art. 335.C.P.P. este de asemenea o cerere neîntemeiată, nefiind indicate de nici una din părți alte acte materiale ce ar trebui puse în discuție de instanță și nici instanța din oficiu nu a pus în discuție existența unor alte acte materiale cu privire la care să se dispună extinderea acțiunii penale, astfel că și această cerere se va respinge ca neîntemeiată.
Cererea inculpatului formulată personal în sensul desființării apelate și să se trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din C.P.P. precizând că acest text se referă la rejudecarea cauzei în fond de către instanța de apel, iar art. 379 pct. 2 lit. b din C.P.P. reglementează strict și limitativ cazurile în care se poate dispune această soluție, respectiv când au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților și îndeplinirea legală a procedurilor cu acestea, când sunt incidente disp. art. 197 alin. 2.C.P.P. nulități absolute și cazurile de necompetență, dar nici unul din aceste cazuri nu sunt incidente în speță, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată această cerere.
Făcând o analiză a probelor administrate de primă instanță, precum și cele administrate de instanța de control judiciar, s-a reținut că atât actul de sesizare al instanței de judecată cât și sentința penală apelată au avut ca bază de pornire procesul verbal de cercetare la fața locului, ce are caracterul unui înscris oficial ce face dovada absolută până la data înscrierii în fals( declararea ca fals a înscrisului printr-o hotărâre definitivă ).
Deși inculpatul nu a fost de față la întocmirea acestui act, fiind transportat la spital, a luat cunoștință de conținutul său atât personal cât și prin apărătorul său ales din timpul urmăririi penale- - astfel încât susținând de la început că locul unde s-a desfășurat accidentul rutier nu este cel înscris în acest proces verbal, avea posibilitatea înscrierii în fals împotriva acestui act, începând cu data de 20 mai 2003 cel puțin, dar nu a făcut acest lucru.
La data de 15.09.2005, inculpatul a depus prin Registratură, un înscris precizând- " Declar în fals "- rechizitoriu și procesul verbal de cercetare la fața locului, fără însă a face dovada înregistrării acestei declarații la organele abilitate să soluționeze această cerere.
La nici unul din termene și nici în concluziile scrise nu se face referire la împrejurarea că cererea de declarare în fals a actelor menționate s-a depus la un organ abilitat cu soluționarea acesteia, stadiul soluționării sau modul de soluționare, precizând că atât la data depunerii cererii cât și după această dată inculpatul a beneficiat de serviciile apărătorului ales, avocat.
Din declarațiile inculpatului, ale părților vătămate date în timpul urmăririi penale, filele 23-25 și 27-28 Dosar UP, precum și ale martorilor audiați în cauză nu a rezultat indicarea unui alt loc precis determinat în care să se fi desfășurat accidentul pentru a se putea efectua o expertiză tehnică auto în acel loc, astfel încât expertiza a fost efectuată în locul indicat în procesul verbal, iar la efectuarea acesteia inculpatul a fost prezent și a formulat obiecțiuni privind locul și a avut desemnat un expert ales care să asiste la determinări și care nu a formulat obiecțiuni sau opinii separate față de celelalte două opinii ale experților, concluziile expertizei fiind cu unanimitate de opțiuni și în ceea ce privește locul producerii accidentului.
Declarațiile martorilor audiați în cauză sunt unanime, în sensul că locul producerii accidentului este situat între localitățile și l M, dar sunt diferite în ceea ce privește precizarea exactă a acestui loc, în funcție de percepția fiecărui martor, respectiv mai aproape de l M, la 2 Km, 2 Km și J până la poliția din l M, la J din drum între cele două localități, la 1 Km- 1 Km și J de la, își amintesc de o bornă ce avea înscrisă cifra 9, unii afirmă că a avut loc pe drum drept, dar nu specifică ce înseamnă aceasta, alții afirmă că a fost în curbă pe stânga, în deal, după urcarea unei pante.
Cu privire la poziția autoturismului, astfel cum era imediat după accident, nu au existat obiecțiuni, martorii confirmând că poziția prezentată în schiță de la fila 6 Dosar UP, este corectă.
Atât inculpatul cât și părțile vătămate și martorii au arătat în unanimitate că mașina inculpatului în momentul producerii accidentului intrase pe sensul de circulație al martorei, părăsind sensul de circulație pe care se deplasa -T- L, și din acest punct de vedere, schița corespunzând realității, dar inculpatul și partea vătămată au arătat că mașina era oprită nu se afla în mers și se afla în acea poziție, urmare a curenților cauzați de un.
Această opinie este contrazisă de expertiza efectuată în cauză și care precizează că parbrizul autoturismului a fost proiectat în direcția - înainte-datorită forțelor de inerție și aceasta se întâmplă doar când autoturismul este în mișcare.
Din declarațiile martorilor, și, rezultă că au văzut la locul accidentului parbrizul pe marginea drumului, ceilalți martori nu au relatat despre acest aspect, iar experții au reținut și ei existența parbrizului la locul accidentului.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că în data de 14.12.2002, data producerii accidentului, era iarnă, șoseaua era acoperită cu zăpadă, sub care se găsea polei, ora era 17,30, deci se întuneca, cerul era înnorat și ningea, iar în aceste condiții de circulație autoturismul.
condus de inculpat nu era echipat corespunzător, anvelopele roților din față fiind uzate, profilul roții dreapta fiind de 1,5 mm, iar cea din stânga de 2 mm și aceasta contribuind la posibilitatea de a manevra corespunzător autovehicolul- aspect constatat în expertiza tehnică.
Inculpatul a formulat apărări contradictorii de exemplu fila 72 Dosar Judecătoria Lugoj din care rezultă că deși depune poze cu autoturismul său avariat, din care rezultă avarierea aripilor din față și spate, susține că nu au fost avariate.
Din răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpat, rezultă că producerea accidentului în cauză, în condițiile ce rezultă din probele administrate cu ocazia cercetării nu se încadrează într-o situație de caz fortuit.
În mod corect a reținut prima instanță că inculpatul nu a luat toate măsurile necesare pentru a evita producerea accidentului de circulație, având în vedere condițiile de drum și meteorologice din ziua și ora la care s-a produs accidentul, încălcând dispozițiile art. 24 și 44 alin. 13 din Regulamentul pentru aplicarea. 328/1966 republicat în mai 1999, în vigoare la data producerii accidentului, dar că aceste încălcări nu s-au produs cu intenție directă ci din culpă.
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, săvârșirea din culpă a încălcărilor aduse dispozițiilor regulamentului, a individualizat corect pedepsele dispuse, aplicând regulile concursului de infracțiuni, astfel încât pedeapsa rezultantă aplicată respectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal și atât cuantumul cât și modalitatea de executare realizează scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52.
Cod PenalPărțile vătămate nu s-au constituit părți civile în această cauză, având în vedere că inculpatul este, dar au arătat în scris că la urmărirea penală se vor constitui părți civile față de, când aceasta va fi inculpată, pentru că aceasta este vinovată de producerea accidentului.
Conform art. 15.C.P.P. constituirea părții vătămate ca și parte civilă în cauză, se face doar până la citirea actului de sesizare, iar până la acea dată acestea nu s-au constituit părți civile și nici nu au declarat apel împotriva sentinței primei instanțe.
Având în vedere cele sesizate în baza art. 379 pct. 1 lit. b CPP s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1 din 12 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1881/2003.
In baza art. 192 alin. 2 CPP a fost obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 1000 RON cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei 412/A/27.10.2006 a declarat recurs inculpatul. În motivare ( 7-8) a invocat încălcarea dreptului la apărare și o netemeinică interpretare de către instanță a declarațiilor martorilor. A arătat că dosarul este o cacialma plină de falsuri făcute de organele judiciare.
Prin decizia penală nr. 30/R din 15.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 412/27.10.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 995/P/2004.
Pentru a pronunța această decizie penală, Curtea, în recurs, a reținut următoarele:
Curtea nu a apreciat că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, acesta a fost asistat de apărător ales și și-a exercitat toate drepturile procesuale conferite de legea procesual penală. Inculpatul a formulat și petiții la Președintele României, Ministrul de Justiție, Parlament, Liga etc.
Referitor la aprecierea probelor este de subliniat că instanța de apel a reaudiat o serie de martori și expertul auto. Probele au confirmat și procesul verbal de cercetare la fața locului, care, până în acest moment, nu a fost declarat a fi fals.
Tribunalul Timișa făcut o amplă analiză a tuturor probelor care au confirmat vinovăția inculpatului.
Așa fiind, recursul a fost respins conform art. 38515punct. 1 lit. b)
C.P.P.Împotriva acestei decizii penale a fost formulată o cerere de revizuire, care ulterior a fost recalificată ca fiind o contestație în anulare, de către contestatorul.
În motivele contestației în anulare formulate s-a arătat că la data de 15 ianuarie 2007 fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, fiind bolnav la pat, netransportabil, conform certificatului medical nr. 499, eliberat la data de 15 ianuarie 2007, orele 10,00, iar instanța nu i-a acordat un alt termen pentru a-și face apărarea cu avocat ales, iar judecarea cauzei s-a făcut cu avocat din oficiu care nu a avut cunoștință de o serie de aspecte.
Aceste aspecte necunoscute sunt următoarele: martorul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în ședința publică din 11.04. 2005, prin declarația pe care a dat-o, procesul verbal de cercetare la fața locului atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, martorul, șeful Postului de Poliție Mas ăvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, raportul de expertiză tehnică, efectuată în dosarul nr. 1181/2004 a judecătoriei Lugoj, este fundamentat pe date false.
Prin decizia penală nr. 270/R/10.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. -, în baza art.392 p Cod Penal rap. la art.386 lit.b p Cod Penal s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.30/R/15 ianuarie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr-.
S-a desființat decizia penală contestată și s-a fixat termen de judecată pentru rejudecarea recursului formulat de contestatorul, la data de 31.03.2008, cu citarea părților.
Examinând decizia penală contestată, prin prisma motivelor invocate de către contestatorul, instanța a apreciat că, contestația în anulare formulată de către acesta este admisibilă pentru următoarele considerente:
Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost sesizată cu recursul formulat de către inculpatul din acel dosar împotriva deciziei penale nr. 412/A/27 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 995/P/2004 al Tribunalului Timiș, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, formându-se dosarul nr-.
Instanța de recurs a soluționat cauza la primul termen de judecată, respectiv la data de 15 ianuarie 2007, văzând că procedura de citare este îndeplinită prin afișare, inculpatului recurent asigurându-se un apărător din oficiu care a pus concluzii de admitere a recursului, achitarea inculpatului arătând că acesta nu a săvârșit fapte cu vinovăție, în condițiile în care recursul era motivat în scris, pronunțând soluția de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea fiind definitivă.
În cursul judecării contestației în anulare, petentul a depus un act medical, respectiv certificatul medical nr. 499, eliberat la data de 15 ianuarie 2007, ora 10,00 de către Cabinetul medical doctor din L, arătându-se că numitul, este netransportabil și se recomandă tratament și repaus la pat, 7 zile de la 15 ianuarie până la data de 22 ianuarie 2007.
Articolul 386 lit. b prevede C.P.P. cazul de contestație în anulare la care se încadrează situația contestatorului, în prezenta cauză, respectiv aceea că partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
În cauză, contestatorul a dovedit cu un înscris medical că în ziua judecării recursului a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței pentru a-și susține cauza sau pentru a formula alte cereri, cum ar fi aceea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător ales de care a beneficiat în cursul judecării cauzei în prima instanță și în apel și a fost în imposibilitate de a înștiința instanța de judecată de această împiedicare în condițiile în care acesta a fost bolnav, netransportabil, având nevoie de îngrijire medicală și repaos la pat.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, în rejudecarea recursului inculpatului, urmare a admiterii contestației în anulare, reține următoarele:
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât inculpatul are ultimul cuvânt, un drept unic ce nu poate fi exercitat de apărătorul său.
Se mai arată că în mod greșit instanța de apel a respins cererea sa de audiere a martorilor Ladau G, deși acești martori cunoșteau amănunte legate de modul în care s-a produs accidentul. Proces verbal de cercetare la fața locului este un fals iar unul din semnatari acestui act nu a fost la fața locului.
Decizia a fost pronunțată de un judecător incompatibil cu care se află în relații de vrășmășie întrucât a formulat o plângere penală împotriva acestuia.
Prin Decizia penală nr. 30/R/2007 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat o contestație în anulare care a fost admisă de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia penală nr.270/R/2008 și prin care s-a dispus desființarea Deciziei penale nr. 30/R/2007 și rejudecarea recursului inculpatului.
Cu ocazia rejudecării recursului inculpatul a depus concluzii scrise prin care reiau motivele de recurs menționate inițial și mai arată că în faza de urmărire penală av. nu și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu întrucât nu l-a asistat cu ocazia efectuării expertizei și a refuzat să facă obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de experți.
Se mai arată că locul accidentului a fost greșit localizat atât de organele de poliție cât și de experții care au întocmit raportul de expertiză tehnică în cauză și raportat la acest indiciu s-a stabilit în mod eronat și vinovăția sa la producerea accidentului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al.21cpp se constată că atât sentința instanței de fond cât și decizia apelată sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar se reține că vinovăția inculpatului în producerea accidentului care dus la decesul unei persoane și vătămarea corporală a altor două a fost stabilită în mod întemeiat pe baza probelor administrate de către cele două instanțe și care au fost apreciate în mod corect.
Astfel din raportul de expertiză tehnică efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul, circulând cu autoturismul 1300 pe Drumul național nr.6 dinspre T spre L, pe porțiunea de drum dintre localitățile și M, a intrat pe contrasens fiind lovit de autoturismul Toyota cu nr. 30 condus de.
Experții au avut în vedere, la efectuarea expertizei, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de polițiști din cadrul IPJ -Serviciul Poliției rutiere care nu a fost declarat fals și nici nu a putut fi combătut de către inculpat prin probele administrate.
De altfel și martora, care se afla în autoturismul condus de inculpat,a declarat că impactul cu autoturismul Toyota, condus de, a avut loc pe sensul opus de mers unde a fost aruncat de suflul produs de care a trecut pe lângă ei iar în momentul lovirii autoturismul a fost oprit.
Raportul de expertiză susține însă față de poziția parbrizului autoturismului, care a fost proiectat în direcția înainte, autoturismul se află în mișcare.
Indiferent de obiecțiunile pe care le-a făcut inculpatul, privind locul exact al producerii accidentului al felului în care erau împrăștiate cioburile de la parbriz, este indiscutabil că impactul a avut loc pe contrasens situație care putea fi evitată dacă inculpatul ar adaptat viteza la condițiile de trafic, fiind dovedit că pe șosea era polei și ningea și la aceea oră vizibilitatea era redusă. Celelalte motive de recurs invocate de inculpat nu pot fi reținute de către instanța de recurs.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare se constată că în cursul judecării cauzei în apel inculpatul a fost reprezentat de avocatul ales care la data de 13 oct. 2006 precizat că are încheiat cu inculpatul un contract de asistență juridică atât pentru al asist cât și de al reprezenta în instanță iar acest avocat a fost prezent la data la care a avut loc judecarea cauzei și a pus concluzii în apărarea inculpatului solicitând achitarea acestuia.
Inculpatul nu a fost prezent la data la care s-a judecat apelul astfel că acestuia nu i se putea acorda ultimul cuvânt, în condițiile prev, de art.341 cpp ceea ce nu înseamnă însă că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Cu privire la prestația apărătorului său ales din cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de recurs nu este în măsură să se pronunțe întrucât pentru nerespectarea obligațiilor sale, stabilite prin contractul de asistență juridică, inculpatul are la îndemână alte posibilități de a- trage la răspundere.
De asemenea se apreciază că în mod întemeiat instanța de apel a respins cererea inculpatului de a fi audiați martorii G, și care nefiind prezenți la momentul producerii accidentului, la fața locului nu sunt în măsură să ofere detalii prind împrejurările în care a avut loc accidentul.
Referitor la locul în care a avut loc accidentul, chiar dacă unii martori nu au fost în măsură să-l precizeze cu exactitate, acesta a fost stabilit de către agenții de poliție care au sosit în scurt timp la fața locului, după producerea acestuia, după urmele lăsate în urma coliziunii celor două autoturisme.
Inculpatul mai susține că este în vrăjmășie cu judecătorul însă Curtea apreciază că această stare nu a fost dovedită prin simpla formulare a unei plângeri penale împotriva magistratului
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art.38515pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 412/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 995/P/2004.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.06.2008.
Președinte, pt.JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
G
aflat. în aflat. în
semnează semnează
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red /03.07.08
Dact P 2.ex./25.07.2008
Prima inst.
Inst.apel:,
Inst. rec.:, RV, MS
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
