Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 745/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.745
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă, domiciliată în B, Broșteni, -.2,.43, cod poștal -, județul B, asigurătorul- ROMÂNEASCĂ - SA - Sucursala, cu sediul în B, B-dul.- -, -amelia, județul B și inculpatul, fiul lui și, născut la 03.02.1956, domiciliat în B,-, cod poștal -, județul P, împotriva sentinței penale nr.18/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele și a deciziei penale nr.88/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente, - CFR SA, cu sediul în B, str.- - Palat CFR, nr.38,.7, aap.53, sector 1, s-a desființat în parte în latură civilă sentința atacată, s-a înlăturat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul la plata sumei de 8686 lei despăgubiri civile către partea civilă, iar cuantumul daunelor morale s-a redus de la 200.000 lei la 100.000 lei.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 sept.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 18 sept.2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra prezentelor recursurilor penale:
Prin sentința penală nr. 18 din 22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr- inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de disp. art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.. 184 alin.2 și 4 Cod penal, dispunându-se ca în baza art. 33 lit. a) Cod penal și art. 34 lit. b) Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit conform prevederilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și următoarele cod civil și art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente - " CFR" SA B și alături de asiguratorul - "a Românească " SA B, aceasta din urmă în limita sumei prevăzute de lege, să plătească părții civile suma de 8686 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, iar pentru perioada 14.03.2006 - 22.01.2008 lei și, în continuare, o prestație periodică lunară în sumă de 400 lei până la încetarea stării de nevoie, precum și suma de 200.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, dispunându-se obligarea acelorași părți la 6329,72 lei despăgubiri către acesta, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate, cu dobânda legală aferentă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 14.03.2006 inculpatul, șofer al - CFR B - Centrul de electrificare B, la cererea dispeceratului energetic feroviar din cadrul centrului, care a solicitat efectuarea unor reparații la liniile de contact, avariate din cauza viscolului, a primit dispoziție să transporte echipa de intervenție.
Întrucât mașina cu care circula de obicei nu a pornit, deplasarea s-a efectuat cu autoturismul BZ - 05 -,pe care inculpatul îl avea în primire de la șoferul acestuia, aflat în concediu.
Autovehiculul condus de inculpat a ajuns pe raza localității în jurul orelor 1930, unde a lăsat echipa de intervenție formată din 3 persoane și a plecat înapoi cu altă echipă formată din 5 muncitori, printre care și victima.
S-a mai reținut că, la întoarcere, pe raza localității, din cauza condițiilor grele de drum cauzate de vremea nefavorabilă, dar și a vitezei neadaptată la acestea ( 58 km/) inculpatul a pierdut controlul autoutilitarei, intrând într-un copac, lovitură în urma căreia, caroseria din fibră de sticlă s-a spart, victima fiind proiectată în șanț.
În urma impactului, a decedat, iar inculpatul și părțile vătămate, și au suferit vătămări corporale.
A fost înlăturată apărarea inculpatului care a invocat existența cazului fortuit, respectiv deplasarea în condițiile unei furtuni de zăpadă, provocată de ninsoarea abundentă și rafale puternice de vânt, cu motivarea că, atât din actele de constatare încheiate de organele de cercetare penală la fața locului la scurt timp de la producerea accidentului dar și din declarațiile părților vătămate rezultă că drumul era practicabil și viteza vântului constantă, situația în care s-a aflat inculpatul nefiind echivalentă cazului fortuit.
A mai constatat judecătorul fondului că, potrivit expertizelor de specialitate efectuate în cauză, deși condițiile de deplasare erau grele, inculpatul nu a adaptat viteza acestora, ceea ce a dus la pierderea controlului volanului, și implicit la producerea accidentului de circulație.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, - a Românească SA - Sucursala B, și partea responsabilă civilmente, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru greșita sa condamnare, atât în latură penală cât și în latură civilă, susținând că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.47 penal, întrucât nici un alt conducător aflat la volanul autoutilitarei nu ar fi reușit să evite impactul, în condițiile de ninsoare abundentă, rafale de vânt foarte puternic și carosabil acoperit cu gheață.
În subsidiar inculpatul a solicitat să se rețină culpa concurentă a victimei care în ciuda opoziției sale vehemente de a-l lua în autoturism a insistat, ocupând un loc în care nu i se putea asigura protecția, respectiv în carlingă.
A mai precizat inculpatul că, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia vinovăției sale exclusive, pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră fiind stabilită cu încălcarea criteriilor prev. de art.52 și 72 penal, ignorându-se circumstanțele sale personale.
Și în latură civilă inculpatul a solicitat desființarea în parte a hotărârii, respectiv reducerea daunelor materiale și morale, susținând că oricum instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, aceasta neținând seama de faptul că partea civilă a primit de la partea responsabilă civilmente suma de 105 milioane lei ROL, drept despăgubiri.
Partea responsabilă civilmente a solicitat reformarea hotărârii în latură civilă solicitând cenzurarea daunelor morale la o sumă rezonabilă, care să respecte principiile prevăzute de art.968 - 969 civil, precum și limitarea obligării la plata unei prestații periodice,până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
La rândul său, asigurătorul s-a raliat susținerilor inculpatului privind existența cazului fortuit, solicitând achitarea acestuia și în consecință, exonerarea de plata despăgubirilor.
În subsidiar, asigurătorul a solicitat reducerea despăgubirilor, susținând că instanța de fond nu a ținut cont de împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv de faptul că victima a fost cea care s-a urcat în autoutilitară, ignorându-l pe inculpat, care a refuzat să-l transporte, aspect necenzurat de judecătorul fondului.
Pe de altă parte asigurătorul a criticat cuantumul exagerat al daunelor morale, susținând că prin acordarea lor s-ajuns la o îmbogățire fără temei legitim.
Prin decizia penală nr.88/30.04.2008, Tribunalul Buzăua admis toate cele 3 apeluri, a desființat în parte sentința, doar în latură civilă, dispunând înlăturarea obligării celor 3 apelanți la plata în solidar, către partea civilă, a sumei de 8.686 lei RON, reprezentând daune materiale, reducând totodată daunele morale de la 200.000 lei la 100.000 lei, menținând ca legale celelalte dispoziții ale hotărârii.
În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a apreciat că în latură penală nu se impune reformarea sub nici un aspect al hotărârii primei instanțe întrucât probele au fost corect interpretate, iar împrejurările producerii accidentului demonstrează că acesta s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
De asemenea, tribunalul a considerat că, în mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatului privind existența în cauză a cazului fortuit, întrucât probele administrate în cauză au dovedit că, în cursul deplasării din localitatea până la locul producerii accidentului, au existat suficiente semne ale înrăutățirii condițiilor meteo-rutiere, atât în ceea ce privește sporirea intensității vântului, cât și în ceea ce privește volumul de precipitații și implicit, gradul de acoperire cu zăpadă a părții carosabile, semne pe care inculpatul le-a perceput și trebuia să le valorifice reducând viteza de deplasare până la limita evitării oricărui pericol.
Cu privire însă la despăgubirile civile, tribunalul a constatat că, pe de o parte, în mod greșit inculpatul, partea responsabilă civilmente și asigurătorul au fost obligați la plata către partea civilă a sumei de 8686 lei daune materiale deși acesta nu le-a cerut, iar pe de altă parte, daunele morale au fost apreciat ca exagerate, în condițiile în care partea vătămată însăși a insistat să urce în carlinga autoutilitarei, un loc neamenajat pentru transportul pasagerilor, trecând peste refuzul expres al inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul, recurentul asigurător și recurenta parte civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În concret, inculpatul a susținut că actul de trimitere în judecată este lovit de nulitate absolută, întrucât, deși în cauză, organele teritoriale de muncă au apreciat că este vorba de un accident de muncă, încadrat în disp. art.37 din Legea 90/1996, sesizând procurorul, urmărirea penală nu a fost efectuată de acesta, cum era obligatoriu, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
Mai mult, procurorul nu a mai efectuat nici un act de urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută în legea specială, amintind doar în rechizitoriu că este absorbită în conținutul infracțiunii prev. de art.178 alin.2 penal.
În raport de aceste împrejurări, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru efectuarea urmăririi penale de către procuror și pronunțarea cu privire la infracțiunea specială de protecția muncii.
Partea civilă a criticat decizia tribunalului pentru reducerea daunelor morale, susținând că inculpatul nu s-a opus achitării unor despăgubiri morale, iar în apel nu s-a reținut culpa concurentă a victimei astfel încât nu se impunea nici reducerea la a daunelor morale.
Recurentul asigurător a criticat hotărârile în latură civilă invocând în principal teza potrivit căreia "dacă înainte de producerea faptei, victima a fost de acord cu modul de a acționa al autorului faptei, care i-ar putea provocat un prejudiciu, "se înlătură răspunderea autorului faptei", teză regăsită în doctrina juridică, iar în subsidiar solicitând reducerea "drastică" a daunelor morale, apreciate ca deosebit de împovărătoare pentru inculpat.
Examinând cele 2 hotărâri recurate, prin prisma criticilor formulate în cauză, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, însă în limitele prevăzute de art.3859alin.2 și 3 pr.penală, Curtea constată nefondate toate cele 3 recursuri declarate în cauză, pentru următoarele motive:
Critica inculpatului privind nulitatea absolută a actului de acuzare, nu poate fi acceptată pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, chiar din cuprinsul rechizitoriului rezultă faptul că, în prezenta cauză au fost efectuate cercetări de către B și cu privire la încălcarea de către inculpat a prevederilor Legii nr.90/1996 republicată însă, pe parcursul soluționării cauzei nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru vreo infracțiune din domeniul protecției muncii, și nici nu s-au efectuat acte de urmărire penală a inculpatului cu privire la această infracțiune, apreciindu-se că ea este absorbită în conținutul celorlalte fapte reținute în sarcina inculpatului.
din cadrul B au considerat că prin transportarea victimei în carlinga autoutilitarei, neamenajată pentru transportul persoanelor, inculpatul a provocat un accident de muncă colectiv, săvârșind infracțiunea prev. de art.37 din Legea 90/1996 republicată, încheindu-se un proces verbal de cercetare în acest sens.
Deși cauza a ajuns în fața procurorului, cu concluziile menționate, și actele de cercetare efectuate de organele specializate din cadrul, nu a fost începută urmărirea penală pentru această faptă și nici nu s-au efectuat acte de urmărire sau cercetare penală.
În opinia Curții, o astfel de cauză de nelegalitate a actului de sesizare nu poate fi însă invocată de inculpat întrucât, admiterea recursului sub acest aspect, ar conduce la încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, consacrat de prevederile art.3858pr.penală.
Restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru o infracțiune din Legea specială privind protecția muncii (care ar atrage și competența procurorului în urmărirea penală), ar însemna ca instanța să dispună punerea inculpatului sub învinuire pentru fapte suplimentare față de cele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, ceea ce este interzis de lege, așa cum s-a relevat anterior.
Pe de altă parte invocarea acestui motiv de pretinsă nelegalitate cu consecința restituirii cauzei la procuror abia în fața instanței de recurs, ar conduce la încălcarea principiului consacrat de art.6 din, privind dreptul la un proces echitabil, dar și obligația soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, garanții ce trebuie asigurate tuturor părților.
Referitor la criticile părții civile, Curtea le apreciază de asemenea nefondate, tribunalul considerând în mod corect, față de împrejurările cauzei că suma de 100 milioane lei ROL, poate asigura repararea integrală a prejudiciului moral al părții civile, motivarea în acest sens a instanței de control judiciar fiind convingătoare și bazată pe toate probele cauzei.
Nici recursul asigurătorului nu este fondat, întrucât acordul victimei de a fi transportată într-un spațiu neamenajat nu exclude răspunderea inculpatului, vinovat pentru încălcarea prevederilor din Legea circulației ci constituie o împrejurare de care instanțele au ținut cont la stabilirea cuantumului daunelor morale.
Pe de altă parte, în speță nu se impune nici reducerea daunelor morale, având în vedere consecințele dramatice ale accidentului produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, respectiv decesul victimei.
În consecință, constatând nefondate toate criticile formulate în cauză, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge toate recursurile declarate în cauză.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de partea civilă, domiciliată în B, Broșteni, -.2,.43, județul B, asigurătorul - Românească - SA - Sucursala, cu sediul în B, B-dul.- -, -amelia, județul B și inculpatul, fiul lui și, născut la 03.02.1956, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței penale nr.18/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele și decizia penală nr.88/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 sept.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
MM
2 ex./20.10.2008
f-
Judecătoria Pogoanele
a-
, -
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
