Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 707/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.707/R/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
: - -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de părțile civile, și și de către garant asigurător de răspundere civilă AG IA prin SC INTERNAȚIONAL BROKER DE asigurare REASIGURARE SRL împotriva deciziei penale nr. 216/A din 6 iulie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURT EA
Prin sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 178 alin. 1 și 2.Pen. a fost condamnat inculpatul -- fiul lui și a, născut la data de 04.11.1970 în localitatea Byala - Bulgaria, cetățean bulgar, posesor al pașaportului nr. -, eliberat de Autoritățile, CNP -, studii 12 clase, conducător auto la firma ă International 14, D 93093, fără antecedente penale, domiciliat în Republica Bulgaria, Byala,-,cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.Pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. b) Pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
In baza art. 71.Pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a Pen.
In baza art. 81 și 71 alin. final Pen. a fost suspendată condiționat executarea atât a pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.Pen.
În baza art. 359.Pr.Pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.Pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
în baza art. 14 si 346.Pr.Pen. rap. la art. 998 si urm. Civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani:
- 5850,62 lei și 10.800 euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă I, domiciliată în C-N, B-dul 21 2. nr. 135, -.II,.66, jud.
- 16.775,80 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și o prestație lunară în cuantum de 33% raportat la salariul minim pe economie începând cu luna mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie către partea civilă, domiciliată în C-N,-, - 4,.30,.III, jud.
- 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și o prestație lunară în cuantum de 20% raportat la salariul minim pe economie începând cu luna mai 2007 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani către partea civilă, domiciliată în C-N,-, - 4,.30,.III, jud.
- 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă, domiciliat în C-N,-, - 4,.30,.III, jud.
În baza art. 14 si 346.Pr.Pen. rap. la art. 998 si urm. Civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1735,13 lei, cu dobânda legală calculată de la data externării părții vătămate I și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. dr. OG" C-N, cu sediul în C-N,-, jud.
În baza art. 193.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei către partea civilă I și la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2179 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1579 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală și 100 lei onorariu apărător din oficiu - av. pentru faza de urmărire penală care s-a eliberat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Prezenta sentință este opozabilă asigurătorului AG ia, prin Internațional Broker de Asigurare Reasigurare, cu sediul procesual ales în B,-,. 8A, se. 1,. 4,. 19-20, sector 4.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.05.2007, în jurul orelor 16,40, organele de poliție din cadrul Poliției orașului H și Poliției, au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 E 60, în localitatea, a avut loc un accident rutier, soldat cu decesul unei persoane și rănirea gravă a unei alte persoane.
Cu ocazia deplasării la fața locului s-a stabilit că accidentul a avut loc la km 554+650 pe DN 1 E 60, fiind comis de inculpatul -, cetățean bulgar, care în timp ce conducea autocamionul marca cu nr. de înmatriculare RF 1761, care tracta remorca cu nr. de înmatriculare RA 3057, din direcția H spre O, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, semnalizată corespunzător cu indicatoare și marcaje rutiere, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens cu axa remorcii, acroșând autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 88 - 05/06/07, care circula regulamentar din sens opus și care era condus de partea vătămată
În urma impactului, autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 88 -05/06/07 a fost proiectat în albia unui, moment în care partea vătămată Ias uferit leziuni corporale grave, fiind transportată la I din C - N, unde a rămas internată până la data de 18.05.2007, iar pasagerul care se afla în acest autoturism, pe bancheta din partea dreaptă față, numitul a decedat. Părții vătămate Iis -a stabilit diagnosticul: politraumatism, traumatism toracic închis, traumatism abdominal, fractură humerus stâng, plăgi excoriate.
După externare, partea vătămată I s-a prezentat la IML C-N, unde a fost supusă unei expertize medico-legale, stabilindu-se că leziunile suferite în urma accidentului rutier au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
După producerea evenimentului rutier, inculpatului - cât și părții vătămate I, le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr. 862 și 854 din 18.05.2007, a rezultat că nici unul dintre ei nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia acestora fiind zero grame la mie.
Persoana decedată a fost supus necropsiei, prin care s-a stabilit că moartea sa a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive prin ruptura cordului. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin compresiune între corpuri dure aflate în interiorul unui autoturism în condițiile accidentului rutier.
De la fața locului a fost ridicată diagrama tahograf a autocamionului marca cu nr. de înmatriculare RF 1761, din interpretarea căreia a rezultat că inculpatul - circula înainte de producerea accidentului cu o viteză cuprinsă între 70 - 80 km./
În cursul judecării cauzei s-a efectuat o expertiză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, care prin raportul de expertiză nr. 257 din 12.12.2008 a concluzionat următoarele:
1. În planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe sensul de mers O -C-N, în momentul coliziunii autotrenul rutier depășind cu cca 2,8 axul longitudinal al drumului public, iar în planul longitudinal, cu cca 6 anterior capului de pod ales ca bază de cotare în schița accidentului.
2. În condițiile date numita I nu a putut evita producerea accidentului.
3. Inculpatul -, conducătorul autotrenului, putea preveni producerea accidentului dacă ar fi redus viteza de deplasare astfel încât aceasta să-i permită să se deplaseze pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia.
4. Accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autotrenului rutier, datorită nereducerii vitezei de deplasare, în curba periculoasă existentă pe acel segment de drum, de către conducătorul acestuia, inculpatul -. ( 199).
Concluziile raportului de expertiză criminalistică s-au coroborat cu declarațiile inculpatului (, 71, 72, 73-74) și ale martorilor (, 31, dosar instanță 82) și (, 32, dosar instanță 83).
Având în vedere considerentele de mai sus instanța de fond a apreciat că accidentul rutier petrecut la data de 09.05.2007 pe DN 1 E 60, în localitatea s-a datorat în exclusivitate culpei inculpatului -, care a încălcat prevederile art. 121 pct.l și art. 123 lit.b din OUG 195/2002, modif. și rep. privind circulația pe drumurile publice.
În drept, fapta inculpatului -, care la data de 09.05.2007, în jurul orelor 16.40, în timp ce conducea autocamionul marca cu nr. de înmatriculare RF 1761, care tracta remorca cu nr. de înmatriculare RA 3057, din direcția H spre O, la km. 554+650 pe DN 1 E 60, pe raza localității, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens cu axa remorcii și
acroșat autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 88 - 05/06/07, care circula regulamentar din sens opus, fiind condus de partea vătămată I, în urma impactului autoturismul marca Peugeot a fost răsturnat într-un, rezultând decesul pasagerului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178, alin. 1 și 2.Pen. faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat care la data de 09.05.2007, în jurul orelor 16.40, în timp ce conducea autocamionul marca cu nr. de înmatriculare RF 1761, care tracta remorca cu nr. de înmatriculare RA 3057, din direcția H spre O, la km. 554+650 pe DN IE 60, pe raza localității, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens cu axa remorcii și a acroșat autoturismul marca Peugeot cu nr.de înmatriculare 88 - 05/06/07, care circula regulamentar din sens opus, fiind condus de partea vătămată I, în urma impactului autoturismul
marca Peugeot a fost răsturnat într-un, partea vătămată Ias uferit vătămări corporale grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.Pen. faptă pentru care instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.Pen.
Infracțiunile descrise mai sus au fost săvârșite de către inculpatul - în condițiile concursului ideal de infracțiuni, aceeași acțiune sau inacțiune producând mai multe urmări.
În consecință instanța de fond în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. b) Pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71.Pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a Pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Pen. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate, instanța de fond, în baza art. 81 și 71 alin. final Pen. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.Pen.
În baza art. 359.Pr.Pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.Pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Părțile vătămate I și, soția defunctului, au arătat în cursul urmăririi penale că se constituie părți civile în procesul penal împotriva inculpatului - ( 36, 47-48 ).
La prima zi de înfățișare, respectiv la termenul de judecată din 16.01.2008, atât partea vătămată I, cât și urmașii defunctului, respectiv - soția defunctului, și -copii defunctului, prin înscrisuri depuse la dosar, au arătat care sunt pretențiile civile pe care le au împotriva inculpatului.
În consecință instanța de fond a apreciat că părțile vătămate și-au formulat cererile în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. 2.Pr.Pen.
Partea vătămată Ias olicitat instanței obligarea inculpatului - la repararea următoarelor prejudicii:
1. materiale constând în:
- 2250 lei reprezentând cheltuieli cu supraalimentația pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 3000 lei costul medicamentelor pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 1000,62 lei costul unei tije
- 2600 lei reprezentând suma plătită pentru menajul în perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 5000 lei tratamente fizioterapeutice
- 1000 euro reprezentând bunuri distruse în accident
- 1200 euro cheltuieli aferente deplasării în străinătate
- 2250 lei reprezentând sume plătite pentru închirierea unor autoturisme pentru aprovizionarea firmei la care este administrator
- 16.020 lei reprezentând pierderile suferite ca urmare a imposibilității administrării firmei.
- 8600 euro reprezentând prețul autoturismului achiziționat în ia și distrus în accident.
2. morale în cuantum de 80.000 euro.
Potrivit art. 15 alin. 1.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
Pe cale de consecință nu orice persoană fizică sau juridică poate să exercite o acțiune civilă în procesul penal, ci doar aceea care întrunește condițiile arătate mai sus, chiar dacă fapta ilicită generează în patrimoniul lor un prejudiciu material sau moral.
Acesta este considerentul pentru care, în doctrină și jurisprudență, s-a ajuns la concluzia că infracțiunile de pericol nu pot genera direct prejudicii materiale sau morale. Eventualele prejudicii pot fi recuperate de către persoana prejudiciată pe calea unei acțiuni civile, în fața instanței civile.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în ultimele decizii pronunțate în interesul legii, a adoptat această soluție. Astfel, în Decizia 29/2008 s-a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, instanța investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere. De asemenea prin Decizia 43/2008 s-a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.
În speță, partea civilă Ias olicitat repararea unor prejudicii materiale rezultate din sume plătite pentru închirierea unor autoturisme pentru aprovizionarea firmei la care este administrator și pierderile suferite ca urmare a imposibilității administrării firmei. Dincolo de faptul că aceste cheltuieli nu au fost pe deplin probate, aceste sume nu au afectat în mod direct patrimoniul părții civile, ci patrimoniul unei alte persoane. Desigur, în măsura în care o altă persoană (fizică sau juridică) are pretenții civile împotriva persoanei culpabile, are dreptul să își acopere prejudiciile, însă pe calea unei acțiuni civile separate, cu plata tuturor taxelor legale și nu în cadrul procesului penal.
În altă ordine de idei, partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, avea obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art. 1169.Civ. și art. 129.Pr.Civ. Or, partea civilă I nu a făcut dovada caracterului cert al următoarelor cheltuieli: costul medicamentelor pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale (prin chitanțe), întrucât martora a declarat că la cumpărarea medicamentelor i s-a eliberat bon fiscal - 84 și contravaloarea tratamentelor fizioterapeutice, nefiind probat de către partea vătămată că aceste tratamente au vreo legătură cauzală cu leziunile provocate de accidentul rutier.
Au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar ( 51, 52, 53, 95, 96, 97) coroborate cu declarațiile martorilor ( 84) și ( 85) următoarele daune materiale:
- cheltuiala cu supraalimentația părții vătămate pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale în sumă totală de 2250;
cheltuielile ocazionate de angajarea unei persoane de către partea vătămată pentru menajul gospodăriei - 2.600 lei;
- contravaloarea bunurilor distruse în accident, respectiv cele pe care partea vătămată le-a achiziționat pentru numitul - 1.000 euro;
- cheltuielile ocazionate de deplasarea în ia a părții vătămate și a defunctului - 1.200 euro;
- prețul autoturismului achiziționat din ia de către partea vătămată - 8600
euro.
În ceea ce privește acest din urmă prejudiciu, ca de altfel și celelalte prejudicii, instanța de fond a apreciat ca pentru respectarea principiului reparării integrale a acestora partea civilă este îndreptățită la primirea sumelor mai sus amintite. Din patrimoniul părții civile Iai eșit suma totală de 10.800 euro pentru achiziționarea unor bunuri materiale de care aceasta nu a ajuns să se bucure din cauza accidentului produs de către inculpat, fiind nevoită și să restituie suma de 1000 euro primită de la o terță persoană.
În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 25.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă I ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. Este de netăgăduit că partea civilă a suferit o schimbare atât în plan psihic-afectiv, cât și în plan familial, aspect confirmat de martora. Urmările subzistă și în prezent, iar partea civilă este nevoită să facă eforturi suplimentare pentru a-și relua o viață normală.
Părțile vătămate, și au solicitat instanței obligarea inculpatului la repararea următoarelor prejudicii:
1. materiale în cuantum total de 16.775,80 lei constând în: 474,50 lei haine pentru înmormântare, 1360 lei sicriu și cruce, 210 lei transport, manipulare sicriu, 51,50 lei prosoape doliu, 346,15 lei accesorii înmormântare, 283,65 lei înmormântare prin capelă, transport în cimitir, 150 lei coroane, 300 lei bani gropari, 200 lei pentru preot, 800 lei la mormânt, 8000 lei masa de înmormântare, 2400 lei parastas de 6 săptămâni, 100 lei plata preotului pentru parastas, 100 lei lumânări, vin, 2000 lei organizare parastas la 6 luni.
- 2100 euro reprezentând costul de execuție al mormântului.
- 500 euro lunar despăgubiri civile în favoarea părții civile începând cu luna mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie
- 300 euro lunar despăgubiri civile în favoarea părții civile începând cu luna mai 2007 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.
morale în cuantum de câte 100.000 euro către fiecare parte civilă.
Au fost întemeiate și au fost admise pretenții materiale reprezentând cheltuieli cu înmormântarea defunctului și organizarea parastaselor în sumă totală de 16.775,80 lei, conform actelor doveditoare depuse la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor ( 108) și ( 110). De altfel și asigurătorul a considerat deplin probate aceste daune materiale.
În ceea ce privește suma de 2100 euro reprezentând costul execuției mormântului instanța de fond a reținut ca pertinentă apărarea asigurătorului în sensul că această pretenție nu este probată și are și un caracter vădit voluptoriu. Pentru admiterea unei pretenții este necesar ca prejudiciul să aibă un caracter cert, existența lui fiind sigură, neîndoielnică și evaluabilă în prezent. Or, în speță acest caracter al prejudiciului nu se regăsește.
În privința prestațiilor periodice solicitate de părțile civile și instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al asigurătorului, temeinic argumentat în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, în sensul că baza de calcul trebuie să fie reprezentată de totalitatea veniturilor constante realizate de către defunctul într-o perioadă de timp semnificativă înainte de producerea accidentului rutier. Această orientare este constantă în doctrina și jurisprudența ce vizează răspunderea civilă. Din declarațiile martorilor defunctul se ocupa cu comerțul de mașini second hand. Or, este un fapt notoriu și care nu trebuie probat că acest tip de comerț a avut și are și în prezent în România un caracter fluctuant, fiind direct influențat de schimbările legislative din domeniul taxelor legale datorate (în principal a celei de primă înmatriculare).
În altă ordine de idei realizarea unei activități comerciale de intermediere, legală și nu situată în zona neagră sau gri a economiei, ar fi trebuit probată de către părțile civile prin documente justificative.
Este însă cert că defunctul presta întreținere în favoarea soției sale și a fiicei sale, conform declarațiilor martorilor. În lipsa unei alte baze de calcul singura aplicabilă în cauză este salariul minim pe economie, conform unei jurisprudențe constante a instanțelor judecătorești. Potrivit HG1825/206 în anul 2007 salariul minim pe economie s-a ridicat la suma de 390 lei, în anul 2008 500 lei potrivit HG1507/2007, iar în anul 2009 600 lei potrivit HG1051/2008. La aceste sume se vor aplica procentele de 33% și 20% conform art. 41 și 94.fam. pentru partea civilă, respectiv partea civilă, de la data producerii evenimentului rutier și până la încetarea stării de nevoie în primul caz, respectiv până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.
În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de câte 30.000 lei în favoarea fiecărui urmaș al defunctului. Este neîndoielnic faptul că decesul soțului, respectiv al părintelui a produs acestor părți o traumă psihică imensă. Defunctul era capul familiei și oferea suport moral și material soției și copiilor săi. Acordarea de despăgubiri civile nu trebuie însă să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă.
În cauză s-a mai constituit parte civilă și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. O "cu suma de 1735,13 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate
Accidentul rutier produs de către inculpat reprezintă o cauză unică generatoare a mai multor prejudicii, toate acestea urmând a fi reparate.
În consecință instanța de fond, în baza art. 14 și 346.Pr.Pen. și art. 313 din Legea 95/2006, constatând că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești sunt întemeiate, le- admis în totalitate.
În baza art. 193.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei către partea civilă I și la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2179 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1579 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală și 100 lei onorariu apărător din oficiu - av. pentru faza de urmărire penală care s-a eliberat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea 136/1995, precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie 2005, prezenta sentință va fi opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asigurătorului AG ia, prin Internațional Broker de Asigurare Reasigurare
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel in termenul legal părțile civile I, și și societatea de asigurare AG prin carte în România SC Internațional - Broker de Asigurare-Reasigurare SRL
Părțile civile I,. și au solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a.pen. admiterea apelului, desființarea parțială a pen. nr. 32/06.02.2009 a Judecătoriei Huedin sub aspectul laturii civile a cauzei, iar în urma judecării pronunțarea unei decizii prin care să se dispună:
- majorarea despăgubirilor civile acordate civ.p. I cu suma de 24.020
lei în ceea ce privește daunele materiale, majorarea daunelor morale spre suma pretinsă prin constituirea de parte civilă, precum și acordarea dobânzii legale aferente daunelor materiale și morale începând cu data producerii și concretizării prejudiciului, respectiv 01.01.2008 și până la achitarea integrală a sumelor.
- majorarea daunelor morale acordate părților civile, și spre cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă, precum și acordarea dobânzii legale aferente acestor sume începând de la data producerii și concretizării prejudiciului, respectiv 01.01.2008 și până la achitarea integrală a sumelor.
- majorarea prestațiilor periodice stabilite în favoarea civ.p. la 500 euro lunar începând cu luna mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie, iar în favoarea civ.p. la 300 euro lunar începând cu luna mai 2007 și până la terminarea studiilor, nu peste vârsta de 25 ani
- cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei pentru civ.p. I, conform chitanțelor privind onorariul avocațial.
Se apreciază că instanța de fond a respins în mod nelegal și netemeinic parte din pretențiile solicitate privind daunele materiale, după cum urmează:
1. Suma de 5.000 lei reprezentând costul tratamentelor fizioterapeutice, cu motivarea că nu s-a făcut dovada efectuării tratamentului la recomandarea medicului, însă au fost depuse factura și chitanțele aferente pe care le-a considerat suficiente fiind evidente leziunile suferite, constând în fracturi la nivelul bazinului, a umărului, fisuri costale etc, pentru recuperarea părții civile fiind nevoie de tratament fizioterapeutic. Pentru a se face încă o dată dovada că s-a efectuat tratamentul medical la recomandarea medicului s-a depus scrisoare medicală eliberată în acest sens de medicul de specialitate.
2. Suma de 3.000 lei reprezentând costul medicamentelor pe care le-a achiziționat personal în perioada necesară îngrijirilor medicale și tratamentului recuperator.
Este adevărat că nu posedă chitanțe pentru aceste cheltuieli, dar aceasta nu înseamnă că nu le-a efectuat. Partea civilă a fost imobilizată la pat timp îndelungat datorită numeroaselor fracturi suferite, astfel că nu a putut să se preocupe de obținerea și păstrarea unor acte justificative. Pe de altă parte, nu crede că i se poate pretinde ca în perioada imobilizării să se preocupe de preconstituirea unor probe, mai ales că nu cunoștea ce presupune despăgubirea ulterioară a sa. Pe de altă parte, efectuarea acestor cheltuieli a fost dovedită cu martora audiată de instanță la 19.03.2008.
3. Suma de 13.475 lei reprezentând dividende ce se cuveneau părții civile pentru perioada iunie 2007 - august 2007 și pe care nu le-a mai încasat deoarece a fost în imposibilitate de a administra corespunzător SC SRL în care este administrator și asociat unic.
Instanța de fond a apreciat această pierdere ca fiind eventual o pierdere a unei societăți comerciale care nu este parte în proces, astfel că aceste pretenții au fost apreciate ca nefondate însă partea civilă precizează că această pierdere, dovedită prin raport contabil și anexele acestuia, nu este o pierdere a societății ei o pierdere personală a asociatului. Dacă nu i s-ar recunoaște dreptul la dividende. recunoscut de altfel prin dispoziții legale în materia comercială, ar însemna că nu i se recunoaște dreptul de a se întreține, de a-și câștiga existența personală în mod onest. Societatea comercială nu există prin sine însăși ci doar prin intermediul unor persoane fizice care au dreptul să obțină venituri-dividende din această activitate.
In ceea ce privește daunele morale acordate consideră că sunt nejustificat de mici având în vedere suferințele prin care a trecut, lunga perioadă de imobilizare și apoi de refacere, faptul că leziunile suferite din culpa inculpatului au pus-o în imposibilitate de a desfășura o activitate normală în familie și societate, inclusiv cu consecințe negative asupra activității desfășurate pentru asigurarea mijloacelor de existență necesare ei și familiei sale.
În ceea ce privește dobânzile solicitate la sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale, solicită a se constata că instanța de fond a omis să se pronunțe.
In ce privește pe, și consideră sentința atacată ca fiind netemeinică sub aspectul daunelor morale acordate.
Apreciază că acordarea acestora s-a făcut după un "șablon recomandat" de reprezentantul asigurătorului, fără ca instanța de fond să țină cont de pierderea reală a suferită prin decesul victimei.
a depus la dosar și acte medicale din care rezultă că are grave probleme de sănătate, suferind intervenții chirurgicale și fiind nevoită să urmeze constant tratamente medicale, astfel că și-a pierdut nu numai sprijinul material dar și aportul moral pe care i-1 oferea soțul. că acordarea daunelor morale trebuia făcută în funcție de situația concretă a ei, fapt trecut cu vederea de instanța de fond. La fel, se află la vârsta studenției, vârstă la care ar fi avut nevoie nu numai de suportul material al tatălui ei, dar și de sfaturile, îndrumările și întreaga susținere a acestuia, mai ales că se află la începutul vieții ca persoană matură. În aceeași situație se află și, singura deosebire constând în faptul că nu este student, fără ca acest aspect să justifice cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond. Daunele morale acordate au rolul de a realiza mai mult o despăgubire simbolică a părților civile, fără a se fi încercat o dezdăunare cât de cât reală.
Referitor la prestațiile periodice acordate în favoarea părților civile și, este adevărat că victima obținea venituri folosite la întreținere din comerțul cu autoturisme second hand, fără ca aceasta să fi îmbrăcat forma unor activități înregistrate la organele fiscale.
Dar, după cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, despăgubirile acordate trebuie să realizeze, pe cât posibil, repunerea în situația anterioară, iar în cazul celor aflați în întreținerea victimei aceasta înseamnă că trebuie să li se asigure un nivel de trai cel puțin asemănător celui de care au beneficiat anterior decesului întreținătorului lor. Pentru aceasta, la stabilirea despăgubirilor se va ține seama de toate activitățile producătoare de câștig desfășurate de victimă. Nu are importanță dacă activitățile desfășurate erau sau nu înregistrate legal, deoarece caracter ilicit poate avea eventual doar suma reprezentând impozitul pe venituri neachitat.
Astfel cum s-a dovedit cu martorii și, defunctul realiza venituri lunare de 2000-2500 euro din care aloca lui și cel puțin 1000 euro lunar. în cote egale.
Față de cele arătate, s-a considerat că sunt îndreptățite la despăgubiri periodice în raport cu sumele alocate de defunct.
În consecință, a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri periodice lunare de 500 euro în favoarea lui și de 300 euro în favoarea părții civile. începând cu luna mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie pentru prima și până la terminarea studiilor, nu peste vârsta de 25 ani, pentru cea de a doua.
În fine, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dobânzilor solicitate aferente daunelor morale și materiale, pe care le solicită începând cu data de 01.01.2008 (având în vedere că prejudiciul total s-a concretizat cel mai târziu la 31.12.2007) și până la achitarea integrală a acestora.
Asigurătorul socotește că sentința pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică, astfel că în motivarea apelului solicită a se constata omisiunea părții civile I de a dovedi prejudiciul material, în cuantumul acordat de instanța de fond, încălcarea regulilor răspunderii civile delictuale și ale probațiunii civile, încălcarea normelor speciale în materia asigurării de răspundere civilă auto, Ordinul nr. 113.133 din 28.11.2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru aprobarea NORMEI privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, încălcarea Art. 6 din CEDO - pronunțarea unei hotărârii neechitabile - și încălcarea principiului nediscriminării pe temeiul naționalității străine a asigurătorului
Sub un prim aspect, hotărârea apelată este greșită, iar cererea de constituire de parte civilă este neîntemeiată/dovedită, după cum urmează
Sumele de 14.650, 00 LEI ȘI 2.200,00 EURO, reprezentând (aa) supraalimentația pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale (2.250,00 Lei); (bb) costul medicamentelor pe aceeași perioadă de timp (3.000,00 Lei), (ce) servicii masaj pentru 90 de zile (1.800,00 Lei); (dd) plata femeii pentru menaj (2.600,00 Lei); tratamente terapeutice de recuperare și consultații (5.000,00 Lei); (ee) bunuri cumpărate în străinătate și pretins distruse (1.000,00 Euro); (ff) cheltuieli aferente deplasării în străinătate (1.200,00 Euro), NU AU FOST DOVEDITE ÎN CONDIȚIILE ART. 51 PCT. DIN ORDINUL CSA NR. 113.133 DIN 28.11.2006, aplicabile în ceea ce îl privește pe asigurător, avându-se în vedere că NU s-a depus nici un fel de prescripție medicală privind supraalimentația, tratamentul medicamentos, recuperatoriu și masaj.
Tratamentele terapeutice de recuperare și consultații medicale sunt dovedite și cu o factură fiscală, emisă de SC SRL, fără a se dovedi că aceasta era autorizată să acorde servicii medicale și tratamente recuperatorii, după cum nu s-a dovedit nici că acele pretinse tratamente au avut vreo legătură cauzală cu leziunile provocate de accident.
Tot astfel, depozițiile de martori sunt, în mod evident, date pro causa în condițiile în care, pe de o parte, martorii nu au avut cunoștință, ex propriis sensibus, despre achitarea sumelor pretinse, iar, pe de altă parte, stabilirea prejudiciului real nu se face prin apreciere.
În fine, unele dintre sumele pretinse nu sunt consecința cauzală directă a accidentului rutier, cum sunt cele menționate la punctele (ee) și (ff) de mai sus.
Desigur că, dacă din aplicarea acestor norme, ar rezulta despăgubiri civile, temeinic dovedite, care depășesc limitele de răspundere ale asigurătorului RCA/Carte, acestea pot fi recuperate de părțile civile de la autorul faptului ilicit inculpatul - în vederea asigurării unei despăgubiri integrale
Nu sunt dovedite nici sumele de 2.250,00 lei, închirierea unui autovehicul, și 16.020,00 Lei, pierdere ca urmare a imposibilității de administrare a societății "GERDA SRL", proba testimonială și REFERATUL INTERN fiind irelevante în lipsa unor probe care, pe baze contabile și/sau statistice, să stabilească acest tip de pierderi.
Partea civilă nu a solicitat nici o expertiză de specialitate care să stabilească impactul activității părții civile, în calitate de administrator, asupra stării financiare a societății, și, pe cale de consecință, efectele lipsei acesteia pe o perioadă de 90 de zile.
Nu este dovedită nici pretenția pentru suma de 8.600,00 EURO, contravaloarea autoturismului achiziționat, în condițiile în care partea civilă nu a solicitat și administrat proba cu expertiză tehnică auto în conformitate cu prevederile art. 52 - 55 din ORDINUL CSA nr. 113.133./2006, așa cum a arătat și în MEMORIUL din 19.03.2008, pentru a se stabili valoarea reală a autovehiculului, la data evenimentului rutier.
Într-adevăr, Art. 52-55 din NORMELE TEHNICE, aprobate prin ORDINUL CSA nr. 113.133/2006, aplicabile la soluționarea laturii civile a cauzei, dispun, între altele, astfel:
Art. 52. - (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului si valoarea rămasă si nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părți componente, piese înlocuitoare și materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la autovehicule.
Prețurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate.
Costul reparațiilor efectuate la autovehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate
(1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Art. 54. - Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înțelege:
prețul de comercializare practicat de unitățile de specialitate din România la data producerii accidentului;
pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, prețul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului.
- pentru tipurile de autovehicule la care nu există prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valoarea stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare, practicat la data producerii accidentului, al unor autovehicule care au aspect și caracteristici tehnice similare, din producția internă sau externă. în lipsa acestor prețuri se pot avea în vedere prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
Art. 55. - (1) autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, utilizarea șl starea de întreținere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau al înlocuirilor respective.
(2) Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în tabelele nr. 1 și 2 din anexa nr. 1.
Pe cale de consecință, factura prezentată cu referire la prețul de achiziție a autovehiculului în ia este irelevantă cât privește stabilirea valorii reale a autoturismului, la data accidentului și, pe cale de consecință, întinderea răspunderii asigurătorului RCA/Carte.
Un prejudiciu pretins, chiar real de ar fi, dacă nu este dovedit de partea interesată, în condițiile legii ("ejus incumbit probatio qui dicit non qui negat"), se presupune că acesta nu există și, deci, nu poate să fie acoperit
Este dovedită numai suma de 1.000,62 lei, costul tijei, pentru care s-au prezentat dovezi concludente cu privire la realitatea și întinderea sa.
1.3.Prin urmare se solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate în sensul acordării de 1.000,62 Lei, cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă
Este greșită hotărârea Instanței de fond cu privire la acordarea prestației periodice pentru. Lipsa dovezilor privind starea de nevoie și Imposibilitatea obiectivă/medicală a părții civile de a realiza venituri proprii. încălcarea Art. 6 din CEDO - pronunțarea unei hotărârii neechitabile și încălcarea principiului nediscriminării pe temeiul naționalității străine a asigurătorului.
Sub un al doilea aspect, hotărârea apelată este greșită cât privește stabilirea și acordarea unei prestații periodice în proporție de 33% din salariul minim pe economie, începând cu luna mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie, în favoarea părții civile,.
În cauză, nu s-au administrat probe pertinente și concludente privind starea de nevoie în care s-ar ar fi aflat, această parte civilă, de la data accidentului și, cu atât mai puțin, probe din care să rezulte imposibilitatea obiectivă/medicală și viitoare ca să realizeze venituri proprii după decesul soțului său.
Drept urmare, hotărârea Instanței de fond este, esențialmente, greșită, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, un prejudiciu pretins, chiar real de ar fi, dacă nu este dovedit de partea interesată, în condițiile legii ("ejus incumbit probatio qui dicit non qui negat"), acesta nu există și, deci, nu poate să fie acoperit.
Prin urmare, s-a solicitat modificarea hotărârii apelate în sensul înlăturării prestației periodice stabilite în favoarea părții civile.
În final s-a solicitat respingerea apelurilor părților civile ca nefondate.
Prin decizia penală nr.216 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală s-au admis apelurile declarate de partea civilă, părțile civile, și, și a asigurătorului " AG" din ia reprezentat prin Internațional România desființându-se în parte hotărârea atacată pe latură civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate părții civile I și la cuantumul daunelor morale acordate părților civile, și, respectiv al omisiunii acordării dobânzilor legale pentru daunele materiale.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile I suma de 10.850,62 lei și 9600 euro cu titlu de daune materiale cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective.
Același inculpat a fost obligat să plătească în favoarea părții civile suma de 40.000 lei, în favoarea părții civile 45.000 lei și în favoarea părții civile suma de 45.000 lei cu titlu de daune morale și obligă inculpatul la plata dobânzii legale pentru daunele materiale stabilite în favoarea acelorași părți civile începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la data plății integrale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate respingând celelalte pretenții ale părților formulate în apel.
În baza art. 193 alin. 6 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile I suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că apelul părții civile I este fondat în ce privește majorarea daunelor materiale stabilite în lei, apelul părților civile, și sunt fondate în ce privește majorarea daunelor morale și acordarea dobânzilor legale pentru daunele materiale, iar al asigurătorului în ce privește reducerea daunelor materiale stabilite în favoarea părții civile I în euro, pentru următoarele considerente:
Partea civilă Ias olicitat plata următoarelor sume de bani
- 2250 lei reprezentând cheltuieli cu supraalimentația pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 3000 lei costul medicamentelor pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 1000,62 lei costul unei tije
- 2600 lei reprezentând suma plătită pentru menajul în perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale
- 5000 lei tratamente fizioterapeutice
- 1000 euro reprezentând bunuri distruse în accident
- 1200 euro cheltuieli aferente deplasării în străinătate
- 2250 lei reprezentând sume plătite pentru închirierea unor autoturisme pentru aprovizionarea firmei la care este administrator
- 16.020 lei reprezentând pierderile suferite ca urmare a imposibilității administrării firmei.
- 8600 euro reprezentând prețul autoturismului achiziționat în ia și distrus în accident.
2. morale în cuantum de 80.000 euro,
dintre care instanța de fond a acordat
- cheltuiala cu supraalimentația părții vătămate pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale în sumă totală de 2250;
- cheltuielile ocazionate de angajarea unei persoane de către partea vătămată pentru menajul gospodăriei - 2.600 lei;
- contravaloarea bunurilor distruse în accident, respectiv cele pe care partea vătămată le-a achiziționat pentru numitul - 1.000 euro;
- cheltuielile ocazionate de deplasarea în ia a părții vătămate și a defunctului - 1.200 euro;
- prețul autoturismului achiziționat din ia de către partea vătămată - 8600
euro și 25.000 lei daune morale, iar asigurătorul a considerat că se justifica acordarea, în ce privește daunele materiale, doar a sumei de 1000,62 lei ce reprezintă contravaloarea unei tije metalice folosită ca material de osteosinteză.
Instanța de apel a considerat însă că se impune acordarea contravalorii tijei, utilizarea ei la intervenția chirurgicală fiind dovedită ( 49 ), la fel ca și prețul de achiziționare a acesteia ( 202 ), din considerentele sentinței atacate nereieșind de ce această sumă nu a fost acordată de la început.
Suma de 2250 lei acordată pentru supraalimentație este legală și temeinică deoarece este general știut că după fracturi este necesară sinteza oaselor care se face mult mai rapid dacă persoana consumă vitamine, și proteine, toate acestea găsindu-se în anumite alimente, deci este necesară o supraalimentație. Cum faptele notorii nu trebuie dovedite, prezumându-se că se cunosc de către toată lumea, nici recomandarea supraalimentației de către medic nu trebuie dovedită. Suma solicitată este una rezonabilă raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite pentru vindecare și la leziunile suferite de partea civilă. În plus este dovedit faptul că aceste cheltuieli au fost efectiv făcute ( 84).
În ce privește suma de 2600 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de angajarea unei persoane de către partea vătămată pentru menajul gospodăriei, la dosarul cauzei există contractul civil încheiat între partea civilă și numita din care reiese că în primele două luni de la externarea părții civile aceasta a plătit suma de 2000 lei/lună pentru menaj, iar în luna următoare 600 lei, fiind așadar dovedită efectuarea cheltuielilor care sunt în legătură de cauzalitate directă cu accidentul de circulație în urma căruia partea civilă a fost imobilizată la pat și nu a putut face personal menajul.
În ce privește cheltuielile efectuate cu medicamentele, acestea nu au fost dovedite în nici un fel, la dosarul cauzei neregăsindu-se nici prescripțiile medicale nici vreo chitanță de plată a medicamentelor, în lipsa lor neputându-se eventual aprecia suma necesară pentru achiziționarea medicamentelor.
Suma de 5000 lei solicitată pentru tratamentul de recuperare este dovedită ( 203), partea civilă a urmat tratamente de fizioterapie care au costat 5000 lei, tratamente care nu au fost voluptorii și care s-au realizat la o firmă care asigură tratamente medicale de specialitate din C- Chitanțele de pe verso-ul filei 203 dovedesc faptul că partea civilă a beneficiat de electroterapie aceasta fiind o formă de terapie fizică, de tip conservator care utilizează diferite forme de curenți electrici ce este destinată ariei curative și programelor de recuperare funcțională în diverse patologii, cu o aplicație particulară pentru patologia locomotorie. Or, din expertiza medico-legală reiese că partea civilă a suferit pe lângă fractura humerusului și o fractură a șoldului.
Suma de 1000 de euro reprezentând bunuri achiziționate în străinătate și distruse cu ocazia accidentului precum și suma de 8.600 euro reprezentând contravaloarea autoturismului achiziționat în străinătate și distrus în accident, au fost dovedite ( 85 și 205) și se impune a fi acordate părții civile deoarece există legătură de cauzalitate între accidentul rutier și distrugerea lor. În ceea ce privește suma pe care ar fi trebuit să o acorde instanța, în opinia asigurătorului, drept preț al autoturismului distrus arătăm că prejudiciul produs părții vătămate ca urmare a accidentului provocat de inculpat este suma de 8600 euro și nu una mai mică. Acesta a fost prețul de achiziționare al autovehiculului distrus, dovedit cu factura de la fila 205, drept urmare această sumă trebuie achitată părții civile.
Prejudiciul suferit prin imposibilitatea de a administra firma trebuia probat prin expertiză contabilă, angajarea altor vehicule care să transporte marfă pentru societatea comercială la care partea civilă este administrator și asociat unic nu a fost dovedită, iar cheltuielile efectuate cu cazarea în străinătate nu au legătură de cauzalitate cu accidentul, ele fiind efectuate oricum. Pe de altă parte, nu înțelegem ce fel de pierderi a suferit firma părții civile prin imposibilitatea de administrare a ei dacă totuși susține că au fost efectuate cheltuieli cu închirierea de vehicule care să transporte marfă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, tribunalul a considerat că suma de 25.000 lei acordată cu acest titlu de către prima instanță a fost corect apreciată și este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă.
În ce privește daunele morale stabilite în favoarea părților civile, și, din dosarul cauzei rezultă că victima a fost singurul întreținător al familiei și prin decesul acestuia, lăsând la o parte traumele afective prin care au trecut părțile civile și care sunt de necontestat, calitatea vieții părților civile a avut în mod neîndoios de suferit. Partea civilă suferă potrivit actelor medicale de la filele 228-229 de hepatită cronică virală C, formațiune tumorală renală dreaptă, litiază veziculară, hernie hiatală, gastrită erozivă antrală și obezitate de gradul 1, afecțiuni care sunt incompatibile cu starea de efort ce presupune efectuarea unei munci chiar și în gospodărie, fiind general cunoscut că hepatita C este o boală incurabilă pentru ținerea sub control a căreia fiind nevoie de sume de bani considerabile. Întrucât ea nu le poate asigura copiilor ei sumele de bani necesare pentru a trăi la același nivel ca și înainte de decesul tatălui și cum prejudiciul moral suferit prin pierderea acestuia este ridicat, se impune majorarea daunelor morale la cuantumul de câte 45.000 lei pentru copii - părțile civile și și 40.000 lei pentru partea civilă.
Nu pot fi majorate însă sumele de bani solicitate cu titlu de rentă deoarece nu se poate cuantifica venitul lunar realizat de victimă, în lipsa unei sume certe sau calculată măcar cu aproximație neputând fi acordat decât parte din venitul minim pe economie, ceea ce prima instanță în mod corect a stabilit. Nu se poate discuta despre caracterul nelegal al acordării acestor sume periodice de vreme ce faptul că victima a fost întreținătorul familiei, iar părțile civile se află în nevoie, unele fiind bolnave iar altele în continuarea studiilor, a fost dovedit.
În ce privește dobânda solicitată de părțile civile, s-a arătat că sumele acordate cu titlu de daune materiale nu sunt purtătoare de dobânzi potrivit vreunui contract încheiat între părți sau vreunei dispoziții legale, prin urmare dobânda se acordă de la data rămânerii definitive a sentinței deoarece abia atunci prejudiciul devine cert, lichid și exigibil, în acest sens fiind și decizia de îndrumare nr. 2/1972 a fostului Tribunal Suprem. În același timp s-a considerat că daunele morale nu sunt purtătoare de dobânzi deoarece ele reprezintă o apreciere a suferinței, suferință care este incompatibilă cu noțiunea de dobândă.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen părțile civile I, și precum și asigurătorul " AG IA prin SC" INTERNAȚIONAL - BROKER DE ASIGURARE - REASIGURARE SRL
Ultimul recurent a criticat decizia atacată pentru cazul de casare prev.de art.385/9 pr.pen. rap.la art.721 pr.civ. și 304 pct.9 pr.civ. susținându-se că decizia a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii, astfel încât părții civile I i-au fost acordate despăgubiri civile pentru un prejudiciu incert și nedovedit, după cum urmează:
- suma de 2.250 lei reprezentând supraalimentația pe perioada celor 90 zile de îngrijiri medicale, pentru că se bazează pe aprecierea subiectivă a judecătorului, și încalcă disp.art.51 lit.d din Ordinul CSA nr.113.133/2006, sub aspectul lipsei recomandării supraalimentației de către medic.
- 2600 lei reprezentând plata femeii angajată pentru menaj deoarece nu există nici o recomandare medicală pentru necesitatea folosirii unui însoțitor și pentru că oricum salariul femeii nu poate depăși salariu minim brut pe economie conform art.51 lit.e teza II-a din Ordinul menționat.
- 5.000 lei reprezentând tratamente de recuperare și consultații care, deși sunt atestate printr-o factură fiscală, emitentul acesteia nu s-a dovedit că este autorizat să acorde asemenea tratament.
- 1000 euro reprezentând bunuri distruse în timpul accidentului deoarece nu se află în legătură cauzală cu accidentul rutier, și pentru că nu sunt dovedite.
- 8600 euro contravaloarea autoturismului achiziționat fiindcă partea civilă nu a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică auto, care să stabilească valoarea reală a autovehiculului, valoare ce este supusă despăgubirii de către asigurator potrivit ordinului menționat.
S-a mai criticat decizia atacată sub aspectul nelegalității deoarece stabilirea unei prestații periodice de 33 % în favoarea părții civile, este nejustificată, din moment ce nu s-au administrat probe privind starea acestuia de nevoie și imposibilitatea obiectivă ca partea civilă să realizeze venituri proprii.
Partea civilă recurentă Iac riticat decizia sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale, a neacordării dobânzii aferente daunelor morale și a cheltuielilor de judecată din apel.
A precizat că se impune majorarea daunelor materiale de 1200 euro, cheltuieli efectuate în vederea achiziționării autoturismului ce a fost distrus în accident, cheltuieli care reprezintă o pierdere certă pentru partea civilă; s-a mai arătat că nu au fost acordate despăgubiri materiale de 3000 lei constând în medicamentația și produsele sanitare achiziționate în vederea refacerii, cheltuieli care deși nu sunt dovedite cu chitanță rezultă din declarația martorei.
S-a mai specificat că dobânda legală trebuie acordată de la data produceri prejudiciului, deoarece de la acea dată partea civilă a fost lipsită de exemplu de suma reprezentând contravaloarea autoturismului.
S-a specificat că daunele morale acordate sunt insuficiente deoarece partea civilă a avut două fracturi, a fost imobilizată o lungă perioadă de timp, în această perioadă a suferit dureri datorate accidentului, nu s-a putut ocupa de familia sa și nu a avut o viață socială normală.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare în apel acestea trebuiau acordate integral deoarece au fost efectuate.
Partea civilă recurentă a criticat decizia sub aspectul neacordării sumei de 2.000 euro reprezentând contravaloarea monumentului funerar și sub aspectul cuantumului redus al pensiei, prestația de 33% din salariul minim pe economie fiind foarte redusă.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursurile declarate de părțile civile:
Recurentul asigurător SC" "AG ia prin SC" Internațional"SRL Bas olicitat să se constate că acestea sunt nule, deoarece recursurile nu au fost motivate în termenul legal prev.de art.38510pr.pen.; într-adevăr art.38510pr.pen. prevede că recursul trebuie să fie motivat fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar partea civilă recurentă Iad epus memoriul cu motivele de recurs doar în ședința de la ultimul termen de judecată. Cu toate acestea, sancțiunea nerespectării termenului de depunere a motivelor de recurs nu este cea invocată, respectiv nulitatea recursului, ci, potrivit art.38510alin.21pr.pen. constă în examinarea deciziei atacate doar în raport de cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu de către instanță, cazuri prev.de art.3859alin.3 pr.pen.
Sancțiunea nerespectării termenului de depunere a motivelor de recurs, nu este nulitatea recursului chiar dacă acesta vizează exclusiv latura civilă a cauzei penale, fiindcă art.3859alin.2 pr.pen. prevede că motivele de recurs enumerate în art.3859alin.1 pr.pen. pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile, în consecință și sancțiunea nemotivării în termen a recursului vizând doar latura civilă trebuie să fie aceeași, respectiv cea prevăzută de legea penală, fără a fi necesar - în ipoteza dată - a se face apel la dispozițiile dreptului comun în materie de procedură, respectiv la sancțiunea nulității recursului civil prev.de art.306 pr.civ. pentru că, art.721 pr.civ. stabilește că dispozițiile codului d e procedură civilă constituie procedura de drept comun și în alte materii decât cea civilă și comercială - deci și în materie penală, dar numai în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, or, se constată că procedura penală cuprinde o altă sancțiune pentru nemotivarea în termen a recursului, decât cea prevăzută de Codul d e procedură civilă.
Așadar, făcând aplicarea sancțiunii din procedura penală, Curtea va examina recursurile părților civile în măsura incidenței cazurilor de casare din oficiu.
Sub acest aspect, susținerile invocate în memoriul scris și cele susținute oral de către părțile civile, ce conțin critici referitoare la neacordarea despăgubirilor materiale și morale, a dobânzii legale, nepronunțarea asupra cheltuielilor judiciare avansate de către părți în apel, urmează a fi analizate în raport de condițiile cazului de casare prev.de art.385 alin.1 pct.10 pr.pen. constând în nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procurorului, caz de casare care, în baza art.3859alin.3 pr.pen. se ia în considerare întotdeauna din oficiu de către instanța de recurs.
În aceeași ordine de idei, recurentul asigurător a invocat drept caz de casare nelegalitatea deciziei - vizând greșita stabilire a valorii autoturismului distrus în accident, acordarea contravalorii supraalimentației și pentru partea civilă I și a prestației periodice și tratamentului de recuperare pentru partea civilă - caz de casare pe care l-a încadrat în disp.art.304 pct.9 pr.civ. ce prevede drept motiv de recurs în procedura civilă - ipoteza în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii aducând drept argument pentru invocarea unui caz de casare civil în procesul penal, decizia nr.28 din 02.06.2008 a Secțiilor Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în soluționarea unui recurs în interesul legii - că, în urma abrogării cazului de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.17/1 pr.pen. vizând casarea hotărârii penale contrară legii sau prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii, devin incidente cazurile de casare similare din procedura civilă sub aspectul laturii civile a cauzei penale datorită reglementării cuprinse în art.721 pr.civ.
În prezent însă nu este necesară aplicarea dreptului comun în materie de procedură, fiindcă prin decizia nr.783/2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.I pct.185 din Legea nr.356/2006 pentru modificarea și completarea codului d e procedură penală precum și pentru modificarea altor legi și a constatat drept neconstituțională norma de abrogare a pct.171al alin.1 din art.3859pr.pen.; în consecință, în baza art.147 din Constituția României, deoarece legiuitorul nu a modificat norma neconstituțională, în termen de 45 zile de la publicarea deciziei - deci din 15 iulie 2009 - aceasta își încetează efectele, ca atare cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.17/1 este în vigoare.
Prin urmare, Curtea va analiza recursul asigurătorului în raport de întrunirea condițiilor cazului de casare ultim menționat.
Pentru a analiza întrunirea condițiilor cazului de casare invocat este necesară reiterarea stării de fapt: astfel, instanțele de fond au reținut că în data de 09.05.2007, în jurul orei 16,40 în timp ce inculpatul - conducea autoturismul cu remorcă din direcția H spre O la km 554+650 m pe DN 1, într-o curbă deosebit de periculoasă a pătruns cu remorca pe contrasens și a acroșat autoturismul Peuget condus de partea civilă I care a fost proiectat în albia unui râu și a fost distrus în întregime, în accident partea vătămată suferind leziuni ce au avut nevoie pentru vindecare de 90 zile de îngrijiri medicale, iar pasagerul din dreapta a decedat.
O primă critică adusă de către recurentul asigurător deciziei atacate vizează greșit obligarea inculpatului la plata sumei de 2.250 lei către partea civilă cu titlu de contravaloare supraalimentației pe perioada celor 90 zile de îngrijiri medicale, invocându-se faptul că prejudiciul a fost stabilit în mod subiectiv de către instanță, pentru că la dosar nu există nici o recomandare medicală în acest sens; critica este nefondată deoarece din declarațiile martorei (84 dosar fond), rezultă că au fost efectuate cheltuielile cu supraalimentația părții civile; pentru acordarea sumelor menționate nu este necesară opinia unui medic specialist care să recomande alimentație suplimentară, iar argumentul instanței ce a întemeiat obligarea inculpatului la aceste sume nu este unul subiectiv, ci vizează notorietatea necesitării alimentației suplimentare în cazul unei persoane ce a suferit multiple fracturi și traumatisme ce au determinat imobilizarea sa la pat și o evoluție favorabilă a stării în care se afla (49 ).
Motivul referitor la greșita acordare către partea civilă Ias umei de 2.600 lei reprezentând plata femeii pentru menaj nu este fondat, pentru că la dosar există contractul încheiat cu numita (204), angajată pentru a îngriji în prima parte a perioadei de 3 luni pe partea civilă și a face menajul, lucruri pe care aceasta nu le putea efectua singură, mai ales că avea în îngrijire un copil minor.
În ceea ce privește acordarea către aceeași parte civilă a sumei de 5.000 lei reprezentând tratamentul de recuperare și tratament, contrar celor susținute de recurent, caracterul necesar al recuperării rezultă din scrisoarea medicală aflată la dosar (57) iar faptul că a fost achitată contravaloarea tratamentului reiese din factura depusă (203) pe care este menționat bonul de casă al încasării sumei.
Suma de 1.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor distruse aflate în autoturism este dovedită cu declarațiile martorului (85) care i-a dat părții civile această sumă pentru achiziționarea din străinătate a unei videocamere și echipament sportiv și alimente, bunuri care au fost cumpărate, dar au fost distruse în accident, motiv pentru care partea civilă i-a restituit martorului cei 1.000 euro; pretinderea dovedirii achiziționării bunurilor cu chitanța este excesivă, în condițiile în care autoturismul părții civile a fost distrus integral în accident împreună cu tot ce se afla în interiorul mașinii.
Susținerea recurentului că nu este dovedită suma acordată de 8.600 euro reprezentând contravaloarea autoturismului achiziționat din străinătate este netemeinică, deoarece prețul de achiziționare rezultă din factura depusă la dosar (200), iar obligația de a solicita administrarea expertizei auto care să stabilească dacă s-a diminuat valoarea mașinii prin uzură revenea inculpatului și asigurătorului acestuia, în procesul penal instanța stabilind întinderea prejudiciului prin orice mijloc de probă, iar în privința dovedirii laturii civile operează principiul disponibilității.
Critica referitoare la acordarea prestației periodice către partea civilă pe motiv că nu a fost dovedită starea acesteia de nevoie, nu poate fi primită pentru că principiul de bază al răspunderii civile delictuale îl constituie repararea integrală a prejudiciului cauzat, astfel încât, dacă, drept urmare a producerii decesului întreținătorului familiei s-a diminuat nivelul de trai al familiei sale, respectiv a moștenitorilor, aceștia sunt îndreptățiți la repararea acestui prejudiciul.
Oricum, se observă că susținerile invocate de recurentul asigurător referitoare la acordarea tratamentului recuperator doar în ipoteza în care există prescripție medicală - în speță, la dosar există scrisoarea medicală menționată -, acordarea alimentației suplimentare doar în ipoteza existenței prescripției medicale, stabilirea valorii autovehiculului pe baza coeficientului de uzură și plata cheltuielilor cu îngrijirea pe perioada incapacității doar până la concurența salariului de bază minim brut pe economie vizează doar ipoteza stabilirii daunelor prin convenția părților astfel cum prevede Ordinul CSA nr.-/2006, or, în speță, nu a intervenit convenția acestora - caz în care nu ar mai fi fost necesară stabilirea întinderii prejudiciului de către instanță, în același timp Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este evident că nu poate impune criterii obligatorii instanței de judecată, criterii care să conducă la încălcarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat ca urmare a faptei delictuale, deoarece s-ar ajunge la ipoteza în care ordinul unui organ administrativ ar contraveni normelor Codului Civil.
Examinând recursurile declarate de părțile civile se constată că în mod greșit instanțele de fond nu au acordat despăgubiri pentru medicamentele cumpărate de partea civilă în valoare de 3.000 lei și 1.800 lei pentru masaj în primele luni de îngrijiri medicale deși acestea rezultă din declarațiile martorei (84) care a și cumpărat asemenea medicamente, precum și suma de 1.200 euro reprezentând cheltuielile de achiziționare din străinătate a autoturismului, acestea intrând de fapt în valoarea autoturismului distrus în accident și adăugându-se prețului de cumpărare a acestuia din ia, așa cum rezultă din declarațiile martorului (85).
În ceea ce privește dobânda legală aferentă sumelor în lei cuvenite părților civile se observă că repararea prejudiciului trebuie să poarte atât prejudiciului efectiv, cât și a beneficiului nerealizat, iar, în speță, repararea prejudiciului este posibilă doar prin echivalent având în vedere că, în materie extracontractuală nu este necesară punerea în întârziere a debitorului, deoarece dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri se naște din momentul săvârșirii faptului prejudiciabil, rezultă că, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, dobânda legală se cuvine din momentul producerii accidentului și nu din momentul rămânerii definitive a hotărârii penale.
Același prejudiciu ce guvernează răspunderea delictuală impunea ca soției victimei, și copilului aflat în continuarea studiilor, să le fie asigurată aceeași stare materială pe care ar fi avut-o dacă soțul, respectiv tatăl nu ar fi murit, iar prestația periodică cuvenită nu reprezintă o pensie de întreținere, ci o despăgubire civilă, prin urmare la stabilirea cuantumului nu prezintă relevanță dispozițiile din codul familiei referitoare la starea materială a întreținătorului și la starea de nevoie a întreținutului, astfel cum în mod greșit a invocat recurentul asigurător.
Prin urmare, instanțele de fond în mod eronat au stabilit despăgubirea periodică în funcție de criteriul salariului minim pe economie și în cotele de 33% respectiv 20% prevăzute de art.41 și art.94 fam. Așa fiind, trebuie avute în vedere sumele pe care victima decedată le aloca soției și fiicei sale, acestea fiind, potrivit declarației martorului (108), de 1.000 euro, însă ținând seama de posibilitatea practică a victimelor de a realiza un venit lunar constant net de 200 euro, Curtea apreciază că suma mai apropiată de realitate este cea de 800 euro, ținând seama de natura comerțului cu autoturisme aduse din străinătate precum și de împrejurarea că victima nu putea efectua acest gen de comerț tot timpul anului, fără pauză.
Așa fiind, Curtea, va obliga pe inculpat la plata prestațiilor lunare de 500 euro față de soția victimei, până la încetarea stării de nevoie - astfel cum aceasta a solicitat și 300 euro față de fiica acestuia, în ultimul caz până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
În ce privește aplicarea daunelor ocazionate părților civile este de observat că stabilirea acestora într-un cuantum de 25.000 lei, pentru partea civilă I, de 40.000 lei pentru și de câte 45.000 lei pentru cei doi copii ai victimei nu reflectă suferințele pricinuite părții civile T I, produse ca urmare a traumatismelor și fracturilor survenite în accident, a intervențiilor chirurgicale, a celor din perioada de recuperare și cel ocazionat de schimbarea radicală a modului acestuia de viață, după cum nu reflectă nici suferințele soției și a celor doi copii pricinuite de moartea victimei.
Așa fiind, Curtea va restabili daunele morale în cuantum de 80.000 euro pentru partea civilă T și de câte 100.000 euro către partea civilă, și, sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective.
De asemenea, Curtea va obliga inculpatul să plătească părții civile T suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare din apel și recurs reprezentând onorariul apărătorului ales (54 dosar recurs, 80 dosar apel), iar pentru partea civilă suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare în apel.
La examinarea cauzei, Curtea nu a constatat alte cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Așa fiind, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul părților civile.
În baza art.38515pc.1 lit.b pr.pen. pentru motivele arătate va respinge ca nefondat recursul asigurătorului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga recurentul asigurător la plata cheltuielilor judiciare din recurs avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părtile civile I.în CNB -dul 21 2. nr.135, -.66, și toți cu.în C N-, blo.P4,.30, împotriva deciziei penale nr. 216 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Huedin, sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în această limită:
In baza art. 14, 346 Cod proc.penală, rap. la art. 998 Cod civil, obligă pe inculpatul -, cu.ales în H str.- nr.3 jud.C, la plata următoarelor despăgubiri:
- către partea civilă I, suma de 15.650 lei cu dobânda legală de la data de 9 mai 2007 până la data plății efective și suma de 90.800 euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, din care 80.000 euro cu titlu de daune morale;
- către partea civilă, suma de 16.776 lei, daune materiale, cu dobânda legală de la data de 9 mai 2007 până la data plății efective și la suma de 2.100 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății; suma de 500 euro lunar sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății cu titlu de despăgubiri periodice în favoarea părții civile, începând cu data de 9 mai 2007 și până la încetarea stării de nevoie;
- către partea civilă, suma de 300 euro lunar sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 9 mai 2007 și până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 25 ani (3 martie 2010);
- câte 100.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății către părțile civile, și, cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul să achite părții civile, suma de 2500 lei, cheltuieli judiciare neacordare în apel și recurs.
Obligă inculpatul să achite părții civile, suma de 1000 lei cheltuieli judiciare neacordate în apel.
Constată că asigurătorul de răspundere civilă, Societatea de Asigurare " " AG din ia, prin nominalizat Carte " INTERNATIONAL - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE" răspunde de plata sumelor datorate părților civile, în limita contractului de asigurare.
2. Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă, Societatea de Asigurare " " AG din ia, prin nominalizat Carte " INTERNATIONAL - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE" cu sediul în B-,.8A,.4,.I,.19-20, sector 4, împotriva aceleași decizii penale.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat.
Obligă pe asigurător să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
-
RED.VC/MB
04.12.09/12 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
