Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 723/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.723
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mărăcineanu Vasile
JUDECĂTOR 3: Florentin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul - domiciliat în P, -, nr. 10, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei penale nr.109/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care intimați în cauză fiind parte responsabilă civilmente, 94 cu sediul în com., Cod poștal -, Județ P, partea vătămată domiciliată în B, sector 2, nr. 19,. A,. 2, Cod poștal -,partea civilă, ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ cu sediul în Târgoviște, B- -, - 1, Cod poștal -, Județ D și SPITALUL CLINIC DE URGENTA B cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 8, Cod poștal -
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns apărătorul său ales
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentul - inculpat, avocat având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat -, arată că în principal recurentul inculpatului vizează o problemă de legalitate care are un efect nu numai formal ci pe fondul cauzei poate genera situații deosebite.
Precizează că inculpatul a susținut că partea responsabilă civilmente este - SRL și nu - -, și insistă pe această situație întrucât în situația în care acest aspect va fi încălcat recurentul- inculpat va avea o situație mult mai grea decât cea de la fond. Inculpatul la momentul producerii accidentului conducea un autoturism proprietatea - SRL, care era asigurată de către această societate la. Raportul dintre - SRL și - - este unul legal și în baza căruia se poate obține o dezdăunare. Menționează de asemenea că instanța de apel a scos din cauză - 94 SRL însă nu a acceptat ca parte responsabilă civilmente este - SRL, unde inculpatul era administrator și în cadrul căreia avea calitate de director, astfel că nici nu a trimis cauza spre rejudecare în contradictoriu cu adevărata parte responsabilă civilmente, cum era corect. Dacă se menține această situație societatea de asigurare poate oricând să refuze plata asigurării sau chiar dacă acceptă plata va formula o acțiune în regres față de inculpat, întrucât nu a avut nici o relație de asigurare nici cu - 94 SRL nici cu inculpatul.
Se arată totodată că inculpatului i s-a creat o situație mai gravă decât la fond, atât la instanța de fond cât și la apel, inculpatul a făcut dovada că la momentul producerii accidentului se afla într-o deplasare ordonată, pentru - SRL și cu mașina - SRL astfel că singura parte responsabilă civilmente este - SRL.
Al doilea motive de recurs vizează vinovăția inculpatului - recurent, a susținut și susține că din actele dosarului rezultă un caz fortuit prev. de art. 47 Cod penal, respectiv partea vătămată se deplasa pe șosea și a intrat brusc în fața inculpatului care l-a lovit și ulterior ca urmare a traumatismelor suferite după cca. 30 de zile, partea vătămată a decedat.
Apărătorul recurentului - inculpat precizează că insistă în primul motiv de recurs astfel încât solicită admiterea recursului, potrivit motivelor invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri arată că apelul inculpatului a fost respins ca tardiv formulat, de către instanța de apel, cu depășirea termenului legal de 10 zile, în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul inculpatului, împrejurare față de care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Atâta vreme cât apelul inculpatului a fost respins ca tardiv, nu se poate vorbi de o agravare a situației acestuia în propria cale de atac.
Apărătorul recurentului - inculpat arată că nu s-a contestat tardivitatea dar prin hotărârea instanței de apel, prin înlăturarea unei părți responsabile civilmente i s-a modificat situația iar recurentul - inculpat era îndreptățit să formuleze cale de atac împotriva acestei hotărârii.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 308 /21.12.2007 a Judecătoriei Găești, în baza disp. art. 178 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea disp. art 74 și 76 alin. 1 lit. d cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului -, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 81 și 82 cod penal executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare iar în conformitate cu disp. art. 359 cod pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza disp. art. 346 cod pr.penală rap.la disp. art. 14 cod pr.penală și 998 - 999 cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă, exercitată alăturat celei penale, formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - 94 SRL și alături de asigurătorul - Românească -, să plătească acesteia suma de 20.439,6 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă.
În baza disp. art. 191 alin. 1 cod pr.penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - 94 SRL și la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că:
Prin rechizitoriul din 14.07.2006 întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești în dosarul nr. 980/P/2006, înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 178 alin. 1 și 2 cod penal.
S-a reținut că la 14.07.2006, inculpatul, administrator al firmelor - 94 SRL P și - SRL se deplasa în interes de serviciu pe DN 7 în direcția P - Pitești, cu autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare -, la volanul căruia se afla, (aparținând - SRL ). Pe raza orașului G, pe strada - - s-a angajat în depășirea unui biciclist care se deplasa în același sens, în condiții de nesiguranță pentru traficul rutier și întrucât nu a păstrat distanța regulamentară față de acesta, a acroșat cu partea dreaptă axul roții spate a bicicletei și cu oglinda retrovizoare dreapta, spatele biciclistului, pe care l-a proiectat pe bordura de delimitare a carosabilului, în direcția de deplasare.
Urmare impactului a rezultat vătămarea corporală gravă a victimei identificată ca fiind, care a fost transportată inițial la Spitalul și ulterior, la aceeași dată, la Spitalul Clinic de Urgență B, cu diagnosticul traumatism cerebral, traumatism toracic abdominal cu hemoperitoneu, unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale, la 01.08.2006 intervenind decesul acesteia.
S-a mai precizat în actul de sesizare că, potrivit raportului medico - legal de necropsie nr. 9882/2007 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, leziunile traumatice suferite putându-se produce prin lovire cu și de corp dur plan, posibil în condițiile unui accident rutier, între leziunile traumatice și cauza medicală a decesului existând o legătură de cauzalitate directă.
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză s-a stabilit că în producerea accidentului culpa a aparținut atât inculpatului, cât și victimei, care a circulat pe drumurile publice în condiții de pericol pentru securitatea traficului, încălcând disp. art 35 și 41 din OUG nr. 195/2002 și art. 1 și 129 din HG nr. 85/2003.
S-a concluzionat că fapta inculpatului, care în ziua de 14.07.2006, a produs din culpă un accident de circulație soldat cu decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de disp. art. 178 alin. 1 și 2 cod penal, mijloacele de probă reținute fiind procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de expertiză tehnică auto, raportul medico legal de necropsie și declarațiile inculpatului.
victimei, a declarat că a primit de la inculpat suma de 4000 lei, motiv pentru care nu se mai constituie parte civilă.
Spitalul Clinic de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 27.252,81 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru pacientul, internat în această unitate în perioada 14.07.2006 - 01.08.2006 (conform foii de observație nr. 26880/2006) în cadrul secției de chirurgie nr. 3.
În faza de cercetare judecătorească, inculpatul fiind audiat a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că l-a claxonat pe biciclistul care se deplasa în fața lui, nu în imediata apropiere a bordurii, ci la o distanță de 1 - 1,5 de aceasta, după care a intrat în depășire, considerând că are suficient spațiu și că nu va depăși axul drumului.
A mai declarat de asemenea că s-a interesat de evoluția victimei pe perioada internării în spital, după intervenirea decesului sprijinind-o pe sora acestuia la efectuarea înmormântării și organizarea tuturor parastaselor până la 1 an.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a stabilit că la 14.07.2006, inculpatul, inginer la - 94 SRL efectua o deplasare în interes de serviciu. În timp ce se deplasa pe DN 7 din direcția Pitești - B, la km 74 + 350 pe raza orașului G, aflându-se la volanul autoturismului marca Skoda cu număr de înmatriculare -, proprietatea - SRL, s-a angajat în depășirea victimei care se deplasa pe bicicletă pe carosabil, la o distanță de minim 1,5 pe bordura din dreapta în aceeași direcție de sens.
În cursul manevrei, axul roții spate și pedala a bicicletei au fost acroșate cu partea dreaptă a autoturismului în zona colțului dreapta al barei de protecție față, coșul montat pe portbagaj a fost acroșat cu aripa dreapta, iar oglinda retrovizoare dreapta a autoturismului a lovit spatele biciclistului.
În urma impactului, victima a fost proiectată lateral dreapta și a căzut cu spatele de bordură, suferind mai multe leziuni fiind transportată la Spitalul și ulterior la Spitalul Clinic de Urgență B cu diagnosticul accident rutier, politraumatism, traumatism cranio-cerebral minor nivel I, traumatism toracic cu fracturi costale stângi, traumatism abdominal cu hemoperitoneu, traumatism vertebral toracal cu interesare medulară, unde a rămas internată până la 01.08.2006 când a decedat.
Potrivit raportului medico legal de necropsie nr. A 31181/2006 s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, între leziunile traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, în condițiile unui accident rutier și cauza medicală a decesului existând o legătură de cauzalitate directă.
Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmită în cauză, instanța a reținut că producerea accidentului a fost cauzată de culpa comună a inculpatului și a victimei, primul încălcând disp. art.35 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 1 și 150 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 85/2003 în vigoare la data producerii evenimentului rutier, iar victima - disp. art. 35 și 41 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 1 și 129 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 85/2003.
S-a reținut că fapta inculpatului care la data de 14.07.2006, orele 16,00 în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare -, proprietatea - SRL, pe DN 7 din direcția Pitești - B, la km 74+350, pe raza orașului G, str. - -, urmare a nerespectării dispozițiilor legale menționate mai sus, a produs un accident de circulație soldat cu decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de disp. art. 178 alin. 1 și 2 cod penal.
S-a apreciat că existența faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de expertiză tehnică auto, raport medico legal de necropsie nr. A- întocmit de INML Minovici B și declarațiile inculpatului date în cele două faze procesuale.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 cod penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de disp. art. 178 alin. 2 cod penal, gradul de pericol social al faptei în raport de împrejurările în care a fost săvârșită și persoana inculpatului fără antecedente penale, inginer la - 94 SRL, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului, cunoscut ca o persoană respectată, cu o ținută morală dovedită în favoarea acestuia operând ca circumstanță atenuantă atitudinea sa după decesul victimei, reglementată de art. 74 cod penal, împrejurare în care în conformitate cu disp. art. 76 alin. 1 lit. d cod penal, a redus sub minimul special pedeapsa aplicată acestuia, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 cod penal.
Totodată în baza art. 346 și 14 cod pr.penală și a disp. art. 998 - 999 cod civil, instanța a constatat că pretențiile civile formulate de către Spitalul Clinic de urgență B sunt întemeiate doar în parte, având în vedere culpa comună a inculpatului și victimei în producerea accidentului (stabilită pentru primul dintre ei în limita a 75%) - la nivelul sumei de 20.439,6 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu internarea celui accidentat în perioada 14.07. - 01.08.2006 așa după cum a atestat decontul întocmit pe baza foii de observație nr. 26880/2006, invocându-se și disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Cum la data producerii accidentului inculpatul deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - din 27.12.2005 valabilă între 01.01.2006 - 31.12.2006 încheiată cu - Românească - și era angajat al - 94 SRL, fapta fiind săvârșită în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, s-a apreciat că angajatorul, în conformitate cu art. 1000 alin. 3 cod civil răspunde în solidar cu inculpatul în vederea acoperirii prejudiciului produs, alături de asigurător, (acesta în baza art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995) pentru plata către Spitalul Clinic de Urgență Bas umei de 20.439, 6 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă iar în baza art. 191 alin. 1 și 3 cod pr.penală inculpatul a fost obligat în solidar cu - SRL (partea responsabilă civilmente) la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acesteia au declarat apel inculpatul, - Românească - și partea responsabilă civilmente - 94 SRL.
Prin decizia nr.109/9.06.2008 a Tribunalului Dâmbovițas -a respins ca tardiv apelul declarat de către inculpatul.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de către - Românescă.
A fost admis apelul declarat de către partea responsabilă civilmente - 94 SRL și s-a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că s-a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente - 94 SRL, la plata sumei de 20439, 6 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, alături de asigurător, aceasta urmând să fie suportată exclusiv de către - Românescă -.
A fost înlăturată, dispoziția privind obligarea aceleiași părți responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, care urmează să fie suportată exclusiv de către inculpat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții și - Românească - la câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul reținut următoarele:
Apelul declarat de către inculpat este tardiv.
Astfel, din încheierea de ședință din 07.12.2007 rezultă că, acesta a fost prezent la dezbateri, împrejurare în care, în conformitate cu disp. art.363 alin.2 Cod procedură penală, termenul de declarare a apelului a curs de la pronunțare, adică de la data de 21.12.2007.
Întrucât declarația de apel a fost expediată, potrivit ștampilei aplicată pe plicul aflat la pagina 7, la 16 ianuarie 2008, este evident că a fost făcută cu depășirea termenului de 10 zile, prev. de disp. art.363 alin.1 Cod procedură penală, iar pe cale de consecință, în baza disp. art.379 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de către inculpat, acesta a fost obligat în conformitate cu disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul declarat în termen de către - Românească -, cu sediul în Târgoviște, a fost apreciat ca nefondat, raportat la disp. art.371 și 378 Cod procedură penală.
Critica formulată de apelantă potrivit căreia instanța de fond ar fi obligat-o la plata integrală a sumei solicitată cu titlu de despăgubiri civile, reținută în limita a 25%, de către Spitalul Clinic de Urgență B, ignorând culpa victimei în producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală, și ulterior cu decesul acesteia, este nefondată.
În cuprinsul considerentelor s-a precizat că în proporție de 25%, culpa în producerea accidentului din 14.07.2006 revine numitului, motiv pentru care s-a procedat la reducerea cuantumului sumei pretinsă de către partea civilă, cu titlu de cheltuieli ocazionate de internarea celui accidentat, care va fi achitată de către apelantă, în limita a 75% din suma de 27.252,81 lei, în concret la 20.439,6 lei.
Reținerea unei culpe a victimei de 50% nu s-a justificat, în opinia tribunalului, în condițiile în care inculpatul, pentru care sub aspect civil răspunde asigurătorul, a încălcat mai multe dispoziții din nr.OUG195/2002 și din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, și avea, la momentul efectuării manevrei de depășire suficient spațiu pentru aor ealiza în condiții de deplină siguranță, dată fiind exigența care se cere conducătorilor auto în trafic.
S-a constatat că susținerile - Românească - sunt nefundamentate, în baza disp. art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, astfel că tribunalul a respins apelul acesteia ca nefondat iar în baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală și obligat- la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul declarat de către - - cu sediul în localitatea, jud.P s-a apreciat ca fondat și a fost admis potrivit următoarelor considerente:
Potrivit sentinței atacate, în rezolvarea acțiunii civile exercitată alăturat celei penale, inculpatul a fost obligat în solidar cu - -, alături de asigurătorul - Romnânească -, la plata către Spitalul Clinic de Urgență B, a sumei de 20.439,6 lei - cheltuieli ocazionate de internarea victimei.
De remarcat că nici Legea nr.136 din 29.12.1995 actualizată și nici Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de circulație, aprobate prin Ordinul nr.3108/2004 din 10.12.2004, nu reglementează o astfel de răspundere.
Potrivit disp. art.54 alin.2 din legea nr.136/1995 actualizată "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației", iar potrivit art.55 alin.1 din aceeași lege "despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Textele invocate mai sus reglementează în mod evident o răspundere civilă directă a asigurătorului față de terțele persoane păgubite, între care se numără și furnizorii de servicii medicale pentru persoanele cărora li se aduce atingere sănătății prin faptele altora (potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006) având obligația să repare prejudiciile cauzate în condițiile expuse.
recuperează sumele plătite drept despăgubiri, de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, doar în cele 4 cazuri reglementate de disp.art.58 din legea nr.136/1995 actualizată, între care însă nu se înscrie situația dedusă judecății.
Pe de o parte, în condițiile în care contravaloarea prejudiciului încercat de către partea civilă nu depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare stabilite potrivit art.1 din Titlul - "Nivelul primelor de asigurare, termenele de plată a acestora și limitele despăgubirilor din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule, răspunderea revine exclusiv asigurătorului.
Pe de altă parte limitele maxime ale despăgubirilor care pot fi acordate de către asigurătorii RCA, pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de circulație, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 - cazul în speță - sunt până la 200.000 lei pentru o persoană, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, motiv pentru care implicarea inculpatului sau a părții responsabile civilmente indiferent de identitatea acesteia, în suportarea lor (a plății despăgubirilor în sumă de 20.439,6 lei) este exclusă.
În opinia tribunalului,prin prisma celor ce preced, s-a apreciat întemeiată susținerea apelantei privind obligarea sa în mod greșit în solidar cu inculpatul, alături de asigurător, prin încălcarea normelor legale în materie, la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgență B, doar asigurătorul fiind cel a cărui răspundere civilă, prin efectul legii, trebuie angajată.
Cum în cauză nu s-a regăsit motivul de desființare a hotărârii prev. de disp. art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, nu s-a impus trimiterea acesteia spre rejudecare, chiar dacă ar fi fost administrate probe certe, care ar fi demonstrat că în ziua producerii accidentului, inculpatul s-a aflat într-o cursă în interes de serviciu pentru - SRL, iar nu pentru - -.
Așa fiind, în baza disp. art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de către - - și a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului în solidar cu - -, la plata sumei de 20.439,6 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, alături de asigurător, aceasta urmând să fie suportată în totalitate de către - Românească -.
Totodată, a fost înlăturată și dispoziția privind obligarea aceleiași părți responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, care urmează să fie suportată exclusiv de către inculpat, nefiind incidente în cauză disp. art.191 alin.3 Cod procedură penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, arătând în motivarea recursului că decizia este nulă absolut întrucât în cauză nu a fost îndeplinită procedura de citare cu - SRL în calitate de parte responsabilă civilmente.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se menționează că prima instanță trebuia să citeze și să oblige, în temeiul art.1000 al.3 Cod civil pe partea responsabilă civilmente - SRL, existând contract de asigurare între această societate și - și numai în raport de această societate se pot acorda daune.
Al doilea motiv de recurs îl constituie cazul de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv existența cazului fortuit prev. de art.47 Cod penal.
Examinând decizia atacată în raport de actele și lucrările dosarului Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia penală nr.109/2008 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul recurent ceea ce înseamnă că apelul apare ca și inexistent.
De altfel recurentul - inculpat nici nu contestă sentința penală a primei instanțe, criticile sale vizând decizia tribunalului.
Potrivit disp. art.3851alin.4. Cod procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prev. de art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 din Codul d e procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
În speța de față, singura modificare adusă sentinței prin decizia recurată este înlăturarea de la răspunderea civilă a - 94 SRL în solidar cu inculpatul și - - către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, precum și de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul - inculpat critică această dispoziție întrucât prin înlăturarea părții responsabile civilmente - 94 SRL i se agravează situația iar asiguratorul se va întoarce împotriva lui cu o acțiune în regres pentru recuperarea sumelor achitate părții civile. De asemenea solicită a se constata că trebuia introdusă în cauză - SRL iar nu - 94 SRL.
Din actele dosarului rezultă că autoturismul condus de inculpat și implicat în accident aparținea - SRL și avea poliță RCA încheiată cu - -.
La instanța de fond nu s-a solicitat introducerea în cauză a - SRL ca parte responsabilă civilmente ci, din greșeală a fost introdusă în cauză, în această calitate - 94 SRL, aspect îndreptat în mod corect de către tribunal prin decizia recurată.
Susținerile recurentului inculpat în sensul că în mod greșit tribunalul trebuia să constate că prima instanță nu a introdus în cauză ca parte responsabilă civilmente - SRL, nu poate fi primită în condițiile arătate.
În al doilea rând faptul că polița de asigurare era încheiată de către - SRL cu -, nu conduce la înlăturarea acestei societăți de asigurare de la plata despăgubirilor la care a fost obligată deoarece, indiferent dacă era obligată în solidar și - SRL, asigurătorul tot era obligat să răspundă conform legii pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule, lucru dispus prin decizia recurată.
Pe de altă parte, art. 55 alin.3 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, modificată și republicată, prevede că despăgubirile se plătesc de către asigurator și asiguraților, dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite (în speță partea civilă) și numai în cazurile prev. de art. 58 acestea urmează a fi recuperate de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, astfel că apare ca nefondată susținerea recurentului - inculpat în sensul că asigurătorul se va putea îndrepta cu acțiune împotriva lui, mai ales că din datele cauzei nu rezultă existența vreunei situații prev. de art. 58 din lege.
În legătură cu critica recurentului - inculpat cum că în speță a existat cazul fortuit prev. de art.47 Cod penal; Curtea constată că prin decizia tribunalului nu s-a adus nici o modificare laturii penale a cauzei, iar conform disp. art. 3851alin.4 Cod procedură penal redate mai sus, recurentul nu a declarat apel( apelul fiind tardiv ), motiv pentru care acest aspect a intrat în puterea de lucru judecat și numai poate face obiectul verificării instanței de recurs.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul - inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în P,-. jud.P, împotriva deciziei penale nr.109/2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2008.
Președinte, Judecători
- - - - - -
Grefier,
red.
Tehnored.4 ex./30.09.2008
f-- Judecătoria Găești
a-- Tribunalul Dâmbovița
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mărăcineanu Vasile, Florentin
