Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 785/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.785/R/2009
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către partea civilă și asiguratorul SC ASIGURĂRI SA, împotriva deciziei penale nr. 99/A din 4 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, iar pentru parțile civile și av. DIN CADRUL Baroului C, în substituirea av.ales, cu delegația la dosar, lipsă fiind, părțile civile, Spitalul județean de Urgență S, Serviciul de Ambulanță S, asiguratorul SC ASIGURĂRI SA și partea responsabilă civilmente SC SRL S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Inculpatului i se aduce la cunoștință conținutul recursurilor declarate în cauză. Acesta arată că nu are nimic de declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul părților civile și av., solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 99/A din 4 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalului Sălaj, casarea acesteia și, rejudecând, majorarea daunelor morale acordate clienților săi. Arată că, în urma infracțiunii săvârșite de inculpat, partea civilă și-a pierdut soțul, iar partea civilă - și-a pierdut tatăl, viața acestora nemaiputând fi refăcută deoarece, pe lângă prejudiciul moral evident, au pierdut și un sprijin material. Față de aceste considerente, apreciază că daunele acordate de instanța de fond sunt insuficiente și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea acestor despăgubiri. Cu referire la recursul asiguratorului, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul inculpatului, față de recursul părților civile solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului, iar față de recursul asiguratorului, solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea asiguratorului, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare și admiterea recursului părților civile referitor la daunele morale, apreciind că daunele materiale au fost corect stabilite de către instanța de fond.
Inculpatul având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr.217 din 30 iunie 2009 în baza art. 178 (2) Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 16.11.1956, în loc. Lazuri, jud. S M, cetațean român, studii medii, fără antecedente penale, domiciliat în S M, str. - -, nr. 2, jud. S M, la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă asupra victimei.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a facut aplicarea art. 71(1) Cod penal cu art. 64 lit. a, b Cod penal, iar în baza art. 71 (5) Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul Asigurări - Sucursala Z, în limita plafonului de asigurare, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 19.01.2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 (2) Cod penal.
S- reținut prin actul de sesizare că, în data de 14.05.2007, în timp ce conducea autoturismul cu nr. B-26496/07/12 între localitățile Z -, inculpatul a încălcat regulile de circulație în sensul că a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima, accidentul având ca urmare moartea victimei.
Partea vătămată (soția victimei) s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu și pentru copilul minor în calitate de reprezentant legal al acestuia, (2 ani) cu suma de 500.000 lei daune morale, 29.080,46 lei despăgubiri materiale și pensie de întreținere pentru minor, precum și plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu purtarea procesului ( 194 ).
Spitalul Județean S s-a constituit parte civilă cu suma de 38.376,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei ( 32 ).
Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 26.026,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei (93).
Serviciul de Ambulanță S s-a constituit parte civilă cu suma de 290 lei, reprezentând transportul victimelor ( 97 ).
În cauză a fost introdus și asigurătorul de răspundere civilă auto societatea de asigurare Asigurări pentru a răspunde alături de inculpat la recuperarea daunelor materiale, în limita plafonului de asigurare.
Inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria "B" din anul 1985.
În data de 14.05.2007, inculpatul a condus autoturismul de teren, proprietatea firmei la care lucra - SC SRL S M cu nr. de înmatriculare B-26496/07/12, în autoturism aflându-se pe scaunul dreapta față și, soția inculpatului.
În jurul orelor 1230, ajungând între localitățile Z și, la coborârea de pe, inculpatul a depășit axul drumului ajungând pe contrasens, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul Daewoo, cu nr. B-49-, care circula pe sens opus, pe de lângă axul drumului, condus de către victima.
În urma impactului, victima, și care ocupa scaunul dreapta față din auto, au suferit leziuni, cele mai grave fiind suferite de, fiind transportați cu ambulanța la Spitalul Județean
Victima (30 de ani) a fost internată la spital în perioada următoare și datorită complicațiilor apărute, la data de 18.07.2007, acesta a decedat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4380/III/391/2007 a Serviciului de Medicină Legală S, moartea numitului a fost violentă. Ea s-a datorat șocului septic apărut în urma evoluției unui politraumatism (traumatism toraco-abdominal cu rupturi de organe parenchimatoase, hemoperitoneu și fracturi multiple ale membrelor). Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce în condițiile unui accident rutier din 14.05.2007. Între leziuni și deces există legătură de cauzalitate.
Conform raportului de constatare medico - legală nr. 1229/II/b/115/2007 a Serviciului de Medicină Legală Z, partea vătămată a suferit leziuni traumatice, produse în condițiile accidentului rutier, leziuni care au necesitat 25 zile îngrijiri medicale, dar care nu i-au pus viața în primejdie, iar partea vătămată, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1230/II/b/116/2007, a suferit leziuni corporale, în aceleași împrejurări, care au necesitat 7 zile îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în pericol.
Atât inculpatul cât și victima au avut alcoolemia 0 în timpul conducerii autoturismelor, conform buletinelor de analiză toxicologică.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din celelalte probe administrate în cauză, rezultă că accidentul s-a produs pe un carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică uscată, fără denivelări, în, unde circulația se desfășoară pe două sensuri de mers, sensul de mers Z - pe care circula inculpatul avea o singură bandă de mers, iar pe sensul opus pe care a circulat victima există două benzi de mers, cele două sensuri fiind despărțite printr-un marcaj longitudinal continuu, iar cele două benzi de pe sensul - Z erau despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu.
Pentru elucidarea cauzelor accidentului de circulație, în cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto, realizate de experții de la Biroul de Expertize S și din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice
Potrivit expertizei efectuate de expertul, a rezultat că impactul a avut loc între partea față a autoturismului condus de inculpat și partea a autoturismului victimei, urmată de rotirea și deplasarea concomitentă a acestora, desprinderea lor și apoi deplasarea până la răsturnarea autoturismului, pe partea laterală.
cu care circulau cele două autoturisme nu a fost stabilită de expert, motivând că-i lipsesc elementele necesare, totuși, concluzionează cu privire la gradul de mărime a vitezelor celor două autoturisme, având în vedere că autoturismul condus de victimă a anihilat impulsul autoturismului condus de inculpat, rezultă că viteza autoturismului condus de victimă era de două ori mai M decât viteza celuilalt autoturism. S-a mai aratat că, în momentul coliziunii, ambele autoturisme circulau cu partea longitudinală stânga pe celălalt sens de mers, iar în concluzie acesta arată că accidentul putea fi evitat de către ambii conducători auto, respectiv de către inculpatul dacă nu intra pe contrasens, și de către victimă dacă utiliza din dreapta și dacă adapta viteza la condițiile geometrice ale drumului, deoarece accidentul a avut loc imediat după o curbă la dreapta, deosebit de periculoasă.
Potrivit expertizei efectuate de expert, impactul dintre autoturisme a avut loc pe sensul de mers C-N - Z, în momentul acestuia autoturismul condus de inculpat depășind, cu partea frontală, cu cca. 0,9. axul longitudinal al drumului public.
în momentul impactului a autoturismului condus de inculpat a fost de 58 km/, iar a autoturismului condus de victimă, de cca. 36 km/.
Inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia. Astfel că, accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului de teren marca, cu nr. B-26496, condus de către numitul.
Coroborând probele de la dosar, a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, pentru următoarele motive:
Din ambele expertize precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului, a rezultat cu certitudine că inculpatul a pătruns pe sensul opus de mers unde circula victima, cele două sensuri fiind despărțite prin marcaj longitudinal continuu.
Concluzia expertului referitor la faptul că și autoturismul ar fi pătruns pe contrasens nu este întemeiată pe probe, doar pe declarația inculpatului și a soției sale, ori în cuprinsul expertizei se arată că această situație rezultă din analiza schiței nr. 1, întocmită tot de către expert fără să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi urme de frânare, locul unde s-au găsit bucăți din autoturisme.
Expertiza efectuată de expertul este concludentă în sensul că analizează dinamica producerii accidentului în urma unei simulări efectuate științific privind reconstituirea traiectoriilor, dar s-au avut în vedere și celelalte probe de la dosar. Cu toate acestea, între cele două expertize nu există deosebiri esențiale privind împrejurările în care a avut loc accidentul.
Având în vedere că victima a circulat pe un sens unde existau două benzi de circulație, aceasta putea folosi de lângă axul drumului, din probe neputându-se stabili cu certitudine dacă pe același sens mai circulau sau nu alte autoturisme, prin urmare există dubii privind încălcarea de către victimă a prevederilor art. 42 OUG 195/2002 care prevede că atunci "când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, având obligația să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane".
În producerea accidentului rutier, culpa inculpatului constă în încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care prevede că "marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia".
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă, deoarece nu a prevăzut consecințele faptei sale, deși trebuia și putea să le prevadă.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 14.05.2007, în timp ce conducea autoturismul cu nr. B-26496/07/12, între localitățile Z -, a încălcat regulile de circulație în sensul pătrunderii pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul condus de victima, accidentul având ca urmare moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
Referitor la modul de executare al pedepsei, având în vedere că pedeapsa închisorii aplicată nu este mai M de 3 ani, iar inculpatul nu este recidivist, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a inculpatului, astfel în baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei susmenționată pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, în condițiile art. 82 Cod penal.
Totodată, instanța face aplicarea art. 71(1) Cod penal și art. 71(5) Cod penal.
De asemenea, în baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
II. Soluționarea laturii civile a cauzei.
În urma accidentului rutier victima a suferit leziuni traumatice care au dus la spitalizarea și apoi decesul acestuia. La data accidentului, victima era angajată cu contract de muncă cu un salariu de bază lunar în cuantum de 653 lei + tichete de masă în cuantum de 148 lei în luna aprilie 2007( 288). După decesul victimei, au rămas: soția și copilul minor (1 an și 6 luni).
Partea vătămată (soția victimei), s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu cât și pentru copilul minor în calitate de reprezentant legal al acestuia, (2 ani) cu suma de 500.000 lei daune morale, 29.080,46 lei despăgubiri materiale și pensie de întreținere pentru minor, precum și plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu purtarea procesului (194).
Spitalul Județean S s-a constituit parte civilă cu suma de 38.376,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei ( 32 ).
Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 26.026,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei ( 93).
Serviciul de Ambulanță S s-a constituit parte civilă cu suma de 290 lei, reprezentând transportul victimelor ( 97 ).
Conform deciziei nr. -/09.10.2007 emisă de Casa de Pensii S, pensia lunară de urmaș acordată copilului defunctului este în cuantum de 184 lei / lună ( 267 ).
Din cuprinsul actelor depuse la dosar și din declarațiile martorilor, a rezultat că totalul cheltuielilor materiale ( 321-351) efectuate și dovedite sunt în sumă de 29.080,46 lei.
Raportat la cauzele producerii accidentului rutier, la decesul victimei și la suferințele psihice încercate de familia victimei, instanța a apreciat că suma de 100.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi daunele morale a acestor persoane.
Așa fiind, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de persoana inculpatului (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate), iar n baza art. 14 Cod penal, raportat la art. 999 cod civil art. 55 din Legea nr. 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul Asigurări - Sucursala Z, în limita plafonului de asigurare, la plata următorelor sume de bani: 29.080,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile; 100.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea familiei victimei, respectiv: 50.000 lei pentru soția și 50.000 lei pentru minorul; 200 lei despăgubiri bănești periodice lunare în favoarea născut la data de 15.10.2005 până la majoratul acestuia.
De asemenea, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul Asigurări - Sucursala Z, în limita plafonului de asigurare, la plata următorelor sume de bani: 38.376,66 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Spitalul Județean S; 26.026.35 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C; 72,50 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță S.
În temeiul art. 171 (3) Cod procedură penală, asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată în cursul judecății de un apărător ales ( 243).
Văzând și prevederile art. 191 și art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul Asigurări - Sucursala Z, în limita plafonului de asigurare, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat (pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea, conservarea mijloacelor materiale de probă), și 1.500 lei cheltuieli judiciare (onorar avocat - 191) în favoarea părții civile.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel asigurătorul Asigurări SA - Sucursala Z, și părțile civile - și, apeluri respinse ca nefondate prin decizia penală nr.99 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj.
Decizia Tribunalului Sălaj, a fost atacată cu recurs de către părțile civile - în nume personal cât și în numele și de către asiguratorul SC SA -Sucursala
Prin motivele scrise și orale partea civilă - a solicitat obligarea inculpatului la achitarea către ea și fiul său minor la suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv câte 250.000 lei către fiecare, pentru a compensa traumele psihice încercate prin moartea soțului și respectiv a tatălui, precizând că defunctul le-a asigurat un trai material decent precum și un suport moral deosebit în viața de zi cu zi. Partea civilă - a solicitat un cuantum mai M cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea, decât suma de 200 lei statuată prin decizia instanței de apel, raportat la contribuția victimei la întreținerea fiului lor.
Asigurătorul a solicitat înlăturarea răspunderii sale solidare, alături de inculpat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin hotărârile instanțelor inferioare, arătând că este în vigoare și aplicabilă decizia ÎCCJ nr.1/2005 pronunțată în recurs în interesul legii, care reglementează răspunderea asiguratorului cât și calitatea acestuia în procesul penal, cele statuate având caracter obligatoriu pentru magistrați. A cerut totodată, reducerea cuantumului despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, acestea nefiind probate prin declarațiile martorilor și chitanțele depuse la dosar de către părțile civile. De asemenea, a arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea, este prea M, fiind calculată eronat potrivit art.998 civ. aceasta urmând a se statua în baza prevederilor din Codul familiei, într-un cuantum de din veniturile victimei.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul părților civile:
În privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului".
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către instanță, au scopul de a suferința pricinuită soției și fiului, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea soțului și respectiv a tatălui în vârstă de 4 ani - astfel că daunele morale în cuantum de 250.000 lei, câte 125.000 lei pentru fiecare, vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 250.000 lei curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (, Op.cit.p. 268).
În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile, curtea apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Așa fiind, recursul părților civile apare ca întemeiat, se va admite în baza art.385/15 pct.2 lit.d proc.pen. împotriva deciziei penale 99/4 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj pe care o va casa împreună cu sentința penală 217 din 30 iunie 2009 a Judecătoriei Zalău sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în această limită, inculpatul în baza art.14, 346 proc.pen.și art.998 civ. va fi obligat să achite părții civile - suma de 250.000 lei daune morale, din care 125.000 lei vor fi pentru recurenta - și 125.000 lei pentru minorul - născut la 15 octombrie 2005, reprezentat de mama sa.
Cât privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri periodice lunare mai mari, se remarcă următoarele:
La data accidentului, victima - era angajată cu contract de muncă și cu un salariu de bază lunar în cuantum de 653 lei și tichete de masă în valoare de 148 lei în luna aprilie 2007. Conform deciziei - din 9 octombrie 2007 emisă de Casa de Pensii S, pensia de urmaș acordată copilului defunctului este în cuantum de 184 lei/lună.
Potrivit art.14 proc.pen.și art.998 civ. repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor trebuie să fie justă și integrală, dispozițiile din Codul familiei nefiind aplicabile.
Prin urmare, copiii minori ai victimei unei infracțiuni de ucidere din culpă au dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului cauzat prin moartea susținătorului, echivalent cu valoarea contribuției acestuia la întreținerea lor.
În speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, în cele 12 luni anterioare decesului, victima a realizat un venit lunar mediu de 801 lei, folosit integral la întreținerea sa, a soției și a copilului minor rezultat din căsătorie.
Așa fiind, inculpatul va fi obligat să achite 300 lei despăgubiri periodice lunare în favoarea - născut la 15 octombrie 2005 începând cu data de 18 iulie 2007 și până la majoratul acestuia, constatându-se că această sumă va contribui la repararea prejudiciului cauzat de inculpat, fiului victimei.
Se va constata că asiguratorul SC Asigurări SA - Sucursala Z va garanta plata sumelor în limita contractului de asigurare.
Se va stabili în baza art.189 proc.pen.onorar apărător oficiu la suma de 200 lei pentru inculpatul ce se va achita din către Baroul Cluj.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor, constatându-se că daunele materiale și cheltuielile judiciare au fost corect stabilite în sarcina inculpatului, fiind dovedite cu actele scrise și probele testimoniale, corespunzând cerințelor impuse de legislația europeană ca magistrații să motiveze hotărârile judecătorești, așa cum se statuează în spețele (Boldea contra României - Tatishvili contra Rusiei; Fouquet contra Franței).
În baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare în recursul părților civile vor rămâne în sarcina statului.
Cu privire la recursul asigurătorului:
Potrivit deciziei nr.1 din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea disp.art.54 alin.4 și art.57 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii s-a stabilit că societățile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept reglementate în Codul civil, Codul d e procedură penală și legea specială 136/1995, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Așa fiind, rezultă fără dubiu că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.
Din motivarea hotărârilor instanțelor inferioare nu rezultă că inculpatul ar fi fost obligat în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile, pentru a se dispune înlăturarea acestei nelegalități, ci din contră, s-a statuat că asigurătorul este obligat să suporte aceste cheltuieli în limita plafonului de asigurare, ce rezultă din conținutul contractului de asigurare încheiat în condițiile Legii 136/1995.
Așa cum am arătat, în mod corect au fost stabilite despăgubirile materiale și cheltuielile judiciare cerute de părțile civile, ele rezultând din actele scrise și depozițiile martorilor audiați nemijlocit în cauză, (326-351 dos.instanță, vol.II), declarații martori, precum și cuantumul cheltuielilor judiciare acordate statului în sumă de 1500 lei. Despăgubirile periodice lunare datorate de inculpat fiului minor al victimei, se stabilesc potrivit art.998 civ.raportat la dispozițiile Codului d e procedură penală, și nu în temeiul Codului familiei, deoarece obiectul acțiunii civile îl constituie, potrivit art.14 din Codul d e procedură penală, tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării lui la repararea pagubelor cauzate celui vătămat prin infracțiune.
O cerință esențială pentru tragerea la răspundere civilă în procesul penal este ca prejudiciul să fie cauzat prin infracțiune, iar între aceasta și paguba produsă să existe legătură de cauzalitate. Prima instanță cât și cea de apel, la stabilirea despăgubirilor periodice lunare, au avut în vedere prevederile Codului familiei.
Obligarea inculpatului, în cadrul procesului penal, la plata pensiei de întreținere de este nelegală, deoarece măsura își găsește temeiul în obligația legală de întreținere prevăzută de art.86 din Codul familiei și, deci, nu are legătură cu fapta penală pentru care a fost condamnat.
În consecință, temeiul legal în baza căruia instanța de recurs a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a achita despăgubiri periodice lunare în favoarea este acela al art.14, 346 proc.pen.raportat la art.998 civ.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului constatându-se că acesta răspunde pentru plata sumelor la care a fost obligat de către instanțele inferioare, în limita contractului de asigurare (despăgubiri civile și cheltuieli judiciare), în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.asigurătorul va achita statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul părții civile - în nume personal și pentru minorul ambii domiciliați în Z, str.-.-. -2,.6, jud.S, împotriva deciziei penale nr.99/4.11.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.217/30.06.2009 a Judecătoriei Zalău sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în această limită:
Obligă pe inculpatul domiciliat în S M, str.- - nr.2, jud.S M să achite părții civile suma de 250.000 lei daune morale din care 125.000 lei pentru recurenta și 125.000 lei pentru minorul născut la 15.10.2005 reprezentat de mama sa.
Obligă pe inculpatul să achite 300 lei despăgubiri periodice lunare în favoarea născut la 15.10.2005 începând cu data de 18 iulie 2007 și până la majoratul acestuia.
Constată că asiguratorul SC Asigurări SA - Sucursala Z garantează plata sumelor în limita contractului de asigurare.
Stabilește onorar apărător oficiu la suma de 200 lei pentru inculpatul ce se achită din fondul Ministerului Justiției.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Cheltuielile judiciare în recursul părților civile rămân în sarcina statului.
II. Respinge ca nefondat recursul asiguratorului SC Asigurări SA cu sediul în S - Z,-, -M, împotriva aceleiași decizii.
Obligă asiguratorul să achite statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului oficiu pentru inculpat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ---
Red.PD/CA
10.ex. - 07.01.2010
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
