Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 8
Ședința publică din 8 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 266 din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 6 ianuarie 2010, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 8 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 344/06.07.2009 a Judecătoriei Suceavaa fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor prevăzute de lege referitor la protecția muncii, prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 33 lit. b Cod penal, la pedeapsa de o lună închisoare.
Au fost contopite cele două pedepse, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, în conformitate cu art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 4 ani prev. de art. 82 Cod penal.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Totodată, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " - prin lichidator Casa de Insolvență, la plata sumei de 15.000 lei reprezentând daune morale în favoarea părții civile.
A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de responsabil cu efectuarea instructajului privind protecția muncii, nu a efectuat instructajul în domeniul protecției muncii conform dispozițiilor legale în vigoare și nu a asigurat dotarea angajaților cu echipament de protecție în conformitate cu condițiile concrete ale locului de muncă, astfel încât să fie asigurată securitatea executărilor, această neglijență ducând la decesul numitului cu prilejul executării unei lucrări de decopertare a stratului vechi de carton de pe acoperișul depozitului de mobilă al " " S, eveniment ce a avut loc la data de 24.05.2006.
Prin decizia nr. 266/17.11.2009 a Tribunalului Suceava, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat și a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava împotriva acestei sentințe, care a fost desființată parțial, în sensul că a fost majorată pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996 la pedeapsa de o lună și 15 zile.
A fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, în aceleași condiții stabilite de prima instanță.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt cu cea reținută de prima instanță, reținând însă, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996, că aceasta este nelegală, fiind coborâtă sub limita minimă prevăzută de acest text de lege, deși inculpatului nu i-au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, în principal, faptele reținute în sarcina sa nu există, întrucât, așa cum rezultă din fișa individuală de protecție a muncii, persoana în cauză a efectuat un număr de 4 ore de instructaj de protecția muncii la angajare (22.05.2006), când a semnat fișa individuală.
Ori, din dispozițiile art. 103 din Normele Generale de Protecție a, rezultă că "durata instructajului la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore repartizate pe timpul de lucru cu probă", ceea ce înseamnă că instructajul poate fi efectuat în mai multe module, care în total să însumeze cel puțin 8 ore.
Cum victima a lucrat doar 3 zile, în ultima zi având loc accidentul de muncă, nu i se poate reține inculpatului vreo culpă în ce privește neefectuarea celor 8 ore ale instructajului de protecția muncii.
De asemenea, mai arată inculpatul recurent, nu i se poate reține nici fapta de a nu fi asigurat dotarea salariaților cu echipament individual de protecție, din declarațiile martorilor din lucrări reieșind că aceștia aveau echipament constând în salopete, mănuși, căști și că și partea vătămată a fost dotată cu un astfel de echipament, însă nu l-a folosit.
În ce privește centurile de siguranță și frânghiile, este adevărat că acestea erau purtate doar de muncitorii care lucrau la a acoperișului, întrucât ei rămâneau ancorați la un punct fix, toți ceilalți muncitori care aveau ca sarcină decopertarea platformei acoperișului și transportarea cartonului la colegii lor de la (printre care era și victima) nu aveau astfel de dotări întrucât aveau nevoie de mobilitate în mișcare.
Referitor la decizia de a nu îngrădi luminatoarele, aceasta a fost luată de inculpat în urma consultării cu șeful de echipă și a fost motivată de faptul că luminatoarele erau prevăzute cu un parapet de beton înalt de aproximativ 60 cm având 8 ochiuri cu corniere de fier și sticlă armată, iar îngrădirea acestora cu scândură nu era posibilă întrucât se lucra la decopertarea acoperișului în apropierea acestora. Faptul că ulterior luminatoarele au fost îngrădite cu scândură nu are nicio relevanță în cauză, întrucât scândura nu reprezintă un obstacol împotriva căderii de la înălțime.
În fine, mai arată inculpatul recurent, nu i se poate reține nici vina neefectuării unui control medical prin care să se stabilească dacă muncitorii sunt apți pentru lucrul la înălțime, atâta timp cât aceștia, inclusiv victima, lucrau la înălțimea de 8 (etaj II), ceea ce nu presupune pentru om o "aptitudine" specială care trebuie verificată din punct de vedere medical, așa cum cer dispozițiile art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006.
În concluzie, susține inculpatul recurent, accidentul de muncă în urma căruia a decedat victima s-a datorat din culpa sa exclusivă, care nu a manifestat suficiente diligențe în respectarea normelor de protecție a muncii, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală.
În subsidiar, în cazul în care nu se va reține nevinovăția sa, solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, cu o culpă a inculpatului de 30 % pentru toate argumentele mai sus menționate și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere și faptul că a avut o poziție procesuală corectă, de recunoaștere și regretare a faptei, nu are antecedente penale, fiind inginer și șef de șantier de aproximativ 30 de ani.
De altfel, chiar și parchetul, în apelul său, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, lucru pe care și inculpatul îl solicitase în apelul declarat de el, în subsidiar, însă tribunalul, deși a admis apelul parchetului, nu i-a reținut aceste circumstanțe.
În ce privește acțiunea civilă formulată de mama victimei, numita, aceasta trebuia respinsă ca tardivă întrucât, chiar dacă aceasta a arătat în faza de urmărire penală că înțelege să se constituie parte civilă, aceasta a precizat suma pe care o pretinde doar după citirea actului de sesizare, respectiv la data de 29.10.2008.
Criticile formulate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14, 18 Cod procedură penală, critici pe care instanța le constată nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 din Normele de Securitate a pentru Lucrul la . nr. 12 "în cazul în care pericolul căderii în gol se poate manifesta prin intrarea lucrătorului în această zonă, este obligatorie purtarea echipamentului individual de protecție ca sistem pentru limitarea deplasării".
În cauză, din proiectul de execuție întocmit de inculpat, rezultă că purtarea frânghiei sau a centurii de siguranță s-a recomandat în special muncitorului de la scripete pentru a fi evitate accidentele de muncă, nu însă și muncitorilor care lucrau în zona luminatoarelor (fapt recunoscut și de inculpat), acestora recomandându-li-se doar desfacerea cu grijă a materialului hidroizolant.
Ori, dacă și acești muncitori ar fi fost dotați cu centuri de siguranță, lucru ce se impunea cu prisosință, conform textului din normele mai sus citate, accidentul mortal cauzat prin căderea de la înălțime a numitului, nu s-ar mai fi produs.
De asemenea, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 22 din aceleași norme, în sensul că nu a luat măsura îngrădirii golurilor, în scopul prevenirii riscului căderii de la înălțime, neputând fi astfel reținută apărarea inculpatului că scândura nu ar reprezenta un obstacol, împotriva căderii de la înălțime, sau că îngrădirea golurilor nu ar fi făcut posibilă decopertarea acoperișului, cu atât mai mult cu cât, după producerea accidentului, realizându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 22 din Normele de Securitate a, s-a luat măsura îngrădirii luminatoarelor.
De asemenea, inculpatul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. 1) lit. f din Legea nr. 90/1996 și ale art. 11 lit. g) din Normele Generale de Protecție a ediția 2002, în sensul că victimei nu i-a fost făcut un control medical și nu i s-au verificat aptitudinile psihoprofesionale, pentru a se stabili dacă aceasta corespunde sarcinii de muncă pe care urmează să o execute.
Inculpatul susține că lucrul la o înălțime de 8 nu presupune efectuarea controlului medical sau verificarea unor astfel de aptitudini, însă faptele au demonstrat că, chiar și lucrul la o astfel de înălțime poate produce accidente mortale dacă nu au fost respectate dispozițiile legale în materie de protecția muncii.
Prin urmare, chiar dacă s-ar reține că durata instructajului la locul de muncă este în conformitate cu dispozițiile art. 103 din Normele Generale de Protecție a, inculpatul se face vinovat de încălcarea celorlalte dispoziții în această materie, dispoziții ce au fost mai sus citate, încălcări suficiente pentru atragerea răspunderii penale a acestuia pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Nici motivele ce vizează individualizarea pedepsei nu pot fi reținute.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, potrivit art. 74 Cod penal, sunt, de exemplu, împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante:
a) conduita bună a infractorilor înainte de săvârșirea infracțiunii;
b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii.
În speță, instanța apreciază că nu este suficientă conduita bună a infractorului anterior săvârșirii infracțiunii pentru a se putea reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. la lit. a), având în vedere că, în realitate, inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, concluziile sale subsidiare neechivalând cu acest lucru, nu a luat măsuri pentru o reparare, cel puțin parțială, a prejudiciului moral cauzat mamei victimei, dimpotrivă, acesta contestând acțiunea civilă formulată de partea civilă.
De asemenea, nu poate fi neglijată nici gravitatea faptelor, care s-a soldat cu moartea unui om, încât pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, raportată la consecințele faptelor săvârșite de inculpat, apare chiar blândă.
Nici susținerea că, prin admiterea apelului declarat de parchet, trebuia să-i fie reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, parchetul nesolicitând acest lucru, ci criticând sentința judecătoriei pentru faptul că pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996 stabilită de prima instanță este nelegală, cuantumul acesteia situându-se sub minimul special prevăzut de lege, deși nu fuseseră reținute circumstanțe atenuante.
Cât privește critica referitoare la latura civilă, așa cum au reținut și cele două instanțe, acțiunea civilă a fost exercitată anterior citirii actului de sesizare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, iar faptul că partea civilă nu a precizat și cuantumul despăgubirilor la momentul constituirii de parte civilă, nu poate echivala cu lipsa exercitării acțiunii civile sau cu tardivitatea acesteia.
Față de cele expuse mai sus, și cum nici motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.03.1952 în mun. B, sector 3, cu domiciliul în oraș Hîrlău,-, județul I, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 266 din data de 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./08.01.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Andronic Tatiana
