Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 798/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 798
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal)", declarate deinculpatul, fiul lui si, nascut la 19.06.1972 - aflat in stare de libertate șipărțile civile, șiimpotriva deciziei penale nr.92/A din 08.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat - - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegație la dosar - care raspunde pentru inculpatul recurent și intimat lipsă la termenul de azi, și avocat din Baroul Vaslui, care raspunde pentru partile civile recurente, și lipsă, lipsă fiind și partile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursurilor declarate de cele 3 parti civile, casarea deciziei pronunțate in cauză de Tribunalul Vaslui, pe care o consideră netemeinică și nelegală și a se mentine, sub aspectul laturii civile, sentința penala nr.1456 pronunțata de Judecatoria Vaslui.
Apreciază că, in mod greșit s-a admis apelul declarat de inculpat sub aspectul laturii civile de catre Tribunalul Vaslui, inculpatul a fost de acord cu despăgubirea solicitată de partile civile, de altfel constituirea ca parti civile s-a făcut și in scris, cu ocazia solutionarii fondului cauzei inculpatul a fost asistat de apărător la termenele la care s-au depus cererile scrise de constituire ca parti civile, acesta nu poate invoca faptul că nu a cunoscut situația concretă prin care acestea au inteles să se constituie parti civile și pe care inculpatul a fost de acord să o suporte.
Mai mult decat atat, solicita a se avea in vedere faptul că această atitudine a inculpatului, de a fi de acord să despăgubească partile civile cu sumele cu care acestea s-au constituit in scris, a fost avută in vedere ca circumstanță atenuantă la individualizarea pedepsei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat - avand cuvantul, sustine că, inculpatul a formulat recurs impotriva deciziei penale nr.92 din 08.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, atât in ceea ce privește latura penală cât și latura civilă.
In ceea ce priveste latura penală, inculpatul a criticat sentința primei instanțe cât și decizia instanței de apel numai privitor la modul de apreciere și aplicare a circumstanțelor atenuante in conformitate cu prevederile art.72 Cod penal.
Solicită a se avea in vedere motivele de recurs ce au fost detaliate in scris, precum și concluziile scrise care le-a depus la dosar.
Solicita admiterea recursului, casarea hotararii primei instante cat si instantei de apel și, rejudecând cauza, a se da o nouă apreciere a acestor circumstanțe și, drept urmare, a coborî pedeapsa stabilită de cele două instanțe sub cuantumul de 4 ani și a face aplicarea art.81 Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă, va incerca să critice motivele invocate de partile civile privitor la achiesarea inculpatului la suma de 100.000 lei.
Apreciază că, nici achiesarea de catre inculpat la plata acestei sume ca daune morale nu este justificată cu atât mai mult cu cât chiar instanta de apel reține in hotărârea dată că, și citează: "Susținerea inculpatului că s-a aflat in eroare in ceea ce privește constituirea de părți civile este verosimila și față de imprejurarea că aceste cereri de constituire de părți civile s-au făcut in etape, la două termene și prin 3 inscrisuri separate".
Mai mult decât atât, a inteles că, la audierea casetei nu s-a auzit cu claritate faptul când acesta a fost de acord cu suma de 100.000 lei.
A se avea in vedere că, inculpatul este in vârstă, este bolnav și a avut nevoie de o medicamentație deosebită, nu are nici un fel de bunuri mobile sau imobile pe numele său, practic această sumă este imposibilă pentru el. Chiar nu avea de unde să o plătească. Instanta trebuia să aibă in vedere atunci când stabilea cuantumul acestor daune morale, și posibilitatile reale ale inculpatului.
Solicita respingerea recursurilor formulate de partile civile ca fiind nefondate.
Avocat avand cuvantul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, inculpatul a detaliat pe larg in motivele de recurs sub aspectul laturii penale, in esență acesta a criticat hotararea pronunțată de instanta de fond, și menținută prin decizia Tribunalului, arătând faptul că cele două instanțe nu au făcut o apreciere corectă a circumstanțelor atenuante ce le putea reține in favoarea inculpatului - in conformitate cu prevederile art.72 Cod penal.
In M, a identificat două grupe de argumente pe care inculpatul recurent solicită casarea soluțiilor pronunțate in fond și in apel. Pe de o parte, acesta reiterează circumstanțele atenuante care au fost avute in vedere la individualizarea pedepsei de catre instanta de fond și menținută sub un anumit aspect, al cuantumului de către instanța de apel.
Astfel, acesta arată faptul că nu are antecedente, a recunoscut și a regretat fapta comisă și, de asemenea, a făcut tot ceea ce i-a stat in putință pentru a inlătura efectele accidentului.
Aceste circumstanțe au fost avute in vedere de catre instanta de fond. Mai mult decât atât, cele două instanțe au dat dovadă de suficientă clemență in conditiile in care, fiind intr-o situatie critică, de concurs intre circumstanțele atenuante și agravante reglementată de disp. art.80 alin.2 Cod penal, aceasta a coborât sub minimul prevăzut de lege pentru această infractiune, deși nu avea vreo obligație in acest sens.
De asemenea, a mai arătat inculpatul in sustinerea recursului său, faptul că instanța de recurs ar trebui să aibă in vedere că s-a supus testării cu aparatul alcooltest. De asemenea, a făcut discuții in ceea ce privește cantitatea și efectele cantității de alcool ingerate cu privire la persoana sa. Or, aceste sustineti nu sunt decât simple speculații, instanta a trebuit să aibă in vedere aspectul concret al gradului de imbibare cu alcool, respectiv care a fost mult peste limita legală, instanța nu putea să se raporteze la un nivel care nu putea fi stabilit prin probe, prin efectele care l-a avut consumul cantității acesteia de alcool asupra persoanei inculpatului.
A mai susținut inculpatul in motivele sale de recurs, faptul că, in mod greșit instanta de fond și cea de apel a avut in vedere ca circumstanță agravantă, că este lucrător la poliția de frontieră. Ori ceea ce consideră, și de altfel a avut in vedere atât instanta de fond cât și cea de apel, este faptul că inculpatul era angajat in cadrul unei profesii reglementată prin statute si prin norme metodologice, așa cum se știe și in cadrul magistraților - reglementează conduita profesională, conduita generală pe care o are persoana respectivă in societate.
Acestea sunt aspectele la care s-a raportat instanta in momentul in care a făcut referire la faptul că inculpatul era, la data producerii accidentului, lucrător in cadrul poliției.
Infractiunea pe care a săvârșit-o inculpatul este una foarte gravă. Este adevărat că acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta comisă, insă, nimic nu poate inlocui decesul acestei persoane, faptul că in urma sa a rămas o familie, 3 copii care au rămas fără tată. A nu se uita imprejurările concrete in care s-a savarsit aceasta faptă, și anume, accidentul s-a petrecut pe trecerea de pietoni, inculpatul avea o imbibație alcoolică in sânge mult peste limita legală și toate aceste aspecte nu fac decât să convingă instanța asupra faptului că la individualizarea pedepsei instanta de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, și in mod corect aceasta a fost menținută de către instanta de apel.
Sub aspectul laturii civile, a invocat inculpatul faptul că ar trebui reapreciate despăgubirile morale acordate de instanță intrucât acesta este pensionat pe caz de boală și are nevoie de medicamente. Or, aceste sustineri ale inculpatului exced cadrului legal stabilit de disp. art.1084 și 1086 Cod civil, care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului.
Doctrina și jurisprudența au statuat faptul că, la stabilirea intinderii despăgubirilor nu se ia in considerare nici starea materiala a autorului prejudiciului și nici starea materiala a victimei. Toate aceste elemente pot fi avute in vedere, eventual, numai la stabilirea modalității de plată.
In ceea ce priveste despăgubirile materiale, apreciază că, temeinic și legal au fost stabilite, au fost depuse acte la dosar, au fost dovedite pe deplin și nu se impune o reevaluare a acestor despăgubiri materiale.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat sub aspectul laturii civile și sub aspectul laturii penale, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, potrivit disp. art.385 ind.15 Cod procedura penala. Apreciaza că latura penală a fost corect stabilită, iar in latură civilă s-a realizat o dozare corectă a despăgubirilor.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1456 din 22 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Vasluis -au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului - din infracțiunile prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și art. 178 alin. 2,3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2,3 teza I Cod penal.
În baza art. 178 alin. 2,3 teza I Cod penal condamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la 19.06.1972 în V, cu domiciliul în V, str. -, nr. 1, bloc 86,. A-bis,. 6, județul V, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. "a, c" și art. 76 lit. "b" Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a" teza II, lit. "b" Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 86, indice 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a fixat termen de încercare de 6 ani, conform art. 86, indice 2 Cod penal.
În temeiul art. 86, indice 3, alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86, indice 3, alin. 3 Cod penal, instanța a impus inculpatului obligația ca, pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un vehicul.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86, indice 4 Cod penal privind condițiile revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71, alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență V, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " I și Serviciul Județean de Ambulanță V și a fost obligat inculpatul - la plata către Spitalul Județean de Urgență Vas umei de 830 lei, către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, cu sediul în I, str. G-ral, nr. 2, jud. I, a sumei de 3029,6 lei și dobânda de referință legală până la plata efectivă a debitului, către Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " Ias umei de 4514,58 lei și către Serviciul Județean de Ambulanță Vas umei de 411,30 lei.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, - și, toate domiciliate în V, str. -,. 301,. A,. 9, jud. V, și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, în nume propriu și ca reprezentantă a minorei - parte civilă -, a sumei de 14.000 lei - daune materiale și a sumei de 100.000 lei - daune morale, către partea civilă - a sumei de 100.000 lei - daune morale și către partea civilă a sumei de 2000 lei daune materiale și a sumei de 100.000 lei - daune morale.
S-a respins cererea părții civile -, reprezentată de, de acordare a despăgubirilor civile periodice, ca neîntemeiată.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 600 lei - cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 1.02.2007, inculpatul -, agent de poliție în cadrul V, în prezent pensionat pe motive medicale, se afla la volanul autoturismului marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare VS.18. deplasându-se pe str. - cel M către str. -, unde domiciliază.
Ajungând în dreptul sediului Băncii Transilvania, în jurul orei 18,50, nu a acordat prioritate de trecere victimei, care se angajase în traversarea regulamentară a carosabilului, pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător prin marcaj, indicator și semafor intermitent, accidentându-
Urmare a accidentului de circulație produs, victima a fost transportată de urgență la Spitalul Județean V și ulterior internat până la data de 28.02.2007 la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " I, având diagnosticul de "politraumatism, contuzie cerebrală gravă accident rutier, higromă subdurală bifrontală, fractură închisă complexă 1/3 sup. gambă dreaptă, chist arahnoidian temporal stâng, contuzie forte piramidă nazală, sindrom confuzional posttraumatic, etilism cronic, atrofie cerebrală difuză". La internare, victima prezenta o stare de comă gradul II, fractură de deplasare a gambei drepte, halenă alcoolică, contuzie forte piramidă nazală cu epistaxis anterior bilateral, echimoze periorbitare bilaterale, hemotimpan stâng.
Ulterior, victima a fost reinternată la același spital în perioada 2-7.03.2007 pentru evaluare neurochirurgicală, după care victima a fost reinternată în perioada 10.03.-16.03.2007 la Spitalul Județean de Urgență V - Secția Ortopedie și cu diagnosticul "fractură 1/3 sup. tibie dreaptă, sindrom confuzional, higromă subdurală, etilism cronic". Pe data de 16.03.2007 familia victimei a solicitat externarea acesteia, iar în perioada 16.03.- 27.03.2007 a fost internată la Spitalul de Urgență "Sf. " I, secția Ortopedie -.
La data de 16.05.2007, victima a fost reinternată la Spitalul Clinic "Prof. " I, la internare prezentând comă grad II-III, însă sub tratament de specialitate evoluția a fost dificilă, astfel încât la data de 03.06.2007, victima a decedat.
La data de 05.06.2007 s-a efectuat autopsia victimei, întocmindu-se astfel raportul de autopsie medico-legală nr. 2871/879/c/18.07.2007 ( 148 - dosar urmărire penală) care a concluzionat următoarele:
- moartea numitului a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale profunde consecutive traumatismului cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, higromă emisferică bilaterală, ramolisment cerebral, comă complicată în evoluție cu fenomene de insuficiență pluriorganică de natură inflamatorie;
- leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire - basculare - proiectare;
- între accident și deces există legătură de cauzalitate, moartea datând din data de 03.06.2007.
După producerea accidentului, în seara de 01.02.2007, la ora 19,01, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat valoarea de 0,78 mg/l alcool pur în aer expirat, motiv pentru care a fost condus ulterior la Spitalul Județean de Urgență V, unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologie-alcoolemie a rezultat, la prima probă recoltată la ora 19,15, o alcoolemie de 2,25, iar la a doua probă, recoltată la ora 20,15, o alcoolemie de 2,00 . Cu privire la aceste valori ale alcoolemiei, inculpatul a declarat că în ziua respectivă, în intervalul orar 17,00-18,00, înainte de a se urca la volanul autoturismului, a consumat aproximativ 1300 ml vin.
Inculpatul, audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, raportul medico-legal de necropsie existent la dosarul cauzei a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și că între leziunile traumatice rezultate în urma accidentului și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate. Instanța a apreciat că raportul de autopsie medico-legală este suficient, fiind în măsură să lămurească pe deplin cauza sub acest aspect, o nouă expertiză nefiind necesară în condițiile în care aceasta s-ar fi efectuat pe baza actelor medicale și a expertizei medico-legale deja existente.
Prima instanță a reținut că, în speță nu era necesară nici avizarea acestei din urmă expertize, având în vedere că potrivit legii sunt supuse avizării numai lucrările de acest fel, care conțin aspecte contradictorii. Ori, a apreciat prima instanță, numai faptul că expertiza la care s-a făcut referire poartă titulatura de "raport de autopsie medico-legală" și nu "Raport de expertiză medico-legală", nu îi înlătură efectele și veridicitatea, atât timp cât aceasta a fost făcută în urma analizării tuturor actelor medicale aflate la dosar, precum și a examinării corpului victimei.
Instanța a apreciat că situația de fapt reținută a fost pe deplin dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar: procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, adrese oficiale privind spitalizările victimei, buletin de examinare clinică a inculpatului, buletin de analiză toxicologie-alcoolemie pentru victimă și inculpat, raport de autopsie, raport de expertiză medico-legală, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Fapta inculpatului, care la data de 01.02.2007, circulând cu autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală, a încălcat prevederile OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a cauzat din culpa sa exclusivă un accident rutier, în urma căruia numitul a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 Cod penal.
Infracțiunea de ucidere din culpă, reglementată de art. 178 alin. 3 Cod penal, constă într-o acțiune ce cuprinde în ea însăși și trăsăturile infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, astfel încât cea de- doua infracțiune își pierde autonomia, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanță agravantă în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracțiuni complexe.
Astfel, uciderea din culpă a unei persoane, săvârșită de un conducător auto care conduce autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prezintă un pericol social propriu, astfel încât legiuitorul a înțeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, se însumează unei singure infracțiuni complexe, care reflectă un grad de pericol social sporit.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a încălcat și prevederile art. 72 alin. 2 din OUG195/2002 care reglementează prioritatea de trecere a pietonilor, față de conducătorii de vehicule (angajați în traversarea regulamentară a drumurilor publice prin locuri special amenajate și semnalizate) și a cauzat astfel, din culpa sa exclusivă, un accident rutier soldat cu moartea victimei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 334 Cod procedură penală instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.87 alin. 1 - OUG195/2002, republicată și art. 178 alin.2, 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, cum s-a stabilit prin rechizitoriu, în infracțiunea prevăzută de art.178 alin. 2, 3 Cod penal.
Forma de vinovăție cu care inculpatul a comis fapta este cea a culpei, în condițiile art. 19 pct. 2 Cod penal.
Instanța a stabilit și existența legăturii cauzale dintre atitudinea inculpatului care, având în sânge o alcoolemie peste limita legală admisă, a circulat cu nerespectarea cerințelor legale privind prioritatea de trecere a pietonilor și rezultatul produs - decesul victimei și a reținut culpa exclusivă a acestuia.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind astfel pe deplin dovedite, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv prevederile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, persoana inculpatului, gradul deosebit de ridicat al faptei, rezultat din natura infracțională și urmările acesteia, alcoolemiile foarte mari - 2,25, respectiv 2,00 constatate că au fost avute de inculpat, precum și împrejurările concrete ale comiterii faptei.
Fapta inculpatului este considerată de instanță cu atât mai gravă în condițiile în care acesta nu avea încheiată nici măcar asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, după cum rezultă din actele aflate la dosar.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
S-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal - conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei, rezultată din caracterizările depuse la dosar și din lipsa antecedentelor penale ale acestuia conform fișei de cazier judiciar, precum și atitudinea sinceră de recunoaștere și de regret, avută de inculpat pe tot parcursul procesului penal, fiind de acord să achite integral despăgubirile solicitate de partea vătămată.
S- dat astfel eficiență dispozițiilor art. 76 lit. "b" Cod penal și a fost coborâtă pedeapsa ce a fost aplica, în limitele permise de acest text de lege.
Art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât in ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și in ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Instanța având în vedere că inculpatul este infractor primar, aflându-se la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduita în colectivitate până la data săvârșirii faptei, atitudinea de recunoaștere și regret manifestată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, vârsta acestuia, starea de boală, a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța apreciind că sunt suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 86 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
A fixat termen de încercare de 6 ani, în condițiile prevăzute de art. 86 indice 2 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 privind condițiile revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
De asemenea, instanța a apreciat că, pentru atingerea scopului pedepsei, raportat împrejurărilor concrete de săvârșire a faptei, respectiv conducerea unui autovehicul cu o alcoolemie mult peste limita legală și cu nerespectarea priorității de trecere a pietonilor, rezultatului produs constând în decesul victimei, culpei exclusive a inculpatului, se impune și includerea obligației inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un vehicul, în conformitate cu dispozițiile art. 86 indice 3 alin. 3 Cod penal.
aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În latura civilă a cauzei, s-au constituit părți civile Serviciul de Ambulanță V cu suma de 411,30 lei - reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul victimei ( 53), Spitalul Județean de Urgență V cu suma de 830 lei ( 55), Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I cu suma de 3029,6 lei și dobânda de referință legală până la plata efectivă a debitului ( 36), Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " I cu suma de 4514,58 lei ( 45) - toate aceste sume reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei, conform deconturilor depuse la dosar.
De asemenea, s-au constituit părți civile în cauză: soția supraviețuitoare a victimei -, în nume propriu și ca reprezentantă a minorei -, cu sumele de 14.000 lei - daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate cu îngrijirea și medicamentele victimei înainte de deces, cheltuieli înmormântare, diferența dintre salariu și concediu medical și 100.000 lei - daune morale, precum și acordarea unei pretații periodice în favoarea minorei ( 28); fiicele victimei - cu suma de 100.000 lei - daune morale ( 59) și cu sumele de 2000 lei - daune materiale, reprezentând cheltuieli pentru praznice și 100.000 lei - daune morale ( 60).
Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu, iar între fapta ilicită și prejudiciu există un raport de cauzalitate.
La termenul din data de 12.02.2008, cu ocazia audierii, inculpatul - a declarat că este de acord să achite pretențiile civile integral, în cuantumul în care acestea au fost solicitate.
Față de acest aspect, raportat datei la care s-au făcut constituirile de părți civile în cauză, anterior datei interogării inculpatului, precum și persoanei inculpatului - tânăr, fost polițist, capabil să aibă reprezentarea semnificației termenilor de constituire parte civilă, fiind și asistat de avocat ales, instanța a luat în considere această declarație a acestuia drept o manifestare a principiului disponibilității părților care guvernează acțiunea civilă.
Solicitarea apărătorului ales, formulată cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile doar în măsura dovedirii acestora nu poate fi primită, aceasta neputând trece peste voința suverană a inculpatului, care a fost de acord să achite integral pretențiile solicitate de părțile civile din prezenta cauză.
Acțiunea civilă, chiar în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilității și chiar dacă acțiunea civilă din cadrul procesului penal este dependentă de acțiunea penală, al cărei accesoriu este, ea își păstrează totuși natura juridică civilă și se soluționează, în ce privește răspunderea civilă, după normele dreptului civil.
Când inculpatul consimte, prin declarația dată în fața instanței, la plata integrală a despăgubirilor, acestea nu vor putea fi reduse, tocmai în virtutea principiului disponibilității.
Astfel, avându-se în vedere sumele cu care s-au constituit părți civile, precum și atitudinea inculpatului care a achiesat la pretențiile părților civile, arătând că este de acord cu despăgubirile civile, instanța a admis acțiunile civile așa cum acestea au fost formulate de partea vătămată, obligându-l pe inculpat la plata acestor sume.
De altfel, părțile civile au și făcut dovada cu acte (deconturi și chitanțe) și martori a daunelor materiale solicitate. De asemenea, raportat suferințelor psihice generate de urmările tragice ale accidentului provocate soției și fiicelor victimei, instanța a apreciat că este întemeiată cererea acestora privind acordarea unei sume de bani care să le compenseze. soțului, respectiv a tatălui a produs acestora o traumă greu de depășit, acestea fiind nevoite să se descurce în continuare fără sprijinul esențial al acestuia.
Instanța a constatat că partea vătămată - în calitate de reprezentant al minorei (născută la 02.02.1993) a solicitat și acordarea unei despăgubiri periodice în favoarea acesteia. Conform Deciziei nr. 95046/10.07.2007 a Casei Județene de Pensii V ( 325) rezultă că în favoarea minorei s-a stabilit o pensie de urmaș, începând cu data de 03.06.2007 (data decesului victimei), în cuantum de 192 lei, pensie care în prezent este în cuantum de 281 lei, conform cuponului pentru luna septembrie (327). De asemenea, din adresa nr. 2366/09.07.2008 a "" V - ultimul loc de muncă al victimei, rezultă că acesta realiza un venit de 576 lei, la nivelul lunii februarie 2007.
Avându-se în vedere cuantumul pensiei de urmaș acordată părții civile de 192 lei (în prezent 281 lei), s-a constatat că acesta este mai M decât cota de 1/4 din salariul de care beneficia tatăl său (144 lei) - cotă care i s-ar fi cuvenit potrivit Codului familiei, motiv pentru care a fost respinsă această solicitare, ca fiind neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul a fost de acord să achite pretențiile civile așa cum acestea au fost precizate, însă instanța nu poate considera această disponibilitate și în privința unei solicitări care nu a fost concret determinată, partea civilă neprecizând exact cuantumul acestei prestații.
Obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice către copiii minori ai victimei, până la majoratul acestora, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat, ori în cauza de față minora beneficiază de pensie de urmaș în cuantumul reținut.
Stabilind culpa procesuală a inculpatului -, instanța a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată - onorar avocat - către partea civilă, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate, către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. "a, c" și art. 76 lit. "b" Cod penal și art. 86 ind. 2 Cod penal, s-a făcut în primul rând pe baza unui probatoriu incomplet - fără să fie lămurit contextul survenirii decesului victimei în baza unei expertize medico-legale, care ar fi putut preciza dacă exista legătură de cauzalitate între accidentul de circulație din data de 01.02.2007 și decesul victimei survenit la data de 5.06.2007.
Apreciază inculpatul că raportul necroptic nu este suficient în aprecierea legăturii de cauzalitate dintre accident și deces.
Inculpatul este nemulțumit și de cuantumul daunelor morale și materiale la care a fost obligat către părțile civile.
Arată că a fost de acord să despăgubească părțile civile în măsura în care vor fi dovedite, iar în ceea ce privește daunele morale le consideră exagerate, în condițiile în care a fost de acord să plătească cu acest titlu suma de 100.000 lei RON toate părțile civile și nu fiecare în parte, cum greșit s-a reținut de instanță.
Menționează că în mod greșit a reținut instanța de fond că el ar fi fost total de acord cu toate cererile de despăgubiri ale tuturor părților civile.
Solicită să fie redus cuantumul daunelor materiale și morale cu motivarea că deși înțelege durerea suferită de părțile civile, acest fapt nefericit nu trebuie să reprezinte o îmbogățire a acestora.
În apel, inculpatul a înțeles să dea o declarație, precizând încă odată că a fost în eroare în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, înțelegând că este vorba de o sumă de 100 milioane lei vechi și nicidecum de suma de 1 miliard lei așa cum s-a consemnat.
De asemenea, a mai arătat inculpatul că a plătit părților civile niște sume de bani, pentru medicamente și pentru deplasările acestora la
S-au depus la dosar o caracterizare întocmită de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră și decizia de pensionare a inculpatului nr. -.
În cauză a fost încuviințată efectuarea unui supliment la raportul medico-legal de necropsie nr. 2871/879/C/18.07.2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut motivația inculpatului, iar caracterizarea juridică atribuită faptei este legală.
În ceea ce privește latura penală, tribunalul a constatat că instanța fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate - în cadrul criteriilor generale prev. de art. 72, 52 Cod penal, cu luarea în considerare a comportamentului corespunzător al inculpatului pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol deosebit de ridicat al faptei, rezultat din natura infracțională și urmările acesteia, limitele alcoolemiei foarte mari - 2,25 respectiv 2,00%o, constatate că au fost avute de inculpat, precum și împrejurarea, că victima a fost accidentată pe trecerea de pietoni. În plus, inculpatul lucra la data comiterii faptei ca agent la poliția de frontieră, fiind om al legii, care trebuia să reprezinte un model pozitiv pentru participanții la trafic și pentru pietoni și nu unul negativ.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. "a și c" Cod penal reducând în baza art. 76 lit. "b" cod penal pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă.
Sub aspectul modalității de executare, instanța de fond a făcut o individualizare a executării pedepsei corectă, în acord cu împrejurările descrise mai sus, fapt pentru care tribunalul a menținut această modalitate, urmând să respingă cererea inculpatului prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 alin. 1Cod penal.
În ceea ce privește critica adusă de inculpat privind condamnarea sa în baza unui probatoriu insuficient, fără ca instanța de fond să lămurească contextul survenirii decesului prin efectuarea unei expertize medico-legală care să stabilească existența sau nu a raportului de cauzalitate dintre accidentul de circulație produs la data de 1 februarie 2007 și decesul victimei din data de 5 iunie 2007, tribunalul a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală de necropsie, care prin concluziile sale nu stabilește că victima a decedat datorită altor afecțiuni de care suferea ci a decedat ca urmare a politraumatismului cranio-cerebral - contuzie cerebrală gravă, chiar dacă victima avea un chist arahnoidian care nu a modificat semnificativ evoluția dificilă a leziunilor traumatice consecutive accidentului rutier.
Nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de inculpat în latura penală, în ceea ce privește judecarea cauzei și condamnarea sa în baza unui probatoriu incomplet și nici în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalității de executare a acesteia.
Așa cum s-a arătat, instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, luând în considerare gradul de alcoolemie, că accidentul s-a produs pe trecere de pietoni și că inculpatul era lucrător de poliție.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul către părțile civile, tribunalul a apreciat că latura civilă sub acest aspect a fost corect soluționată luând act de achiesarea inculpatului față de aceste precizări, dându-se eficiență principiului disponibilității.
Referitor la critica adusă de inculpat cuantumului daunelor morale stabilit de instanța de fond, în sensul că a fost în eroare, că nu a achiesat la toate sumele cu care părțile civile s-au constituit, privitor la daunele morale, tribunalul a apreciat că această critică este fondată, și dispus admiterea apelului declarat de inculpat în ceea ce privește latura civilă, respectiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Din procesul verbal întocmit de grefier de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată făcută în primă instanță, rezultă că judecătorul fondului a făcut referire la sumele de 14.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, fără a se preciza de către instanță sau de vreuna din părți, personal sau prin apărătorii lor, că de fapt fiecare dintre părțile civile au solicitat suma de câte 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Susținerea inculpatului că s-a aflat în eroare în ceea ce privește constituirea de părți civile este verosimilă și față de împrejurarea că aceste cereri de constituire de părți civile s-au făcut în etape, la 2 termene și prin 3 înscrisuri separate.
Faptul că inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la cuantumul despăgubirile morale la care se pretinde că a achiesat, rezultă și din nivelul general de dezvoltare al zonei și de sumele în general acordate de instanțele din zonă cu acest titlu.
Tribunalul a apreciat că inculpatul a achiesat la suma de 100.000 lei daune morale pentru toate părțile civile.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 92/08.05.2009 în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1456/22.10.2008 a Judecătoriei Vaslui, care a fost desființată în parte, în latura civilă.
Rejudecând, au fost reduse de la câte 100.000 lei la câte 33.000,33 lei sumele acordate prin sentința penală apelată, cu titlu de daune morale părții civile, în nume propriu și ca reprezentantă a minorei - și respectiv părților civile - și.
Au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentință și menținute celelalte dispoziții.
În condițiile în care apelul declarat de inculpat a fost admis, a fost respinsă cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală decizia penală a fost recurată de părțile civile, și - și de inculpatul - pentru motive de netemeinicie ce vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
Criticile invocate de inculpatul - se circumscriu cazurilor de recurs prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală rap. la art. 3859alin. 2 Cod procedură penală.
În latura penală, sub aspectul netemeiniciei, inculpatul-recurent consideră că atât instanța de fond, cât și instanța de apel i-au aplicat pedepse greșit individualizate în ce privește cuantumul și modalitatea de executare, în condițiile în care nu au dat o eficiență sporită acelor împrejurări reale și personale de natură a atenua răspunderea penală, impunându-se o reanalizare a circumstanțelor reținute de primele instanțe.
Chiar dacă se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, aceasta nu îl transformă într-un infractor de o periculozitate deosebită. Pentru a analiza pericolul pe care îl reprezintă pentru societate, trebuie luat în considerare faptul că până în momentul săvârșirii faptei nu a mai săvârșit nicio altă faptă penală. De asemenea, instanța trebuiasă ia în considerare și faptul că lucra într-un sistem militarizat, fiind angajat în cadrul V, bucurându-se de o conduită morală și socială deosebită.
Fără a minimaliza pericolul social al faptei, cât și suferința morală a părților civile, inculpatul-recurent consideră că suspendarea sub supraveghere aplicată de instanțele de fond și de apel în condițiile art. 861Cod penal nu este de natură a contribui în mai M măsură la realizarea scopului pedepsei, acela al reducerii, la conștientizarea consecințelor faptei sale, instanța având posibilitatea reanalizării circumstanțelor personale și aplicării unei pedepse care să permită incidența dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În latură civilă inculpatul-recurent critică decizia instanței de apel numai cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către părțile civile. Conștientizând trauma psihică produsă prin decesul victimei, recunoaște existența unui prejudiciu moral, dar consideră că suma acordată cu acest titlu este prea M, sumă pe care practic nu ar avea posibilitatea niciodată să o plătească raportat la starea materială precară.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri în latura penală și civilă, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, precum și reducerea cuantumului daunelor morale stabilit.
Părțile civile recurente și intimate în cauză, și - au criticat decizia instanței de apel, pentru modul de soluționare a laturii civile, sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale față de atitudinea inculpatului, care a fost de acord cu pretențiile civile solicitate.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei pronunțate de tribunal și menținerea dispozițiilor sentinței penale nr. 1456/22.10.2008 a Judecătoriei Vaslui cu privire la cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, cu referire la art. 3859alin. 2 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, în mod judicios și temeinic motivat au reținut vinovăția inculpatului - în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în raport cu situația de fapt reținută.
În contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat instanțele au reținut că inculpatul, posesor al permisului de conducere pentru categoria B din anul 1995 în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare VS.18 pe raza municipiului V datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice a accidentat victima care ulterior a decedat.
Lovirea victimei a fost determinată de încălcarea unor reguli de circulație de către inculpat în momentele premergătoare coliziunii, producerea accidentului datorându-se culpei exclusive a acestuia.
Inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul prin acționarea sistemului de frânare, acordând prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public, pe o trecere marcată și semnalizată cu indicator.
Astfel inculpatul prin acțiunea sa a încălcat dispozițiile art. 72 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 care reglementează prioritatea pietonilor față de conducătorii de vehicule angajați în traversarea regulamentară a drumurilor publice prin locuri special amenajate și semnalizate. Apariția victimei în fața mașinii nu a avut un caracter imprevizibil, deoarece situația în care s-a produs accidentul - la trecerea de pietoni semnalizată, prin marcaje și indicatoare - constituie obiectul unei reglementări speciale, ceea ce era de natură să-i atragă atenția inculpatului și să-l determine să adopte conduita prescrisă de lege.
În consecință, instanțele în mod fondat au reținut că fapta inculpatului - care, în ziua de 01 februarie 2007 având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală, a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice și a săvârșit în zona indicatorului "Trecere pietoni" un accident de circulație soldat cu uciderea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă,prev. de art. 178 alin. 2,3 Cod penal, la producerea accidentului contribuind culpa exclusivă a inculpatului.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.
În considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal - care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor - dar și a condițiilor concrete în care s-a comis fapta și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate cu suspendarea sub supraveghere a executării înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate a inculpatului, păstrându-se totodată o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta - inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mult prea M în condițiile apropierii de o trecere de pietoni semnalizată prin marcaje și indicatoare și cu o alcoolemie în sânge peste limita legală admisă -, precum și urmărilor produse, respectiv suprimarea vieții unei persoane, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptei.
Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, a făcut demersuri pentru înlăturarea consecințelor materiale ale faptei sale, a fost sincer în declarațiile date, a manifestat un regret profund față de urmările tragice ale accidentului, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei inculpatului.
Totodată, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii în limitele intervalului de timp adăugat de instanță, ce constituie termen de încercare,corelat și cu obligațiile ce-i revin în acest termen de încercare prin controlul judiciar efectuat de reprezentanți ai statului.
Obligațiile și măsurile de supraveghere au un evident caracter preventiv a căror respectare este asigurată de amenințarea ce planează asupra condamnatului cu executarea integrală a pedepsei aplicate într-un loc de deținere, ceea ce este de natură a înfrâna tentația acestuia de a le încălca.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate - cuantum și modalitate de executare -, criticile formulate de inculpat sub acest aspect nu sunt fondate.
În cazul infracțiunilor la legea circulației care au avut ca urmare decesul victimei, exista posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului produs; cu prilejul rezolvării laturii civile nu se pot acorda despăgubiri decât cele care rezultă în mod direct din acțiunea inculpatului calificată ca infracțiune și pentru care inculpatul este condamnat.
Stabilind în sarcina inculpatului obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii (prin reținerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului) instanțele, în mod just, au reținut că părțile civile sunt îndreptățite la despăgubiri reprezentând daune materiale și daune morale.
Nu pot fi primite criticile inculpatului sub aspectul reaprecierii cuantumului daunelor morale acordate de instanță motivat de împrejurarea că este pensionat pe caz de boală, fiind lipsit de resurse materiale.
Susținerile inculpatului privind imposibilitatea achitării sumelor stabilite exced cadrului legal stabilit de dispozițiile art. 1084 și art. 1086 din Codul civil, care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului. Doctrina și Jurisprudența au statuat faptul că, la stabilirea întinderii despăgubirilor nu se iau în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului și nici sarea materială a victimei.
Urmare culpei inculpatului a fost curmată viața unui în vârstă de 52 ani tată și soț. Atât soția cât și copiii nu s-au mai putut bucura de prezența acestuia în preajma lor, de grija și căldura părintească, de sprijinul material și moral.
Privarea de aceste sentimente, trăiri, conduce în mod indubitabil la ideea că părțile civile trebuie recompensate moral în echivalent bănesc.
Pentru aceste considerente, chiar dacă instanța nu poate repara răul produs părților civile prin fapta ilicită a apreciat că o reparație echitabilă s-ar putea realiza prin obligarea inculpatului la plata unor sume cu titlu de daune morale. Prin acordarea sumelor de bani cu titlu de daune morale se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag (tată/soț), prin lezarea sentimentelor de și afecțiune profundă și nicidecum, refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast.
În momentul constituirii de parte civilă s-au precizat sumele de 14.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de transport, de spitalizare, cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare și 100.000 lei reprezentând echivalentul bănesc al daunelor morale (suferința de ordin psihic, cauzată soției și celor trei fiice prin decesul victimei ).
Cum inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate odată cu constituirea de parte civilă în mod just instanța de apel a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a achita părții civile în nume propriu și ca reprezentantă a minorei - precum și părților civile - și câte 33.000,33 lei cu titlu de daune morale.
În consecință, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părților civile (daune morale) criticile formulate atât de inculpat, cât și de părțile civile nu sunt fondate.
În temeiul considerentelor expuse, fiind verificată legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursurile declarate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul - și părțile civile, și - împotriva deciziei penale nr. 92 din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
23.12.2009
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Aurel Dublea, Maria Cenușă
