Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 755/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.755
Ședința publică de la 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Robert
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.232 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, părțile civile și, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, a invederat instanței că recursul declarat de inculpat vizează în principal starea de arest preventiv, apreciind că poate executa pedeapsa în stare de libertate, întrucât a avut o atitudine sinceră și a declarat că este de acord să plătească daunele civile la care a fost obligat către părțile civile și numai în stare de libertate va putea să achite aceste despăgubiri, invocând și faptul că este arest preventiv de la data de 17 decembrie 2007.
Părțile civile și, având pe rând cuvântul, solicită respingea recursului inculpatului, ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului a precizat că susținerea inculpatului este nefondată, întrucât pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, însă în favoarea inculpatului a precizat un motiv de casare care vizează greșita reține în sarcina acestuia a dispoz.art.37 lit.a Cod penal, raportat la art.178 alin.2 Cod penal, în raport de dispozițiile art.38 Cod penal, apreciind că se impune admiterea recursului inculpatului numai pentru acest motiv.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. numărul 1667 din 3 iulie 2008, Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 86 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 28.04.1975 în com. Sadova, jud. D, CNP: -, domiciliat în comuna Sadova, sat Sadova, nr. 240, jud. D, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, relații de concubinaj, un copil minor, recidivist, în prezent deținut în C, la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni săvârșite la datele de 11.03.2007 și 13.12.2007.
În baza art. 89 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 952 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin SP. 554/2001 a Tribunalului Dolj și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit a teza II, lit.b Cod penal, pe durata prev de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal și art. 350 Cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 17.12.2007 la zi și s-a menținut starea de arest.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile, cu domiciliul în comuna, jud. D, cu domiciliul în orașul, jud. D, și, cu domiciliul în orașul, jud. D, și obligă inculpatul la plata sumei de 2800 lei daune materiale către aceste părți civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 12480/P/ 2007 din 05.02.2008 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, fapte prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a unei infracțiuni de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal și unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, faptă prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
1. n după amiaza zilei de 11.03.2007, inculpatul, deși nu era posesor al unui permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare AM 350 NJ și l-a condus pe drumurile publice din comuna Sadova, județul In jurul orelor 18,00 autoturismul condus de inculpat a fost oprit pentru control de către organele de poliție pe un drum comunal din comuna Sadova. Cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
2. În dimineața zilei de 13.12.2007, în jurul orelor 06,30 inculpatul, deși nu era posesor al unui permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare 4755 și l-a condus pe DN 54, plecând din comuna înspre orașul cu intenția de a se deplasa până în satul. In autoturismul inculpatului s-au mai urcat și martorii, A, și.
Pe DN 54 în dreptul kilometrului 41+650, neavând cunoștințele teoretice și deprinderile practice necesare conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, din cauza nemanifestării atenției ce se impunea și neadaptării corespunzătoare a vitezei la condițiile de drum (vizibilitate redusă pe timp de noapte și apropierea unui autovehicul cu farurile aprinse din sens opus), inculpatul fără a acționa sistemul de frânare a acroșat din spate cu autoturismul pe numitul, care se deplasa cu bicicleta în aceeași direcție de mers. In urma impactului victima a fost ridicată pe și parbrizul autoturismului, după care a fost proiectată pe acostament. Inculpatul nu a oprit autoturismul pentru a verifica starea victimei și și-a continuat deplasarea până în orașul, unde, pe un drum lateral, autoturismul s-a împotmolit în noroi. Atunci inculpatul văzând că nu mai poate înainta cu autoturismul l-a abandonat și a plecat pe jos fără a anunța organele de poliție despre producerea evenimentului rutier.
În urma accidentului numitul a suferit un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază de craniu și traumatism toracic cu multiple fracturi costale și hemotorax, leziuni care au condus la decesul acestuia, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală autopsie întocmit de
După producerea accidentului rutier inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliție sustrăgându-se urmăririi penale, fiind căutat în mai multe rânduri la domiciliu. Abia în data de 17.12.2007 inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliție Sadova și a recunoscut comiterea faptelor din data de 13.12.2007.
Cu ocazia cercetărilor de pe parbrizul autoturismului s-au ridicat fragmente de fire de păr despre care, în urma analizei efectuate de către C, s-a stabilit că "sunt de origine umană, de proveniență capilară și prezintă asemănări în ceea ce privește culoarea, grosimea, aspectul vârfului, cuticulei, corticalei și medularei cu firele de păr recoltate de la cadavrul, putând proveni de la acesta".
In cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică auto care a concluzionat că accidentul rutier soldat cu moartea numitului putea fi evitat atât de inculpat dacă acesta ar fi avut permis de conducere și prin urmare cunoștințele teoretice și deprinderile practice necesare conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, dacă ar fi manifestat atenția ce se impunea la volan pe timp de noapte și dacă ar fi adaptat viteza de deplasare la condițiile concrete de vizibilitate, cât și de victimă, dacă aceasta ar fi purtat echipamente corespunzătoare și dacă ar fi circulat cu bicicleta cât mai aproape de marginea drumului. De menționat și faptul că sângele recoltat de la cadavru conținea 0,85 alcool etilic.
În concluzie, s-a apreciat că accidentul rutier s-a produs ca urmare a culpei comune atât a conducătorului auto, cât și a victimei, care nu au respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice și nu au luat măsurile necesare evitării unor astfel de accidente.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând faptele comise, atitudine pe care și-a menținut-o și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală de către procuror. In ceea ce privește fapta de conducere fără permis din data de 11.03.2007, inculpatul a declarat că nu a condus respectivul autoturism ci doar l-a împins, aspecte care însă sunt contrazise de procesul verbal de constatare a infracțiunii, de declarația martorului ocular cât și de declarația olografă a inculpatului dată la data comiterii faptei.
In cursul cercetării judecătorești la data de 25.03.2008, în temeiul art. 323 CPP - a fost audiat inculpatul care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală. A arătat că recunoaște că a condus fără permis auto, însă a condus o singură dată pe drumurile publice; că recunoaște că a părăsit locul accidentului; și a recunoscut, de asemenea, infracțiunea de ucidere din culpă. A mai arătat că nu a oprit autoturismul, în momentul în care a acroșat victima, deoarece i-a fost frică și erau niște cioburi de parbriz în, iar o mașină oprise în spatele său. A mai invederat că nu este adevărat că ar fi condus și altă dată pe drumurile publice, pentru că avea șofer. In final, a declarat că regretă săvârșirea faptelor, precum și faptul că este de acord să despăgubească familia victimei cu suma de bani solicitată, respectiv 3.500 lei RON.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: proces-verbal de constatare; adresa nr. - din 19.03.2007 a Serviciului Public Comunitar D; procese-verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare; concluzii preliminare și raport de constatare medico-legală autopsie nr. 4920/A3/ 22.01.2008 al C; buletin de analiză nr. 5/ /33 din 11.01.2008 al C; adresa nr. - din 17.12.2007 a Serviciului Public Comunitar D; raport de expertiză tehnică auto întocmit în baza ordonanței nr. 12480/P/2007 din 28.12.2007; declarațiile martorilor; declarațiile părților civile-moștenitori; declarațiile inculpatului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nr. -; procese verbale; alte înscrisuri utile cauzei; instanța confirmă că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă.
Starea de fapt reținută mai sus și încadrarea juridică în drept au fost stabilite pe baza probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de constatare, adresa nr.-/2007 a Serviciului Public Comunitar D, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, alte înscrisuri, referat de evaluare privind persoana inculpatului, declarațiile martorilor:, A, interogatoriile inculpatului precum și fișa de cazier judiciar a acestuia.
În drept, faptele inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 și ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 din Codul penal, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, individualizată în raport de dispoz.art.72 și art.52 Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, iar din executarea ultimei pedepse, de 10 ani închisoare, a fost liberat condiționat la data de 25.04.2006, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 952 zile.
Astfel că, în baza art. 88 Cod penal, art. 350 Cod pr.penală, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 17.12.2007 la zi, menținând starea de arest a acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile, și și a obligat inculpatul la plata sumei de 2800 lei daune materiale către aceste părți civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, în motivele scrise depuse la dosar invocând că în mod eronat instanța de fond a reținut în sarcina sa o contribuție de 80% în producerea evenimentului rutier și doar 20% în sarcina victimei în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a relevat o culpă de 50%în sarcina sa și 50%în sarcina victimei iar pedeapsa nu a fost just individualizată
Oral, apărătorul său ales avocat a solicitat admiterea apelului în temeiul dispoz.art.379 pct.2 lit.a C.P.P. reindividualizarea pedepsei întrucât este prea mare în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și nu s-a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului și deci solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.232 din 1 octombrie 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința și a desfăcut pedeapsa de 4 ani închisoare în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și restul de 952 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 952 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 554/2001 a Tribunalului Dolj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani, 7 luni și 12 zile.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv cu începere de la 17 decembrie 2007, la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul pe baza probelor administrate și riguros interpretate a reținut o corectă situație de fapt, faptele au fost corect încadrate, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin stabilită și dovedită.
În ceea ce privește motivul invocat de inculpat în sensul că în mod greșit i s-a reținut în proporție de 80% culpabilitatea sa în producerea accidentului soldat cu decesul victimei, s-a constatat că este nefondat, proporția stabilită de instanța de fond fiind corectă, în condițiile în care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice deși nu avea permis de conducere, iar faptul că frecventase cursurile școlii de șoferi nu era suficient pentru a dobândi deprinderile practice atâta timp cât nu a susținut și promovat examenul pentru a obține permisul de conducere și oricum a încălcat Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modificată, așa cum a concluzionat raportul de expertiză întocmit în cauză.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art art 86 alin 1, art 89 din OUG 195/ 2002 și art 178 alin 2 pen, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor și persoana inculpatului.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Însă, în activitatea concretă de individualizare judiciară aceste criterii au o importanță egală, nesocotirea unuia sau altuia antrenând netemeinicia soluției
Astfel, în cauză s-a constatat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau să zădărnicească aflarea adevărului, din depoziția martorului A rezultând că inculpatul l-a rugat să meargă la postul de poliție și să înștiințeze despre producerea evenimentului rutier.
De asemenea, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța inculpatul a fost de acord să despăgubească familia victimei integral cu sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile.
Toate aceste aspecte, coroborate și cu faptul că și victima a avut o oarecare culpă în producerea accidentului pot fi luate în calcul în a se considera că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă este într-un cuantum prea ridicat, o pedeapsă orientată spre minimul special apreciindu-se ca suficientă pentru realizarea scopului social al prevenției astfel cum statuează dispoz.art.52 Cod penal.
Față de cele mai sus expuse, numai în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor, urmează a se admite apelul declarat de inculpat.
Pe cale de consecință, se va desființa în parte sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale, urmând a se desface pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și restul de 952 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj.
Totodată, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente aplicate pentru infracțiunile prev de art 86 alin 1, art 89 alin din OUG 195/ 2002 și respectiv art 178 alin 2 Cod penal.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.178 al.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în urma recontopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 6 luni închisoare
Se va revoca beneficiul liberării condiționate pentru restul de 952 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 554/2001 a Tribunalului Dolj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 7 luni și 12 zile, însă avându-se în vedre perseverența sa infracțională, faptele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie se apreciază că numai executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul preventiv educativ stabilit de legiuitor.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce prevenția cu începere de la 17 decembrie 2007 și în continuare la zi
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței criticate, urmând să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate în apel, iar onorariu avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, precizând că vizează starea de arest, solicitând executarea în stare de libertate a pedepsei pentru a achita despăgubirile la care a fost obligat către părțile civile, invocând totodată și circumstanțele personale și perioada executată în regim de detenție.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile invocate și care corespund cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3859alin.3 Cod pr.penală, se constată că este nelegală, pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost condamnat pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 și respectiv, art.178 alin.2 Cod penal, la pedeapsă rezultantă de 2 ani 7 luni și 12 zile închisoare, rezultată ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 952 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin nr.554/2001 a Tribunalului Dolj.
Conform dispoz.art.37 alin.1 lit.a Cod penal, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de 1 an, există stare de recidivă postcondamnatorie.
Ori, în cauza de față, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile prev.de art.197 alin.2 Cod penal, art.189 alin.2 Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal și art.208, 209 Cod penal (primul termen al recidivei), iar în cauza de față acesta a fost trimis în judecată și pentru o infracțiune săvârșită din culpă, respectiv art.178 alin.2 Cod penal, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei, în raport cu această faptă (starea de recidivă a inculpatului se verifică în raport cu fiecare din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată).
Ca urmare, în mod greșit prima instanță și ulterior, instanța de apel, au apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 Cod penal, în stare de recidivă postcondamnatorie, impunându-se casarea hotărârilor, cu consecința înlăturării art.37 lit.a Cod penal, cu privire la această infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, se apreciază că instanța de apel reținând în mod corect vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate, inclusiv recunoașterea acestuia pe parcursul procesului penal, a avut în vedere în totalitate criteriile prev.de art.72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, date de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și este o persoană tânără, a fost de acord cu plata despăgubirilor acordate părților civile, se afla în stare de recidivă postcondamnatorie la data săvârșirii faptelor din cauza de față, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se poate face abstracție în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.
De altfel, tocmai în raport de circumstanțele personale invocate mai sus, instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, astfel încât o altă reducere a pedepsei ar însemna ca pedeapsa aplicată să nu-și atingă finalitatea în dispozițiile art.52 Cod penal.
De asemenea, în mod corect instanțele au apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei din cauza de față de către inculpat, având în vedere, totodată și dispozițiile art.81 Cod penal și respectiv, art.861Cod penal, în raport de care instanța ar putea dispune suspendarea executării pedepsei numai dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nu respectiv mai mare de 1 an, condiție care nu este îndeplinită în cauza de față, în raport de antecedentele penale ale inculpatului.
În raport de aceste considerente, constatând existența cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.17 Cod pr.penală, recursul inculpatului este fondat, astfel încât în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis, se va casa în parte decizia și sentința, se va desface pedeapsa de 2 ani 7 luni și 12 zile închisoare în pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate în cauza de față, pe care o descontopește în pedepsele componente, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două fapte prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, 2 ani închisoare, pentru art.89 alin.1 din aceeași lege și 2 ani și 6 luni închisoare, poentru art.178 alin.1 Cod penal și restul rămas neexecutat de 952 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj.
Se va înlătura aplic.art.37 lit.a Cod penal, cu privire la infracțiunea prev.de art.178 alin.2 Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Se vor recontopi pedepsele aplicate în cauza de față în pedeapsa cea mai grea 2 ani și 6 luni care va fi contopită cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj, astfel încât inculpatul va executa 2 ani 7 luni și 12 zile închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.38516alin.1 rap.la art.381 Cod pr.penală, se va deduce detenția preventivă de la 1 octombrie 2008, la zi și se va menține starea de arest.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.232 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința penală nr.1667 din 3 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova.
pedeapsa de 2 ani 7 luni și 12 zile închisoare în pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate în cauza de față, pe care o descontopește în pedepsele componente și restul rămas neexecutat de 952 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj.
Înlătură aplic.art.37 lit.a Cod penal, cu privire la infracțiunea prev.de art.178 alin.2 Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Recontopește pedepsele aplicate în cauza de față în pedeapsa cea mai grea 2 ani și 6 luni pe care o contopește cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin 554/2001 a Tribunalului Dolj, astfel încât inculpatul va executa 2 ani 7 luni și 12 zile închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
Deduce detenția preventivă de la 1 octombrie 2008, la zi și menține starea de arest.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 5 noiembrie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/13.11.2008 5 noiembrie 2008.
- Emis extras penal.
- Administrația Finanțelor Publice nr.5 va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert
