Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 729/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.729/

Ședința publică de la 10 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase

JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu

JUDECĂTOR 3: Adriana

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de asiguratorulINSURANCE - SUCURSALA- cu sediul în C,-, împotriva deciziei penale nr.404 din data de 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.134/p din data de 8 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.(2) Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- intimatul parte civilă G - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009, emisă de Baroul Constanța;

- pentru intimatul parte civilă, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009, emisă de Baroul Constanța;

Se constată lipsa recurentului asigurator Vienna Insurance - Sucursala C, a intimatului inculpat, a intimatelor părți civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență B, Spitalul Municipal M, Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a intimatei parte responsabilă civilmente Metal.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

Grefierul de ședință, învederează instanței că doamna avocat - desemnată din oficiu de Baroul Constanța pentru a asigura apărarea inculpatului, a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta fiind plecată din localitate.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală;

Având cuvântul, avocat pentru intimatele părți civile și G, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul intimatului inculpat și precizează totodată că în raport de faptul că recursul declarat de asiguratorul Vienna Insurance - Sucursala C nu este motivat, în cauză sunt incidente dispozițiile art.385¹⁰Cod procedură penală.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, nu se opune cererii de amânare a cauzei formulată de doamna avocat, apărătorul inculpatului.

Curtea, respinge cererea de amânare formulată de doamna avocat și lasă dosarul la a doua strigare pentru ca Baroul Constanța să desemneze un apărător în substituire.

La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- intimatul parte civilă G - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009, emisă de Baroul Constanța;

- pentru intimatul parte civilă, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009, emisă de Baroul Constanța;

- pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.5562/2009, emisă de Baroul Constanța.

Se constată lipsa recurentului asigurator Vienna Insurance - Sucursala C, a intimatelor părți civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență B, Spitalul Municipal M, Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a intimatei parte responsabilă civilmente Metal.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

Curtea, dispune rectificarea citativului întrucât, partea civilă nu a are calitatea de recurent ci de intimat, având în vedere că nu a declarat recurs.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.385¹³Cod procedură penală.

Având cuvântul, avocat pentru intimatele părți civile și G, solicită respingerea recursului declarat Vienna Insurance - Sucursala C, ca nemotivat.

Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.385¹⁰alin.(19 și (2) Cod procedură penală, întrucât recursul declarat de asiguratorul Vienna Insurance - Sucursala C nu este motivat, astfel încât, pentru acest motiv, solicită respingerea acestuia.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de asiguratorul Vienna Insurance - Sucursala C, ca nefondat și de menținere a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.

- CURTEA -

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr 134/P din 08 04 2009 pronunțată în dosarul penal nr -, Judecătoria Mangaliaa hotărât următoarele:

În baza art. 178 alin.2 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.06.1956 în loc., jud. C, domiciliat în loc., com., jud. C, cetățean român, căsătorit, studii 8 clase și școala profesională, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b și c Cod penal.

În baza art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate G infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. și c Cod penal.

În baza art. 81 alin.1 și 2 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, domiciliat în orașul -, str.-, -. A,.12, jud. C, G, domiciliat în orașul -, str.-, -. A,.12, jud. C, jud. C, și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu sediul în mun. C,-, jud.

În baza art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil admite acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal M, cu sediul în mun. M,-, jud. C, domiciliat în sat, com., jud. C, domiciliat în satul, com., jud. C, și Spitalul Clinic de Urgență -, cu sediul în B,-- 12, Sector 4.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil și la art. 49, art. 50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar, cu sediul în mun. C, str.-, - 3,. A,.5,.22, jud. C, și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE, cu sediul în B,-, sector 1, la plata către partea civilă sumei de 2915 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 8000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil și la art. 49, art. 50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă G sumei de 7000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 10000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil și la art. 49, art. 50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 48000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil și la art. 49, art. 50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă sumei de 15000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 10000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil, la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art.50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C sumei 4615 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate G, în perioada 07.12.2007-29.12.2007, a sumei de 1664 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 07.12.2007-14.12.2007 și a sumei de 4752 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 07.12.2007-18.12.2007.

În baza art. 998 raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil, la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art.50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă Spitalul Municipal M sumei de 7670 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 11.01.2007-09.02.2007, 13.02.2007-26.02.2007 și 08.05.2007-25.05.2007.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 1169 Cod civil respinge ca nefondate celelalte pretenții formulate de părțile civile, G și Spitalul Clinic Județean de Urgență

În baza art. 193 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă Gas umei de 4969,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin administrator judiciar și cu asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE la plata către partea civilă a sumei de 2986,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av., în sumă de 150 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza art. 191 alin.1 și 3 Cod procedură penală obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 07.12.2006 inculpatul avea calitatea de angajat al părții responsabile civilmente SRL și în afara altor atribuții de serviciu asigura și transportul celorlalți angajați ai societății pe distanța -C și retur.

Transportul angajaților se realiza cu autoutilitara marca cu număr de înmatriculare -, prevăzută cu două locuri.

Din analiza certificatului de înmatriculare cu nr. C -T depus în copie la dosarul de urmărire penală, instanța reține împrejurarea că autoutilitara cu număr de înmatriculare - aparține părții responsabile civilmente SRL și avea planificată efectuarea reviziei tehnice la data de 21.10.2006.

Potrivit raportului de inspecție tehnică întocmit de Stația de Inspecție Tehnică C 15 M la data de 04.12.2006, inspecția a fost refuzată motivat prin aceea că autovehiculului îi lipsea caroseria ca urmare a înlocuirii ansamblului față.

În noaptea de 06/07.12.2006 inculpatul și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din C al societății angajatoare, în tură de noapte, după ce în seara anterioară își sărbătorise ziua onomastică.

La ieșirea din schimb, numitul -, conducătorul auto desemnat pentru transportul angajaților la data de 07.12.2006 pe traseul C-, l-a rugat pe inculpat să efectueze cursa motivat de faptul că avea de rezolvat o problemă personală.

Deși inițial a refuzat să efectueze cursa, la insistențele colegului său, inculpatul a acceptat iar în jurul orelor 7,00 -7,15 plecat din C către localitatea la volanul autoutilitarei cu număr de înmatriculare -( declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală).

Pe scaunul din dreapta inculpatului s-a urcat numitul iar în cabina din fibră de sticlă improvizată pentru transportul de persoane s-au urcat ceilalți colegi de serviciu ai inculpatului, respectiv, și.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut împrejurarea că atât la plecarea din mun. C cât și pe întregul traseu vizibilitatea era redusă datorită valurilor de ceață din atmosferă.

În timp ce conducea autoutilitara cu număr de înmatriculare - aparținând SRL pe DN 39, la ieșirea din loc., datorită oboselii și a neatenției dar și datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum caracterizate prin vizibilitate redusă datorită valurilor de ceață, a pierdut controlul volanului, pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare - care se deplasa în direcția C, condus de partea vătămată G și în care se afla, pe scaunul din dreapta față, și partea vătămată.

Inculpatul și numitul precum și părțile vătămate G și au fost scoși din mașinile avariate de către martorii și, care se deplasau cu un alt autoturism în direcția C și care sunt și primele persoane ajunse la locul accidentului, la foarte scurt timp de la producere.

Cele 5 persoane din caroserie, respectiv, și, au fost proiectați în șanțul din apropiere și pe câmp( declarațiile martorilor).

Autoturismul cu număr de înmatriculare - condus de partea vătămată Gal uat foc imediat după coliziunea cu autoutilitara condusă de inculpat( declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate G și ).

Lucrătorii de poliție care s-au deplasat la fața locului au constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare - fusese mutat la circa 13 metri de locul impactului iar până la sosirea pompierilor a ars aproape în totalitate.

Din analiza raportului de expertiză auto întocmit de expert din cadrul Biroului Local de Expertize C, a planșelor fotografice și a procesului - verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție, instanța reține următoarele:

Drumul pe care s-a produs accidentul rutier are o lățime de 7 metri, cu câte o bandă pe sensul de mers, lată de 3,5 metri, fără declivități, carosabilul era în stare uscată dar vizibilitatea era redusă datorită pâlcurilor de ceață în premomentul apariției stării de pericol.

După accident au fost găsite la fața locului două urme proeminente de frânare, în lungime de 6,30 și respectiv 17 metri, aparținând autoturismului cu număr -: urma lungă lăsată de roțile din dreapta pleacă de la distanța de 0,80 față de acostamentul din dreapta sensului de mers și se termină la 0,40 de același raport iar urma roților din stânga pleacă de la distanța de 1,10 față de axa drumului și se termină la 1,50 față de marcajul simplu discontinuu al axului drumului pe sensul de mers dinspre spre.

Autoutilitara condusă de inculpat a fost găsită pe acostament, cu roțile din spate la distanța de 2,40 de marginea carosabilului iar cu roțile din stânga la distanță de 1,5 de același reper. Carosabilul superior care acoperea bena din spatele autoutilitarei a fost găsit pe acostament, la distanță de 3,37 față de laterala a acesteia iar bucăți de bară și elemente ale măștii din față au fost găsite la distanță de 3,35 de axul drumului( procesul-verbal de cercetare la fața locului).

Coroborând cele anterior reținute cu declarațiile martorilor și, primele persoane ajunse la locul accidentului și la scut timp după producerea acestuia, instanța a reținut împrejurarea că accidentul rutier s-a produs pe relația DN 38 C -, în zona bornei kilometrice 33 de pe raza comunei, pe sensul de mers al autoturismului - care rula dinspre - spre

Astfel, producerea accidentului prin pătrunderea pe contrasens a autoutilitarei conduse de inculpat rezultă din următoarele constatări: existența fragmentelor de bară de protecție din față și a plăcuței de înmatriculare a autoturismului - pe sensul de mers în care acesta se deplasa, oprirea autoutilitarei conduse de inculpat pe sensul de deplasare al autoturismului -, existența urmelor de frânare ale autoturismului - pe sensul său de deplasare, determinate de pătrunderea pe respectivă a autoutilitarei conduse de inculpat, pozițiile în care au fost găsite cele două autovehicule imediat după accident.

Din analiza raportului de expertiză auto întocmit în cauză instanța a reținut și împrejurarea că autoturismul condus de partea vătămată G se deplasa în momentul pătrunderi autoutilitarei pe sa de mers cu viteza de 48,67 Km/oră iar autoutilitara condusă de inculpat se deplasa cu viteza de 72,71 Km/oră( fila 462).

Partea vătămată Gaf ost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C în perioada 07.12.2007-29.12.2007 cu diagnosticul " prin accident rutier. toraco-pulmonar acut închis. costale 6,7,8 pelinia axilară dreaptă. cranio cerebral acut închis. cominutivă rotulă dreaptă cu smulgere tendon rotulian" și la Spitalul Clinic de Recuperare Nord în perioada 19.02.2007-02.03.2007 cu diagnosticul "sindrom algoneurodistrofic pe membrul inferior drept după fractură de rotulă", suferind leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și care au necesitat pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale, în care se include și tratamentul recuperator ( raport de constatare medico -legală nr. 49/AC/09.03.2007 emis de SML C - fila 35 din dosarul de urmărire penală).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 561/AC/17.01.2007 emis de C, partea vătămată a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Secția Neurochirurgie, în perioada 07.12.2006-14.12.2006, cu diagnosticul " politraumatism prin accident rutier, cu plagă fronto-parietală. arahnoidiană. coastă 1 dreaptă, piramidă nazală, fractură 1/3 proximală peroneu stâng", suferind leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de îngrijiri medicale( fila 33 din dosarul de urmărire penală).

Din analiza raportului de constatare medico-legală nr. 121/AC/04.04.2007 întocmit de SML C instanța reține împrejurarea că partea vătămată a suferit un traumatism cranian și toracic cu fractură de omoplat și claviculă și fractură cominutivă vertebră cu leziune neurologică completă, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și hiperflexie a coloanei toracale, și care au necesitat pentru vindecare minim un an de îngrijiri medicale.

Potrivit aceluiași raport de constatare medico legală, prognosticul a fost rezervat în privința recuperării capacității motorii a membrelor inferioare și necesita reexaminare după 4 luni pentru a se stabili gradul de invaliditate și dacă rămâne cu infirmitate fizică( fila 69-70 din dosarul de urmărire penală).

Din analiza certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2745 din 08.05.2007 emis de Comisia de evaluare din cadrul Consiliului Județean C, partea vătămată a fost încadrat în gradul de handicap 1 și necesită protecție specială și însoțitor( fila 47 din dosarul de urmărire penală) iar din analiza deciziei nr. 3807 din 18.09.2007 emisă de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale C, instanța a reținut împrejurarea că acesta și-a pierdut total capacitatea de muncă ( fila 387 din dosarul de urmărire penală).

Minorul, care se afla și acesta în autoutilitara condusă de inculpat, a suferit leziuni traumatice grave care au condus la decesul acestuia.

Potrivit certificatului medical constatator al decesului nr. 769/2 din 19.12.2007 eliberat de SML C, numitul a decedat la data de 18.12.2007 ca urmare a insuficienței respiratorii acute, bronhopneumoniei și a unui traumatism cerebral acut iar din raportul de constatare medico-legală nr. 769/2006 din 16.01.2007 instanța reține împrejurarea că moartea acestuia a fost violentă, "s-a datorat insuficienței respiratorii acute, urmare a unui traumatism cerebral acut complicat în evoluție cu bronhpneumonie. Leziunile traumatice constatate la necropsie la nivelul extremităților cefalice au putut fi produse prin lovire de corp dur, pot data de 07.12.2006 și au legătură de cauzalitate indirectă cu mecanismul de producere al morții"( filele 71,72, 340-356 ).

Anterior decesului, respectiv în perioada 07.12.2006-18.12.2006, numitul a fost internat în stare de comă la Spitalul Clinic Județean de Urgență C cu diagnosticul " prin accident rutier. trunchi cerebral".

Partea vătămată G s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 450 milioane ROL: 150 milioane lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în totalitate în accidentul rutier, 100 milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru refacerea sănătății și 200 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale și a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată ( filele 106 și 328 din dosarul de urmărire penală, filele 128 și 175 din dosarul instanței).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 200 milioane ROL: 50 milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru refacerea sănătății și 150 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale (fila 29 din dosarul instanței).

Partea vătămată, tatăl numitului, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 milioane ROL: 20 milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate în perioada spitalizării fiului decedat și 480 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale ( filele 31 și 337 din dosarul de urmărire penală).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250 milioane ROL: 150 milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru refacerea sănătății și 100 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale( fila 70 din dosarul de urmărire penală, încheierea pronunțată de instanță în ședința publică din data de 30.04.2008).

Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte cu suma de 4615 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate G în perioada 07.12.2007-29.12.2007, cu suma de 1664 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 07.12.2007-14.12.2007, cu suma de 4752 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului în perioada 07.12.2007-18.12.2007 și cu suma de 4751 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului.

Spitalul Municipal M s-a constituit parte civilă cu suma de 7670 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 11.01.2007-09.02.2007, 13.02.2007-26.02.2007 și 08.05.2007-25.05.2007

Spitalul Clinic de Urgență - s-a constituit parte civilă cu suma de 2067,44 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate în perioada 07.12.2006-05.01.2007.

Din analiza înscrisurilor depuse de părțile civile G, și la dosarul de urmărire penală și la dosarul cauzei, respectiv adeverințe medicale, rețete, scrisori medicale, bonuri fiscale, bonuri de benzină, chitanțe etc, instanța de fond a reținut împrejurarea că acestea au suferit fracturi ce au impus imobilizarea la pat, au fost spitalizate pentru diferite perioade de timp, s-au aflat în imposibilitatea de a a-și desfășura activitățile cotidiane obișnuite și au efectuat cheltuieli pentru procurarea tratamentului necesar ameliorării durerilor fizice și vindecării.

Cu privire la partea civilă instanța a reținut faptul că acesta a suferit o infirmitate permanentă, este imobilizat în continuare, fiind paraplegic, necesită supraveghere și ajutor special permanent din partea soției, a fost încadrat în gradul de handicap 1 și și-a pierdut capacitatea de muncă.

Autoturismul marca Super cu număr de înmatriculare - condus de partea vătămată G aparținea acestuia din urmă și ca urmare a implicării în accidentul rutier provocat de inculpat a luat foc în partea din față a motorului și până la sosirea pompierilor a ars în totalitate(factura fiscală de achiziție depusă la dosar - 325, planșe fotografice, declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză).

Autoturismul era fabricat în anul 2001, fiind înregistrat la data de 27 martie 2001, iar la data producerii accidentului prezenta un coeficient de uzură de 58% și o valoare 6918 lei (raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză).

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE, societatea de asigurare a acordat părții civile G, cu titlu de despăgubiri pentru autoturismul avariat în evenimentul rutier, suma de 2907, 35 lei, în cadrul dosarului de daună RCA/CT/07/5102 ( înscrisuri - filele 317-339).

Din analiza adresei nr. 1015/2009 emisă de C INSURANCE, instanța a reținut împrejurarea că asigurătorul de răspundere civilă nu a achitat despăgubiri cu alt titlu părților civile din prezenta cauză.

Având în vedere situația de fapt reținută instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Elementul material al laturilor obiective ale infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal și art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal s-a realizat prin activitatea inculpatului, care, datorită oboselii și a neatenției dar și datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum caracterizate prin vizibilitate redusă datorită valurilor de ceață, a pierdut controlul autoturismului cu număr de înmatriculare -, pătruns pe contrasens, cu încălcarea prevederilor art. 101 din Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002, și a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare - condus regulamentar de partea vătămată

Urmările imediate sunt reprezentate de decesul numitului ( pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal) și de leziunile traumatice suferite de partea vătămată G, respectiv " prin accident rutier. toraco-pulmonar acut închis. costale 6,7,8 pelinia axilară dreaptă. cranio cerebral acut închis. cominutivă rotulă dreaptă cu smulgere tendon rotulian" și care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 luni de îngrijiri medicale ( pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal), de partea vătămată, respectiv " politraumatism prin accident rutier, cu plagă fronto-parietală. arahnoidiană. coastă 1 dreaptă, piramidă nazală, fractură 1/3 proximală peroneu stâng", și care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de îngrijiri medicale (pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal) și de partea vătămată, respectiv "traumatism cranian și toracic cu fractură de omoplat și claviculă și fractură cominutivă vertebră cu leziune neurologică completă, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și hiperflexie a coloanei toracale, și care au necesitat pentru vindecare minim un an de îngrijiri medicale, au condus la încadrarea părții vătămate în gradul de handicap 1 și la pierderea totală a capacității de muncă ( pentru cea de-a doua infracțiune prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal).

În privința laturii subiective, culpa inculpatului în săvârșirea faptelor rezultă din împrejurarea că acesta, acceptând să efectueze transportul angajaților la domiciliu la data de 07.12.2006, în ciuda oboselii generate de lucrul în schimbul de noapte, și neadaptând viteza de deplasare a autoutilitarei la condițiile de drum caracterizate prin vizibilitate redusă datorită valurilor de ceață, a prevăzut că ar putea produce vătămarea sănătății persoanelor aflate în autovehiculul pe care îl conducea dar a sperat fără temei că rezultatul păgubitor nu se va produce.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de ar.72 Cod penal: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială și cea generală ale Codului penal.

Faptele inculpatului, săvârșite ca urmare a nesocotirii dispozițiile art. 101 din Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002, au produs din culpă decesul numitului și vătămarea sănătății și integrității corporale părților vătămate G, și, constând în leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale și respectiv 40-45 de zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, prezintă un grad de pericol social concret sporit întrucât a pus în pericol real siguranța traficului rutier și numai întâmplarea a făcut ca fapta acestuia să nu aibă consecințe și mai grave pentru ceilalți participanți la trafic și pentru persoanele aflate în cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier.

Instanța a ținut seama însă și de persoana inculpatului, de conduita bună pe care acesta a avut-o anterior săvârșirii infracțiunilor, de faptul că este la prima încălcare a dispozițiilor legii penale dar și de faptul că suferă de boală foarte gravă, cu care a fost diagnosticat ulterior săvârșirii faptelor.

Pe cale de consecință, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și c Cod penal și ale art. 76 Cod penal, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante reglementate de textele legale anterior menționate și a coborît pedepsele aplicabile inculpatului sub minimele generale prevăzute de art. 178 Cod penal și de art. 184 Cod penal.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, o pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate infracțiunii de vătămare corporală din culpă, o pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate G infracțiunii de vătămare corporală din culpă și o pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate infracțiunii de vătămare corporală din culpă sunt suficiente și de natură a-l reeduca pe inculpat.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele sau pentru săvârșirea altei fapte prevăzute de legea penală instanța, în baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.

În baza art. 71 alin 1 și alin. 3 Cod penal și față de considerentele anterior expuse instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și de art. 64 alin.1 lit. b și c Cod penal.

Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale, prezentând șanse sporite de reintegrare în societate și suferind și de o boală foarte gravă și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal: cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța, analizând materialului probator administrat în cauză, a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acțiunilor civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal M, și Spitalul Clinic de Urgență - și pentru admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile, G și Spitalul Clinic Județean de Urgență

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului: faptele ilicite - infracțiunea de ucidere din culpă și cele trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prejudiciu -constând în daunele materiale și morale încercate de părțile civile G, și ca urmare a leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier cauzat de inculpat, daunele materiale și morale încercate de partea civilă, al cărui fiu a decedat în accidentul rutier, și cheltuielile de spitalizare acordate părților vătămate de furnizorii de servicii medicale Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Spitalul Clinic de Urgență - și Spitalul Municipal M, legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudicii precum și vinovăția inculpatului, reținută sub forma culpei.

De asemenea, din analiza înscrisurilor depuse de părțile civile G, și la dosarul de urmărire penală și la dosarul cauzei, respectiv adeverințe medicale, rețete, scrisori medicale, bonuri fiscale, bonuri de benzină, chitanțe etc, a rezultat că acestea au suferit fracturi ce au impus imobilizarea la pat, au fost spitalizate pentru diferite perioade de timp, s-au aflat în imposibilitatea de a a-și desfășura activitățile cotidiane obișnuite și au efectuat cheltuieli pentru procurarea tratamentului necesar vindecării și ameliorării durerilor fizice.

Cu privire la partea civilă, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că acesta a suferit o infirmitate permanentă, este imobilizat în continuare, fiind paraplegic, necesită supraveghere și ajutor special permanent din partea soției, a fost încadrat în gradul de handicap 1, și-a pierdut capacitatea de muncă și a efectuat cheltuieli însemnate pentru ameliorarea stării de sănătate, dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.

Față de aceste considerente dar ținând seama și de împrejurarea că este de notorietate starea precară de dotare a instituțiilor spitalicești cu medicamente și articole sanitare precum și necesitatea efectuării de către persoanele internate a unor cheltuieli suplimentare cu medicamente și alimentația specială necesară refacerii stării de sănătate dar și de situația specială generată de accidentarea părții vătămate și care nu i-a permis preconstituirea de dovezi cu privire la toate cheltuielile făcute pentru refacerea sănătății, instanța a apreciat că suma de 15000 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.

În legătură cu partea civilă, din probele administrate în cauză a rezultat că fiul acestuia, în vârstă de 17 ani, a decedat ca urmare a accidentului provocat de inculpat, anterior decesului a fost internat pentru o perioadă de 11 zile în Spitalul Clinic Județean de Urgență C, iar inculpatul nu a contribuit la cheltuielile de înmormântare.

Față de aceste considerente și ținând seama și de situația specială generată de accidentarea gravă soldată cu decesul fiului parții civile, și care nu i-a permis acesteia preconstituirea de dovezi cu privire la toate cheltuielile făcute în perioada spitalizării fiului și cu prilejul înmormântării, instanța a apreciat că suma de 2000 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.

Cu privire la pretențiile civile formulate de părțile vătămate G, și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, instanța apreciază că nu pot fi admise decât în parte pentru următoarele considerente: la data producerii accidentului autoturismul proprietatea părții civile G prezenta un coeficient de uzură de 58% și o valoare 6918 lei și acesta a primit cu titlu de daune materiale, de la asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE, suma de 2907, 35 lei în cadrul dosarului de daună RCA/CT/07/5102, bonurile fiscale eliberate de diferite unități farmaceutice și chitanțele depuse la dosarul cauzei atestă cumpărarea unor medicamente și materiale sanitare și achitarea unor servicii medicale în valoare totală de 2141,47 lei (de către G) și de 1915,92 lei ( de către partea civilă ), iar inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni împotriva numitului.

Față de aceste considerente dar ținând seama și de împrejurarea că este de notorietate starea precară de dotare a instituțiilor spitalicești cu medicamente și articole sanitare precum și necesitatea efectuării de către persoanele internate a unor cheltuieli suplimentare cu medicamente și alimentația specială necesară refacerii stării de sănătate dar și de situația specială generată de accidentarea părților civile și care nu le-a permis preconstituirea de dovezi cu privire la toate cheltuielile făcute pentru refacerea sănătății, instanța a apreciat că suma de 7000 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit de partea civilă G și suma de 2915 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit de partea civilă ca urmare a faptelor săvârșite de inculpat.

Având în vedere specificul instituției daunelor morale în sensul că nu se poate apela la probe materiale pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, în raport cu suferințele fizice suferite de părțile civile, numărul mare de zile de spitalizare și de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunii suferite, necesitatea ca părțile civile să rămână imobilizate o perioadă de timp îndelungată și care le-a adus în imposibilitatea de a participa în mod liber la viața socială și de a-și desfășura activitățile obișnuite și ținând seama și de situația specială în care se află partea civilă, care este în continuare paraplegic și necesită supraveghere și ajutor special permanent din partea soției, dar și de situația specială a părții civile, al cărui fiu a decedat, instanța a apreciat că suma de 10000 lei pentru partea civilă G și pentru partea civilă, suma de 8000 lei pentru partea civilă și suma de 48 000 lei pentru partea civilă constituie o reparație justă a prejudiciilor morale suferit de părțile civile ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de inculpat.

Având în vedere faptul că părțile vătămate și numitul (acesta din urmă anterior decesului) au fost internate în unitățile spitalicești care s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, instanța apreciază că se impune obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de spitalizare.

La soluționarea laturii civile a procesului penal instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul, la momentul săvârșirii infracțiuni ce i-a fost reținută în sarcină, avea calitatea de angajat al parții responsabile civilmente SRL și a acționat în cadrul normal al funcției încredințate de angajator iar pentru autoturismul condus de inculpat a fost încheiată cu C INSURANCE polița de asigurare de răspundere civilă auto seria - nr. -/26.07.2006 și va face și aplicarea dispozițiilor art. 1000 alin. 3 și art. 1003 Cod civil precum și a dispozițiilor art. 49, art.50, 51, 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile G și, precum și asiguratorul SC Vienna Insurance SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, părțile civile G și a arătat că instanța a aplicat inculpatului o sancțiune mult prea mică și acesta nu a onorat instanța de judecată cu prezența, cât și pe latură civilă, respectiv daunele acordate sunt insuficiente funcție de suferințele pricinuite. În continuare, arată că și în prezent cele 2 părți vătămate suportă urmările accidentului stupid, au nevoie de tratamente ambulatorii și apreciază că daunele acordate sunt într-un cuantum insuficient, solicitând majorarea acestora.

În motivele sale de apel, asigurătorul SC Vienna Insurance SA a arătat că instanța de fond a soluționat greșit latura civilă a cauzei, astfel:

-în stabilirea obligației de despăgubire a asiguratorului, instanța trebuia să aibă în vedere regulile generale de soluționare a acțiunii civile, cât și regulile speciale din legea nr 136/1995. Astfel, trebuia să țină seama de eventualele cheltuieli prilejuite de accident probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

-instanța de fond a greșit când a admis în parte acțiunile civile ale părților civile G, Spitalul Municipal M, Spitalul, și Spitalul de urgență C, apreciind că acestea s-au aflat în imposibilitate de preconstituire a unor dovezi cu privire la toate cheltuielile efectuate.

Imposibilitatea părților civile de preconstituire a dovezilor scrise nu justifică admiterea pretențiilor materiale nedovedite, ci permite părților civile ca, în completarea probei scrise, să folosească și proba testimonială.

-În privința pretențiilor materiale formulate de unitățile spitalicești, acestea nu sunt dovedite.

Potrivit art. 313 din legea nr 95/2006, furnizorii de servicii medicale dobândesc capacitate procesuală activă în vederea recuperării cheltuielilor efective angajate pentru acordarea asistenței medicale. Apare greșită soluția primei instanțe care a considerat cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești ca fiind dovedite numai pe baza unei declarații de constituire de parte civilă, sau în baza unui decont de cheltuieli, fără a se face dovada că sumele au fost efectiv cheltuite.

-Cu privire la acțiunea civilă exercitată de G referitoare la autoturismul -, prima instanță trebuia să respingă acțiunea civilă deoarece partea civilă a fost despăgubită de societatea de asigurări, ocazie cu care partea civilă a declarat că nu mai are nici o pretenție față de.

-Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă, în privința daunelor morale, instanța de fond a acordat un cuantum superior celui solicitat, încălcând principiul disponibilității acțiunii civile.

s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, însă instanța a obligat la plata sumei de 48.000 lei daune morale.

-Cu privire la cuantumul daunelor morale, asiguratorul apreciază că acestea sunt într-un cuantum excesiv.

Părțile civile au tendința de a supraaprecia cuantumul daunelor morale, fără a putea justifica suma pretinsă.

Sumele acordate în cauză nu sunt în acord cu jurisprudența instanțelor judecătorești.

-instanța de fond a încălcat dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr 3108/2004 emis în aplicarea legii nr 136/1995

Potrivit art. 22, asiguratorii nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor. De asemenea, nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă.

Prin urmare, prima instanță a greșit când a obligat asigurătorul la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile, aceste sume fiind în sarcina exclusivă a inculpatului și părții responsabile civilmente.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, fiind respinse pentru următoarele considerente:

În ce privește apelurile părților civile G și referitoare la latura penală a cauzei, în sensul că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea reduse în raport cu fapta săvârșită, tribunalul reține că aceste critici nu pot fi avute în vedere decât pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă comise în dauna respectivelor părți civile, fiind aplicabil principiul limitelor devoluării apelului, prevăzut de art. 371 alin 1 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate infracțiunii de vătămare corporală din culpă și la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate G infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și care au necesitat pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale, în care se include și tratamentul recuperator.

Partea vătămată a suferit leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de îngrijiri medicale.

Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod justificat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit a) Cod penal, în favoarea inculpatului, constând în conduita bună pe care acesta a avut-o anterior săvârșirii infracțiunilor, de faptul că este la prima încălcare a dispozițiilor legii penale dar și de faptul că suferă de boală foarte gravă, cu care a fost diagnosticat ulterior săvârșirii faptelor, reținerea acestei circumstanțe atrăgând în mod obligatoriu reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, în lipsa unor cauze de agravare. În consecință, pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport și cu consecințele concrete cauzate părților civile, astfel încât nu se impune modificarea lor în sensul majorării.

În ce privește soluționarea pretențiilor civile solicitate de aceste două părți civile, tribunalul reține, de asemenea, că instanța de fond a examinat în mod temeinic probele dosarului, respectiv bonurile fiscale eliberate de diferite unități farmaceutice și chitanțele depuse la dosarul cauzei, care atestă cumpărarea unor medicamente și materiale sanitare și achitarea unor servicii medicale în valoare totală de 2141,47 lei (de către G) și de 1915,92 lei ( de către partea civilă ). S-a mai reținut prin probe că la data producerii accidentului autoturismul proprietatea părții civile G prezenta un coeficient de uzură de 58% și o valoare 6918 lei și acesta a primit cu titlu de daune materiale, de la asigurătorul de răspundere civilă C INSURANCE, suma de 2907, 35 lei în cadrul dosarului de daună.

Prin urmare, înscrisurile depuse de părțile civile au relevat un prejudiciu cert nerecuperat de 6151,80 lei al părții civile G, și un prejudiciu cert nerecuperat de 1915,92 lei al părții civile.

Față de această împrejurare, este corectă aprecierea instanței de fond, bazată pe realități cotidiene referitoare la cheltuielile care se fac în cazul unei spitalizări -mai cu seamă legată de traumatisme a căror vindecare completă este incertă și pentru care se fac toate eforturile în vederea ameliorării lor -prin care a stabilit cheltuieli materiale certe în sumă de 7000 lei efectuate de G și în sumă de 2915 lei efectuate de, respectiv prin care a evaluat la câte 1000 lei cheltuielile materiale efectuate de aceste părți civile, ce nu au putut fi dovedite cu înscrisuri, această evaluare fiind rezonabilă și exprimând realitatea.

În ce privește aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul daunelor morale ce se cuvin celor două părți civile, tribunalul apreciază că aceasta a fost judicioasă, s-a întemeiat pe elemente de fapt care justifică acordarea daunelor morale, dar care în același timp conturează o anumită limită a acestora -numărul de zile de îngrijiri medicale, care conturează suferința morală în timp a părților civile, precum și perioada în care aceștia nu s-au putut implica normal în viața socială, împrejurările producerii accidentului, care conturează stările psihice negative resimțite de părțile civile în momentele respective, neplăcerile cauzate de rămânerea pe timp îndelungat cu sechele fizice, de alocarea unui timp important din viața lor pentru îngrijirea și ameliorarea acestora, în detrimentul altor activități necesare, etc.

Acordarea daunelor morale nu trebuie însă să se transforme într-o pedeapsă civilă pentru inculpat și părțile responsabile civilmente, și nu trebuie să conducă nici la o îmbogățire fără justă cauză. Pentru considerentele expuse, sumele de 10000, respectiv 8000 lei acordate drept daune morale, sunt de natură a acoperi prejudiciul nepatrimonial produs părților civile, nefiind necesară majorarea lor.

În ce privește criticile apelanților părți civile referitoare la faptul că și în accidentul produce repercusiuni negative asupra lor, acestea nu au legătură cu fondul dedus judecății, fiind vorba despre prejudicii apărute ulterior judecății, ce pot fi reparate prin promovarea unei acțiuni civile ulterioare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin 3 Cod procedură penală, care stabilesc faptul că,Persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță".

Cu privire la motivele de apel ale asiguratorului SC SA, tribunalul reține următoarele:

Cu privire la criticile în sensul că instanța de fond a acordat în mod greșit despăgubiri pentru daune materiale care nu au fost concret dovedite prin probe, tribunalul menține considerentele avute în vedere la analizarea apelurilor declarate de părțile civile G și. Cheltuielile materiale făcute de părțile civile, pentru care acestea nu au putut preconstitui în mod rezonabil mijloace de probă scrise, rezultă însă și din declarațiile acestora, care se coroborează cu alte probe administrate ori cu activitățile notorii efectuate în mod obișnuit de persoane aflate în situații similare. Astfel, partea civilă parașneag G arată că perioada spitalizării sale a determinat cheltuieli în sarcina familiei de cca 10 milioane lei (vechi) reprezentând deplasarea soției la spital, pachete cu alimente. Ori, pe de o parte, este notoriu și justificat ca soția unei persoane internate în spital cu traumatisme să-i fie aproape, se probează prin adresa de domiciliu a părții civile (localitatea ) că deplasările la spital au atras diferite cheltuieli materiale, și de asemenea este notoriu că în asemenea situații rudele bolnavului fac diverse cheltuieli pe care în mod obișnuit nu le-ar face, cumpărând alimente, diverse alte obiecte necesare șederii într-un spital. Aceeași este situația și în privința celorlalte părți civile, astfel încât aprecierile instanței de fond sunt întemeiate, respectă dreptul la un proces echitabil, nefiind justificat a se înlătura sumele acordate în baza acestor raționamente, sume de altfel modice.

In ce privește critica potrivit căreia, in privința pretențiilor materiale formulate de unitățile spitalicești, acestea nu sunt dovedite, și că apare greșită soluția primei instanțe care a considerat cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești ca fiind dovedite numai pe baza unei declarații de constituire de parte civilă, sau în baza unui decont de cheltuieli, fără a se face dovada că sumele au fost efectiv cheltuite, tribunalul reține că apelantul pornește de la o apreciere greșită asupra regimului juridic al actelor depuse de unitățile spitalicești pentru dovedirea cheltuielilor medicale acordate victimelor accidentului de circulație.

Astfel, atât sumele menționate în declarațiile de constituire de parte civilă, cât și sumele indicate în deconturile de cheltuieli, nu constituie doar o apreciere subiectivă a cuantumului lor, efectuată de reprezentantul acestor părți civile, ci reprezintă în fapt un extras din actele contabile și administrative referitoare la suma serviciilor medicale acordate persoanelor spitalizate.

Pentru evaluarea acestui aspect, trebuie pornit de la regimul juridic de persoană juridică de interes public pe care o au spitalele, de la faptul că acestea au organizată contabilitatea prin dispoziții legale obligatorii, precum și de la faptul că reprezentanții spitalelor au calitatea de funcționar public, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Prin urmare, în momentul în care la prezentul dosar s-au depus actele care indică cuantumul cheltuielilor medicale efectuate, ori actele reprezentând deconturile de cheltuieli, nu se poate interpreta acest lucru decât în sensul că reprezentanții spitalului au consultat înscrisurile contabile care reflectă cheltuielile alocate pentru o anumită persoană (înscrisuri contabile care reprezintă mijloc de probă) și au certificat, sub sancțiunea falsului intelectual, în actele inaintate la dosar, că aceste înscrisuri probează un anumit cuantum al fondurilor publice alocate. În consecință, este sarcina părții care se indoiește de realitatea acestor susțineri să solicite contraprobe în acest sens, lucru pe care asiguratorul nu l-a făcut. Până la proba contrarie, constatările personale făcute de un funcționar public în exercițiul funcțiunii, referitoare la conținutul unor înscrisuri probante, fac dovada celor indicate, și nu se justifică a fi înlăturate.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de G referitoare la autoturismul -, apelantul asigurător a apreciat în mod eronat că acțiunea civilă trebuia respinsă, întrucât acordarea unei părți din despăgubirea totală -dovedită -nu conduce la excluderea dreptului părții civile de a obține și restul despăgubirii de la persoanele vinovate, în temeiul principiului înscris la art. 998 cod civil și la art. 14 Cod procedură penală, potrivit căruia despăgubirea trebuie să fie integrală.

Faptul că partea civilă a obținut o despăgubire parțială de la SC SA, arătând că nu mai are pretenții de la aceasta cu privire la contravaloarea autoturismului distrus, nu exclude dreptul de a obține restul despăgubirilor de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente. În această privință, asiguratorul răspunde în limitele asigurării, iar restul daunelor se suportă numai de persoanele vinovate, asiguratorul putând face opunere la executare în cazul in care s-ar ivi neînțelegeri cu privire la limita pentru care trebuie să răspundă în temeiul contractului de asigurare.

Referitor la critica apelantului asigurator potrivt căreia instanța de fond a dat mai mult decât a cerut partea civilă, respectiv a acordat 48.000 lei în timp ce acesta a solicitat doar 20.000 lei, aceasta este nefondată, întrucât la primul termen de judecată, din 30 04 2008, mai inainte de citirea actului d esesdizare și de audierea inculpatului, partea civilă a formulat declarație de constituire de parte civilă, apreciind daunele morale la un cuantum de 50.000 lei, cuantum superior celui încuviințat de instanță. Partea civilă avea dreptul să revină asupra declarației de constituire de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale, sau să o completeze în limita termenului legal prevăzut de art. 15 alin 2 cod procedură penală, mai ales că, de principiu, pot interveni aspecte noi care să justifice această modificare.

Referitor la critica apelantului asigurator în sensul că cuantumul daunelor morale este nejustificat de mare, tribunalul va menține considerentele avute în vedere anterior, privind pe părțile civile G și, iar în privința părților civile și, apreciază că daunele morale reflectă corect prejudiciile nepatrimoniale suferite de aceștia.

În ce îl privește pe, acesta a suferit vătămări ireversibile datorită cărora a fost încadrat în gradul de handicap 1 și necesită protecție specială și însoțitor, acesta și-a pierdut total capacitatea de muncă, în aceste condiții suma de 10.000 lei nefiind exagerată, ci chiar modică, pentru acoperirea daunelor nepatrimoniale.

În ce îl privește pe, acesta și-a pierdut fiul în vârstă de 17 ani în accident, suferința morală fiind deosebit de puternică ca urmare tocmai a acestei împrejurări, și ca atare este corect evaluată despăgubirea de 48.000 lei pentru daune morale.

În ce privește ultimul motiv de apel, instanța a obligat asigurătorul în procesul penal în temeiul dispozițiilor art. 191 alin 3 Cod procedură penală, jurisprudența instanțelor stabilindu-se în sensul că asiguratorul de răspundere civilă auto are, în procesul penal, regimul juridic al unei părți responsabile civilmente, din acest punct de vedere Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr 3108/2004 neputând înfrânge dispozițiile Codului d e procedură penală și ale Codului civil în această materie.

Întrucât nu au fost identificate elemente de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței penale apelate, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

În baza bart. 192 alin 2 cod procedură penală a obligat apelanții la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs asiguratorul SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar recurentul asigurator nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține.

Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.385⁶alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 385¹⁰alin.1 cod pr. pen. recursul trebuie să fie motivat, iar conform alin.2 al aceluiași articol, motivele de recurs se formulează în scris fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Prevederile art. 385¹⁰alin.1 și 2 cod pr. pen. se aplică atât părților cât și procurorului.

Dacă nu sunt respectate aceste condiții legale, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁰alin. 2¹cod pr. pen. instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹alin.3 cod pr. pen. se iau în considerare din oficiu.

În cauză, având în vedere că recurentul nu a motivat în scris recursul și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține, curtea va putea lua în discuție numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹alin.3 cod pr. pen. se iau în considerare din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385⁹alin.1 pct. 1-7,10,13,14,19 și 20, iar cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin.1 pct. 11,12,15,17 și 18 cod pr. pen. numai dacă au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

În raport de cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, la data de 07.12.2006, inculpatul, pe fondul oboselii și a neatenției dar și din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum caracterizate prin vizibilitate redusă datorită valurilor de ceață, a pierdut controlul autoturismului cu număr de înmatriculare -, pătruns pe contrasens, cu încălcarea prevederilor art. 101 din Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002, și a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, condus regulamentar de partea vătămată

Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal și art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei, se observă că adaptarea, dozarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, prin modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de instanță, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 cod penal.

De asemenea, în ceea ce privește latura civilă, curtea observă că instanța de fond a analizat toate cererile formulate de părți, iar soluția dispusă este fundamentată de mijlocele de probă administrate, temeinic administrate și just interpretate.

În ceea ce privește decizia recurată, curtea constată că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, a analizat distinct fiecare motiv invocat de părți și a răspuns temeinic argumentat la fiecare critică formulată.

Astfel, referitor la criticile formulate de asigurătorul de răspundere civilă SC SA, în mod corect instanța de apel a reținut că cheltuielile materiale făcute de părțile civile, pentru care acestea nu au putut preconstitui în mod rezonabil mijloace de probă scrise, rezultă însă și din declarațiile acestora, care se coroborează cu alte probe administrate ori cu activitățile notorii efectuate în mod obișnuit de persoane aflate în situații similare. Astfel, partea civilă parașneag G arată că perioada spitalizării sale a determinat cheltuieli în sarcina familiei de cca 10 milioane lei (vechi) reprezentând deplasarea soției la spital, pachete cu alimente. Ori, pe de o parte, este notoriu și justificat ca soția unei persoane internate în spital cu traumatisme să-i fie aproape, se probează prin adresa de domiciliu a părții civile (localitatea ) că deplasările la spital au atras diferite cheltuieli materiale, și de asemenea este notoriu că în asemenea situații rudele bolnavului fac diverse cheltuieli pe care în mod obișnuit nu le-ar face, cumpărând alimente, diverse alte obiecte necesare șederii într-un spital. Aceeași este situația și în privința celorlalte părți civile, astfel încât aprecierile instanței de fond sunt întemeiate, respectă dreptul la un proces echitabil, nefiind justificat a se înlătura sumele acordate în baza acestor raționamente, sume de altfel modice.

In ce privește critica potrivit căreia, in privința pretențiilor materiale formulate de unitățile spitalicești, acestea nu sunt dovedite, și că apare greșită soluția primei instanțe care a considerat cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești ca fiind dovedite numai pe baza unei declarații de constituire de parte civilă, sau în baza unui decont de cheltuieli, fără a se face dovada că sumele au fost efectiv cheltuite, tribunalul, în mod corect a argumentat că, atât sumele menționate în declarațiile de constituire de parte civilă, cât și sumele indicate în deconturile de cheltuieli, nu constituie doar o apreciere subiectivă a cuantumului lor, efectuată de reprezentantul acestor părți civile, ci reprezintă în fapt un extras din actele contabile și administrative referitoare la suma serviciilor medicale acordate persoanelor spitalizate.

Prin urmare, în momentul în care la prezentul dosar s-au depus actele care indică cuantumul cheltuielilor medicale efectuate, ori actele reprezentând deconturile de cheltuieli, nu se poate interpreta acest lucru decât în sensul că reprezentanții spitalului au consultat înscrisurile contabile care reflectă cheltuielile alocate pentru o anumită persoană (înscrisuri contabile care reprezintă mijloc de probă) și au certificat, sub sancțiunea falsului intelectual, în actele înaintate la dosar, că aceste înscrisuri probează un anumit cuantum al fondurilor publice alocate. În consecință, este sarcina părții care se îndoiește de realitatea acestor susțineri să solicite contraprobe în acest sens, lucru pe care asiguratorul nu l-a făcut. Până la proba contrarie, constatările personale făcute de un funcționar public în exercițiul funcțiunii, referitoare la conținutul unor înscrisuri probante, fac dovada celor indicate, și nu se justifică a fi înlăturate.

La fel de argumentat s-a răspuns la fiecare motiv invocat de asigurător, astfel că, așa cum a constatat și instanța de apel, toate criticile formulate de această parte s-a dovedit a fi neîntemeiate.

Față de aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate și lipsa oricărui caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385⁹alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.385¹⁵alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat, ca nefondat.

În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-asigurător la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 Cod procedură penală, va obliga recurentul-asigurător la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către intimata parte civilă G, respectiv onorariul apărătorului ales, conform chitanței nr 132/10.12.2009, atașată împuternicirii avocațiale nr.161(fila 18 dos. recurs).

În baza art.189 Cod procedură penală, va dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de asiguratorulINSURANCE - SUCURSALA- cu sediul în C,-, împotriva deciziei penale nr.404 din data de 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.134/p din data de 8 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-, ca nefondat.

În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul-asigurător la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 Cod procedură penală, obligă recurentul-asigurător la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către intimata parte civilă

În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Conform art. 309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2009.

Președinte, Judecător, Pt.Judecător,

- - - - - -

aflată în concediu fără

plată, conf.art.312

C.P.P.

semnează președ.complet,

- - -

Grefier,

Jud. fond:

Jud.apel:,

Tehnored.dec.jud: -

2 ex./14.12.2009

Președinte:Dan Iulian Năstase
Judecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Adriana

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 729/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 729/2009. Curtea de Apel Constanta