Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 690/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.690/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de către inculpatul, partea responsabilă civilmente SC" România"SRL, partea civilă SC" și Trans"SRL și asiguratorul SC""SA împotriva deciziei penale nr.124/A din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.644/07.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N în baza art. 178 al. 1 și 2.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27.09.1964 în Câmpeni, jud. A, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția C-N, CNP -, domiciliat în C-N, Calea, nr. 3,. 75, jud. C, cetățenia română, studii superioare, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, inginer la SC ROMANIA SRL, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83.pen. și art. 84.pen.
În baza art. 14, 346.pr.pen. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile,. în C-N,--19,. 19, jud. C, -,. în C-N, str. - -, nr. 20,. 2, jud. C, na, cu domiciliul ales la av. - C-N,-, jud. C, an-. în C-N,--19,. 20, jud. C și a fost obligat inculpatul la plata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC Romania SRL B - Punct de lucru T, cu sediul în T, str. 22, jud. C, a sumei de 25.981.650 ROL, a echivalentului în lei la data plății al sumei de 2.026 USD și a echivalentului în lei la data plății al sumei de 200 EUR, sume reprezentând daune materiale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL, la plata echivalentului în lei, la data plății, al sumei de 3.000 EUR pentru fiecare din părțile civile, -, na și an-, sumă reprezentând daune morale.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC & Trans SRL.
S-a constatat că în cauză calitatea de asigurator aparține SC SA- Agenția
În baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL, la plata către părțile civile, -, na și an, a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acestea.
În baza art. 193 al. 1.pr.pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea părții civile SC & Trans SRL de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta.
În baza art. 191 al. 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL, la 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 2949/P/2005 din data de 17.03.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2.pen. în fapt reținându-se că la data de 5.05.2005 în timp ce conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, pe raza loc. din jud. C, din cauza nerespectării distanței de siguranță față de microbuzul marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare -, a intrat în coliziune cu cel din urmă autovehicul determinând răsturnarea acestuia iar apoi decesul victimei.
Inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță la nici unul din termenele cauzei, părăsind țara.
Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 5.05.2005 în jurul orei 12,40, inculpatul conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, pe respectiv pe raza loc. din jud. C, în direcția C-N -
În fața autovehiculului condus de către inculpat în calitatea sa de angajat al SC Romania SRL B rula microbuzul marca Mercedes Benz Sprinter 312 D cu nr. de înmatriculare -, condus de numitul, vehicul ce efectua transport de persoane dinspre loc. C-N înspre loc..
Ajuns la intersecția DJ 103 N situată în zona km 462+955 conducătorul microbuzului a redus viteza de deplasare cu intenția de a acorda prioritate vehiculelor ce se deplasau în sens opus și de a efectua virajul spre stânga.
Odată cu reducerea distanței dintre cele două autovehicule inculpatul a efectuat o manevră de evitare spre dreapta, dar, cu toate acestea a avut loc impactul celor două mașini. a fost lovit puternic în partea din spate răsturnându-se pe partea lateral dreapta și oprindu-se pe contrasens - perpendicular pe axul drumului cu fața înspre loc. Rediu. Autoturismul marca a fost proiectat în șanțul din partea dreaptă a sensului său de deplasare.
În urma coliziunii a survenit decesul numitei și accidentarea numitelor, și, toate acestea pasagere în microbuzul respectiv.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2459/III/241/17.08.2005 al IML C rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei secționări de trunchi cerebral prin luxație atlanto-occipitală în cadrul unui politraumatism cu rupturi viscerale multiple și hemoragie internă. În concluziile actului medico-legal s-a reținut că leziunile traumatice s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehiculului și proiectare în afara acestuia, având legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 288/12.12.2005 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C rezultă că evenimentul rutier s-a produs din cauza nepăstrării de către inculpatul a unei distanțe de siguranță față de vehiculul antemergător.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2.pen. Inculpatul nu a respectat, la conducerea pe drumurile publice, dispozițiile art. 157 al. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, dispoziții care sunt în prezent prevăzute de art. 51 din OUG 195/2002 ("conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii"), în urma modificării actului normativ menționat.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 și Cod Penal în acest context de poziția parțial sinceră a inculpatului, de lipsa antecedenței penale și de pericolul social concret al faptei.
Inculpatul a solicitat prin apărătorul său ales achitarea în temeiul art. 10 lit. d pr.pen. În susținerea solicitării s-a arătat că expertul nu a putut stabili vitezele pe care cele două autoturisme le aveau la momentul inițial, că manevra de viraj la stânga efectuată de către șoferul microbuzului a fost intempestivă și că, date fiind acestea, concluziile expertizei în sensul nerespectării de către inculpat a distantei de siguranță sunt neîntemeiate.
Într-adevăr expertul nu a putut stabili vitezele inițiale de deplasare ale autovehiculelor, din momentul declanșării stării de pericol. Nici studiul analitic al evitabilității nu a putut fi efectuat în baza materialului pus la dispoziția expertului.
Aceste lipsuri nu impietează insă asupra concluziei că inculpatul nu a păstrat distanța de siguranță față de vehiculul antemergător. Aceasta deoarece în momentul impactului viteza autoturismului era mult superioară celei de deplasare a microbuzului (cca. 75 km/ pentru autoturismul în raport de cca. 9 km/ pentru microbuzul Mercedes).
Or, este firesc ca aprecierea drept suficientă a distanței ce trebuie păstrată în raport de vehiculul antemergător să fie apreciată în funcție de viteza cu care circulă vehiculul situat în spate.
Cu privire la susținerea inculpatului conform căreia manevra de viraj la stânga a microbuzului a fost una intempestivă trebuie menționat că aceasta nu este susținută de declarațiile nici unuia din martorii cauzei.
Pe de altă parte, dată fiind susținerea inculpatului, expertul, a efectuat analiza cinematică în baza vitezelor din momentul impactului, respectiv 75 km/ și 9 km/.
S-a concluzionat că o manevră intempestivă de viraj spre stânga efectuată de către numitul nu este confirmată de dinamica producerii accidentului, astfel cum aceasta a fost reținută în situația de fapt expusă anterior. Astfel pornind de la susținerea inculpatului impactul între autovehicule ar fi trebuit să fie unul tangențial, care să implice partea laterală dreapta a autoturismului și cea laterală stânga a microbuzului.
Or, microbuzul a fost lovit în partea din spate, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor oculari, din procesul verbal de constatare la fața locului, din analiza urmelor coliziunii și a pozițiilor în care vehiculele au rămas ulterior accidentului.
Așa fiind susținerea apărării conform căreia accidentul s-a produs din culpa exclusivă a șoferului microbuzului este înlăturată de probatoriul analizat.
În temeiul art. 178 alin.1 și 2.pen. prima instanță l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 5 ani ce constituie termen de încercare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83.Cod Penal referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și prevederile art. 84.pen. referitoare la revocarea suspendării în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 346.p Cod Penal instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile (soț supraviețuitor), - (fiica victimei), na (fiica victimei), an (fiul victimei) și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL (al cărei angajat era inculpatul la data săvârșirii faptei) la plata sumei de 25.981.650 ROL (reprezentând 568.000 ROL - certificat de îmbălsămare, 656.650 ROL - chitanța nr. -, 1.300.000 ROL - cost construcție funerară, 4.590.000 ROL contravaloare sicriu, respeta, saltea, transport, 1.972.000 ROL cheltuieli efectuate cu capela, trăsură în cimitir, curățenie, pregătirea capelei, afișaj, 6.700.000 ROL - onorariu succesiune, 500.000 ROL - chitanța nr. -/23.11.2005, 50.000 ROL - legalizare, 9.645.000 ROL reprezentând nota de plată a mesei de înmormântare), a echivalentului în lei la data plății al sumei de 2.026 USD ( reprezentând două deplasări cu avionul - Budapesta, fiecare în valoare de 1.013 USD realizate de partea civilă na) și a echivalentului în lei la data plății al sumei de 200 EUR (reprezentând două deplasări C-Budapesta în valoare de 100 EUR fiecare, realizate de partea civilă na).
S-a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu avocațial - chitanța nr. -/10.05.2006, solicitare căreia i s-a dat curs, inculpatul fiind obligat la plata sumei în temeiul art. 193.pr.pen. iar nu în temeiul art. 14 rap. la art. 346.pr.pen. cum greșit s-a cerut.
Sub aspectul daunelor morale instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL, la plata către fiecare din părțile civile a echivalentului în lei al sumei de 3.000 EUR. S-a apreciat că această reparație este suficientă pentru compensarea durerii morale cauzate de deces și că diferența până la suma de 10.000 EUR (sumă solicitată) este nejustificată.
Obligarea părții responsabile civilmente SC RomaniA SRL la plata alături de inculpat a pretențiilor civile decurge din raportul de prepușenie în care aceasta a avut calitatea de comitent a prepusului.
Susținerile apărătorului părții responsabile civilmente SC Romania SRL în sensul ca microbuzul în speță nu era propriu transportului de persoane și ca victima ar fi fost așezată pe un scaun improvizat sunt cu desăvârșire lipsite de suport probatoriu.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC & SRL, care a formulat pretenții de 16.000 EUR reprezentând repararea pagubei efective urmare a daunei totale a microbuzului cu nr. de înmatriculare -, 200.000 RON reprezentând pierdere venit pentru perioada 5.05.2005 - 31.07.2007, 8.000 RON daune morale, 350 RON contravaloarea expertizei efectuate în cadrul CP, 5.000 RON reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a analizat raportul de cauzalitate existent între producerea prejudiciului (dauna totală a microbuzului și pierderea de venit) și accident.
S-a constatat că la data producerii accidentului societatea parte civilă nu deținea licență de execuție pentru traseul pe care efectua transport de persoane și nici licență de execuție pentru vehiculul cu care aceasta efectua transportul (64 dosar instanță). Pentru acest motiv în ședința publică din 8.06.2006 judecătorul a apreciat că există indicii temeinice că numitul a săvârșit infracțiunea de nerespectare a regimului transportului rutier public prev. de art. 281/1 al. 2.pen. (și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen.- în raport de înscrisul existent la 51 verso a ), iar numitul a săvârșit infracțiunea de nerespectare a regimului transportului rutier public prev. de art. 281/1 al. 1.pen. Ministerul Public nu a solicitat extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane conform art. 336 sau art. 337.pr.pen. (66 dosar instanță).
Este logic că în ipoteza respectării de către susnumiți a prevederilor legale cu privire la licența de transport, microbuzul aparținând SC & SRL nu s-ar fi aflat la data respectivă în locul săvârșirii faptei.
Prezența microbuzului, ce efectua nelegal transport de persoane pe ruta C-N - și retur, la locul accidentului constituie o condiție cauzală a producerii prejudiciului. Cu alte cuvinte efectuarea transportului nelegal a favorizat producerea accidentului, iar, în ipoteza respectării prevederilor legale referitoare la licența de transport, accidentul nu s-ar fi produs.
S-a apreciat că cele mai sus reținute nu influențează însă vinovăția inculpatului existentă sub forma culpei de a nu respecta distanța de siguranță față de vehiculul antemergător - ilicit care constituie cauza principală a producerii accidentului și decesului.)
Prin urmare partea civilă SC & SRL nu poate invoca pentru obținerea de reparații propria sa culpă, pretențiile acesteia fiind neîntemeiate și imorale.
Pentru motivele arătate anterior instanța de fond a respins ca inadmisibile pretențiile părții civile SC & SRL de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către aceasta.
A constatat că în cauză calitatea de asigurator aparține SC Agenția
În baza art.191 al. 3.C.P.P. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Romania SRL la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpatul, părțile civile, an, na, și SC și Trans L și partea responsabilă civilmente Romania SRL
Prin decizia penală nr.124 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția nelegalei citări a asigurătorului, ridicată de partea responsabilă civilmente SC " România" SRL.
S-a admis excepția tardivității apelului formulat de partea civilă an, ridicată din oficiu de către instanța de judecată.
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală rap. la art. 373 Cod Procedură Penală, prin interpretarea acestor dispoziții, s-au admis apelurile declarate de părțile civile, NA, extinzând efectele apelurilor declarate de părțile civile amintite și asupra părții civile, sentința a fost desființată doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În baza art. 14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.l Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească în favoarea părților civile mai sus arătate despăgubiri civile cu titlu de daune morale în sumă de câte 5000 euro pentru fiecare sau echivalentul în al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății efective.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 379 pct.l lit.b Cod Procedură Penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC ROMÂNIA SRL, și partea civilă SC & TRANS SRL, împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 192 al.2 Cod Procedură Penală inculpatul, partea responsabilă civilmente și partea civilă SC & Trans SRL au fost obligați să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 200 lei fiecare, iar în baza art. 192 al.3 Cod Procedura Penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 193 al.6 Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile, an și cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
În temeiul art. 193 al.6 Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile na cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de apelanți, tribunalul a apreciat că prima instanță a administrat un probatoriu complet, exhaustiv, pe fundamentul căruia a stabilit a stare de fapt corespunzătoare realității obiective. Starea de fapt reținută de către instanța fondului a primit în drept încadrarea juridică corectă. În privința vinovăției inculpatului, tribunalul a reținut, că, deși, atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată, au reținut o oarecare culpă din partea conducătorului auto al autoutilitarei de transport persoane marca Mercedes, în condițiile în care nici inculpatul și nici părțile civile nu au atacat conform dispozițiilor art.2781Cod Procedură Penală dispoziția de netrimitere în judecată din rechizitoriu cu privire la numiții și, nu s-a putut reține vreo culpă în sarcina acestora, în afara cadrului procesual legal conturat. Este evident că prima instanță a încercat să corijeze această situație, punând în discuția părților la termenul de judecată din data de 8 iulie 2006 extinderea procesului penal potrivit dispozițiilor art.336 și 337 Cod Procedură Penală, însă reprezentantul Ministrului Public, care exercita funcția de acuzator public, a arătat că nu înțelege să solicite acest lucru. Prin urmare, prima instanță a fost ținută de limitele sesizării sale în conformitate cu art.317 Cod Procedură Penală, în conformitate cu care instanța este obligată să își mărginească cercetarea la fapta și persoana arătată prin actul de sesizare.
În aceeași ordine de idei, a discutării vinovăției inculpatului, este clar că acesta a încălcat prevederile art. 51 din OUG 195/2002, în forma actualizată, în conformitate cu care onducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanta suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii. În susținerea acestei idei, ne însușim în totalitate argumentația instanței de fond, reiterând că apărarea invocată de către inculpat nu este susținută de nici un mijloc de probă de la dosar.
La dozarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a procedat judicios, deși s-a mărginit să treacă în revistă la modul abstract criteriile de individualizare ale pedepsei și le-a surprins pe cele cu adevărat relevante. Importante sunt deci împrejurările în care s-a produs fapta, drum uscat, la lumina zilei, drumul pe porțiunea respectivă fiind în aliniament, prin urmare condiții optime de deplasare. De asemenea este relevantă culpa covârșitoare a inculpatului în producerea accidentului, și deci a urmării acestuia - decesul victimei, atitudinea sa nesinceră, de negare a oricărei culpe în realizarea acestui rezultat. S-a reținut că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, este o persoană educată, pe deplin încadrată în societate și în familie, de aceea șansele sale de reeducare sunt mai pregnante, iar pronunțarea unei pedepse în sine poate constitui premiza reeducării, nefiind absolut necesară executarea sancțiunii pronunțate. S-a considerat că Judecătoria Cluj Na procedat corect când a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod Penal și anume acela de 5 ani.
În privința laturii civile a cauzei, s-a considerat că, deși instanța de fond a procedat la interpretarea corectă a probatoriului administrat față de pretențiile constituind daune materiale, însumând toate cifrele rezultate în mod direct din dovezile existente la dosarul cauzei, în privința daunelor morale, în mod cert prin pierderea soției și respectiv a mamei, victima, părților civile li s-a cauzat o mare suferință, fiind dovedit în cauză că una dintre fiicele acesteia, respectiv partea civilă, a suferit chiar o depresie ce a necesitat o scurtă internare.
S-a constatat că argumentele invocate de instanța de apel în decizia penală nr. 117/A/2008 a Tribunalului Cluj sunt perfect valabile și în acest moment, relațiile dintre membrii unei familie, în speță dintre mamă și copiii săi, pe de o parte, și dintre soți, pe de altă parte, rămân neschimbate în timp, indiferent de vârsta la care intervine decesul unuia dintre membrii. Este evident că o astfel de relație poate cunoaște "urcușuri și coborâșuri", însă de principiu, faptul că copiii victimei aveau la rândul lor familii și copii nu face ca sentimentele pentru mama lor să fie estompate sau ca dispariția ei să le provoace mai puțină durere. În ceea ce-l privește pe soțul supraviețuitor, trebuie remarcat că victima era o femeie în putere, la vârsta de 49 de ani, capabilă să acorde sprijin afectiv soțului ei să îi acorde ajutorul său, în condiții de reciprocitate, având în vedere apropiata perioadă a senectuții care-i aștepta de parcurs pe cei doi soți.
Pentru aceste argumente s-a apreciat că o sumă de 5000 euro pentru fiecare parte civilă reprezintă o dreaptă și rezonabilă dezdăunare pentru suferința de ordin moral resimțită prin pierderea soției și respectiv a mamei.
Față de apelul părții civile SC & Trans SRL, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este în totalitate corectă. Astfel cu toate că partea civilă poseda licență de transport ca și licență de execuție pentru vehicul, ambele valabile până la data de 10.11.2005, apelanta nu poseda licență de traseu. Cu toate că partea civilă a încercat să acrediteze ideea că în situațiile în care transportul se executa ocazional, pe bază de comandă, nu era necesară licență de traseu, lucru real de altfel, conform normelor legale în materie, în particular situația nu este identică cu cea prezentată de partea civilă. Astfel, din declarațiile martorilor, și a rezultat că genul acesta de curse efectuate de partea civilă SC & Trans SRL, ca și la data de 05.05.2005 aveau caracter regulat, prin urmare nu erau ocazionale. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, semnificativ este și faptul că comanda întocmită, chipurile, de numita, care trebuia să ateste încă odată caracterul ocazional al transportului executat de partea civilă, este falsă, nefiind întocmită de către această persoană, și aceasta nu a mandatat pe altcineva, în speță pe numitul, să întocmească o astfel de comandă. Chiar real de ar fi un astfel de mandat el este nul, deoarece tinde să eludeze îndeplinirea formalităților legale pentru desfășurarea unui transport regulat,prin disimularea mincinoasă a unui astfel de transport într-unul ocazional, sporadic. Drept consecință, prima instanță, în mod corect a procedat la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile formulată de această parte civilă, din dispozitivul sentinței atacate reieșind că acțiunea civilă a fost respinsă în totalitate, în considerentele hotărârii primei instanțe arătându-se că această societate nu își poate invoca propria culpă pentru obținerea de despăgubiri și de reparații ale microbuzului.
În legătură cu excepția nelegalei citări a asiguratorului și prin urmare a nulității sentinței atacate, tribunalul a constatat că atât la instanța de fond cât și la instanța de apel citațiile au fost primite de SA - Agenția C, care avea un mandat presupus în condițiile art.67al.3 Cod Procedură civilă. De altfel Agenția nu a invocat pe parcursul procesului o eventuală lipsă a calității sale procesuale sau a unei delegări.
Sintetizând toate cele de mai sus, tribunalul a respins excepția nelegalei citări a asigurătorului, ridicată de partea responsabilă civilmente SC " România" SRL.
S-a admis excepția tardivității apelului formulat de partea civilă an, ridicată din oficiu de către instanța de judecată.
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală rap. la art. 373 Cod Procedură Penală, prin interpretarea acestor dispoziții, s-au admis apelurile declarate de părțile civile, na, extinzând efectele apelurilor declarate de părțile civile amintite și asupra părții civile an.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât inculpatul,cât și partea civilă SC " și Trans" SRL,partea responsabilă civilmente și asigurătorul SC SRL.
Inculpatul prin apărătorul său a solicitat casarea deciziei și a sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b și c pr.pen. achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii care i se reține în sarcină,arătând în motivare că fapta nu a fost săvârșită de el, având în vedere că victima era așezată pe un scaun improvizat în spatele microbuzului. În subsidiar, solicită reținerea culpei comune împreună cu martorul. Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită respingerea pretențiilor sau reducerea cuantumului acestora în situația în care se va reține culpa comună.
Partea responsabilă civilmente a solicitat casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună obligarea societății pe care o reprezintă în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile proporțional cu culpa acestuia în producerea accidentului, cu cheltuieli de judecată. Deși s-a reținut și confirmat existența culpei în sarcina numitului, conducătorul auto al autoutilitarei, instanțele s-au prelevat de faptul că procesul penal nu s-a extins asupra acestuia și au soluționat cauza numai în privința inculpatului. Societatea nu avea licență de transport pentru a efectua transportul de persoane. S-a arătat că singurul vinovat este inculpatul pentru că nu a respectat distanța față de microbuz. Societatea se face vinovată de infracțiunea de nerespectare a regimului transportului rutier public. Dacă desfășura activitatea de transport fără oameni, nu se producea acea consecință gravă. Este evidentă culpa societății, respectiv a șoferului și administratorului la producerea accidentului de circulație. Despăgubirile acordate părții civile nu trebuie să aibă decât efect compensator, nu trebuie să ducă la îmbogățirea părții astfel că se impune diminuarea cuantumului acordat cu titlu de despăgubiri civile.
Partea civilă SC și SRL a solicitat în recursul formulat casarea deciziei și rejudecând cauza, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, reprezentând contravaloarea microbuzului, cu mențiunea că a fost daună totală. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata unei sume reprezentând contravaloarea transporturilor pe care le-ar fi efectuat cu microbuzul, pentru că de la producerea accidentului nu a mai folosit autovehiculul. Nu există nicio culpă a societății în producerea accidentului. Există o hotărâre a Consiliului Județean prin care traseul a fost introdus în 2006. Menține pretențiile civile formulate la instanța de fond.
Asiguratorul de răspundere civilă a solicitat în recursul formulat casarea hotărârilor pronunțate anterior sub aspectul daunelor morale acordate părții civile și rejudecând cauza, acordarea unor despăgubiri într-un cuantum mai redus. Ar fi trebuit să se rețină culpa societății în producerea accidentului, pentru că nu avea licență de transport și nici licență de execuție pentru traseul respectiv. Prin urmare, se impune și reducerea daunelor morale acordate.
Analizând recursurile formulate,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Instanțele în urma analizării probatoriului administrat în cauză au reținut o stare de fapt corectă,iar vinovăția inculpatului a fost dovedită, culpa acestuia în producerea accidentului fiind evidentă. Nu se poate reține vreo culpă în sarcina societății care a asigurat transportul sau în sarcina șoferului microbuzului, care nu a încălcat nici o regulă de circulație.
Chiar dacă partea civilă SC" și " SRL nu ar fi avut licență de transport (tribunalul reținând însă că acesta nu avea de fapt licență de traseu),nu aceasta a dus la producerea accidentului rutier,ci nerespectarea regulilor de circulație de către inculpatul,respectiv a prevederilor art. 51 din OUG 195/2002, în forma actualizată, în conformitate cu care onducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanta suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii. În acest context apărarea invocată de către inculpat,în sensul că nu are nici o vină întrucât victima se afla pe scaun improvizat în spatele microbuzului nu are relevanță sub aspectul producerii accidentului rutier. De asemenea,instanțele în mod corect au limitat cadrul procesual doar la calitatea de inculpat a lui, dispoziția de netrimitere în judecată din rechizitoriu cu privire la numiții și,nefiind atacată de nici una dintre părți astfel că nu s-a putut reține vreo culpă în sarcina acestora, în afara cadrului procesual legal conturat. Prin urmare, prima instanță a fost ținută de limitele sesizării sale în conformitate cu art.317 Cod Procedură Penală, în conformitate cu care instanța este obligată să își mărginească cercetarea la fapta și persoana arătată prin actul de sesizare.
De asemenea,tribunalul a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei acordând daune morale în sumă de 5000 Euro fiecăreia dintre părțile civile,fiind evidente prejudiciile morale suferite de acestea în urma pierderii mamei și respectiv a soției.
Față de aceste considerente, recursurile formulate de inculpat,partea responsabilă civilmente și asigurător care au solicitat tocmai reducerea acestor daune sunt nefondate,urmând a fi respinse de către
În ceea ce privește însă recursul formulat de partea civilă SC " și " SRL,acesta este întemeiat. Așa cum s-a arătat și mai sus,nu există legătură de cauzalitate între producerea accidentului rutier în urma căruia victima a decedat și faptul că societatea de transport nu avea licență de traseu (partea civilă deținând atât licență de execuție pentru autovehicul cât și licență de transport-140-141 dos.urm.pen.),decesul victimei neavând loc dacă inculpatul ar fi circulat regulamentar. Șoferul microbuzului nu a încălcat nici o regulă de circulație,iar dacă inculpatul nu ar fi regulile de circulație arătate mai sus,chiar dacă microbuzul se afla în acel loc,chiar fără licență de traseu,nu s-ar fi produs decesul victimei.
Trebuie avută în vedere în speță și Decizia nr.1/23 februarie 2004 dată în interesul legii,în sensul că în aplicarea disp.art.14 pr.pen. și 998.civ.instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor complexe,cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto,este investită să judece acțiunea civilă,alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă,atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite,cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte,decizie ce este obligatorie conform art.414 /2 al.2 pr.pen.
Evident că în speță și microbuzul părții civile a fost distrus ca urmare a comiterii accidentului de către inculpat,în sarcina căruia i s-a reținut culpa exclusivă așa cum s-a arătat mai sus,astfel că respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile exercitată de partea civilă SC & SRL de către instanțe este nelegală.În consecință, va admite recursul acestei părți civile și va casa decizia atacată împreună cu sentința penală pronunțată în cauză în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de această parte civilă și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond,respectiv Judecătoriei Cluj N,pentru judecarea acțiunii civile exercitată de această parte civilă.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului,din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial ce se va avansa din.
Va obliga SC Romania SRL și asigurătorul SC SA Suc.C la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.193 pr.pen. va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea părților civile reprezentând onorariul avocațial justificat cu delegația și chitanța de la 81,82 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă SC & Trans SRL, cu sediul în C N,- jud.C, împotriva deciziei penale nr.124/A din 14 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.644 din 07 iunie 2007 Judecătoriei Cluj -N, în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoriei Cluj N, pentru judecarea acțiunii civile exercitate de această parte civilă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, partea resp.civilmente SC România SRL (denumirea nouă SC Construction SRL) și asiguratorul SC SA Suc., împotriva deciziei penale nr.124/A din 14 aprilie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului (av. ), ce se va avansa din.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Obligă partea resp.civilmente SC Romania SRL (denumirea nouă SC Construction SRL) și asiguratorul SC SA Suc.C să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpat în solidar cu partea resp.civilmente să plătească în favoarea părților civile, na și an suma de 800 lei, cheltuieli judiciare.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./11ex.
Judecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
