Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 795/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.795
Ședința publică de la 17 noiembrie 2008
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor judiciare privind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, cât și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.221 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Conținutul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la 4 noiembrie 2008, dată la care, constatându-se că se face necesar un timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în vederea deliberării, Curtea, a dispus amânarea pronunțării la 12 noiembrie 2008, și apoi, pentru aceleași motive, la data de 17 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.473 din 25 mai 2007, Judecătoria Slatina, după ce, potrivit art.334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată inițial faptelor inculpaților, din infracțiunea prev.de art.239 alin.2 și 3 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, a hotărât condamnarea inculpaților și, astfel:
1. - fiica lui și, născută la 8 noiembrie 1956, în orașul V, județul T, domiciliată în V,-, județul T, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe perioada prev.de art.82 Cod penal, inculpatei fiindu-i atrasă atenția asupra consecințelor ce decurg potrivit art.83 Cod penal.
2. - fiul lui și, născut la 28 iulie 1952, în localitatea, județul I, cu domiciliul în V, județul T, la pedepsele de:
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 alin.1 Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.861, art.862Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit de instanță.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare stabilit, condamnatul avea să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință; să comunice și să justifice o eventuală schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Acestui inculpat i-au fost puse în vedere dispozițiile prev.de art.864Cod penal, rap.la art.83, 84 Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate CAS T și, nu se constituie părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 100.000 lei despăgubiri civile către partea civilă (din care 10.000 lei reprezentând daune materiale, iar 90.000 lei despăgubiri pentru daune morale).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în rejudecarea cauzei după desființarea cu trimitere, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, Judecătoria Videle, a fost sesizată cu soluționarea cauzei vizându-i pe inculpații și, primul trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă și ultraj, fapte prev.de art.178 alin.1 Cod penal și art.239 alin.2 și 3 Cod penal, iar secunda, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, faptă prev.de art.239 alin.2 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr.28 din 28 ianuarie 2005, Judecătoria Videlea dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în vederea completării urmăririi penale, soluție criticată în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle.
Prin încheierea nr.91/A din 30 mai 2005, Tribunalul Teleormans -a dezinvestit și a trimis cauza pentru soluționare Tribunalului O l t, instanță în favoarea căreia s-a dispus strămutarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.2970 din 11 mai 2005.
Prin decizia penală nr.349 din 24 august 2005, Tribunalul O l t, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, a desființat sentința penală nr.28/2005 a Judecătoriei Videle, cu consecința trimiterii pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Prin decizia penală nr.978 din 10 octombrie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA, au fost admise recursurile declarate de inculpații și, cât și de partea civilă, a fost casată decizia penală nr.349 din 24 august 2005, a Tribunalului O l t, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul O l
Rejudecând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, Tribunalul O l t, în dosarul nr.6179/2005, a adoptat o soluție de admitere, casând, în consecință, sentința penală nr.28 din 28 ianuarie 2005, a Judecătoriei Videle, prin care, inițial, se dispusese restituirea la procuror în vederea completării urmăririi, trimițând cauza la Judecătoria Slatina, pentru continuarea judecății.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Cercetând cauza, instanța de fond a procedat la audierea părții vătămate, a părții civile, a interogat pe inculpații și, iar pentru stabilirea împrejurărilor de fapt în care s-au consumat infracțiunile supuse judecății, au fost audiați martorii, G,.
În apărarea inculpatului a fost încuviințată administrarea probei testimoniale, sens în care au fost audiați martorii și.
Pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor civile invocate, au fost audiați martorii, în același sens, fiind administrată și proba cu înscrisuri.
Apreciind asupra întregului probatoriu administrat, instanța de fond a stabilit în cauză următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 14 august 2000, partea vătămată, subofițer în cadrul IPJ T, s-a prezentat la serviciu în jurul orelor 21, iar potrivit planificării activității acestuia, întocmită de șeful Biroului ordine publică, în acea seară, trebuia să asigure paza și ordinea între orele 21-5, în Postul nr.9, V, împreună cu gardianul, din cadrul Detașamentului nr.3 V, post în raza căruia se afla atât domiciliul celor doi inculpați și, cât și sediul Bisericii, aceasta fiind poziționată vis-a-vis de locuința celor doi.
În noaptea respectivă, la a avut loc o slujbă religioasă, activitate la care au participat foarte multe persoane.
Pentru îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, atât subofițerul de poliție, cât și gardianul public, au îmbrăcat uniformele specifice, asupra lor având și armele din dotare, respectiv pistolul marca, seria -.1436, cu 12 cartușe, cât și pistolul marca TT. seria - nr.1633 cu 6 cartușe, pe care le-au ridicat de la camera de armament la orelor 20,40.
Inculpații și, în curtea casei lor, într-un cort, amenajaseră un chioșc, scop în care au dislocat o porțiune din gardul împrejmuitor, astfel încât tejgheaua la care se servea era amplasată în interiorul curții, loc în care, ajutați și de fiica lor, martora, cei doi vindeau produse alimentare.
După terminarea slujbei la, în jurul orelor 23,30, victima, s-a deplasat împreună cu sora sa geamănă, martora, precum și cu martora, spre a cumpăra produse alimentare de la chioșcul improvizat în curtea inculpaților, pentru ca, apoi, toate trei să se așeze pe o bancă amplasată în imediata vecinătate a gardului locuinței acestora, poziționate la aproximativ 5 metri lateral stânga.
La aceeași ceremonie religioasă participaseră și martorii G și, care, după slujbă, s-au deplasat și ei la punctul alimentar mai sus arătat, pentru a cumpăra răcoritoare.
Întrucât martorul G, a încercat să cumpere răcoritoare fără să aștepte la rând, între acesta și fiica inculpaților s-a iscat o discuție în contradictoriu, în care a intervenit inculpatul, acesta adresându-i martorului expresii indecente și înjurându-
de martorul G, pentru a lua măsurile necesare în vederea restabilirii ordinii și liniștii publice, patrula formată din subofițerul de poliție și gardianul public, s-a deplasat pentru verificarea aspectelor relatate, la domiciliul inculpatului.
În acest context, subofițerul, i-a solicitat inculpatului să vină la poartă cu documentele de identitate asupra sa, însă acesta a refuzat.
La insistențele polițistului, care a afirmat că, în caz contrar, îl va chema a doua zi la sediul Poliției, pentru explicații, inculpatul, a început să adreseze expresii indecente la adresa respectivului, și, mai mult, devenind agresiv, l-a împins pe subofițer spre drumul public.
În acest moment, polițistul a încercat să îl imobilizeze pe inculpat, iar pentru că acesta din urmă a opus rezistență, s-a dezechilibrat și, în cădere, a răsturnat masa pe care se aflau unele produse, aflată în imediata apropiere a tejghelei improvizate, fapt ce a determinat-o pe inculpata să intervină pentru eliberarea concubinului său, mușcându-l astfel de mână pe subofițer.
În urma acestui act de violență, însoțit de gardianul public, au încercat să se îndepărteze, sens în care au parcurs o distanță de câțiva metri de gardul inculpaților.
În acest timp, s-a înarmat cu un arac cu o lungime de 1,5 metri și diametrul de 5 cm, apoi s-a apropiat de subofițerul de poliție, care era cu spatele.
La strigătele inculpatului, cu cuvintele "i-a stai mă", polițistul, s-a întors și, sesizând că inculpatul se apropie cu intenția de a exercita asupra sa acte de violență, fapt decurs din împrejurarea că era înarmat cu un arac, în încercarea de a descuraja intențiile agresive ale acestuia, a scos din pistolul din dotare, l-a armat și, cu degetul pe trăgaci, l-a somat pe inculpat, folosind cuvintele "stai că trag".
Având în vedere distanța foarte mică subofițerul de poliție nu a avut posibilitatea să-l someze în continuare pe inculpat, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr.26/1994, deoarece a fost lovit violent de inculpat în zona capului și a umărului stâng, fiindu-i astfel cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, cum astfel rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală aflat la dosar, pentru ca, apoi, să se îndepărteze în fugă spre curtea sa.
În urma agresiunii exercitate asupra sa, subofițerul de poliție s-a dezechilibrat, făcând doi pași înapoi cu picioarele flexate, iar în urma dezechilibrării, pistolul nu a mai fost fixat în plan vertical, astfel încât, în momentul încercării sale de a se reechilibra, nu a mai putut să-și coordoneze mișcările, trăgaciul fiind astfel acționat, iar pistolul i-a scăpat din mână, în momentul imediat următor, fiind recuperat ulterior de martorul, care a împiedicat mecanismul de declanșare a focului în urma descărcării armei.
În urma focului tras, victimei i-a fost cauzată o leziune prin împușcare în zona capului care, la scurt timp, a avut efect tanato-generator.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie efectuat de institutul de Medicină Legală Dr. Minovici B, moartea victimei a fost una violentă, ea datorându-se hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană, leziunile fiind produse prin împușcare cu un singur proiectil, între leziunile traumatice descrise și deces existând o legătură directă de cauzalitate.
Situația de fapt reținută, existența faptelor, vinovăția și participația celor doi inculpați a fost demonstrată de un probatoriu constând în declarațiile de recunoaștere parțială făcute de inculpați, acestea coroborate cu declarațiile martorilor G, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a celor doi inculpați, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de ucidere din culpă și ultraj, prev.de art.178 alin.1 Cod penal și art.239 alin.3 Cod penal, cu art.13 Cod penal - reținute față de inculpatul, și prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu art.13 Cod penal - faptă reținută față de inculpata (încadrarea dată infracțiunilor de ultraj fiind reținută prin aplicarea judicioasă a instituției prev.de art.334 Cod pr.penală, ca reflectare a principiului aplicării legii penale mai favorabile, în raport de momentul săvârșirii acestor infracțiuni).
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, cât și la stabilirea modalității de executare, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, cât și împrejurările în care acestea s-au consumat, precum și unele elemente ce privesc persoana inculpaților, necunoscuți cu antecedente penale, relativ sinceri pe parcursul procesului, pe de altă parte, apreciindu-se că scopurile pedepselor, instituite prin art.52 Cod penal, pot fi atinse și fără executarea efectivă a sancțiunilor.
Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că mama victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.500.000.000 lei, suma de 500.000.000 lei ROL, fiind invocată cu titlu de despăgubiri civile patrimoniale, iar diferența reprezentând întinderea despăgubirilor pentru prejudiciul moral încercat prin moartea fiicei sale, în vârstă de 16 ani, la data decesului.
În considerarea suportului probatoriu administrat, instanța de fond, cu referire la dispozițiile art.998, 999 Cod civil, a apreciat că despăgubirile civile patrimoniale au fost dovedite doar în limita sumei de 10.000 lei RON, sumă la care a fost obligat inculpatul, acesta din urmă urmând să plătească aceleiași părți civile și suma de 90.000 lei RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, partea civilă, precum și inculpații și.
Apelul parchetului a vizat nelegalitatea și netemeinicia soluției, aspectul de nelegalitate vizând omisiunea instanței de fond de a face în cauză aplicația art.1 din Legea nr.543/2002, temei în baza căruia trebuia constatată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 Cod penal (faptă săvârșită la data de 14 august 2000), iar critica de netemeinicie, a vizat pedepsele stabilite față de inculpați, apreciate ca fiind prea blânde în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, decursă din modul de săvârșire și consecințele produse.
Partea civilă a criticat soluția atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile, apreciind, pe de o parte, că pedepsele ce s-au aplicat inculpaților nu reflectă aplicarea corespunzătoare a criteriilor prev.de art.72 Cod penal, fiind prea blânde, iar, pe de altă parte, că despăgubirile civile patrimoniale nu sunt acordate la nivelul cheltuielilor efectiv făcute cu înmormântarea victimei, cât și cu pomenirile ulterioare, pe când cele acordate cu titlu de daune morale, au fost apreciate ca neîndestulătoare, în raport de intensitatea suferințelor încercate prin moartea victimei. Prin urmare, sub acest aspect, s-a solicitat ca, în apel, să fie majorate despăgubirile civile patrimoniale și nepatrimoniale la nivelul sumelor invocate în cererea de constituire de parte civilă (500.000.000 ROL și, respectiv, 3.000.000.000 ROL).
Inculpații, prin apărător, au apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și, implicit, netemeinică, susținând, în esență, că vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 Cod penal, se impune a fi atribuită în exclusivitate ofițerului de poliție, considerente pentru care, cu referire la dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare a inculpatului, iar cât privește infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.3 Cod penal, reținută față de cei doi inculpați, s-a apreciat că aceștia din urmă nu au făcut decât să opună rezistență justificată la abuzul polițistului, acționând, astfel, fără vinovăție, motive pentru care, de asemenea, a fost solicitată o soluție de achitare.
Cât privește latura civilă, inculpații au susținut că acțiunea formulată de partea civilă trebuia să primească o soluție de respingere, pentru motivul că prejudiciile încercate nu s-au datorat unei fapte imputabile inculpatului.
Prin decizia penală nr.221 din 17 octombrie 2007, Tribunalul O l t, a admis apelurile declarate de parchet, de inculpatul, cât și de partea civilă, a desființat sentința instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, iar după ce a înlăturat dispozițiile art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acestui inculpat, pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.1 Cod penal, totodată, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prev.de art.7 din Legea nr.543/2002.
În baza art.861, art.862Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului în baza art.239 alin.3 Cod penal, cu art.13 Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul cu 10.000 lei (în total cuantumul despăgubirilor civile patrimoniale și nepatrimoniale la care a fost obligat acesta fiind de 110.000 lei).
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata.
Motivând decizia dată, tribunalul, a reținut că situația de fapt stabilită de prima instanță este concordantă cu probatoriul administrat, iar activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost judicios încadrată legal.
Cât privește pedepsele aplicate celor doi inculpați, instanța de apel a stabilit că în privința celei aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.1 Cod penal, neexceptată, se impuneau aplicate dispozițiile art.1 din Legea nr.543/2002, în raport de care trebuia grațiată integral.
Celelalte pedepse, cât și modalitățile de executare alese pentru fiecare dintre inculpați, au fost apreciate ca judicios stabilite, în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal, cât și ce cerințele instituite prin art.52 Cod penal.
Totodată, s-a apreciat că întinderea despăgubirilor pentru daune morale nu este bine stabilită, justificându-se majorarea acestora cu încă 10.000 lei, iar cât privește cuantumul despăgubirilor materiale invocate de partea civilă, aceeași instanță de apel a apreciat că este judicios stabilit, reflectând corespunzător suportul probatoriu administrat.
Decizia dată în apel a fost criticată în recurs de inculpații și, cât și de partea civilă.
În recursurile lor, inculpații, atât în motivele scrise, cât și prin apărător, au invocat cazurile de casare prev.de art.3859alin.1 pct.3, art.3859pct.18 și art.3859alin.1 pct.17 Cod pr.penală, sub următoarele aspecte:
- mai întâi, că fiecare dintre cei doi judecători ce au adoptat soluția din apel, se află în ipoteza de incompatibilitate prev.de art.47 alin.2 Cod pr.penală, făcând parte din completul care a pronunțat decizia penală nr.349 din 24 august 2005 a Tribunalului O l t, iar -, făcând parte din completul ce a pronunțat decizia penală nr.273 din 23 martie 2006 a Tribunalului O l t, ambele hotărâri conținând considerente care au prefigurat modul de soluționare a fondului cauzei;
, a fost invocată o soluție de casare, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de apel, în cauză operând nulitatea absolută prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală.
- în al doilea rând, cei doi inculpați au fost greșit condamnați, vinovăția pentru săvârșirea faptelor aparținând, în exclusivitate, subofițerului de poliție.
, a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, a ambilor inculpați.
- în al treilea rând, s-a apreciat că încadrarea juridică ce putea fi, eventual, dată activității infracționale a inculpatului, era aceea prev.de art.181 Cod penal, sens în care, după casare, s-a cerut schimbarea încadrării.
Partea civilă a criticat hotărârile anterioare atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, invocând, în esență, cazurile de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 și 10 Cod pr.penală, în raport de care a susținut, pe de parte, că pedepsele aplicate celor doi inculpați, cât și modalitățile de executare alese, sunt greșit individualizate în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal, iar, pe de altă parte, că rezolvarea laturii civile a cauzei s-a făcut defectuos, atât despăgubirile civile patrimoniale, cât și cele cu titlu de daune morale, justificându-se în limita sumelor precizate în cererea de constituire parte civilă (respectiv 500.000.000 lei ROL - patrimoniale, și 3.000.000.000 ROL - nepatrimoniale).
Recursul declarat de partea civilă va fi privit ca fondat, doar sub aspectul criticilor vizând modul de rezolvare a laturii civile, pe când recursurile declarate de inculpați, vor fi privite ca nefondate, pentru considerentele ce se vor vedea, în continuare.
Mai întâi, cât privește aspectul de nelegalitate invocat de inculpați, prin apărător, și care ar antrena aplicabilitatea cazului de casare înscris în art.3859alin.1 pct.3 Cod pr.penală, Curtea constată că, într-adevăr, judecătorii ce au adoptat decizia examinată au luat parte la judecata cauzelor în care s-au pronunțat deciziile penale nr.349 din 24 august 2005 și, respectiv, nr.273 din 23 martie 2006, ale Tribunalului O l t, însă aceștia nu se află în situația de incompatibilitate instituită în alin.2 de sub art.47 Cod pr.penală, întrucât nici unul dintre aceștia, în soluțiile mai sus amintite, nu și-au exprimat părerea asupra fondului cauzei și, prin urmare, în cauză, nu poate fi reținută nulitatea prev.de art.197 alin.2, care să justifice casarea și, respectiv, trimiterea pentru o nouă judecată în apel, potrivit cazului de casare invocat.
În al doilea rând, observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile date de inculpați în cele două faze ale procesului, acestea coroborate cu declarațiile martorilor prezenți la fața locului, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, pe baza căreia activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost judicios încadrată, săvârșind infracțiunile de ultraj și ucidere din culpă, prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu art.13 Cod penal, și art.178 alin.1 Cod penal, iar, săvârșind infracțiunea de ultraj, prev.de art.239 alin.3 Cod penal, cu art.13 Cod penal.
Cât privește pedepsele aplicate inculpaților, dar și modalitățile de executare alese, se va aprecia că acestea reflectă corespunzător criteriile înscrise în art.72 Cod penal, cât și cerințele instituite prin art.52 Cod penal.
Însă, în privința modului de rezolvare a laturii civile a cauzei, Curtea, în considerarea principiilor privind reparațiunea integrală a prejudiciului, statornicite prin art.998, 999 Cod civil, va aprecia că în cauză, atât despăgubirile civile patrimoniale, cât și cele acordate pentru daune morale, nu au fost judicios stabilite.
Prin repararea integrală a prejudiciului, se înțelege înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
Așadar, pentru a fi integrală, reparațiunea trebuie să se facă prin folosirea mijloacelor și modalităților cele mai adecvate realizării acestui scop.
În cauza de față, la stăruința părții civile, sub aspectul despăgubirilor civile patrimoniale, instanța de fond a administrat proba testimonială și cu înscrisuri, însă a apreciat greșit asupra cuantumului acestora, nesocotind cheltuielile efectiv făcute cu înmormântarea victimei, iar, mai mult, nu a luat în seamă pe acelea intervenite în ultimii 7 ani (cum astfel s-a conturat tradiția, însușită de jurisprudență), cu pomenirile ulterioare ale celei decedate.
Așadar, despăgubirile civile patrimoniale la care este îndreptățită partea civilă - mama victimei, vor fi majorate la 50.000 lei RON, sumă ce va trebui plătită de inculpat.
Cât privește despăgubirile acordate părții civile pentru repararea prejudiciului moral, încercat ca urmare a morții fiicei sale, în vârstă de 16 ani, la data respectivă, Curtea va aprecia că instanțele anterioare au făcut indemnizare nejudicioasă, acestea trebuind să observe că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale, trebuie să aibă efecte compensatorii, să fie juste și integrale.
Ori, sumele acordate cu acest titlu vor fi apreciate ca neîndestulătoare, astfel că, în considerarea suferințelor psihice încercate de partea civilă, prin moartea fiicei sale, cu referire la art.998, 999 Cod civil, acestea urmând a fi majorate la suma de 150.000 lei RON, despăgubire apreciată ca aducând o alinare suficientă pentru prejudiciul încercat.
Statuând astfel, urmează ca în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, recursul declarat de partea civilă să fie admis, cu consecința casării hotărârilor anterioare, în sensul majorării despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, la 50.000 lei RON - despăgubiri civili patrimoniale și la 150.000 lei RON - despăgubire civilă pentru daune morale.
Potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, cu argumentele mai sus prefigurate, recursurile declarate de cei doi inculpați vor fi respinse, ca nefondate.
Potrivit art.192 Cod pr.penală, recurentul inculpat urmează a fi obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, iar fiecare dintre cei doi inculpați, cu același titlu, urmează a fi obligați la câte 100 lei către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.221 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează decizia, cât și sentința penală nr.473 din 25 mai 2007, a Judecătoriei Slatina, sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile, în sensul că majorează despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, la 50.000 lei RON - despăgubiri civile patrimoniale, și la 150.000 lei RON - despăgubiri pentru daune morale.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
Obligă pe inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Obligă pe fiecare dintre inculpații recurenți la câte 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2008.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.GV
MC.
PS/6.01.2009
18 noiembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice V, județul T, va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 950 lei cheltuieli judiciare statului, iar de la rec.inc. suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
