Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 680/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 680/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în municipiul Rm.V,-, -.C,.11 - județul V și de partea responsabil civilmente SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 2,- -9A, împotriva deciziei penale numărul 67/A din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul numărul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat în baza împuternicirii avocațiale numărul 79 din 28.09.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, pentru recurentul - inculpat și avocat în baza împuternicirii avocațiale numărul 69951 din 01.06.2009 emisă de Baroul București - cabinet individual, pentru recurentul - parte responsabilă civilmente SC T ROMÂNIA SRL B, lipsind intimata - unitate asiguratoare și intimatele - părți civile.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, o cerere din partea doamnei avocat, apărător desemnat din oficiu, prin care solicită a se dispune cu privire la cuantumul onorariului din oficiu care se cuvine având în vedere că a studiat dosarul și a răspuns la două termene consecutive.
Avocat, pentru recurenta - parte responsabil civilmente, avocat, pentru inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat înaintea acordării cuvântului.
Curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenta - parte responsabil civilmente, arată că își bazează recursul pe dispozițiile art.38510alin.2 Cod procedură penală, art.3859alin.1 pct.9,18 Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei recurate iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare. În acest sens solicită a se avea în vedere că sumele acordate cu titlu de daune morale și materiale sunt exagerat de mari, daunele materiale nefiind probate.
Instanța de apel admițând apelul inculpatului a respins pe cel al părții responsabil civilmente apreciind că se impunea admiterea apelului părții responsabil civilmente și obligarea în solidar cu inculpatul doar la suma rămasă în urma rejudecării.
Avocat, pentru recurentul - inculpat - -, solicită admiterea recursului, casarea deciziei apelate, iar pe fond condamnarea inculpatului în baza dispozițiilor art.81 cod penal.
În acest sens apreciază că alături de inculpatul trebuia să răspundă și numitul, șoferul primului autoturism care a proiectat victima de asfalt.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele atenuante și personale ale inculpatului, faptul că este căsătorit și are un copil de câteva luni în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpat și de partea responsabil civilmente, ca nefondate și de menținere a deciziei apelate, ca fiind legală și temeinică. Raportat la fapta comisă, instanța în mod corect s-a orientat către o pedeapsă orientată către maximum prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a stabilit executarea în condițiile prev.de art.861cod penal. Cu privire la cuantumul despăgubirilor morale și materiale solicită a se observa că inculpatul a declarat că a despăgubit-o parțial pe partea vătămată, iar în mod corect acestea au fost reduse.
Avocat, pentru recurenta - parte responsabil civilmente, arată că este de acord cu recursul declarat de inculpat, solicitând admiterea acestia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat - -, solicită admiterea recursului declarat de partea responsabil civilmente pe care îl apreciază ca fiind întemeiat.
CURTEA:
Constată că, prin sentința penală nr. 684 din 26 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Rm.V, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2,4
În baza art.178 alin.2 pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 25.12.1975 în S, județul O, CNP -, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, agent de vânzări, cu domiciliul în Rm.V,-, -2,.C,.11, județul V, la 4 ani închisoare.
În baza art.861pen. dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863alin.1 pen. inculpatul fost obligat să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de această instituție și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lit.b-d pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.864pen.
În baza art.14 C.P.P. art.998 și urm civ. inculpatul fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, bd.- - nr.9 - 9A, sector 2 și asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ - SA, cu sediul în B,-,.63, parter, la 10.000 lei, daune materiale și 30.000 lei, daune morale către partea civilă, domiciliată în comuna, sat, județul și la 20.000 lei, daune morale către partea civilă G din aceeași localitate.
S- respins cererea de acordare a despăgubirilor periodice formulate de partea civilă - și s- luat act că, domiciliată în comuna, sat, județul și SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.191 C.P.P. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul, la 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 C.P.P. la 2.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă -.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță, în raport de probatoriul administrat în cauză, statuat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 Cod penal și nu de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 din același cod.
În fapt, s- reținut că în seara zilei de 23.10.2006, inculpatul conducea autoutilitara marca Renault, cu nr. de înmatriculare B-49-, proprietatea SC - Internațional România SRL, pe DN 64, din direcția D - Rm.V, fiind singur în autovehicul.
La rândul său, numitul G, salariat în cadrul SC SA - Fabrica de Conserve, se îndrepta, după terminarea programului de lucru către o stație de autobuz amplasată pe partea a sensului de circulație al inculpatului, întrucât deplasarea între locul de muncă și localitatea de domiciliu, respectiv comuna, se realiza cu mijloacele de transport în comun.
În acest scop, în jurul orei 19,20, victima s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, marcată corespunzător la nivelul carosabilului și semnalizată cu indicator, dinspre dreapta spre stânga pe direcția de mers către Rm.V, însă, în timp ce se afla pe II a acestui sens de deplasare, în apropierea axului drumului, a fost lovită de autoutilitara la volanul căreia se găsea inculpatul.
Impactul puternic produs cu partea dreaptă față a vehiculului condus de inculpat a determinat bascularea victimei peste, aceasta lovindu-se mai apoi de stâlpul dreapta față al mașinii, după care a fost proiectată pe carosabil, rămânând căzută pe II a sensului de mers D Rm.
În acele momente, pe aceeași bandă de circulație, rula autoturismul marca Audi 80, cu nr de înmatriculare -, condus de numitul, care a trecut peste victima căzută pe carosabil.
Datorită leziunilor suferite în urma accidentului de circulație, victima a decedat la fața locului.
Instanța de fond apreciat că evenimentul rutier soldat cu moartea numitului i G, s-a produs din vina exclusivă a inculpatului care nu a respectat normele legale ce disciplinează circulația pe drumurile publice.
Astfel, din expertiza tehnică dispusă de organele judiciare, s-a stabilit că viteza de deplasare a autoutilitarei al cărei conducător era inculpatul a fost de 91 km/, superioară celei admisă pe sectorul respectiv de drum, limitată la 50km/h, nesocotind dispozițiile art.154 alin.1, art.155 alin.1 și art.158 lit.e din HG 85/2003, în vigoare la acea dată.
De asemenea, inculpatul nu a acordat prioritate victimei ce se angajase în traversarea străzii pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, încălcând și prevederile art.180 pct.7 din același act normativ.
În schimb, nu s-a reținut că persoana decedată are o culpă la producerea accidentului de circulație, câtă vreme traversarea drumului s-a realizat prin locul și în condițiile impuse de art.205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În ceea îl privește pe numitul, parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2, apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art.47, referitoare la cazul fortuit, argumentându-se că, față de toate datele ce au reieșit din raportul de expertiză tehnică și procesul verbal de experiment, având în vedere locul de impact și viteza de evitare de 45 km/, sub limita legală, cum victima era căzută și nu în picioare, ne aflăm în prezența unei imposibilități de prevedere a existenței acesteia pe carosabil și, implicit, a rezultatului socialmente periculos.
Deși acest conducător auto a circulat cu o viteză peste limita legală, totuși, o atare împrejurare, nu constitui cauza producerii accidentului, de vreme ce nici cu viteza legală el nu putea fi evitat.
Referitor la calificarea faptei inculpatului, prima instanță nu primit cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2,4
Cu privire la acest aspect, s-a invocat de către apărare că, în ipoteza în care victima nu ar fi fost accidentată și de celălalt autovehicul implicat în accidentul rutier, aceasta ar fi supraviețuit, având în vedere actele medico-legale, care au stabilit că nu există legătură de cauzalitate între survenirea morții și vătămările rezultate din impactul cu autoutilitara, vindecabile în 100-110 zile de îngrijiri medicale.
S- mai reținut că prin raportul de constatare medico-legală autopsie întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală V, completat la cererea organelor de urmărire penală, s-a conchis că moartea lui Gaf ost violentă și s-a datorat dilacerării cerebrale consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă de boltă și bază de craniu (craniu zdrobit), asociat că un traumatism toraco - abdominal, cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne, leziunile traumatice constatate putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare - călcare.
S-a precizat că în dinamica accidentului există două momente, când victima se afla în picioare, producându-se în această fază o lovire cu proiectare consecutivă și un al doilea moment, când se produc leziuni de călcare-comprimare.
Leziunea traumatică cea mai gravă produsă în primul moment s-a considerat a fi fractura deschisă ambe oase gamba 1/3 inferioară și aceasta nu are legătură de cauzalitate cu producerea morții, care, în cazul supraviețuirii, ar fi necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale, restul leziunilor, din care cea mai gravă - zdrobirea craniului, cu dilacerarea cerebrală și expulzia acesteia, s-a produs mai probabil în timpul 2 și sunt cele care au provocat decesul.
Expertiza medico-legală efectuată ulterior de INML Minovici B, a concluzionat, în esență, că victima a suferit un poli-traumatism inițial la impactul cu autoutilitara B-49-, cu un contact la nivelul membrelor inferioare, după care victima a fost basculată peste, survenind un al doilea contact între zona stâlpului din dreapta față și partea superioară a corpului victimei (posibil și craniu), după care victima a fost proiectată pe carosabil și la scurt timp, comprimată, prin călcare, de autoturismul -, astfel că nu se poate preciza dacă decesul victimei s-a produs la impactul cu autoutilitara sau datorită proiectării în urma impactului ori prin comprimare de către autoturism.
Față de concluziile contradictorii ale actelor medicale evocate anterior, s-a solicitat avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală, fiind aprobat raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de INML Minovici B, precizându-se că leziunile de călcare-comprimare au putut fi produse și de către componentele aflate pe traseul eșapamentului celui de al doilea autovehicul implicat în accident (proeminențele ce se găseau în partea inferioară a mașinii), iar aprecierile privind numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile cauzate în cadrul fiecăruia dintre cele două momente traumatice sunt imposibil de realizat din punct de vedere medico-legal.
Prima instanță, luând în considerare și aceste constatări cu caracter științific, chiar dacă victima a mai fost lovită de un alt vehicul - situație imputabilă tot inculpatului, căci pietonul, în acele fusese aruncat pe calea de rulare a autoturismului datorită acroșării de către autoutilitara condusă de acesta, motiv pentru care, fiind și noapte, conducătorul autoturismului a fost în imposibilitate de a evita accidentarea sa, așa cum reiese din soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror în cazul acestui participant la trafic - există o relație cauzală (directă) între impactul produs de inculpat și decesul numitului
În aceste condiții, s- apreciat că nu se poate susține că inculpatul a săvârșit numai infracțiunea incriminată de art.184 alin.2,4, câte vreme, sub aspectul laturii obiective, s-a stabilit existența raportului de cauzalitate între acțiunea acestuia și moartea victimei, iar sub aspectul laturii subiective s-a constatat culpa sa, ceea ce caracterizează infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2, care fost reținută în sarcina acestuia și pentru care s- dispus condamnarea.
La individualizarea judiciară a pedepsei,în concordanță cu criteriile înscrise în art.72, s- avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, evidențiat, mai ales de împrejurările în care a fost comisă, cât și datele ce țin de persoana inculpatului, fără antecedente penale și cu o atitudine procesuală sinceră.
Ca modalitate de executare a pedepsei, ținând seama de aceleași elemente de circumstanțiere personală, ca și de conduita manifestată după comiterea faptei, regretând producerea accidentului și încercând să sprijine material membrii familiei victimei, fiind întrunite toate cerințele art.861, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare acesta trebuind să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863alin.1
S- atras atenția inculpatului asupra art.864
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei accesorii în cauză, în raport de jurisprudența CEDO în materie, dar și practica (îndrumările) instanței supreme (Hotărârea CEDO din 01.07.2008 pronunțată în cauza Calmanovici împotriva României, respectiv decizia nr. LXXIIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite), instanța de fond considerat că nu se impune interzicerea drepturilor electorale, asemenea interdicții urmând fi suportate de inculpat numai în ipoteza în care sunt prevăzute expres de reglementările legale speciale.
Sub aspectul laturii civile, -, soția victimei, s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 lei, daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare a defunctului, 35.000 lei daune morale și 200 lei despăgubiri periodice, iar G, fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța apreciat că sunt de notorietate cheltuielile care se fac cu ocazia ceremoniei funerare - înmormântării - a unei persoane decedate, martorii audiați în acest sens declarând că la acest eveniment, inclusiv la masa de pomenire au participat numeroase persoane, sumele de bani cheltuite fiind și ele însemnate valoric, fără însă, a preciza cuantumul acestora (filele 52-53), suma de 10.000 lei fiind echitabilă pentru despăgubirea părții civile.
Referitor la ajutorul social de 1900 lei de care beneficiat soția supraviețuitoare din partea societății angajatoare, prima instanță stabilit că această sumă nu poate fi diminuată din prejudiciul la care urmează să fie obligat inculpatul.
Având în vedere dispariția din viață neașteptată a victimei, relațiile de afecțiune statornicite în cadrul familiei fiind curmate tragic, cu consecința unor puternice traume psihice, s- apreciat că pierderea încercată justifică acordarea de daune morale, motiv pentru care inculpatul fost obligat la 30.000 lei către partea civilă - și la 20.000 lei către partea civilă G.
Cererea de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri periodice fost respinsă, întrucât s- apreciat că diferența dintre cuantumul pensiei de urmaș - 445 lei încasată de soția supraviețuitoare și drepturile salariale pe care le-ar fi obținut victima - 998 lei, este în măsură să acopere întreg prejudiciul material suferit.
În virtutea relațiilor de prepușenie și în temeiul raporturilor de asigurare, pentru repararea prejudiciului material și moral încercat de părțile civile, inculpatul fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC - Internațional România SRL și cu SC Românească - SA.
Întrucât părțile vătămate -, fiica victimei și Serviciul Județean de Ambulanță nu s-au constituit părți civile în cauză, s- luat act de manifestarea de voință acestora.
În termen legal, sentința fost atacată cu apel și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie de către părțile civile -, partea responsabilă civilmente SC - Internațional România SRL și inculpatul.
Apelanta-parte civilă - învederat, în instanță, că înțelege să își retragă apelul declarat.
Apelantul-parte civilă susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică față de împrejurarea că tatăl său fost ucis chiar pe trecerea de pietoni și nu dă satisfacție nici familiei și nici opiniei publice.
Apelanta-parte responsabilă civilmente, dimpotrivă, pretins că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, considerând că există răspundere și societății angajatoare victimei care la sfârșitul programului de lucru se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar cuantumul despăgubirilor este de asemenea prea mare.
Apelantul-inculpat a invocat faptul că în mod greșit fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în loc să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. și art. 47 din Codul penal, și nu pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal. Soluția de achitare se impunea pentru că sunt incidente dispozițiile referitoare la cazul fortuit, întrucât nu putea și nu trebuia să prevadă că victima urmează să fie lovită de alt autoturism.
de al doilea motiv invocat vizează greșita individualizare pedepsei aplicate, considerând că aceasta este exorbitantă, iar ca modalitate de executare era suficientă suspendarea condiționată executării pedepsei prevăzută de art. 81 Cod penal și nu aceea prevăzută de art. 861din același cod.
Al treilea motiv invocat vizează cuantumul mare al despăgubirilor materiale acordate părții civile, pretinzând că acestea nu au fost dovedite și că nelegal prima instanță nu scăzut din aceste despăgubiri ajutorul de înmormântare de 1900 lei acordat soției victimei de către societatea angajatoare, în baza contractului colectiv de muncă, fiind urmare unei obligații și nu unei dispoziții benevole.
Prin decizia penală nr. 67/A din 15 aprilie 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. și art. 382 alin.2 Cod procedură penală, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, a desființat în parte sentința în sensul că:
A redus daunele materiale de la 10.000 lei la 7000 lei la care fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul față de partea civilă -.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC " (ROMANIA)" B, cu sediul în B,- - 9, sector 2 și de partea civilă, domiciliat în comuna, județul V, împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 369 alin.1 Cod procedură penală, a luat act că apelanta-parte civilă, domiciliată în comuna, județul și- retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin.2 și 4 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare din apelanții parte responsabilă civilmente și părțile civile să plătească statului câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că doar apelul declarat de inculpat este fondat, dar din alte considerente.
Criticile ce vizează greșita soluționare laturii penale cauzei, invocate de apelanți, nu sunt întemeiate.
În concordanță cu probatoriul administrat în cauză, instanța de fond reținut în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică dată faptelor pentru care fost acuzat și condamnat.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și confirmată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, fotografiile judiciare, actele și expertizele medico-legale privind victima, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de experiment judiciar, acte și expertize tehnice auto, buletine de analize și alte examene de laborator coroborate cu declarațiile și recunoașterea acestuia, astfel că nu operează principiul potrivi căruia " orice îndoială profită inculpatului ".
Tribunalul a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 47 Cod penal, referitoare la cazul fortuit, din moment ce, inculpatul nu respectat regulile de circulație pe drumurile publice, în vederea evitării oricărui pericol, pentru că putea și avea obligația să prevadă rezultatul socialmente-periculos și anume producerea unui accident de circulație, condiția imprevizibilității absolute împrejurării care determinat producerea rezultatului, nefiind îndeplinită.
Inculpatul, în calitate de conducător auto din anul 1996, trebuia să procedeze cu maximă diligență în deplasarea pe drumurile publice, pe timp de noapte, în apropierea unui marcaj pietonal, în scopul evitării oricărui pericol.
Or, în cauză, inculpatul nu respectat regulile rutiere de deplasare cu autovehiculul. Nerespectând dispozițiile legale referitoare la viteza legală, acordarea priorității de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea drumului, reducerea vitezei la trecerea de pietoni marcată și semnalizată, inculpatul nu poate invoca prevederile art. 47 Cod penal, susținând că moartea victimei este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută.
Între acțiunea inculpatului și rezultatul produs există legătură de cauzalitate, cauza producerii accidentului constituind- conduita imprudentă acestuia care, așa cum apreciat și instanța de fond, are culpă exclusivă în producerea accidentului. Consecința directă nerespectării dispozițiilor menționate condus la decesul victimei.
În condițiile acestei stări de fapt, raportul cauzal fiind dovedit, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 Cod penal și nu de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal.
Comisia Superioară medico-legală din cadrul concluzionat că, din punct de vedere medical, aprecierile privind numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru leziunile produse în cadrul fiecăruia dintre cele două momente traumatice, sunt imposibil de realizat, așa încât nu se poate susține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Dispozițiile art. 47 Cod penal, în mod justificat au fost reținute în favoarea învinuitului față de care s- dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât acesta nu putut să prevadă existența victimei pe carosabil și implicit rezultatul socialmente periculos.
Tribunalul a constatat că nu are nicio relevanță juridică faptul că victima se afla sub influența alcoolului din moment ce traversat strada pe locul marcat pentru trecerea pietonilor, aceasta neavând obligația să se asigure înainte de a se angaja în traversare.
Ținând seama de persoana inculpatului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii infracțiunii, tribunalul apreciază că pedeapsa nu excesiv de severă, ci este echilibrată atât sub aspectul naturii, cât și al cuantumului și al modalității de executare, față de contextul în care fost comisă fapta.
Modalitatea de executare pedepsei pentru care optat prima instanță este oportună pentru că prin măsurile de supraveghere luate pe durata termenului de încercare se asigură un control permanent asupra comportamentului inculpatului și îl determină la o conduită licită, asigurându-se corijarea condamnatului și implicit scopului măsurii de individualizare suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, tribunalul a considerat că suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare parastaselor ulterioare efectuate de soția supraviețuitoare până în prezent, potrivit obiceiului și tradițiilor locului, față de declarațiile martorilor care au relatat că la acest eveniment au participat peste 200 de persoane, reprezintă satisfacție echitabilă așa cum stabilit și prima instanță.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale, întrucât inculpatul a învederat faptul că despăgubit- pe partea civilă - cu suma de 3.000 lei, iar aceasta confirmat, tribunalul redus acest prejudiciu la suma de 7.000 lei.
Referitor la ajutorul social acordat de societatea comercială sau colegii celui decedat, acesta nu poate fi scăzut din cheltuielile de înmormântare victimei și nu poate înlătura sau diminua dreptul la acțiune reparatorie împotriva autorului pagubei.
Decizia a fost recurată de către inculpatul -, și partea responsabilă civilmente SC ROMÂNIA SRL
Aceasta din urmă își întemeiază recursul pe dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.9 și 18 Cod procedură penală, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege, și că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
În concret, partea responsabilă civilmente arată că deși instanța de apel a admis apelul inculpatului, totuși l-a respins pe al său, ceea ce reprezintă o contradicție,m având în vedere că ambii au fost obligați, în solidar, la reparația daunelor provocate părții vătămate.
Pe de altă parte, în opinia sa sumele reprezentând daune morale și materiale acordate părții vătămate sunt exagerat de mari și nu au fost dovedite.
Inculpatul, la rândul său, este de părere că regimul sancționat aplicat de instanțele anterioare este prea sever și ar fi mai potrivit având în vedere circumstanțele sale personale o suspendare simplă a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Curtea apreciază nefondate ambele recursuri, având în vedere următoarele argumente:
1.-În ce privește recursul părții responsabile civilmente, curtea
reține din considerentele hotărârilor atacate, că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut referiri concrete la probele ce au justificat admiterea acțiunii civile promovate în procesul penal de -, soția victimei și G, fiul acesteia, iar valoarea sumelor solicitate, respectiv de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, 35.000 lei daune morale pentru soția victimei și 20.000 lei daune morale pentru fiul victimei, reprezintă valori modice, echilibrate și reale care au aptitudinea și trebuie să determine dezdăunarea părților civile.
Pe de altă parte, curtea reține că apelul inculpatului a fost admis pentru alte considerente decât cele invocate de el reducându-se daunele materiale de la 10.000 lei la 7.000 lei pentru partea civilă -.
Totuși această diminuare așa cum rezultă chiar din considerentele deciziei recurate, este consecința unei plăți parțiale efectuată de inculpat către partea civilă, și confirmată de aceasta, împrejurare ce nu reprezintă consecința unor daune eronat stabilite, cum încearcă partea responsabilă civilmente să acrediteze ideea, împrejurare ce ar fi impus și admiterea apelului acesteia din urmă.
Curtea reține așadar, că nu sunt incidente motivele de recurs prev.de art.385/9 pct.9 și 18 Cod procedură penală pe care le-a susținut partea responsabilă civilmente.
2.Sub aspectul recursului declarat de inculpat prin care acesta aduce critici referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei, curtea arată că această operațiune este subordonată criteriilor art.72 și 52 Cod penal, iar la stabilirea sancțiunii aplicate sunt avute în vedere nu numai circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum acesta își dorește.
Se pune problema în cauză a unei fapte penale cu consecințe extrem de grave, ireparabile în plan social, obiectiv și afectiv, de anumite circumstanțe ce caracterizează atitudinea inculpatului înainte și după comiterea faptei, aspecte care au făcut obiectul analizei instanței, alături de cele privind persoana inculpatului, conducând la concluzia justă a aplicării unei sancțiuni care să conducă în același timp la reeducare, prevenție și coerciție și să răspundă necesităților de apărare socială.
Din acest punct de vedere, curtea arată că individualizarea pedepsei aplicată inculpatului este justă, echilibrată, nu se impune nici un fel de intervenție a instanței de recurs în sensul diminuării regimului sancționator, astfel încât criticile aduse de acesta sunt nejustificate.
Pe baza acestor argumente, și având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să fie respinse ambele recursuri, iar în conformitate cu disp.art.192 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul -, fiul lui _G și -, născut la data de 25.12.1975, în mun.S, jud.O, cu domiciliul în municipiul Rm.V,-, -2,.C,.11, jud.V, cu CNP - și partea responsabil civilmente SC ROMÂNIA SRL B, cu sediul în B, sector 2,- - 9, împotriva deciziei penale nr. 67/A din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe recurentul inculpat și la 100 lei onorariu avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./30.11.2009.
Jud.fond:.
Jud. apel:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu
