Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 741/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.741
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 23 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile declarate de partea civilă, asigurator INSURANCE - Sucursala M și inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 50/A din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
La apelul nominal, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul oral al cauzei, constatându-se depuse concluzii scrise formulate de recurenta - parte civilă.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 45 din 31.03.2008, Judecătoria Strehaia, în dosar nr-, în baza art. 178 alin. 2 și 5 od penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 05.06.1979 in comuna, județul D, CNP -, domiciliat in comuna, județul D, studii liceale, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația șofer la SRL, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva numitului.
In baza art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva numitului.
In baza art. 184 alin. 2 și 4 od penal, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva parții vătămate.
In baza art. 184 alin. 2 și 4 od penal, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva parții vătămate.
In baza art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.
In baza art. 81-82 od penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83-86 Cod penal.
A fost obliga inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SRL si alături de asiguratorul SC. SA -Sucursala B la: 20.000 lei daune materiale, 70.000 lei daune morale și 1.000 lei prestație periodica începând cu data pronunțării hotărârii si până la încetarea stării de nevoie către partea civilă; 20.000 lei daune materiale, 70.000 lei daune morale si 1.000 lei prestație periodica începând cu data pronunțării hotărârii si pana la încetarea stării de nevoie către partea civila; 25.000 lei daune materiale si 150.000 lei daune morale către partea civila; 50.000 lei daune morale către partea civila; suma de 368,98 lei actualizata începând cu data de 02.09.2006 către partea civila Spitalul Ministerului d e Interne si Reformei Administrative Dr.; 4883,04 lei către partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central Dr..
A fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, la 500 lei cheltuieli de judecata către partea civila și la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civila.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 25.05.2006 inculpatul, angajat al SC SRL s-a deplasat din C in localitatea T de unde a ridicat de la firma de leasing SC ansamblul de vehicule compus din autotractor marca Iveco cu număr provizoriu B-- și semiremorca marca cu număr provizoriu B-08896. Inculpatul urma să se întoarcă cu vehiculul în C, dar imediat ce l-a ridicat de la firma de leasing, conform declarațiilor inculpatului, a fost sunat de o casa de expediții care intermediase cu ca inculpatul să încarce marfa de la -imișoara și să o transporte la Metro Inculpatul nu a mai contactat firma unde era angajat pentru a obține copia conforma după licența de execuție a transportului, aceasta fiind un mod obișnuit de desfășurare a activității firmei, tot in conformitate cu declarația inculpatului.
In timp ce se deplasa pe DN 6 direcția T-C, pe pasarela peste calea ferata la intrarea in comuna, a pierdut controlul vehiculului, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat in coliziune frontala cu autospeciala marca Renault cu număr - condus de. In urma impactului si, pasageri in autospeciala au decedat, iar si au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare peste 140 zile îngrijiri medicale si care le-au pus in pericol viata.
Din raportul de expertiza efectuat in faza de urmărire penală, recunoașterea inculpatului si declarațiile martorilor, a rezultat că pierderea controlului direcției s-a datorat exploziei pneului stânga fața a autotrenului condus de inculpat. Expertul a arătat că explozia a fost cauzata de defecțiunile structurii de rezistență a anvelopei manifestată prin uzuri inegale si masive ale marginilor benzii de rulare la stratul de cord și fisuri aflate pe flancurile anvelopei. Aceste defecțiuni au apărut cu mult timp înaintea cursei și puteau fi observate de conducătorul auto. De asemenea s-au constatat si defecțiuni apărute in timpul depresurizării bruște care s-au amplificat ca urmare a frecării de bordura de beton. Obiecțiunile formulate de inculpat la raportul de expertiza au fost lămurite prin suplimentul întocmit de același expert, pe care părțile nu l-au contestat. Constatarea tehnică făcuta de expert contrazice susținerea inculpatului, în sensul că a verificat sumar starea tehnică a autotrenului înainte de plecarea în cursă și s-a presupus că vehiculul era corespunzător din punct de vedere tehnic, atât timp cât i se eliberase autorizație provizorie de circulație.
In completarea raportului de expertiză, în ce privește posibilitatea observării de către inculpat a uzurii pneului stânga fața, s-a reținut si declarația martorului dată în fața instanței, din care rezultă că acesta a constatat personal, după producerea accidentului, ca și anvelopa de pe partea dreapta era uzată.
Din cele arătate mai sus, instanța a reținut că accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului care a circulat cu defecțiuni la anvelopa autotrenului, constând în uzura avansată, veche, defecțiuni pe care inculpatul le putea observa înaintea plecării in cursă.
Potrivit art. 181 pc.15 din HG 85/2003 modificat privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice conducătorului de vehicule îi este interzis să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare ori care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului sau sunt uzate peste limita admisă.
In drept, fapta inculpatului de a circula cu un vehicul prezentând defecțiuni la sistemul de rulare, având anvelopele uzate peste limita admisă, având ca urmare producerea unui accident de circulație, soldat cu decesul persoanelor si, vătămarea corporală a parților vătămate si, constituie doua infracțiuni de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 al. 2, 5C.p. si doua infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al. 2, 4C.p. cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Pentru faptele săvârșite inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea.
La individualizare s-a ținut seama de împrejurările concrete ale faptei, de urmările grave produse, de persoana inculpatului care este tânăr, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sincera in fața organelor judiciare, are un comportament bun în societate și în familie, pedepsele aplicate fiind orientate la minimul prevăzut de lege.
Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 lit.b Cod penal, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia in condițiile art. 81C.
p.In ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei cheltuieli materiale, 70.000 lei daune morale, 1.000 lei lunar prestație periodică pentru pierderea capacitații de muncă. Instanța a apreciat că cererea parții civile este întemeiată. Din conținutul raportului de expertiză nr. 330/14.05.2007 rezultă că partea civila a suferit urmare a accidentului produs de inculpat leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 145-150 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus in primejdie viața și au avut drept consecință infirmitatea. Din actele depuse la dosar rezultă că partea civilă a fost în comă după accident, că a fost internat in spital perioada îndelungată, din 26.05.2006-06.07.2006 la Spitalul, secția neurochirurgie, unde a suferit multiple intervenții chirurgicale, din 06.07.2006-28.07.2006 a fost transferat la secția recuperare neurologica; din 02.08.2006-29.08.2006 la Spitalul, secția neurochirurgie, unde a suportat alte intervenții chirurgicale la femur și craniu, in perioada 29.08.2006-01.09.2006 a fost internat la același spital cu defect motor și tulburări psihice.
În septembrie 2006 s-a emis decizie de invaliditate grad I, capacitatea de muncă fiind revizuită in 13.09.2007, menținându-se decizia de invaliditate. Ulterior prezintă mai multe consulturi neurologice la Spitalul din Curtea de A, in prezent nefiind refăcut, ultima trimitere fiind din data de 21.03.2008 către Spitalul Curtea de A pentru tratarea fracturii femur și recuperare fizică și psihică.
Instanța a precizat că prejudiciul moral există, fiind reprezentat de suferința fizică si psihică a parții civile, suferință de o intensitate si durată mare, care va mai persista cel puțin in plan psihic, iar suma de 70.000 lei compensează pe cat posibil acest prejudiciu.
Și cheltuielile materiale au fost dovedite cu facturile, bonurile fiscale depuse la dosar, iar cele ce nu au putut fi dovedite cu înscrisuri, au fost confirmate de martora. Cererea pentru stabilirea unei prestații periodice este întemeiată, având în vedere că partea civilă nu are capacitate de muncă, iar pensia de 581 lei este insuficienta pentru acoperirea nevoilor de tratament si întreținere ale acestuia. Așa cum a arătat martora numai cheltuielile de medicamente se ridica la 1.000 lei pe luna. In consecință, instanța a acordat suma de 1.000 lei cu titlu de prestație periodica începând cu data pronunțării hotărârii si pana la încetarea stării de nevoie, cheltuielile efectuate de partea civila intre data producerii accidentului si data pronunțării fiind cuprinse in cheltuielile materiale acordate.
Partea vătămată s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 30.000 lei cheltuieli materiale, 70.000 lei daune morale, 1.000 lei lunar prestație periodica reprezentând diferența intre venitul ce l-ar fi realizat si pensia de invaliditate stabilita pentru pierderea capacității de munca. Instanța a apreciat ca cererea ăartii civile este in parte intemeiata. Din continutul raportului de expertiza nr. 144/16.02.2006 a rezultat ca partea civila a suferit urmare a accidentului produs de inculpat leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 150-160 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus in primejdie viata. Din actele depuse la dosar rezulta ca partea civila a fost internat in spital perioada îndelungata, din 25.05.2006-26.06.2006 in Spitalul Dr. Tr. S sectia chirurgie unde suporta prima interventie, din 26.05.-05.07.2006 in spitalul Ministerului d e Interne sectia chirurgie plastica, din 06.11-16.11.2006 in Spitalul Militar B sectia fizioterapie, la externare recomandându-se kinetoterapie si tratament balnear la 6-12 luni, din 03.06.2007-08.06.2007 la sectia ortopedie a aceluiasi spital suporta o nou interventie chirurgicala la tibie. In 16.04.2007 se emite decizie de pensionare pentru partea civila. In prezent partea civila nu este total recuperat, ultima trimitere pentru recuperare fiind din 20.03.2008.
Si in acest caz, prejudiciul moral suferit de partea civila este cert atat ca existenta cat si ca intindere, data fiind suferinta fizica si psihica de intensitate si durata mare.
In ce priveste cheltuielile materiale au fost dovedite cu inscrisurile aflate la dosar si declaratia martorei, ridicându-se la suma de 20.000 lei. Instanta nu va acorda valoarea protezei solicitate de partea civila, intrucat nu s-au depus înscrisuri medicale din care sa rezulte ca ar fi necesara proteza.
Cererea pentru stabilirea unei prestatii periodice este intemeiata, având in vedere ca partea civila a suferit o diminuare a veniturilor salariale pe care le obtinea, cu suma de 1.116 lei, cum rezulta din adresa nr. -/20.03.2008 a Dr. TR. Cum instanta nu poate acorda mai mult decat s-a cerut, va stabili suma de 1.000 lei cu titlu de prestatie periodica începând cu data pronunțării hotărarii si pana la încetarea stării de nevoie.
Numita, mama persoanei decedate in accident, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 10.000 lei cheltuieli de inmormantare si 50.000 lei daune morale. Instanta va admite in parte cererea numai in ce priveste daunele morale. Chiar daca partea civila nu a administrat nicio proba in dovedirea cererii, instanta a apreciat ca pierderea unui copil la vârsta de 20 de ani produce in mod cert un prejudiciu moral părintelui, nefiind nevoie de administrarea unor probe in acest sens. Cuantumul cheltuielilor de înmormântare nu a fost dovedit.
Numita, soția persoanei decedate in accident, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 10.000 lei cheltuieli de înmormântare, 20.000 lei cheltuieli cu pomenile ulterioare, 76.250 lei si 1800euro reprezentând credite contractate de defunct anterior accidentului, 300.000 lei daune morale.
Din declarațiile martorilor si care au participat si s-au implicat in organizarea inmormantarii si pomenilor ulterioare, instanta retine ca la inmormantare partea civila a facut cheltuieli de 10.000 lei, suma rezonabila avand in vedere ca la masa comemorativa au participat circa 100 de persoane. Tot din declarațiile martorilor a reiesit ca s-au facut pomeni, conform obiceiului la 3 saptamani, la 6 saptamani, la jumatate de an si la an implinit si urmeaza sa se faca pana la 7 ani. La de 6 saptamani s-au cheltuit circa 5.000 lei, iar la un an s-au pus cruce de marmura de 1800-1900 lei si gard de fier la mormant de 1000 lei. Instanta apreciaza ca cheltuielile erau necesare conform obiceiului si se ridica la 25.000 lei.
Cererea pentru obligarea inculpatului la achitarea creditelor contractate de defunct urmeaza a fi respinsa, atat literatura juridica, cat si practica judiciara apreciind in unanimitate ca nu exista legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si imprumuturile contractate anterior de defunct.
In ce priveste suma de 300.000 lei daune morale, instanta apreciaza ca prejudiciul moral suferit de partea civila prin pierderea sotului este cert si nu poate fi acoperit in bani. Totusi o asemenea pierdere nu trebuie sa constituie o modalitate de imbogatire pentru sotul ramas in viata. Pentru aceste motive, instanta va acorda in compensare suma de 150.000 lei daune morale.
Tot urmare a faptei savarsite de catre inculpat au suferit prejudicii materiale partile civile Spitalul Ministerului d e Interne si Reformei Administrative Dr. si Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central Dr., prejudicii constand in serviciile medicale acordate partii vatamate. In consecinta instanta va admite cererile celor doua parti civile.
La plata sumelor prezentate mai sus urmeaza a fi obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL si alaturi de asiguratorul de raspundere civila. Raspunderea SC SRL este angajata in temeiul art. 1000 al.3 civ. conform caruia comitentul raspunde de prejudiciul cauzat de prepusul lor in functia ce i-a fost incredintata. In teoria juridica si practica judiciara s-a considerat ca expresia "in functia incredintata" trebuie interpretata extensiv, astfel ca este angajata raspunderea comitentului si in cazul in care prepusul depaseste limitele functiei incredintate, daca se stabileste ca savarsirea faptei nu ar fi fost posibila daca nu s-ar fi incredintat prepusului functia respectiva, fiind fara insemnatate ca fapta pagubitoare nu corespunde exercitiului normal al functiei, daca exista legatura de cauzalitate sau de conexitate intre exercitiul functiei si fapta prepusului, cum ar fi ca functia sa-i fi procurat prepusului instrumentul faptei ilicite, in speta, autotrenul.
In speta, inculpatul nu a solicitat avizul societatii la care era angajat pentru a ridica marfa de la -imisoara si aot ransporta la C, sustinand ca era o practica obisnuita in firma ca soferul sa fie contactat direct de casele de expeditii. Instanta apreciaza ca desi inculpatul a depasit limitele functiei incredintate, totusi cursa a fost efectuata in timpul programului de serviciu al inculpatului si in interesul firmei la care era angajat, fiind indeplinite conditiile enumerate mai sus pentru angajarea raspunderii comitentului.
Răspunderea SC Reasigurare SA este angajata in temeiul art. 49-50 din legea 136/1995 modificata, conform cărora sigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.
Pe de alta parte, prin decizia nr. 1/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca, date fiind raporturile juridice dintre societățile de asigurare și asigurat, care au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, persoanele păgubite prin producerea accidentelor au dreptul să pretindă, în bazaart. 57alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Apărarea asiguratorului, in sensul ca potrivit art. 42 pc.1 lit.d din Ordinul 3108/2004, asiguratorul acorda despăgubiri pentru eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale), probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile in vigoare, va fi inlaturata. Dispoziile art. 42 din Ordinul 3108/2004 se refera la cazul in care despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asiguratorul RCA, situatie ce nu subzista in speța de fata. Dar, conform art. 47 al.1, în cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, cu respectarea prevederilorLegii nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentelor norme. Se constata ca art. 47 nu conține nici un fel de limitări in ce privește probele admise pentru dovedirea prejudiciului.
In baza art. 193 al. 1, 4.C.P.P. instanta a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la cheltuieli de judecata catre partile civile si, constand in onorarii avocati.
In temeiul art. 191al. 1, 3.C.P.P. inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in faza de urmarire penala si judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul
partea civilă, partea responsabilă civilmente SC SRL și asigurătorul de răspundere civilă SC Vienna Insurance SA B - Sucursala M, criticând sentința după cum urmează:
În apelul inculpatului, s-a solicitat reaprecierea probelor administrate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală coroborat cu art. 47 Cod penal, respectiv cazul fortuit, cu motivarea că accidentul rutier a fost provocat de explozia unui pneu, împrejurare absolut imprevizibilă în condițiile speței.
În apelul părții civile s-a solicitat majorarea despăgubirilor acordate de prima instanță, cu valoarea creditelor contractate de victima, rămase restante prin decesul acestuia, parrtea civilă apreciind că și aceste sume trebuie incluse în prejudiciul produs prin decesul victimei.
În apelul promovat de asigurătorul INSURANCE B - Sucursala M, s-a solicitat diminuarea despăgubirilor acordate părților civile și numai la sumele probate cu înscrisuri, precum și reducerea daunelor morale acordate, apreciate exagerate în raport de situația părților.
Apelul promovat de partea responsabilă civilmente SC C nu a fost motivat, urmând a fi analizat prin prisma criticilor de nelegalitate aplicabile din oficiu.
Prin decizia penală nr.50 A din 4 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.b Cod penal, pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 178 alin.2 și 5 od penal, respectiv art. 184 alin.2 și 4 od penal, săvârșite împotriva numiților și, respectiv și.
În baza art. 178 alin.2 și 5 od penal, a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă față de victimele și.
În baza art.184 alin.2 și 4 od penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de părțile vătămate și.
În baza art. 33-34 od penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 od penal.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către partea civilă, partea responsabilă civilmente SC SRL și de asigurătorul de răspundere civilă SC Vienna Insurance SA B - Sucursala
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Au fost obligați apelanții: partea civilă, partea responsabilă civilmente SC SRL și asigurătorul de răspundere civilă SC Vienna Insurance SA B- Sucursala la plata a câte 60 lei cheltuieli judiciare stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut ca nefondate criticile formulate de inculpat vizând incidența art. 47 Cod penal - cazul fortuit, precum și netemeinicia criticilor formulate de apelanții - parte civilă și asigurător, astfel:
Pentru criticile apelantului-inculpat s-a arătat că probele administrate în cauză (raportul de expertiză tehnică, procesul-verbal de constatare a stării tehnice a autovehiculului condus de inculpat, declarațiile martorului, ), confirmă că inculpatul, la momentul plecării în cursă, a avut posibilitatea observării uzurii existente la pneul stânga-față, împrejurare pe care și inculpatul o recunoaște cu ocazia audierii.
De asemenea, s-a reținut că impactul dintre vehicule s-a datorat pierderii controlului direcției de către inculpat, în condițiile exploziei pneului stânga-față de la autotrenul condus de inculpat, explozie datorată nu unui defect de fabricație, ci defecțiunilor produse structurii de rezistență a anvelopei, în condițiile unei exploatări defectuoase.
S-a reținut în acest sens că defecțiunile respective au constat în uzuri inegale și masive situate pe marginea benzii de rulare până la stratul de cord din structura anvelopei, precum și în fisuri situate pe flancurile anvelopei, cu existența anterioară intervalului de timp în care s-a efectuat deplasarea în timpul căreia s-a produs accidentul rutier. În același mod s-a reținut că și anvelopa dreaptă a autotrenului prezenta același tip de uzură, ceea ce a permis concluzia că ambele anvelope se aflau într-o stare necorespunzătoare anterior efectuării deplasării din 25 mai 2006.
Totodată, s-a reținut că, în aceste condiții, inculpatul a încălcat obligația care-i revenea conform art. 181 pct. 15 din nr.HG 185/2003 privind Regulamentul de Aplicare a nr.OUG 195/2002, dispoziții potrivit cărora, conducătorul de autovehicule are interdicție de a circula cu anvelope care prezintă tăieturi ori rupturi ale cordului sau care sunt uzate peste limita admisă.
Față de aceste constatări de fapt, s-a reținut ca nefondată critica formulată de inculpat, concluzionându-se că explozia pneului s-a datorat unor cauze pe care inculpatul le-a observat și de care avea cunoștință, iar nu datorită intervenirii unei împrejurări necunoscute și de neprevăzut, în condițiile obiective ale deplasării autotrenului.
S-a concluzionat astfel că în mod corect s-a reținut culpa inculpatului în producerea accidentului rutier soldat cu decesul a două persoane - și - și vătămarea corporală gravă a celor două părți vătămate și.
Analizând din oficiu apelul inculpatului, sub aspectul criteriilor de nelegalitate deduse din încadrarea juridică a infracțiunilor, Tribunalul a constatat că în mod corect trebuia reținută în cauză infracțiunea de ucidere din culpă în modalitatea calificată prevăzută în art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal - fapta săvârșită a cauzat moartea a două sau mai multor persoane -, sens în care apelul inculpatului s-a reținut a fi fondat și, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a desființat în parte sentința pe latură penală, în sensul că a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, într-o infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare; totodată, reținându-se concursul ideal de infracțiuni între această faptă și infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa rezultantă, conform art. 34 Cod penal, de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în condițiile art. 81 Cod penal.
Pentru apelul formulat de partea civilă s-a reținut că prejudiciile material și moral invocate de parte au fost stabilite în raport de probele testimoniale și cu înscrisuri administrate, prejudiciul moral fiind apreciat în raport de calitatea părții civile - soție supraviețuitoare - respectiv raportat la relațiile de familie vătămate.
În privința prejudiciului constând în valoarea creditelor contractate de victima, instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale pentru inculpat, deoarece nu există legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și contractarea acestor împrumuturi, situație în care, criticile formulate de apelanta - parte civilă au fost respinse ca nefondate.
Pentru apelul promovat de partea responsabilă civilmente, s-a reținut caracterul nefondat, motivându-se că răspunderea civilă solidară a acesteia este stabilită conform prevederilor art. 1000 alin. 3 civ. conform cărora răspunderea comitentului este angajată pentru faptele cauzatoare de prejudiciu provocate de prepusul său, dacă sunt întrunite condițiile pentru răspunderea delictuală proprie a acestuia.
În privința apelului declarat de asigurătorul de răspundere civilă, s-a reținut că răspunderea acestuia se întemeiază pe prevederile art. 49 - 50 din Legea nr. 136/1995 modificată, respectiv asigurătorul urmând a răspunde față de terțul prejudiciat prin accidentele de autovehicule produse de conducători auto asigurați, în limitele (plafonul maxim) prevăzute de legiuitor.
Totodată, s-a reținut că dispozițiile art. 42 pct. 1 lit. d din Ordinul nr. 3108/2004, conform cărora asigurătorul acordă despăgubiri numai pentru cheltuielile probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare, nu sunt incidente în speță deoarece aceste norme instituie regimul juridic al despăgubirilor stabilite pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurătorul de răspundere civilă delictuală; ori, în cazul cererilor de desdăunare formulate în cadrul unui proces penal, sunt aplicabile prevederile art. 47 alin. 1 conform cărora cuantumul acestora se stabilește în baza hotărârii judecătorești.
În privința daunelor morale acordate părților civile și, s-a reținut că, deși aceștia supraviețuiesc, urmare a accidentului au suferit vătămări majore finalizate prin instalarea unor infirmități permanente, ceea ce justifică în totalitate daunele morale în cuantumul acordat de prima instanță, precum și prestațiile periodice acordate pentru incapacitatea de muncă și la valoarea veniturilor realizate la momentul accidentului.
Față de acestea, apelul promovat de asigurător a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, au formulat recurs, în termen legal, inculpatul, partea civilă și asigurătorul INSURANCE B - Sucursala M, invocând critici de netemeinicie, după cum urmează:
În recursul inculpatului, s-a criticat soluționarea cauzei pe latură penală, sub aspectul greșitei aprecieri a culpei și a cuantumului pedepselor aplicate. La termenul din 02 octombrie 2008, inculpatul a învederat că înțelege să retragă recursul formulat, împrejurare de care se va lua act în conformitate cu prevederile art. 3854alin. 2 Cod procedură penală.
În recursul formulat de partea civilă, s-a criticat soluția de respingere a cererii de despăgubiri reprezentând valoarea creditelor contractate de victima, precum și majorarea daunelor morale la suma de 300.000 lei.
Recursul promovat de asigurător a vizat greșita soluționare a laturii civile, sub aspectul cuantificării prejudiciilor invocate de părțile civile, apreciate de asigurător ca exagerate față de probele administrate în cauză, atât pentru pagubele materiale, cât și pentru prejudiciile morale, invocându-se aplicarea Ordinului 3108/2004 al care plafonează limitele maxime de despăgubire, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate prin accidentul rutier.
Analizând recursurile promovate pe latură civilă, se reține:
În privința recursului părții civile, care susține greșita soluționare a acțiunii civile promovate, motivînd că partea civilă - în calitate de soție supraviețuitoare a victimei - a suportat și prejudiciul material reprezentat de valoarea creditelor contractate de victimă, precum și un prejudiciu moral de valoare superioară celui acordat de instanțele de fond, se reține caracterul nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel cum este reglementată în art. 998, 999 civ. și care este fundament și al răspunderii părții responsabile civilmente (comitent) în condițiile art. 1000 alin. 3 civ și, respectiv, al răspunderii asigurătorului în condițiile Legii nr. 136/1995, obligă pe autorul prejudiciului la repararea integrală a pagubelor produse terțului prin fapta sa delictuală, culpabilă, dacă există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de terț și fapta autorului.
Ori, împrejurarea că victima contractase credite la instituții bancare și avea calitatea de debitor pentru ratele scadente, nu poate fi reținută drept temei al răspunderii delictuale a inculpatului, cât timp între victimă și unitatea bancară s-au stabilit raporturi civile contractuale, supuse - în ceea ce privește răspunderea debitorului - clauzelor stabilite prin convențiile respective. De asemenea, faptul juridic al decesului victimei-debitor nu constituie o cauză de modificare a raportului contractual, în sensul ca inculpatul să se substituie victimei în calitate de debitor contractual pentru împrumuturile datorate.
Totodată, se reține că recurenta - parte civilă a invocat efectuarea unor plăți pentru o parte din ratele restante, datorate de către victimă, însă acestea nu pot fi imputate inculpatului, de vreme ce reprezintă acte de administrare a patrimoniului comun al soților, pentru obligații asumate personal de către victimă, iar nu datorate prin efectul legii.
De altfel, prevederile art. 999 civ. conform căruia autorul prejudiciului trebuie să dezdăuneze pe victimă atât pentru prejudiciul efectiv, cât și pentru beneficiul nerealizat, se interpretează în cazul daunelor produse asupra vieții sau sănătății unei persoane ca reprezentând prejudiciul material (cheltuieli ocazionate pentru restabilirea stării de sănătate, respectiv înmormântare și pomeniri ulterioare, prestație periodică pentru diferența înregistrată între veniturile pe care le obținea victima prejudiciului anterior evenimentului și veniturile obținute după instalarea incapacității de muncă) și prejudiciul moral (dedus din limitarea participării persoanei prejudiciate la viața socio-culturală normală, din efortul suplimentar pe care trebuie să-l realizeze în vederea reinserției sociale, precum și din afectarea psiho-afectivă determinată de pierderea unei persoane față de care existau legături de rudenie sau de căsătorie).
Astfel, sintagma "beneficiu nerealizat" nu poate fi interpretată literal decât în cazul în care prejudiciul a constatat în deteriorarea sau distrugerea unui bun producător de fructe sau venituri, caz în care beneficiul nerealizat se raportează la contravaloarea fructelor, productelor sau veniturilor de care proprietarul bunului a fost lipsit prin săvârșirea faptei producătoare de prejudiciu.
Pentru aceste considerente, se reține că instanțele de fond și de apel au pronunțat o soluție legală și temeinică privitor la existența și întinderea prejudiciului material produs părții civile.
În privința cuantumului daunelor morale, criticat de asemenea de recurenta - parte civilă, se constată că, prin prisma motivelor de recurs expres și limitativ prevăzute în art. 3859Cod procedură penală, instanța de recurs nu poate modifica valoarea acestor daune.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurător, care invocă motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii vizând depășirea plafonului maxim prevăzut de legiuitor pentru cuantumul despăgubirilor, se reține caracterul nefondat întrucât, Ordinul 3108/2004 a fost abrogat prin Ordonanța nr. 11 din 02 octombrie 2007 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în art. 24 alin. 3 stabilindu-se că limita maximă a plafonului este echivalentul în lei a sumei de 750.000 Euro, indiferent de numărul victimelor și bunurilor afectate de accidentul rutier.
Pentru celelalte critici care reiterează susținerile din apel, se reține că Tribunalul a analizat judicios aceste apărări, constatând că pentru prejudiciile invocate de victimele pagubelor produse prin accidente rutiere în cadrul unor procese penale, sunt aplicabile prevederile art. 47 din Legea nr. 136/1995, conform cărora, cuantumul despăgubirilor se stabilește prin hotărâre judecătorească, în baza probelor administrate potrivit normelor procesuale aplicabile, respectiv probe testimoniale și cu înscrisuri.
Față de acestea, se reține caracterul nefondat și pentru recursul asigurătorului, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 50 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile și de asiguratorul INSURANCE B - Sucursala M, împotriva aceleiași decizii penale..
Obligă recurenții la plata a câte 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 octombrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
Dact. 2 ex.PS()/ 21.11.2008
30 octombrie 2008
- Administrația Finanțelor Publice C, va urmări și încasa de la partea responsabilă civilmente SRL C suma de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice DTS, va urmări și încasa de la asigurător SC Vienna Insurance SA B - Sucursala M, suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice S, va urmări și încasa de la partea civilă suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice nr.1 C, va urmări și încasa de la inc., suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului, precum și de la inc., în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL C, suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
- Spitalul Clinic de Urgență Militar Dr. B, va urmări și încasa de la inc. în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL C și alături de asigurătorul SC Reasigurare SA - Sucursala B - sector 1, suma de 4883,04 lei.
- Spitalul Ministerului d e Interne și Reformei Administrației Dr. B, va urmări și încasa de la inc. în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL C și alături de asigurătorul SC Reasigurare SA, suma de 368,98 lei, actualizată începând cu data de 2 septembrie 2006.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Mihai Marin, Mirela Ciurezu
