Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 709/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 709
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recurilor declarate de inculpatul și asigurătorul SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE ASTRA SA-SUCURSALA I, împotriva deciziei penale nr. 59/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă (art.178 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2009. susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 3.11.2009, apoi pentru azi 10.11.2009.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 1887/12.06.2008 a Judecătoriei Iași, în baza art.11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul -, fără antecedente penale pentru fapta de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.000 Euro reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata unei prestații periodice în favoarea minorului - de câte 275,26 euro lunar.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
La data de 30.12.2006, autoutilitara marca Opel Combo, înmatriculată cu nr. IȘ-05-, condusă de - se deplasa pe DN 28, în direcția - La un moment dat, în timpul deplasării a observat pe partea dreaptă un moped marca "Aprilia" ce se deplasa în același sens de mers, condus de victima. Deoarece din sens opus nu se deplasa nici un vehicul - s-a angajat în depășirea mopedului, a semnalizat și în timpul manevrei de depășire a virat brusc la stânga, impactul dintre cei doi fiind inevitabil.
Raportul de expertiză criminalistică concluzionează că inculpatul - putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 79 km/, însă pe sectorul de drum respectiv nu existau restricții sau alte motive de reducere a vitezei la valoarea de 79 km/, iar conducătorul mopedului, se deplasa regulamentar anterior efectuării virajului câtre stânga.
Se observă că și la viteza de 90 km/ accidentul tot ar fi avut loc, depășirea vitezei maxim legal admise cu 1 km/ neavând legătură de cauzalitate cu producerea accidentului.
Procesul-verbal de cercetare la locul accidentului atestă că pe DN 28 (drumul național pe care s-a produs impactul) circulația se desfășura în ambele sensuri, pe fiecare sens de mers exista câte o bandă de circulație, sensurile de mers fiind delimitate de marcaj longitudinal simplu discontinuu.
Suprafața carosabilă era dinasfalt curat,lățimea totală de 7,00 metri; în momentul ajungerii organelor de poliție la locul producerii accidentului, partea carosabilăera uscată, timpul, cerul senin, vizibilitate foarte bună.Toate aceste elemente au permis inculpatului să se deplaseze pe DN 28 cu viteza de 101 km/, aspecte la care se adaugă aceea că din sens opus nu se deplasau alte autovehicule, iar mopedul condus de victimă se deplasa pe partea dreaptă, fără a semnaliza intenția de a vira la stânga în momentul deplasării.
, conform reglementărilor este vehicul (art. 6 alin. 1 pct. 6 din nr. 195/2002) și se supune obligațiilor impuse de Codul Rutier. Atunci când a virat brusc spre stânga nu s-a asigurat, deși, conform art. 54 alin. 1 din nr.OG195/2002, conducătorulvehicululuicare execută o manevră de schimbarea direcției de mers- sau devirare-spre stânga-este obligatsă semnalizeze din timp șisă se asigurecă o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Mai mult decât atât, victima, nu purta echipament corespunzător, și anume casca de protecție, element reținut și de expertul criminalist ce arată în expertiză că numitul putea cu siguranță preveni producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat temeinic, dacă s-ar fi asigurat temeinic înainte de a pătrunde pe contrasens cu intenția de a vira la stânga și dacă numitul ar fi purtat cască de protecție.
Din acestea rezultă că în mod obiectiv inculpatul - nu putea preveni producerea evenimentului rutier (circula pe un asfalt curat, carosabil uscat, timp, vizibilitate foarte bună, a efectuat manevra de depășire corect, a semnalizat intenția de a depăși; conducătorul mopedului nu a semnalizat în vreun fel schimbarea direcției de mers, iar - s-a angajat în depășire.
Din punct de vedere al criteriului subiectiv, culpa este clasificată în două modalități: culpa cu prevedere și culpa simplă. În cazul culpei cu prevedere făptuitorul nu numai că nu acceptă producerea rezultatului, dar chiar îl exclude, fiind convins că rezultatul nu se va produce. Convingerea sa greșită trebuie să se întemeieze pe anumite date ale realității (calități personale, împrejurări de fapt). Dacă în neproducerea rezultatului vătămător s-ar întemeia pe o întâmplare, pe un eveniment care ar putea să se producă (a virat stânga brusc, fără să semnalizeze și fără să se asigure), nu ar mai fi vorba de culpă, ci de intenție indirectă, fiindcă o astfel de atitudine echivalează cu acceptarea de către făptuitor a riscului producerii rezultatului.
Dar în speță este vorba de infracțiunea de "ucidere din culpă", care în mod obligatoriu se realizează sub una din modalitățile culpei.
Pentru existența culpei simple trebuie verificată existența posibilității reale subiective a făptuitorului, în momentul și în condițiile săvârșirii faptei, de a prevedea rezultatul. În acest scop se și va ține seama de toate particularitățile psiho - fizice, intelectuale, de experiență de viață și de pregătirea făptuitorului. Inculpatul - nu putea, în limitele posibilităților sale (drum liber, carosabil uscat, timp, fără precipitații atmosferice având în vedere ziua producerii evenimentului - 30.12.2006, nu circula nimeni din sens contrar, a semnalizat intenția de a depăși și s-a angajat în depășire, iar conducătorul mopedului ce se deplasa în același sens și care nu a semnalizat în nici un fel intenția de a schimba direcția de mers) să prevadă rezultatul faptei sale, oricâtă diligență ar fi depus, și aceasta nu datorită faptului că rezultatul ar fi fost imprevizibil ci imposibilității subiective a inculpatului de a-l prevedea.
Pentru acestea, instanța, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă", conform art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, deoarece instanța a apreciat că nu se poate reține în atitudinea inculpatului o culpă în conducerea autoturismului pe drumurile publice. A dat dovadă prin conduita adoptată că a luat toate măsurile privind circulația pe drumurile publice, pentru a se deplasa în siguranță, atât pentru el, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
Mai mult decât atât, aceste obligații de a se deplasa în siguranță, le au și ceilalți participanți la trafic, obligații pe care victima nu le-a respectat (se deplasa pe drumurile publice fără echipament de protecție și nu a semnalizat schimbarea direcției de mers).
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a aplicat disp. art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, care prevăd că atunci când achitarea s-a pronunțat pentru că s-a constatat că lipsește vreunul din elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei, conform legii civile.
, în calitate de fiică a victimei, a declarat că dorește suma de 30.000 euro daune morale; 500 euro reprezentând contravaloarea scuterului și a transportului scuterului din Italia în România,și pensie de întreținere pentru ea și fratele său -.
Pentru suma de 500 euro reprezentând contravaloarea scuterului și a transportului acestuia din Italia în România, partea vătămată a depus la dosar (filele 65, 66 dosar cercetare judecătorească) două acte în limba italiană, cu care se presupune de instanță că se dorește a dovedi aceste afirmații. Aceste acte indică, pe unul dintre ele, numele de și cel al lui, și pe celălalt numele unei unități bancare.
Atât timp cât aceste acte nu sunt traduse în limba română, limba în care se derulează procesul penal, instanța nu poate presupune că ele privesc contravaloarea scuterului, iar celelalte mențiuni de pe actul existent la fila 65 nu pot fi traduse, cu atât mai mult cu cât atunci când se solicită o sumă de bani reprezentarea scriptică trebuie să fie clară, concretă și lizibilă în acte (în limba română). Nu se contestă plata unei asemenea sume, ci doar se apreciază că sunt două documente în limba italiană ce nu pot fi traduse de instanță și nici asimilate susținerilor părții vătămate.
Pentru calculul pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere, de această dată, contribuția lunară a victimei (filele 67 și 68 dosar cercetare judecătorească) și xerocopia certificatului de naștere al minorului - (fila 69 dosar cercetare judecătorească).
Deși instanța a pus în vedere apărătorului părții vătămate și acesteia să aducă o dovadă că e studentă, partea vătămată neconformându-se acestei solicitări, raportat la simpla susținere a părții vătămate că e studentă, instanța nu i-a putut determina pensia de întreținere.
Soluționarea laturii civile se face conform regulilor dreptului civil, iar în materia stabilirii pensiei de întreținere este obligatoriu a face dovada continuării studiilor de către partea vătămată, a faptului că este studentă, în ce an și la ce facultate și tot prin raportare la dispozițiile Codului Familiei, materia ce reglementează stabilirea pensiei de întreținere,prin aplicarea cotei de o treime din venitul realizat de tată, s-a determinat suma de 275,26 euro/lună, sumă pe care va trebui inculpatul să o achite minorului -, până la împlinirea de către acesta din urmă a vârstei de 18 ani, și după aceea până la împlinirea vârstei de 25 ani, doar dacă face dovada continuării studiilor.
Suma de 30.000 euro solicitată ca daune morale - instanța a avut în vedere că inculpatul - a achitat deja părții vătămate suma de 4.000 euro, sumă confirmată de martorii audiați în latura civilă. Această sumă a fost plătită de soacra inculpatului - și nici în prezent nu este restituită de către inculpat, iar soția victimei și mama părții vătămate a dat declarație că nu mai are nici o pretenție de la inculpat.
Partea vătămată a susținut în cuvântul pe fondul cauzei că nimic nu-i poate aduce tatăl înapoi, iar moartea tatălui său nu poate fi cuantificată, și, cu toate acestea, dorește ca inculpatul să-i plătească această sumă de bani și a amenințat-o pe soacra inculpatului, că dacă nu-i dă 20.000 euro îi dă în judecată.
și tragedia rezultate dintr-un eveniment rutier nu pot constitui motiv de îmbogățire fără just temei; persoanele responsabile de rezultatul produs fiind obligate să achite o sumă de bani ce va fi contestată de victime, deoarece nu se poate stabili valoarea unei asemenea tragedii, pierderea este ireparabilă, iar inculpatul (în speță) a despăgubit victimele în măsura posibilităților sale financiare. Inculpatul în prezent nu mai lucrează, soția este asistentă medicală, are doi copii minori, iar obligarea inculpatului la plata unei sume foarte mari de bani pentru posibilitățile sale cauzează un prejudiciu copiilor săi. Pentru a se crea un echilibru între copii inculpatului, ce au în continuare nevoie de educație și creștere, și copii victimei, care sunt lipsiți de iubirea și ocrotirea unui părinte, instanța a apreciat (neexistând criterii obiective, clare, de determinare) că inculpatul - să achite suma de 3.000 euro, câte 1.000 euro pentru fiecare din cele trei părți vătămate -, și -. Instanța consideră că această sumă este o acoperire echitabilă a suferinței cauzată familiei victimei, prin raportarea la contribuția anterioară a inculpatului (a achitat 4.000 euro) și a condițiilor în care a avut loc evenimentul rutier.
A obligat inculpatul - la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, părțile civile și -, inculpatul -, - Reasigurare ASTRA A - Sucursala I și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță apreciind ca incorectă, în latura penală a cauzei, soluția de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " ucidere din culpă" prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, din perspectiva încălcării de către acesta a regulilor de circulație, respectiv a vitezei maxim admise în interiorul loc., județul I, inculpatul circulând la momentul producerii accidentului cu o viteză de 101 km și a împrejurării că accidentul putea fi evitat de inculpat dacă acesta circula cu o viteză de cel mult 79 km./, precum și cea, din latura civilă a cauzei, referitoare la greșita soluție de admitere a acțiunii civile formulată de către partea vătămată care însă nu a fost introdusă niciodată în prezenta cauză în calitate de parte civilă și nici nu a fost citată în nume propriu ci doar în calitate de reprezentant al minorului.
În motivarea apelului său inculpatul - și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a laturii civile a cauzei, arătând că în mod greșit instanța de fond, față de soluția pronunțată în latura penală a cauzei, unde a constatat lipsa vinovăției cerute de lege pentru antrenarea răspunderii sale penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, a dispus obligarea sa la plata de despăgubiri civile precum si caracterul neîntemeiat al solutiei de obligare a sa la plata de despăgubiri civile soției victimei, numitei, în condițiile în care aceasta a declarat în cursul urmăririi penale că nu mai are nici o pretenție financiară de la inculpat, după ce primise de la acesta suma de 4000 euro.
Precizează inculpatul - apelant în cuprinsul acelorași considerente, că nu s-au produs dovezi cu privire la sumele trimise de victimă în țară pentru întreținerea familiei sale și că, în mod greșit, instanța nu a antrenat răspunderea civilă a asiguratorului - Reasigurare ASTRA SA - Sucursala I pentru plata despăgubirilor datorate de inculpat părții civile.
Cu prilejul susținerii orale a concluziilor pe fondul cauzei, părțile civile și au solicitat instanței de control judiciar pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " ucidere din culpă" iar în latura civilă majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul să le plătească copiilor victimei.
Prin decizia penală nr. 59/9 februarie 2009, Tribunalul Iașia admis apelurile procurorului, părților civile și a inculpatului, a desființat sentința în latura penală și civilă și rejudecând a condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a interzis exercitarea drepturilor enumerate la art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal executarea pedepsei accesorii a fost suspendată.
A fost obligat inculpatul să plătească părților civile și câte 5000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească acelorași părți civile câte 17.586 lei reprezentând prestație periodică calculată de la decesul victimei până la pronunțarea deciziei și câte 860 lei lunar până la majoratul fiecăruia sau până la terminarea studiilor.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1075 lei către, sumă ce reprezintă J din valoarea ciclomotorului avariat.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de pentru.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de asigurator.
S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt dar a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legale atât în latura civilă cât și în latura penală.
Reține tribunalul că la momentul producerii acestui accident inculpatul circula cu o viteză de 101 km/, cu 51 km/ mai mult decât viteza permisă de lege, în condițiile în care acesta s-a produs în interiorulloc.,-conf. atât planșei fotografice aflată la fila 44 dosar de urmărire penală dar și a procesului - verbal întocmit de inspectori din cadrul Serviciului Poliției Rutiere I, 8 aflat la fila 41 dosarului de urmărire penală care, procedând la fixarea locului accidentului au constatat că acesta este situat în interiorul loc. județul I unde viteza maximă admisă este de 50 km/
Mai mult, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 65/ 24.04.2007 efectuat în cursul urmăririi penale ( filele 38-40 ) se reține că inculpatul - putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 79 km/., aspect care, coroborat cu cel constatat anterior, referitor la depășirea vitezei legale maxim admise, relevă fără echivoc culpa concurentă a inculpatului - la producerea accidentului mortal produs în ziua de 30.12.2006, pe care instanța a apreciat-o ca fiind egală cu cea a victimei, culpabilă că nu s- asigurat temeinic atunci când și-a materializat intenția de a vira la stânga și nu a purtat cască de protecție.
Ca urmare a acestei concluzii, care se desprinde fără echivoc în urma unei analize complete și obiective a probelor administrate, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. și ped. de disp. art. 178 al. 2 Cod penal, ale cărui elemente constitutive sunt întrunite în totalitate în prezenta cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a ținut seama de toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și a situa pedeapsa la nivelul minimului special prevăzut de legea penală pentru această infracțiune, respectiv de 2 (doi) ani închisoare, această pedeapsă fiind în măsură a asigura rolul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii de noi infracțiuni.
Constatând ca îndeplinite toate condițiile necesare suspendării condiționate a executării pedepsei instanța a dat aplicabilitate disp. art. 81 și respectiv art. 82 și 83 Cod penal.
Cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, constând în interzicerea exercitării drepturilor de a alege si de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, ori de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, față de rațiunea pentru care s-a dispus îngrădirea acestora se explică prin vădita incompatibilitate dintre starea de persoană condamnată aflată în executarea unei pedepse privative de libertate și exigențele cerute pentru reprezentarea sau slujirea interesului public, s-au interzis exercitarea drepturilor enumerat la art. 64 lit. "a și b" Cod penal.
În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale instanța a suspendat și executarea pedepsei accesorie.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile cauzei, instanța a apreciat ca fiind întemeiată critica Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și a inculpatului - referitoare la greșita obligare a acestuia la plata de despăgubiri civile soției victimei care nu a figurat în nume propriu ca parte civilă în cauză și nici nu a fost citată în această calitate, Tribunalul urmând a dispune, în consecință, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a inculpatului la plata de daune morale către.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile și apreciază tribunalul ca insuficiente sumele de bani la plata cărora a fost obligat inculpatul de către instanța de fond - respectiv de câte 1000 euro pentru fiecare copil - urmând a dispune majorarea acestora cu câte 180 euro pentru fiecare, inculpatul urmând să le plătească celor doi copii ai victimei echivalentul în lei ( RON ) de aceste sume, respectiv câte 5000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale, aceste despăgubiri fiind în măsură a asigura, pe lângă celelalte măsuri ce urmează a fi luate atât în latura penală dar și în cea civilă a cauzei, o justă și echitabilă reparație morală.
Constatând că nu sunt incidente dispozițiile care reglementează regimul pensiei de întreținere instanța, în baza veniturilor realizate de victimă cât timp a lucrat în Italia în perioada 1.03.2006 - 31-12-2006, conform fișei de lichidare a angajatorului Societatea din decembrie 2006 potrivit căreia acesta realiza un venit net de 1651, 57 euro, reținând și contribuția inculpatului de 50% la producerea accidentului, a dispus obligarea acestuia la plata unei prestații periodice lunare în sumă de câte 200 euro pentru fiecare copil (aproximativ 860 lei), începând cu data pronunțării decizii și până la majoratul minorului și respectiv terminarea studiilor de către partea civilă, aceasta depunând în fața instanței de apel dovada că se află în continuarea studiilor universitare. De asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata unei sume globale, pentru fiecare copil al victimei, aferentă perioadei scurse de la momentul intervenirii decesului acesteia și până la momentul pronunțării hotărâri, cu titlu de despăgubiri, acordate în baza acelorași considerente pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice bănești în favoarea copiilor victimei, respectiv a lipsei mijloacelor bănești necesare întreținerii acestora și care până la momentul decesului victimei au fost acordate de către acesta.
Cu privire la cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata ciclomotorului avariat în urma accidentului, constată că în fața instanței de control judiciar s-au produs dovezi cu privire la contravaloarea acestuia, respectiv de 500 euro, potrivit înscrisului depus de către această parte civilă la dosar, inculpatul - a fost obligat la plata unei doimi din această sumă, proporțională cu întinderea culpei sale.
Motivele care au stat la baza hotărârii de antrenare a răspunderii unice a inculpatului la plata acestor despăgubiri si de înlăturare a cererii privind impunerea acestora asiguratorului de răspundere civilă au fost cele reținute din perspectiva lipsei calității de parte in prezenta cauză a asiguratorului C Reasigurare ASTRA A - Sucursala I, neputând fi antrenată răspunderea civilă contractuală a acestuia intr-un proces penal unde acordarea despăgubirilor civile se realizează numai in condițiile întrunirii cumulative a unei răspunderi civile delictuale, citarea asiguratorului in procesul penal făcându-se doar pentru rațiuni de opozabilitate si eficientizarea procedurii de punere in executare a unei hotărâri penale definitive, când propriu-zis devine certă si exigibilă creanța părții civile iar culpa inculpatului, totală ori parțială, reținută de asemenea definitiv, dispozițiile art.57 ale Legii nr.136/1995 privind asigurările din România, referitoare la acțiunea directă a persoanei care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulație îndreptată împotriva asiguratorului, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, fiind posibilă doar in cazul situația unui proces civil (astfel nici nu s-ar justifica cerința imperativă de citare a persoanei culpabile in procesul in care terțul păgubit si asiguratorul sunt părți principale) insă, nu si penal, unde latura civilă a procesului penal nu poate fi soluționată in raport cu o persoană juridică care nu are calitatea de parte in procesul penal si a cărei răspundere, contractuală de altfel, nu poate fi antrenată in mod direct, corectă fiind doar varianta reținerii răspunderii civile delictuale a persoane cu privire la care s-a constatat vinovăția in latura penală a cauzei.
Cu privire la apelul formulat de către asiguratorul C Reasigurare ASTRA A - Sucursala I apreciază instanța, din perspectiva hotărârii pronunțate de către prima instanță care nu a dispus în nici o modalitate antrenarea răspunderii civile a acesteia, lipsa de obiect acestuia, aspect care, transpus în procesul penal, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat.
În termen, hotărârea a fost recurată de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel este prea mare față de împrejurările în care s-a con sumat fapta, de conduita ulterioară, de stăruința depusă pentru acoperirea prejudiciului, de interesul pe care l-a manifestat pentru întreținerea familiei victimei, de urmările care s-au resimțit în propria viață.
În latura civilă a cauzei inculpatul susține că instanța de apel a agravat răspunderea civilă în sensul că s-au acordat daune morale în propriul apel mai mult decât acordase prima instanță, că nu s-a scăzut suma de 4000 euro acordată de inculpat părții civile, că în această sumă este inclusă și prestația periodică pentru minori, că față de veniturile pe care le realiza victima și imposibilitatea stabilirii sumei cu care aceasta contribuia la întreținerea minorilor, suma acordată cu titlu de prestație periodică este prea mare, că față de pensia de urmaș pe care au obținut-o descendeții prestația periodică trebuie diminuată.
Mai susține recurentul că în mod nelegal la plata despăgubirilor nu a fost obligat asiguratorul, conform cu dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995.
Hotărârea instanței de apel a fost recurată și de asigurător, Societatea de -Reasigurare ASTRA -Sucursala I, fără a preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Recursul formulat de inculpat este întemeiat în critica care privește neobligarea asiguratorului la despăgubiri.
Instanța de apel a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege.
Conduita ulterioară a inculpatului și împrejurările în care s-a consumat fapta, culpa victimei, au fost avute în vedere și au justificat cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.
Majorarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul de instanța de apel s-a făcut având în vedere dispozițiile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, dispoziții care obligau instanța să examineze cauza în raport de toate aspectele de fapt și de drept în apelul părților civile.
Nu se poate reține că în suma plătită de o rudă a inculpatului soției victimei, este inclusă și prestația periodică la care erau îndreptățiți copiii victimei.
Suma plătită în cursul urmăririi penale părții civile, nu a fost acordată cu acest titlu ci a reprezentat contravaloarea cheltuielilor cu înmormântarea victimei, cheltuieli pe care părțile civile nu le-au mai solicitat în cursul judecății.
Prestația periodică acordată de instanța de apel urmașilor victimei a fost stabilită în raport de veniturile pe care aceasta le realiza, de contribuția pe care ar fi putut să o aducă pentru ca aceștia să ducă o viață conform cu aptitudinile lor.
La stabilirea prestației periodice s-a avut în vedere și pensia de urmaș stabilită în favoarea celor doi copii, suma acordată nu este exagerată în raport de contribuția pe care victima ar fi putut să o aducă.
Nu trebuie scăzut din suma acordată de instanța de apel cuantumul pensiilor de urmaș întrucât la stabilirea prestației periodice nu se au în vedere numai veniturile victimei ci întreaga contribuție adusă de aceasta la o viață conformă cu vârsta și preocupările urmașilor.
Cuantumul sumelor acordate, câte 860 lei lunar, acordate până la încetarea stării de nevoie a celor doi urmași ai victimei a fost corect stabilit.
Dacă avem în vedere că latura civilă a unui proces penal se soluționează și în raport de normele de drept civil procesual și material, în raport și de dispozițiile art. 49 și urm. din Legea nr.136/1995, prejudiciul cauzat părților civile trebuie acoperit de asigurator.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane urmare a unor vătămări corporale ori deces cauzate prin accidente de vehicule.
Din interpretarea dispozițiilor art. 50, art. 54 și art.55 din Legea nr. 136/1995 rezultă fără echivoc că asigurătorul acordă despăgubiri direct persoanelor păgubite.
Răspunderea asigurătorului este o răspundere legală care are la bază contractul de asigurare dintre asigurat (inculpatul din cauză) și asigurator, întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 136/1995.
Simpla calitate procesuală în procesele penale de "asigurator" este suficient pentru a stabili direct obligația de desdăunare a persoanelor îndreptățite.
Acordarea despăgubirilor direct terților păgubiți de către asigurator este susținută și de logica unor situații de fapt cum ar fi acelea când însuși asiguratorul decedează în cazul unor accidente de vehicule.
În cazul când despăgubirea se stabilește prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule, se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, potrivit art. 54 din Legea 136/1995.
Principiul răspunderii civile a asiguratorului este cel al răspunderii pentru fapta altuia sinonim cu răspunderea comitenților pentru fapte delictuale ori penale ale prepușilor.
Suma acordată cu titlu de despăgubiri (daune, daune morale și prtestație periodică) părților civile în cauza de față nu depășesc suma maximă stabilită prin Ordinul nr. 3108/2002, fiind chiar sub limita minimă.
Pentru aceste motive în baza art. 38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală recursul inculpatului va fi admis și casând în parte latura civilă decizia recurată, va fi obligat asiguratorul la plata despăgubirilor civile așa cum au fost stabilite în folosul celor două părți civile.
Față de lipsa motivelor de recurs ale asiguratorului, constatând că nu există aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerație din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul formulat de Societatea de -Reasigurare ASTRA SA - Sucursala I va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 102 alin. 2 și 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 59/09.02.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o casează în parte în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile (daune materiale către, daune morale către și, prestație periodică către aceleași părți civile) și dispune obligarea asigurătorului SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA - SUCURSALA I, la plata acestor sume, așa cum au fost stabilite de instanța de apel.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
II. Respinge ca nefondat recursul formulat de asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA - SUCURSALA I împotriva aceleiași decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Obligă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA - SUCURSALA I să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
