Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 798/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1212/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.798
Ședința publică de la 2 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de către părțile civile, împotriva decizia penală nr.249 A din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții părți civile, pentru care s-a prezentat apărător ales - avocat ce substituie pe avocat I - cu delegație depusă la dosar, intimatul inculpat, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu -avocat - cu delegație depusă la dosar, intimat - parte responsabilă civilmente SC SRL, pentru care s-a prezentat apărător ales - avocat - cu delegație depsuă la dosar, lipsă fiind și intimat - parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat apreciază că procedura de citare cu intimatul - parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI este viciată întrucât nu a fost aplicată ștampila unității ci menționat numai numele persoanei care a primit citația.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază într-adevăr că procedura este viciată cu intimatul - parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI.
Curtea, deliberând apreciază că procedura este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenții părți civile, apărătorul ales, invocând cazurile de casare prev de art.385 ind.15 pct.2 lit.b rap la art. 385 ind.9 al.1 pct.14 și pct.18 Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursurilor declarate de părțile civile, desființarea în totalitate a celor două hotărâri atacate și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.178 al.2 Cod penal și cea prev. de art.37 din Legea nr.90/1996, cu aplic art.33 lit.a Cod penal, la pedeapsa cu executarea în regim de detenție, orientată spre maximul prevăzut de lege, iar, pe latura civilă, obligarea acestui la plata sume de 400.000 lei reprezentând daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu soluționarea prezentului proces, în toate ciclurile procesuale.
Mai arată că înțelege să critice decizia de apel întrucât prin încheierea din 19.07.2008 instanța a desființat ordonanța nr.387 /8/1 din 15.03.2007 și rechizitoriului nr.7993/15.07.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea si a reținut spre soluționare cauza, având la baza soluționării Decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, însă față de data la care aceasta trebuia să-și producă efectele, hotărârea atacată apare ca fiind nelegală. Pe de altă parte, arată că cele două hotărâri sunt nelegale întrucât nu au analizat în mod temeinic probatoriul administrat în cauză, sens în care în mod nelegal a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale într-un cuantum stabilit în raport cu veniturile acestuia și nu în raport de prejudiciul moral și material suferit de partea civila, ca urmare a faptei inculpatului.
Mai precizează că în mod nelegal s-a avut în vedere convenția dintre părți încheiată într-o altă cauză ce nu are legătură cu prezenta cauza, cu care instanța a fost investită.
Pentru intimatul inculpat, apărătorul din oficiu solicită ca în temeiul art.385 ind.15 pct.1 Cod pr penală să se dispună respingerea ca tardive a recursurilor promovate de părțile civile.
Pentru intimata parte responsabilă civilmente, apărătorul ales arată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege, pe cale de consecință, apreciază că acestea nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Cu privire la motivele de recurs susținute de apărătorul părții civile, arată că nu s-a detailat în ce constă eroare de fapt pe care cele două instanțe ar fi produs-o prin achitarea inculpatului.
Mai arată că, în mod legal și temeinic a fost admisă plângerea și s-a dispus trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmări penale întrucât prin soluția adoptată de parchet s-a dispus neîncepere a urmării penale, astfel că nu se poate reține că a început procesul penal și nici nu se poate retine că o persona poate fi trimisă în judecată si condamnată iar, față de toate aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursului, ca nefondat si menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, în vederea trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea începerii urmării penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de părțile civile, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel, apreciind că, instanța în mod legal si temeinic a dispus admiterea plângerii si trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmării penale, întrucât actele administrate în cauză au caracter premergător si nu pot fi valorificate ca probe. Mai arată că decizia dată în interesul legii de către ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE este aplicabilă în cauză întrucât nu are caracterul unei legi ci dezleagă interpretarea unei text de lege, instanța neputând da o soluție, potrivit art.345 Cod pr penală, de achitare ori de condamnare.
CURTEA
Prin sentința penală nr.340/11.07.2008, Judecătoria Buftea - Secția Penală a dispus:
În temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 37 din Legea nr. 90/1996, cu aplicare art. 10 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.
În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temei ul art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul alt. 359 Cod procedură penală i s-a atrast atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1, lit. a, teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și.
În temeiul art. 14, art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă SC SRL, cu la plata sumei de 100.000 lei, către părțile civile, reprezentând daune morale. În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1500 lei, către părțile civile, reprezentând onorariu de avocat.
Instanța de fond a reținut:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- din 11.04.2007 petenții și au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimatul, să dispună desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea prin rechizitoriul nr. 7993/P/2005 emis la data de 05.01.2007 în dosarul nr. 7993/P/2005 și ordonanța nr. 387/VIII-l/2007 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea la data de 15.03.2007.
În motivare, s-a arătat că în mod greșit s-a reținut împrejurarea că nu sunt întrunite, sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, întrucât intimatul nu ar fi acționat cu intenție, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal se săvârșește din culpă, și nu cu intenție.
Au mai arătat petenții că soluția dată este nelegală și netemeinică, întrucât din toate actele și lucrările dosarului rezultă în mod indubitabil faptul că intimatul a dat foc butoaielor, provocând un incendiu soldat cu decesul fiului petenților, vinovăția intimatului îmbrăcând forma culpei.
Prin încheierea de ședință de la data de 19.07.2007, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de petenții și împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimatul, prin rechizitoriul nr. 7993/P/2005 emis la data de 05.01.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și împotriva ordonanței prim-procurorului nr. 387/VIII-1/2007, s-a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimatul și s-a reținut cauza spre judecare, sub aspectul infracțiunilor sesizate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7993/P/2005 emis la data de 05.01.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bufteas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 31 alin. 2 Cod penal combinat cu art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 37 din Legea nr. 90/1996 și în temeiul art. 228 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 37 din Legea nr. 90/1996.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu au formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea numiții și.
Prin ordonanța nr. 387/-1/2007 emisă la data de 15.03.2007 (fila 12 dosar) plângerea petenților a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în considerentele acesteia că numitul a acționat la îndemnul inculpatului G, astfel că sub aspectul laturii subiective a lipsit intenția.
Împotriva acestei soluții petenții și au formulat plângere la instanța de judecată, plângere ce a fost admisă, cauza fiind reținută spre judecare în conformitate cu dispozițiile art. 333 Cod procedură penală.
La dosarul cauzei au fost atașate fotocopii din înscrisurile existente în dosarul nr. 7993/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, partea vătămată, precum și reaudierea martorilor nominalizați în rechizitoriul nr. 7993/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Din analizarea dosarului de urmărire penală nr. 7993/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 18.08.2005 în jurul orelor 16:30, la punctul de lucru al SC SRL, situat în comuna, str. -. Doamna nr. 5, județul Ias osit un autovehicul care a adus două butoaie metalice de 200 I fiecare, pline cu diluant, Martorul care îndeplinea atribuțiile de șef de atelier a dat dispoziție martorilor, G, inculpatului și victimei să meargă la depozit pentru a descărca butoaiele cu diluant, operație la care a participat și șeful de atelier, conducând motostivuitorul.
Lucrătorii împreună cu martorul s-au deplasat la depozit unde mai întâi au două butoaie goale, în care fusese diluant, după care au descărcat butoaiele pline din mașină și le-au introdus în depozit.
goale au fost lăsate provizoriu la ușa depozitului, până la terminarea operației de descărcare a celor pline, iar după depozitarea acestora din urmă, martorul a dat dispoziție ca cele două butoaie goale să fie transportate lângă robinetul aflat în incinta punctului de lucru pentru a fi umplute cu apă, atrăgându-le atenția inculpatului și victimei
(care au rămas să efectueze operațiune) să nu umble cu foc deschis n preajma acestora, existând pericolul ca acestea să ia foc.
Inculpatul și victima au intenționat să ducă la îndeplinire dispoziția dată de martorul. Martorul G le-a spus celor doi să deplaseze butoaiele lângă poartă și să le dea foc, urmând ca ulterior să le ducă la un centru de colectare fier vechi. Inițial inculpatul a refuzat acest lucru, pe motiv că în câteva minute se termina programul de lucru, apoi la insistențele acestuia împreună cu victima au deplasat butoaiele în care fusese diluant în afara incintei, la o distanță de aproximativ 15 m de poarta de acces.
După ce au lăsat butoaiele inculpatul și victima s-au întors spre intrarea în incinta punctului de lucru, unde s-au întâlnit cu martorul G, care i-a dat un ziar inculpatului, indicându-i totodată să aprindă rezidurile rămase în butoaie. Inculpatul a luat ziarul de la martorul G s-a îndreptat spre unul dintre butoaie, l-a aprins și l-a apropiat de gura de umplere a acestuia. amestecului format din vapori de diluant și aer a fost detonată, iar datorită dimensiunii mici a gurii de umplere a butoiului (55 mm) s-a creat suprapresiune în interiorul acestuia, fapt ce a condus la apariția unui suflu care a determinat propagarea flăcărilor pe o rază de 3-4 metri. de flacără i-a surprins pe inculpatul și victima, provocând aprinderea îmbrăcămintei acestora. Aceștia au intrat în și au început să fugă dezbrăcând hainele care ardeau, după care au intrat în curte. aflați în curte au auzit zgomotul produs de explozie, i-au văzut pe cei doi intrând în curte dezbrăcați și cu arsuri pe corp, le-au acordat primul ajutor, după care i-au transportat la spital după 40 minute de la producerea accidentului.
Victima a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și unde a decedat la data de 22.08.2005, datorită unui șoc toxico-septic.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. A- emis la data de 04.10.2005 de INML Minovici, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului toxico-septic și postcombustional survenit în evoluția unor arsuri de gradul II - pe 60% din suprafața corporală.
S-a concluzionat de asemenea că leziunile de arsură s-au putut produce prin flacără și în urma coroborării cu aspectul morfopatologic necroptic s-a apreciat că au putut fi produse în contextul unei explozii, existând o legătură de cauzalitate directă necondiționată între leziunile de arsură și cauza medicală a
decesului.
Situația de fapt mai sus-reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, după cum urmează: proces verbal de cercetare a accidentului de muncă produs la data del 18.08.2005 la SC SRL încheiat la data de 12.10.2005 de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului I, raportului de constatare medico-legală nr. /- emis la data de 04.10.2005 de INML Minovici, declarațiile martorilor G, -, G, contractul individual de muncă al inculpatului înregistrat la ITM I sub nr. 1705/11.07.2005, contractul individual de muncă al victimei înregistrat la ITM I sub nr. 6731/03.08.2005, regulamentul de ordine interioară a se SRL.
Analizând în drept situația de fapt mai sus-reținută, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 178 al. 2 Cod penal, constituie infracțiune uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. A- emis la data de 04.10.2005 de Minovici a rezultat că decesul victimei s-a datorat șocului toxice-septic și postcombustional survenit în evoluția unor arsuri de gradul II-III pe 60% din suprafața corporală, arsuri produse în contextul unei explozii, existând o legătură de cauzalitate directă necondiționată între leziunile de arsură și cauza medicală a decesului.
a survenit urmare a acțiunii directe a inculpatului, care a aprins ziarul oferit de martorul G și l-a apropiat de gura de umplere a unui, în care fusese depozitat diluant, cu toate că primise dispoziție expresă de la șeful de atelier, maistrul, de a umple butoaiele cu apă.
Împrejurarea că inculpatul a fost instigat de martorul G de a da foc la butoaie nu prezintă relevanță juridică în cauză, chiar și în ipoteza în care ar fi constituind o însărcinare de serviciu, atâta timp cât acesta avea discernământ având posibilitatea de a refuza aducerea la îndeplinire.
Deci sub aspectul laturii obiective sunt îndeplinite condițiile de existență ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se comite din culpă (nu cu intenție cum greșit s-a reținut ca motivare a soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă inițial de procuror), care poate îmbrăca forma culpei simple sau a culpei cu prevedere.
În cauza de față, instanța a apreciat că din probele dosarului rezultă că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. b cod penal, în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși
trebuia și putea să-I prevadă.
Posibilitatea reală a inculpatului de a prevede rezultatul faptei sale rezultă din faptul că accidentul s-a produs la locul de muncă al acestuia, precum și din împrejurarea că martorul l-a avertizat asupra modului de manipulare a celor două butoaie.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 90/1996 s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a constatat că inculpatul nu a respectat măsurile stabilite cu privire la protecția muncii, prin acțiunea voluntară de incendiere a butoaielor inițiată de G, deși primise o altă sarcină de muncă de la șeful de atelier, fiind atenționat de către acesta din urmă să procedeze la manipularea cu grijă a butoaielor, cauzând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 18.08.2005 a incendiat două butoaie în care fusese depozitat diluant, ce a determinat apariția unei explozii ce a produs arsuri de gradul II- III pe o suprafață de 60% din corpul victimei, care ulterior a decedat, ca urmare a nerespectării măsurilor de protecție a muncii, . elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 al. 2 și art. 37 din Legea nr. 90/1996, comise în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal.
Fiind dovedite în cauză existența faptelor și vinovăția inculpatului, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale statuate de art. 72 Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, coroborat cu
forma de vinovăție în care au fost comise, modalitatea în care faptele au fost
comise (explozie) circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale), vârsta acestuia (25 de ani la data comiterii faptei), consecințele produse (decesul victimei -, dar și vătămarea sa corporală), instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv de 2 și 1 an închisoare, sunt apte a atinge scopului preventiv educativ-prevăzut de art. 52 Cod penal.
Având în vedere că faptele au fost comise în concurs ideal, instanța conform art. 33 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
n ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, de modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și de urmările produse, instanța a constatat îndeplinite condițiile impuse de art. 81 Cod penal, apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei închisorii, prin suspendarea condiționată a executării, pe un termen de încercare de 4 ani, determinat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că față de faptele comise și consecințele acestora, atrage o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natura electorală, prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a si b Cod penal, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit art. 71 alin.4 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat următoarele:
Părțile vătămate și (părinții victimei) la termenul de judecată de la data de 31.10.2007, s-au constituit parte civilă cu suma de 400.000 lei, reprezentând daune morale, solicitând introducerea În cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC SRL (filele 269-270 dosar).
În ceea ce privește și daunele morale solicitate de părțile vătămate constituite părți civile, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat întrunite condițiile cerute în mod cumulativ de art. 999 Cod civil, pentru a opera răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate și vinovați a inculpatului, care răspunde civil pentru cea mai ușoară culpă. Soluția instanței este motivată de împrejurarea că art. 14 al. 5 Cod procedură penală obligă la repararea prejudiciului moral de către cel vinovat de producerea lui, iar fapta inculpatului care a avut ca rezultat decesul unicului copil al părților civile a provocat în mod indubitabil suferințe incomensurabile de natura psihică acestora.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a apreciat, sub un prim aspect, că nici o sumă de bani nu va putea compensa, nici măcar în mică parte, suferința părinților copilului decedat. Cu toate acestea, având ca și criterii în aprecierea cuantumului despăgubirilor morale, ca maxim al său, suma pretinsă de partea civilă și pentru echilibrarea acesteia cu posibilitățile realiste de plată ale inculpatului, care nu are o calificare, lucrând ca muncitor necalificat, instanța a admite în parte pretențiile civile, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata către părțile civile a sumei de - lei.
Referitor la obligarea în solidar a părții responsabile civilmente, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile prevăzute de art. 1000 alin. 3 Cod civil, prejudiciul moral cauzat părților vătămate ca urmare a decesului fiului lor, fiind produs de inculpatul "în funcțiile încredințate" de comitentul SC SRL.
Cu privire la apărările formulate de partea responsabilă civilmente potrivit cu care au achitat despăgubiri materiale și morale părților vătămate, încheindu-se o convenție pentru a stinge latura civilă a dosarului penale nr-, instanța a constat că sentința penală prin care s-a finalizat dosarul sus-menționat nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză sub aspectul laturii civile.
În consecință instanța a obligat partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale stabilite de instanță prin prezenta hotărâre.
Totodată instanța a lua act că Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică și nu s-a constituit parte civilă in cauză cu cheltuielile de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel părțile civile și și partea responsabilă civilmente SC SRL, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel expuse oral în fața tribunalului apelanții părți civile și au solicitat ca sub aspectul laturii penale să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul special al pedepsei, având în vedere urmarea activității infracționale soldată cu decesul unicului lor copil, iar sub aspectul laturii civile, au solicitat să se dispună acordarea unei sume de bani majorate pentru achitarea daunelor materiale ca și pentru acordarea daunelor morale având în vedere împrejurarea că suferința pricinuită apelantei a dus la imposibilitatea acesteia de a-și continua activitatea profesională și de a se pensiona anticipat pentru cauze medicale.
În motivele de apel partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat ca inculpatul să fie condamnat sub aspectul laturii penale la o singură infracțiune, deoarece în mod greșit s-au format două dosare pentru aceeași situație de fapt, iar în ceea ce privește despăgubirile materiale, pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, acestea să fie acordate pentru o singură situație de fapt.
Prin decizia penala nr.810/ A/17.12.2008 pronunțată de TB - Secția a II a Penală au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de către apelanții părți civile și apelanta parte responsabilă civilmente.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a apreciat ca motivele de apel formulate de partea responsabilă civilmente, sub aspectul laturii penale, sunt nefondate, deoarece, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit două fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev de a11. 178 alin. 2 și art. 37 din Legea nr. 90/1996, în concurs ideal prev. de art. 33 lit. b Cod penal și nu o singură faptă.
În funcție de dispozițiile art. 72 Cod penal a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului în considerarea scopului preventiv educativ prevăzut de acest articol, iar sub aspectul laturii penale, s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale și a pretențiilor civile.
Tribunalul a constatat că aprecierea instanței de fond cu privire la cuantificarea pretențiilor civile și a daunelor morale reținute în sarcina inculpatului, a avut la bază criterii reale, reținând că a existat o legătură de cauzalitate între urmarea produsă și vinovăția inculpatului care a dus la cauzarea unui prejudiciu sigur și cert astfel cum prevăd dispozițiile Codului civil.
Astfel, cuantumul de 100.000 lei acordat părților civile care să acopere daunele materiale și morale suferite de acestea, prin pierderea unicului lor fiu, este suficient pentru repararea prejudiciului, majorarea acestuia ducând la îmbogățirea fără justă cauză, și la aprecieri nerealiste de plată ale inculpatului având în vedere împrejurarea că acesta lucrează ca muncitor necalificat, iar micșorarea sa, astfel cum a solicitat apelanta-parte responsabilă civilmente, ținând de natură a prejudicia echilibrarea materială a părinților victimei.
Împotriva deciziei penale 810/A/17. 12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il - a Penală au declarat recurs părțile civile și și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Părțile vătămate au criticat hotărârea în temeiul art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată, iar cuantumul daunelor morale nu corespunde prejudiciului pe care l-au suferit.
Partea responsabilă civilmente a invocat cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.2 și 18 Cod procedură penală arătând că instanța nu a fost legal sesizată, deoarece Judecătoria Bufteaa admis plângerea petenților și a desființat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, reținând cauza spre judecare, contrar deciziei în interesul legii nr.48/2007.
De asemenea, critică hotărârea pentru greșita soluționare a laturii civile,
întrucât inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale, deși prejudiciul a fost stabilit, iar părțile vătămate au fost deja despăgubite ca urmare a desfășurării unui alt proces penal.
Prin decizia penală nr.272/18.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II a Penală s-au admis recursurile declarate, s-a casat în totalitate decizia pronunțată în apel și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a constatat ca, cu ocazia soluționării apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței penale nr.340/2008, partea responsabilă civilmente a invocat aceleași critici ca și cele expuse în motivarea recursului, criticând această sentință sub două aspecte.
În primul rând, a invocat nelegalitatea încheierii prin care prima instanță a admis plângerea, a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și a reținut cauza spre judecare în temeiul art.278 alin.8 lit.c Cod procedură penală, expunând pe larg motivele, critica fiind susținută nu doar de considerații teoretice, ci și de incidenta deciziei în interesul legii nr.48/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, aplicabilă în cauză.
În al doilea rând, partea responsabilă civilmente a criticat modul de soluționare a laturii civile.
Cu toate acestea, încălcând dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, tribunalul nu a analizat critica referitoare la nelegala sesizare a instanței, urmare a nelegalei admiteri a plângerii, această critică constituindu-se într-o cerere esențială, de natură a influența soluția pronunțată în cauză.
În mod exclusiv, instanța de apel s-a referit la soluționarea laturii civile a
cauzei, așa încât, nepronunțarea cu privire la legalitatea soluției de admitere a plângerii, de desființare a soluției de neîncepere a urmăririi penale și de reținere a cauzei spre judecare, atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, cu consecința casării deciziei dată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul alt.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală.
La a doua rejudecare a apelului, după casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar părțile, deșii legal citate, nu s-au prezentat.
În respectarea dreptului la apărare, instanța de apel a numit un apărător din oficiu pentru intimatul inculpat.
Examinând apelul declarat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din
oficiu, tribunalul a apreciat calea de atac ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța de apel investită cu rejudecarea apelului declarat de către părțile civile și, respectiv cu apelul declarat de către partea responsabilă civilmente SC SRL, apreciază că motivul de apel invocat de către partea responsabilă civilmente apelantă, și anume împrejurarea că instanța care a soluționat fondul cauzei nu a fost legal investită, deoarece Judecătoria Bufteaa admis plângerea petenților și a desființat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, reunind cauza spre rejudecare contrar Deciziei in interesul legii nr.48/2007, vizează o nulitate absolută a sentinței apelate, cu consecința inoportunității analizării celorlalte motive de apel invocate.
Astfel, tribunalul a constatat că prin Decizia nr.48/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.574/30.07.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor alt.2781al.8 lit.c Cod procedură penală și a decis ca: "În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781alin.8 lit.c Cod procedură penală", respectiv nu poate reține cauza spre rejudecare.
În cauza dedusă judecații, tribunalul a apreciat că, deșii recursul în interesul legii a intervenit după pronunțarea sentinței de fond, totuși sancțiunea nulității absolute operează conform art.197 alin.1 Cod procedură penală, fiind vorba despre dispoziții relative la competenta după materie, care poate fi invocată în orice stare a procesului, se ia în considerare chiar din oficiu și nu poate fi înlăturata.
Pentru aceste considerente, in baza alt.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală tribunalul a admis apelul promovat de către apelanta parte responsabilă civilmente ca fiind fondat, a desființat sentința apelată și a procedat la judecarea pe fond a cauzei.
Reanalizând întregul material probator administrat în cauza, Tribunalul a apreciat că din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și ale cercetării judecătorești: proces verbal de cercetare a accidentului de muncă produs la data de 18.08.2005 la se SC SRL încheiat la data de 12.10.2005 de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului I, raportului de constatare medico-legală nr. A- emis la data de 04.10.2005 de INML Minovici, declarațiile martorilor G, -, G, contractul individual de muncă al inculpatului înregistrat la lTM I sub nr. 1705/11.07.2005, contractul individual de muncă al victimei înregistrat la ITM I sub nr. 6731/03.08.2005, regulamentul de ordine interioară a SC SRL, rezultă indicii temeinice și concrete pentru a presupune că intimatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, atât în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii cât și sub aspectul laturii subiective.
Astfel, explozia a survenit ca urmare a acțiunii directe a intimatului care a aprins ziarul oferit de numitul G și l-a apropiat de gura de umplere a unui, în care fusese depozitat diluantul, cu toate că primise dispoziția expresă de la maistrul de a umple butoaiele cu apa.
De asemenea, Tribunalul a mai apreciat ca intimatul nu a respectat nici masurile stabilite cu privire la protecția muncii, prin acțiunea voluntară de incendiere a butoaielor inițiată de G, deși primise o altă sarcina de munca de la seful de atelier, fiind atenționat de către acesta din urma sa procedeze la manipularea cu grija a butoaielor, cauzând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că în cauză nu exista niciunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorului.
de aceste considerente, Tribunalul a admis plângerea formulată de către petenții și, desființând ordonanța nr.387/VIII-1/2007 din 15.03.2007 și soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rechizitoriul nr.9793/P/2005 din 5.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și a trimis cauza aceluiași Parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.178 alin.2 Cod penal, și art.37 din Legea nr.90/1996.
În respectarea dispozițiilor art.2781alin.8 lit. b teza a II a Cod procedură penală având în vedere și cazul particular de desființare a sentinței apelate, tribunalul a apreciat oportună efectuarea în cauza a reaudierii părților vătămate, a făptuitorului și a martorilor.
În baza art.193 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul a dispus ca, cheltuielile judiciare pe fond să rămână în sarcina statului.
În ceea ce privește apelul declarat de către părțile civile apelante și instanța de rejudecare a apelului a ales, dat fiind particularitatea cauzei, varianta respingerii apelului ca nefondat, argumentat de împrejurarea că, dacă s-ar fi admis apelul pe motivul de casare mai sus arătat, li s-ar fi îngreunat în mod vădit situația în propria-i cale de atac, în condițiile în care pierd calitatea de părți civile și redevin doar petenți.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a dispus obligarea
apelanților părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile și solicitând desființarea deciziei și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, iar pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 și art. 37 din Legea nr. 90/1996 cu art. 33lit.a Cod penal la o pedeapsă orientată spre maximul special și cu executare în regim de detenție, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 400.000 lei, respectiv obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 3859pct.14 și 18 Cod procedură penală.
În motivarea recursului, părțile civile au arătat că Decizia nr.38/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la data de 04.06.2007, iar conform art. 4142alin. 2 Cod procedură penală acestea devin obligatorii de la momentul publicării în Monitorul Oficial, nu de la data pronunțării, publicarea deciziei din speță fiind realizată la data de 30.07.2008. în consecință se arată că această decizie nu putea fi invocată în prezenta cauză.
Pe fond, părțile civile au arătat în esență că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului în raport de infracțiunile săvârșite, inculpatul recunoscând la rândul său faptele.
Analizând actele dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 48 din data de 04.06.2008 pronunțată de Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii a statuat - cu privire la aplicarea disp. art. 2781alin. 8 lit.c Cod procedură penală - că în cazul în care plângerea este formulată împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prev. de art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, neputând reține cauza spre a fi judecată, soluția putând fi dispusă doar în cazul în care s-a dispus prin actul atacat scoaterea de sub urmărire penală.
În cauza de față, Curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 19.07.2007, Judecătoria Bufteaa admis plângerea formulată de petenții și împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penală față de intimatul prin rechizitoriul 7993/P/2005 și a ordonanței nr.387/VIII-I/2007, a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale și a reținut cauza pentru judecată dispunând în final condamnarea inculpatului.
astfel, că deși la momentul pronunțării încheierii de admitere a plângerii (19.07.2007), decizia nr.48 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii fusese deja pronunțată ( la data de 04.06.2007), instanța de fond a ignorat dispozițiile acesteia și a reținut cauza spre judecare, deși soluția pe care a fi trebuit să o adopte era aceea de a trimite dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru începerea urmăririi penale pentru infracțiunile reținute, caz în care sesizarea legală a instanței s-ar fi realizat prin rechizitoriu, în măsura confirmării pe baza probelor administrate a situației de fapt și a vinovăției intimatului, respectiv inculpatului, după ce se efectua faza de urmărire penală.
Procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat dispozițiile deciziei, iar ca un corolar, a încălcat implicit și dispozițiile relative la legala sesizare a instanței de judecată, respectiv pe cele privind desfășurarea procesului penal prin parcurgerea fazei de urmărire penală, (care a lipsit, în acest context), cu toate consecințele de derivă din această nelegalitate ( încălcarea dreptului la apărare a învinuitului / inculpatului în toate formele sale).
Susținerea recurenților în sensul că efectele deciziei nu erau obligatorii la acel moment pentru instanță, pentru că decizia nu fusese publicată încă în Monitorul Oficial nu poate fi reținută. Această susținere se bazează pe o interpretare eronată a disp. art. 4142Cod procedură penală.
Potrivit art.4142alin 2 teza a II a Cod procedură penală, deciziile se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, precum și pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție și se aduc la cunoștință instanțelor și de către Ministerul Justiției, alin. 3 prevăzând că soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de modul de redactare a textului Curtea constată că legiuitorul nu a prevăzut că data intrării în vigoare a deciziei este aceea a publicării Monitorul Oficial, așa cum au înțeles părțile civile, textul limitându-se la a arăta doar împrejurarea că acestea se publică în Monitorul Oficial și pe pagina de internet Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așadar, susținerea părților civile adaugă practic la lege condiții pe care legea însăși nu le prevede. Or, publicarea soluției prin cele două modalități se realizează oricum la date diferite, pe pagina de internet acestea fiind publicate imediat după pronunțare, și chiar diferența făcută de părțile civile și prin alegerea de către acestea a datei publicării în Monitorul Oficial, care le era mai convenabilă, reprezintă în sine o adăugare; legiuitorul nu permite, părților, prin puterea lor discreționară, să aleagă dintre două variante pe cea mai profitabilă în raport de situația acestora din dosar. Interpretarea legală a disp. art. 4142Cod procedură penală - după toate metodele de interpretare ale unei norme juridice este aceea că problema de drept asupra căreia a statuat decizia, are efect obligatoriu pentru instanțe de la data pronunțării, aducerii sale la cunoștința publicului, indiferent prin care mijloc dintre cele prevăzute, inclusiv prin cel informatic ( accesând pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este la dispoziția opiniei publice permanent).
Pe de altă parte, nu putem admite că o dispoziție legală poate fi invocată în mod diferit de părți, de justițiabili în general, în funcție de interesul acestora. Așadar, publicarea oricăror informații de interes public pe pagina de internet, nu poate fi interpretată de părți decât într-o singură modalitate, anume că de la data publicării informației se instituie prezumția luării la cunoștință de aceea informație de către toți destinatarii săi, reținându-i caracterul de interes public. Or, dacă justițiabilii se pot prevala de această împrejurare în cadrul unor procese în care se invocă - de exemplu - nerespectarea unui termen care ar curge de la data pronunțării unei anumite dispoziții care se publică pe pagina de internet, în egală măsură aceștia trebuie sancționați pentru invocarea necunoașterii dispoziției care a fost publicată pe pagina de internet, interpretarea unei norme fiind unitară.
Dispoziția prevăzută de alin. 3 art. 4142Cod procedură penală referitoare la lipsa de efect a soluției deciziei date în interesul legii, asupra hotărârilor judecătorești examinate și asupra părților din acele procese, este, de asemenea interpretată eronat de părțile civile din cauza de față.
Dispoziția este de fapt o aplicație a efectului numai pentru viitor al oricărei norme juridice, respectiv lipsa de efecte retroactive a dispozițiilor din decizie.
Acest principiu este pe deplin respectat în cauză, în sensul că decizia s-a pronunțat anterior încheierii de admitere a plângerii petenților (părțile civile), așadar, de la data de 04.06.2007, când a devenit obligatorie și se impunea aplicarea sa de la acest moment înainte, inclusiv deci, de la data de 19.07.2007, când instanța de fond a pronunțat încheierea; momentul discutării și analizării incidenței deciziei s-a pus exclusiv după publicarea sa, și nicidecum anterior.
De altfel, dacă analizăm toate deciziile pronunțate în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție vom constata că acestea au ajuns să fie pronunțate ca urmare a unor modalități neunitare de interpretare a dispozițiilor legale de către instanțe, în preambulul motivării fiind menționate hotărârile diferite date de instanțe în rezolvarea aceleiași probleme de drept. Or, exact la aceste hotărâri, toate fiind definitive, se referă textul prev. de art. 4142alin. 3 Cod procedură penală; în cauza de față însă, această problemă nu se relevă, așa cum greșit au arătat părțile civile, pentru că hotărârea nu fusese pronunțată la data Deciziei nr.48/2007.
Situația ar fi fost diferită pentru părțile civile în măsura în care încheierea de admitere a plângerii ar fi fost anterioară datei deciziei, iar de la acel moment s-ar fi efectuat o veritabilă cercetare judecătorească, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale pentru părți, chiar dacă hotărârea pe fond s-ar fi pronunțat după data publicării deciziei. În acest caz, pe de o parte instanța ar fi fost legal sesizată cu plângerea petenților la acel moment (anterior deci deciziei), iar pe de altă parte, reținând cauza și efectuând cercetarea judecătorească cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor oferite părților, chiar dacă hotărârea s-ar fi pronunțat după publicarea deciziei, apreciem că nu s-ar fi impus trimiterea cauzei la Parchet pentru efectuarea urmăririi penale, care în această situație nu s-ar fi impus, nu pentru că faza de cercetare judecătorească ar fi suplinit faza de urmărire penală, ci pentru că ar fi fost respectate dispozițiile relative la sesizarea instanței (sancționate cu nulitate absolută) și evident și cele privind garantarea de către o instanță judecătorească independentă și imparțială (față de organele de urmărire penală, guvernat de principiul subordonării ierarhice) a unui proces echitabil pentru păți.
Reținând că celelalte motive de recurs vizează de fapt fondul cauzei, care nu a fost analizat nici de instanța de apel, cauza fiind trimisă la procuror și deci asupra căruia nici Curtea nu se va pronunța față de soluția pe care o va dispune, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile ca ne fondate și va obliga părțile civile la plata de cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și împotriva deciziei penale 249/A/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă părțile civile la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./25.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Buftea
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
