Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 811/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr-

1225/2009

DECIZIA PENALĂ NR. 811

Ședința publică din 04 iunie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - -

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.

Pe rol solu ționarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 272/A/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. 75156/04.06.2009, depusă la dosarul cauzei, lipsind intimații părți civile, Spitalul Clinic De Urgență B,.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 385¹³.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât expertizele au fost efectuate în dosar ținându-se cont și de declarațiile martorilor și, declarații contradictorii care nu au mai fost susținute în fața instanței.

Astfel, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize și a solicitat audierea șoferului de salvare, martorul ocular care poate declara situația de la momentul accidentului.

De asemenea, a solicitat recalcularea cuantumului privind rata inflației de la momentul până în prezent, cu reținerea împrejurării că inculpatul a încheiat raporturile de serviciu, are în întreținere un copil minor, iar despăgubirile sunt într-un cuantum prea mare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră hotărârile pronunțate în prezenta cauză penală ca fiind legale și temeinice.

Solicită a se avea în vedere perioada de timp de la momentul săvârșirii faptei, în urmă cu aprox. 12 ani, iar peste câteva luni se va îndeplini termenul de prescripție specială, potriv. 125.penn.

Susține că din materialul probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, fapta fiind săvârșită fără echivoc pe trecerea pietonală, culpa exclusivă revenind inculpatului.

Consideră că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385⁹.pr.pen. iar situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost dovedite indubitabil, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 385¹³alin. 3.C.P.P. susține că se efectuau lucrări la metrou, iar victima nu avea vizibilitate la momentul când s-a angajat în traversarea străzii.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului declarat de împotriva deciziei penale nr. 272/A/05.05.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală constată:

Prin decizia penală nr. 272/A/05.05.2009 Tribunalului Bucureștia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 156/26.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 3

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 156/26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr.- 1/2008, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 178 alin.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 alin.1 lit.a rap.Cod Penal la art.76 lit.d a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă cu reținerea unei circumstanțe judiciare atenuante.

În baza art.71 alin.1 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de I an și 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni stabilit conform art.82

Cod Penal

În temeiul art.71 alin. ultim, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 i Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod Penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.1 și 8 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațiată executarea pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului.

În baza art.120 alin.2 s Cod Penal-a constatat că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei s-a redus la 2 (doi) ani ca efect al grațierii.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002 privind revocarea beneficiului grațierii condiționate.

În baza art.14 alin.3 lit.b p și art.346 alin.1 p Cod Penal, rap. Ia art.998-999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de - lei ROL (cuantumul cheltuielilor pentru asistența medicală asigurată victimei în perioada 07.12.1997-17.12.1997) și dobânda legală aferentă de la data de 17.12.1997 până la momentul plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.14 alin.5 p și art. 346 alin.1 p, rap. Ia art. 998-999.civ. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile, și a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre acestea a sumei de 8000 lei RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art.14 alin.3 lit.b, alin.5 și C.P.P. art. 346 alin.1 C.P.P. rap. la art. 998-999. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9000 lei RON cu titlu de daune morale, precum și a echivalentul în lei (ROL) a sumei de 1480 mărci germane, calculat la cursul valutar din data de 17.12.1997, cu titlu de daune materiale. Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nefondate.

In temeiul art.193 alin. 1.C.P.P. a fost obligat același inculpat să plătească părții civile suma de 250 lei (onorariul de expert achitat cu chitanța nr.23630/30.05.2001, depusă la fila nr.105 din ) reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin.1 p Cod Penal a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Liberților.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.826/p/2003, întocmit la data de 12.02.2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 15.02.2008 sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2

Cod Penal

Prin sentința penală nr.301/13.03.2008 Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței materiale și, în baza art.42 și C.P.P.-a declinat competenta în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

În urma declinării de competență, rechizitoriul mai sus menționat, privindu-l pe inculpatul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 09.04.2008, sub nr-.

Prin sentința penală nr.705/24.09.2008 Judecătoria Sectorului IBa admis excepția necompetenței teritoriale invocate de inculpat până la momentul citirii actului de sesizare și, în temeiul art.42 rap.C.P.P. Ia art.30 alin. 1.C.P.P. a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 3

Prin urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 14.10.2008 sub nr-.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

In fapt, în seara zilei de 07.12.1997, inculpatul se deplasa cu autoturismul personal 1300, cu nr. de înmatriculare 11-13-319, pe - - din direcția străzii către Bd. - -, circulând cu o viteză de cea 43 km/, vizibilitatea fiind redusă iar iluminatul public nefuncționând pe sensul de mers al autoturismului inculpatului.

În apropierea imobilului nr.64 a BI. PM 28, de pe B-dul - -, inculpatul a fost surprins de apariția victimei, angajat în traversarea trecerii de pietoni din stânga spre dreapta în sensul direcției de mers a autoturismului conclus de inculpat. Deși a încercat să evite impactul cu victima, acționând sistemul de frânare al autoturismului și virând spre stânga, inculpatul a lovit victima cu partea frontală a autoturismului, aceasta fiind astfel preluată pe motorului până la contactul cu parbrizul pe care l-a spart și, în final proiectată pe carosabil în față, unde s-au identificat ulterior de sânge. în urma accidentului rutier, victima a suferit traumatice care au condus la decesul acestuia. Astfel, potrivit raportului medico/legal de necropsie nr. A- emis de IML B, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de contuzia cerebrală, consecutiva unui politraumatism cu fracturi de boltă și bază craniană și fracturi multiple la membre complicate, în final, de o bronhopneumonie. Leziunile traumatice s-au fi putut produce prin lovire și proiectare, posibil în cadrul unui accident rutier. După accident, victima a fost transportată la Spitalul Clinic ele Urgență B ele o salvare a unui serviciu de ambulanță privat, asistentă pe salvare fiind martora. Victima a decedat la Spitalul Clinic de Urgență câteva zile mai târziu, la data de 17.12.1997.

de Poliție Rutieră a fost sesizată cu privire la producerea accidentului rutier, la fața locului deplasându-se organele de poliție care au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, stabilind identitatea inculpatului și a victimei. Totodată, organele de poliție au constat locul în care fost găsit autoturismul inculpatului și starea tehnică a acestuia, existența unor urme de rulare-frânare cu o lungime de 12, precum și existența unor de sânge și resturi de pâine. S-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, stabilindu-se că acesta nu a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului, valoarea zero a alcoolemiei fiind confirmată de buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3127/10.12.1997 emis de lNM B ( filele nr.II-12 din ).

Pentru stabilirea dinamicii și posibilităților tehnice de evitare a accidentului în cauză au fost efectuate mai multe expertize (două de către Institutul Național de Criminalistică și o expertiză tehnică judiciară specialitatea auto), ale căror concluzii se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, concluziile rapoartelor de expertiză reținute în ansamblul materialului probator confirmă atât deplasarea autoturismului condus de inculpat pe B-dul - - cu o viteza aproximativ de 43 km/ cât și faptul că victima s-a angajat în traversarea carosabilului pe trecerea de pietoni de la stânga la dreapta în raport de direcția de înaintare a autoturismului, viteza acestuia fiind de aproximativ 5,1- 5,3 km/ (de reținut este faptul că viteza pietonului se apreciază în funcție de viteza de deplasare, în regim de mers rapid, a pietonului ținând cont de vârsta acestuia, nefiind calculată după o anumită formulă). Cu privire la viteza pietonului, astfel, instanța nu a putut reține critica inculpatului în sensul că ultima expertiză efectuată în cauză nu a calculat viteza pietonului, având în vedere ca valoarea acesteia este stabilită du pix. criteriile mai sus menționate, nefiind calculată după o anumită formulă.

Din ansamblul materialului probator a reieșit că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care se deplasa cu autoturismul cu o viteza de aproximativ 43 km/, creând o stare de pericol potențial prin neadecvarea vitezei de deplasare la condițiile de trafic (vizibilitatea fiind redusa, iar iluminatul public nefuncționând pe sensul de mers al autovehiculului), starea de pericol iminent ivindu-se în momentul angajării victimei în traversarea carosabilului, pe trecerea de pietoni, inculpatul neinițiind manevra de frânare și oprire a autoturismului încă de la momentul ivirii stării de pericol iminent, pentru a permite pietonului să traverseze carosabilul în condiții sigure.

Rapoartele de expertiză au stabilit că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi oprit înaintea marcajului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii, inițiind manevra de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, or, în cauză, inculpatul, a frânat mult mai târziu, în momentul în care a sesizat prezența pietonului pe marcajul pietonal.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că Spitalul Clinic de Urgență a înaintat la dosarul penal nr.35/P/1998 decontul cheltuielilor de asistență medicală în sumă de - lei ROL și copia foii de observație clinică privind pe (la data de 12.03.1998, filele nr. 38-41 din ) solicitând și plata dobânzilor legale în cazul în care instanța va exercita din oficiu acțiunea civilă conform art. 17.C.P.P. La data de 29.05.2002 Spitalul Clinic de Urgență a depus la dosarul de urmărire penală decontul cheltuielilor de spitalizare pentru asistența medicală acordată bolnavului internat la Secția neurochirurgie în perioada 07.12.1997-17.12.1997 (specificându-se că decontul este în cuantum de - lei ROL, reprezentând suma de - lei ROL actualizată cu rata inflației la data de 29.05.2002) solicitându-se, de asemenea și acordarea dobânzi lor legale (filele nr.143-144 din ).

Părțile civile, soția supraviețuitoare și copiii victimei, s-au constituit părți civile în procesul penal pornit împotriva inculpatului.

La reținerea situației de fapt mai sus menționate instanța avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de cercetare la fața locului din 07.12.1997 (filele nr. 4-7 din p) prin care s-au constatat zona în care a avut loc accidentul rutier, condițiile meteo și situația iluminatului public la momentul accidentului, locul în care fost găsit autoturismul inculpatului și starea tehnică a acestuia, existența unor urme de rulare - frânare cu o lungime de 12, locul în care s-au identificat de sânge și resturi de pâine, planșa fotografica cu aspectele de la fața locului privind accidentul de circulație din data de 07.12.1997 (filele 16-21 din ), buletin de examinare clinică (fila nr. Il în p) conform căreia inculpatul nu prezenta halena alcoolică la momentul accidentului rutier, buletin ele analiză toxicologică alcoolemie nr.3127 Il 0.12.1997 (din cuprinsul căruia rezultă că la momentul accidentului inculpatul nu consumase băuturi alcoolice), certificatul de deces seria - nr.- (fila nr.23 din ) care atestă decesul victimei la data de 17.12.1997, raport medico-legal de necropsie nr.A3/27671l7.02.1998 (filele nr. 26-27) în cuprinsul căruia s-a specificat că moartea lui a fost violentă și s-a datorat contuziei și dilacerării cerebrale, consecutive unui politraumatism cu fracturi de boltă și bază craniană și fracturi multiple de membre complicate în final cu bronhopneumonie (precizându-se, totodată, că le constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire și proiectare, posibil în cadrul unui accident rutier), declarațiile martorului (fila nr.53,94 din p, fila nr.107 din dosarul instanței) care a declarat în timpul urmăririi penale că victima, de regulă, traversa pe trecerea de pietoni, declarația martorei dată în fața instanței (fila nr.59) care a arătat că la momentul accidentului a fost asistentă pe ambulanța serviciului de ambulanță privat care a transportat victima la spital și că în momentul în care a ajuns la locul accidentului victima era deja mutată în salvare, neputând oferi detalii cu privire la locul incidentului, specificând totodată, că declarațiile din timpul urmăririi penale i-au fost dictate, declarația inculpatului dată în fața instanței (fila 58 în dosarul instanței), raport de expertiză criminalistică nr.9/18.01.2002 al Institutului Național de Criminalistică care a ajuns la concluzia că "viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul declanșării stării de pericol a fost de cea 43 km/; locul impactului s-a situat longitudinal, pe marcajul pietonal la cea 8 de stâlpul indicatorului și la cea 3,5 de limita din stânga părții carosabile; starea de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care pietonul s-a angajat În traversarea carosabilului; accidentul s-a produs din, cauza neinițierii de către inculpat a manevrelor de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent în condițiile în care victima s-a angajat ir traversare pe marcajul trecerii de pietoni;", raport de expertiză criminalistica nr.336/20.11.2002 al Institutului Național de Criminalistică prin care "s-au menținut concluziile expertizei anterioare cu privire la viteza autoturismului, locul produceri: accidentului, momentul apariției stării de pericol și posibilitățile conducătorului autovehiculului de a evita producerea accidentului. În plus s-a precizat că manevra de virare stânga întreprinsă de conducătorul auto nu a fost indicată, întrucât a fost de natură să apropie traiectoria autoturismului de poziția pietonului. S-a apreciat că nu i se poate imputa pietonului o stare de ezitare în condițiile în care conducătorul auto nu a oprit până la marcaj pentru a-i permite trecerea în siguranță", raport de expertiză tehnică nr.5528/11.07.2007.

Față de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că se dovedește atât existența faptei de ucidere din cuIpă, cât și vinovăția inculpatului (sub forma culpei simple) în săvârșirea acesteia.

În drept fapta inculpatului, care în seara zilei de 07.12/1997 a condus autoturismul marca 1300, cu nr. de Înmatriculare 11B-319, pe - din direcția străzii către Bd. - - cu viteza de cea 43 km/, fără a-și adapta viteza la condițiile de trafic În situația în care vizibilitatea era redusă iar iluminatul public nu funcționa pe sensul său de mers și fără a acorda prioritate de trecere victimei, care traversa regulamentar carosabilul pe trecerea de pietoni, accidentând-o mortal, întrunește în fapt și în drept elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.P.P.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiune în partea specială a Codului Penal - închisoare de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social relevant al faptei inculpatului - care a săvârșit fapta din culpă, circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în timpul procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei inițial și acceptând posibilitatea săvârșirii ei în fața instanței de judecată.

Deși inculpatul nu a avut o atitudine constat sinceră în procesul penal, totuși instanța a avut în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este angajat în muncă și tatăl unui copil minor, motiv pentru care, văzând și faptul că s-a prezentat în fața autorităților judiciare, i-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, reținând în cauză circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin. 1.a

In baza art. 71.Cod Penal, i-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

Față de situația de fapt reținută, față de individualizarea pedepsei, instanța a reținut că în cauză se poate face aplicarea art. 81, considerând că scopul educativ, dar și punitiv al pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel încât, conform art.82 Cod Penal, instanța a fixat un termen de încercare de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.71 alin. ultim pe Cod Penal durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 p Cod Penal a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cu Cod Penal privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Văzând că fapta dedusa judecații a fost săvârșită la data de 07.12.1997, instanța a constatat că pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre este grațiată condiționat față de dispozițiile art.1 din Legea nr.543/2002.

Pe cale de consecință, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.-.

Fața de incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.543/2002, văzând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată condițional, instanța a constatat că termenul de încercare de 3 ani și 10 luni este redus la 2 ani ca efect al grațierii condiționate, putând interveni reabilitarea de drept în termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în cazul în care inculpatul va respecta dispozițiile art.83

Cod Penal

În baza art. 346.p Cod Penal și art.14 p Cod Penal raportat la art. 998-999. civ. instanța a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de - lei ROL (cheltuielile de spitalizare a victimei ) și dobânda legală aferentă. În cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999.civ. Astfel, fapta ilicită a inculpatului constă în accidentarea victimei pe trecerea de pietoni cu consecința decesului în spital la data de 17.12.1997, cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de - lei ROL, între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul material mai sus arătat existând legătură de cauzalitate. Totodată, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă și culpa inculpatului în producerea prejudiciului reprezentat de cheltuielile de spitalizare, concretizate în decontul depus de partea civilă la dosar (rezultate în urma acordării asistenței medicale victimei, în perioada 07.12.1997 -17.12.1997), cuantumul acestora nefiind contestat de inculpat în cursul procesului penal. Pe cale de consecință, instanța a obligat pe inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență B suma de - lei ROL (cuantumul cheltuielilor pentru asistența medicală asigurată victimei în perioada 07.12.1997-17.12.1997) și dobânda legală aferentă de la data de 17.12.1997 până la momentul plății efective, cu titlu de despăgubiri civile. Spitalul Clinic de Urgență B are posibilitatea ulterior, cu ocazia executării, să ceară și actualizarea sumelor datorate de inculpat, în conformitate cu regulile aplicabile materiei executării creanțelor.

În temeiul art.14 alin.5 p Cod Penal și art. 346 alin.1 p Cod Penal, raportat Ia art. 998-999.civ. instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile, și a obligat pe inculpatul la plata către fiecare dintre acestea a sumei de 8000 lei RON cu titlu de daune morale. Totodată, instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 9000 lei RON cu titlu de daune morale. Cu privire la daunele morale, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, este cert că fapta inculpatului de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală care s-a soldat cu decesul victimei, a determinat un prejudiciu moral, pierderea tatălui de către părțile civile, respectiva soțului de către partea civilă, provocând o mare suferință acestora.

Dispozițiile art.998-999,civ. oferă un cadru legal pentru obligarea celui care a produs un prejudiciu la a-l repara, indiferent că este un prejudiciu material sau moral, așa cum este cazul în speță, pentru considerentele arătate mai sus.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de fond a apreciat că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul ele pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui care a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată, instanța reținând în acest sens culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier. Ca atare, instanța a apreciat că suma de 8000 lei RON solicitată de fiecare dintre părțile civile, respectiv suma de 9000 lei RON solicitată de partea civilă, în condițiile întinderii cercetării penale a inculpatului pe o perioadă de timp de aproape 11 ani, acoperă prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către fiecare dintre părțile civile mai sus arătate.

Prin acțiunea civilă promovată de partea civilă aceasta a solicitat suma de 6000 lei RON reprezentând cheltuielile făcute pentru spitalizarea imediată a victimei la data producerii accidentului rutier, și mai apoi cheltuielile pentru înmormântare și pomenirile ulterioare, suma de 10000 lei RON reprezentând daunele materiale suferite ca urmare a reducerii drastice a veniturilor în urma decesului soțului care aducea în casă venituri mai mari prin pensia pe care o încasa și pe care, conform sprijinului reciproc pe care soții și-l datorează, o foloseau în comun, precum și suma de 9000 lei RON cu titlu de daune morale,

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă (filele nr.55-57d.) instanța a constatat că aceasta nu a dovedit decât în parte cuantumul acestora. Astfel, din declarația martorului G, propus de părțile civile - rude ale victimei, rezultă că, la rugămintea părții civile, acesta a împrumutat-o pe partea civilă cu suma de 1480 mărci germane pentru cheltuielile tăcute de aceasta în perioada spitalizării soțului său ( 07.12.1997 -17.12.1997). Este adevărat ca martorul Gap rimit înapoi banii de la partea civilă, dar obligația autorului prejudiciului la plata integrală subzistă în cazul ajutorului material, acordat benevol victimei prejudiciului de către terți, acest lucru neînsemnând că prejudiciul a fost reparat deja. Din probele administrate rezultă ea scopul în care atât martorul G cât și fiica părții civile, respectiv, au acționat, a fost acela de a veni în ajutorul părții civile, cu o suma de bani pentru plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei imediat după accidentul rutier, motiv pentru care partea civilă si-a păstrat neatins dreptul de a cere despăgubiri de la autorul prejudiciului, în speță inculpatul.

Dacă în ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea se cuvin părții civile, conform considerentelor mai sus expuse, în ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a constatat că partea civilă nu a dovedit decât în parte cuantumul acestora (a dovedit numai pretențiile civile referitoare la sumele cheltui te cu spitalizarea imediată a victimei - aspecte care rezultă din declarația martorului G). Astfel, cu privire la suma de 10000 lei RON pretinsă, instanța a constatat că partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri justificative privind veniturile obținute de soțul acestuia deși a pus în vedere acesteia, prin apărător, să depună la dosar înscrisurile doveditoare a pretențiilor civile. Totodată, instanța a constatat că partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare a cheltuielilor ocazionate de înmormântarea soțului său, și de pomenirile făcute ulterior. Este adevărat că martorul G, audiat pe latură civilă, a precizat ca după înmormântare, familia victimei organizat, conform datini lor creștinești, o pomenire, la care au participat 25-30 persoane, dar acest lucru nu este suficient pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate cu titlu de daune materiale (respectiv cheltuielile făcute cu înmormântarea și pomenirile ulterioare). Opinia instanței de fond a avut în vedere faptul că pentru admiterea acțiunii în acest sens partea ci avea sarcina probei cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale prev. de alin. 998-999.civil. Astfel, partea civilă trebuia să dovedească că a suferit un prejudiciu material (care trebuie să fie cert atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat mea), care să fie urmarea faptei ilicite a inculpatului, În sensul dovedirii existenței legăturii de cauzalitate intre fapta acestuia și prejudiciul material. De asemenea, partea civilă trebuia să dovedească și culpa inculpatului În producerea prejudiciului material, cu mențiunea că in materia răspunderii civile delictuale se răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Analizând condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999.civil instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit de către partea civilă faptul ca a suferit, în urma faptei inculpatului, un prejudiciu cert (reprezentat de cheltuielile tăcute cu înmormântarea și pomenirile defunctului ) sub aspectul posibilităților de evaluare a acestuia (instanța a avut în vedere faptul că cheltuielile cu înmormântarea victimei și cu pomeniriIe viitoare, conform datinilor creștinești, reprezintă un prejudiciu viitor, care este cert numai în măsura în care există posibilități de evaluare a acestuia). Or, deși în materie civilă (soluționarea laturii civile în cursul procesului penal presupune aplicarea regulilor din materia civila) se aplică principiul disponibilității, revenind părții civile sarcina probei cu privire la dovedirea pretențiilor civile, partea civila nu a depus la dosar înscrisuri justificative și nici nu a administrat alte probe pentru stabilirea întinderii prejudiciului, deși i s-a pus în vedere, prin apărător, să facă dovada pretențiilor civile.

Astfel, deși este evident că pentru victima s-au, organizându-se pomeniri conform datinilor creștinești (conform declarațiilor martorului G), fiind evidentă suportarea unor cheltuieli (cu alte cuvinte s-a dovedit un prejudiciu cert sub aspectul existenței sale), nu s-a dovedit cuantumul cheltuielilor ocazionate de aceste aspecte și nici faptul că aceste cheltuieli au fost suportate numai de partea civilă. Opinia instanței a avut în vedere și declarația martorului G care a precizat că partea civilă a împrumutat bani pentru înmormântare, existând posibilitatea ca în patrimoniul acesteia să se ti produs prejudiciul.

Pentru toate considerentele expuse mai sus (atât cu privire la daunele morale cât și cu privire la daunele materiale pretinse de partea civilă ) instanța, în baza art.346 alin.1 p și art. 14 alin.2 lit.b,alin.5 rap.C.P.P. Ia art.998-999.civ. a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și a obligat pe inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9000 lei RON cu titlu de daune morale, precum și a echivalentul în lei (ROL) a sumei de 1480 mărci germane, calculat la cursul valutar din data de 17.12.1997, cu titlu de daune materiale. Pe cale de consecință, a respins restul pretențiilor civile ca nefondat, în ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului să-i plătească suma de 3000 lei RON (reprezentând onorarii de expert și onorarii de avocat) cu titlu de daune materiale, instanța a ținut să precizeze că aceasta este în eroare cu privire la natura juridică a sumelor solicitate. Astfel, în procesul penal, sumele solicitate cu titlu de onorariu de expert sau onorariu de avocat au natura juridică a cheltuielilor judiciare avansate de parte, urmând să fie acordate cu acest titlu părților, în condițiile dovedirii suportării acestora. Verificând înscrisurile de la dosarul cauzei instanța, în temeiul art.193 alin.1 Cp.p., a obliga pe inculpatul să plătească părții civile suma de 250 lei (onorariul de expert achitat cu chitanța nr.23630/30.05.2001, depusă la fila nr.105 din ) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de partea civilă în procesul penal, cu consecința constatării că aceasta nu a făcut dovada avansării altor sume în cursul procesului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului, întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Codul rutier, având în vedere că victima a traversat printr-un loc nepermis și, deoarece purta haine de culoare închisă, inculpatul nu a putut s-o observe.

Pe latură civilă, solicită micșorarea cuantumului despăgubirilor civile. Analizând actele și lucrările, Tribunalul a apreciat că apelul este nefondat (și pe latură penală și pe latură) și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Rapoartele de expertiză au stabilit că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi oprit înaintea marcaj ului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii, inițiind manevra de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, or, în cauză, inculpatul, a frânat mult mai târziu, în momentul în care a sesizat prezența pietonului pe marcajul pietonal.

Declarațiile inculpatului referitoare la faptul că pietonul a apărut brusc în fața autoturismului condus de inculpat, la o distanța de aproximativ 6-7 după trecerea de pietoni, inculpatul sugerând, astfel, că vina în producerea accidentului a avut-o victima prin traversarea carosabilului printr-un loc nepermis, nu pot fi reținute întrucât nu se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul materialului probator și care nu pot fi contestate. Opinia instanței de fond, în sensul nereținerii declarațiilor inculpatului mai sus menționate, are În vedere dinamica producerii accidentului de circulație, stabilită în ultimele trei rapoarte de expertiză reținute în ansamblul materialului probator (cele întocmite de Institutul Național de Criminalistică și raportul de expertiză tehnică, nr.5528/11.07.2007), dinamică ce indică, în funcție de viteza de circulație a autoturismului condus de inculpat și viteza victimei (stabilită în funcție de vârsta acesteia, nefiind o valoare calculată după o formulă anume), dar și de locul în care a căzut victima pe carosabil, după impact (aspect menționat în procesul-verbal de cercetare la fața locului și necontestat de inculpat), o alta situație de fapt care exclude în mod clar ipoteza descrisa de inculpat în primele sale declarații. Dinamică producerii accidentului de circulație exclude în mod clar, astfel, posibilitatea ca victima sa fi încercat sa traverseze carosabilul la o distanță de 6-7 de limita marcaj ului pietonal.

Instanța de fond nu a reținut corect în cauză, nici apărările incuIpatului legate de faptul că iluminatul public nu funcționa pe direcția de mers a autoturismului condus la data producerii accidentului rutier, motiv pentru care nu a putut opri în timp util la apariția bruscă și intempestivă pe carosabil a victimei. Astfel, potrivit art.48 din Regulamentul de aplicare a Decretului 326/1966 (în vigoare la data săvârșirii faptei) conducătorul auto are obligația de a adapta viteza "ținând seama de împrejurări, în special de caracteristicile drumului. astfel încât să poată opri vehiculul în limitele de vizibilitate către înainte, precum și în fața oricărui obstacol previzibil"), obligație regăsită și în G nr. 195/2002 rep. în art.48 unde se prevede că este obligat conducătorul auto "să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".

Instanța de fond a reținut corect că art.19 alin. 1 pct.2 stabilește Cod Penal două forme ale culpei, culpaprevedereși culpa simplă (în acest ultim caz, inculpatul nuprevederezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-I prevadă).

În acest din urmă sens, instanța a reținut rapoartele de expertiza menționate în ansamblul materialului probator că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi inițiat manevra de frânare a autovehiculului încă din momentul ivirii stării de pericol iminent (angajarea pietonului în traversare pe trecerea de pietoni) în vederea opririi în fața marcajului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere victimei, manevra care ar fi avut șanse de reușită în condițiile în care inculpatul și-ar fi adaptat viteza de deplasare a autovehiculului și la condițiile de trafic (sau încălcat astfel dispozițiile art.44 pct.26 din vechiul Decret 168/1966 și art.48 alin.1 și 2 lit.n din Regulamentul de aplicare a Decretului llf.328/1966 (actualul art.48 din OUG 195/2002 modificată și art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a G nr.195/2002 modificată).

Ca atare, fața de aceste considerente, instanța fond corect a apreciat că probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedește existența faptei de ucidere din culpă și vinovăția inculpatului (sub forma culpei simple) în săvârșirea acesteia.

Pe latura civilă, instanța de fond a stabilit în mod judicios cuantumul daunelor materiale către partea civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul afirmând că în mod greșit instanța de fond și cea de apel au pronunțat hotărâri de condamnare fără a administra probele solicitate de inculpat, respectiv recalcularea alcoolemiei. În recurs inculpatul a solicitat recalcularea cuantumului privind rata inflației de la momentul până în prezent, cu reținerea împrejurării că inculpatul a încheiat raporturile de serviciu, are în întreținere un copil minor, iar despăgubirile sunt într-un cuantum prea mare.

Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor și raportul de expertiză tehnico - științifică.

Din expertiza întocmită în cauză rezultă că pietonul s-a angajat în traversarea sensului de circulație al conducătorului auto de la stânga la dreapta, din zona mediană a străzii unde există linie dublă de tramvai încadrată de spații verzi.

Sesizând starea de pericol conducătorul auto a acționat frâna de serviciu și a manevrat către stânga.

În aceste condiții s-a produs impactul între zona frontală a autoturismului și pieton, victima fiind preluată pe până la nivelul parbrizului, care s-a spart, și proiectată ulterior pe carosabil pe direcția de mers a autovehiculului.

În mod corect atât instanța de fond cât și cea de recurs, față de probele administrate au constatat că în funcție de poziția singurei de sânge constatată la fața locului, se poate considera că victima a fost proiectată la distanța de 17,50+3,80=21,3 m după indicatorul trecerii pentru pietoni din zonă.

Probele au arătat că autoturismul s-a oprit într-o poziție oblică stânga în raport de direcția inițială de deplasare, parțial în afara suprafeței carosabile a sensului său de circulație ( după cum se reține în raportul de expertiză tehnică și se observă în fotografiile judiciar operative autoturismul a escaladat cu trei roți spațiul din stânga direcției de mers).

S-au constatat două urme paralele în lungime de 12 imprimate de roțile autoturismului până la oprire., care au fost definite de organele de cercetare ca fiind de rulare - frânare, debutează de la începutul marcajului pietonal din zonă de la distanța laterală de 3 față de bordura din stânga a sensului de rulare al autoturismului.

de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, suprafața carosabilă a sensului de circulație al autovehiculului având lățimea de 10.

Pentru stabilirea culpei conducătorului auto au fost avute în vedere și aspecte care țin de starea drumului. În momentul producerii accidentului partea carosabilă era uscată, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de noapte la lumina farurilor autovehiculelor (iluminatul public nu funcționa pe sensul de mers al autoturismului).

S-a reținut că pietonul a suferit fractură de humerus drept, claviculă dreapta și ambele oase gamba dreapta.

Autoturismul a înregistrat avarii și deformări la nivelul barei de protecție din față, al măștii (ruptă), al capotei motorului (înfundată) și al parbrizului (spart în zona inferioară stânga).

inițială a autoturismului calculată pe baza urmelor constatate de organele de cercetare la fața locului este de 43 km/, valoare determinată în raportul de expertiză.

S-a arătat și în raportul nr. 9/2002 că fenomenul de spargere a parbrizului unui autoturism la preluarea pe a unui pieton adult se manifestă la viteze de impact de 40- 60 km/.

În cazul de față, coroborând datele legate de valoarea vitezei inițiale a vehiculului cu cele privind situarea zonei de spargere a parbrizului către marginea inferioară a acestuia și fără a se produce dislocarea cioburilor, apreciem că valoarea vitezei din momentul impactului s-a situat la limita inferioară a intervalului menționat mai sus.

Potrivit literaturii de specialitate, distanța de proiectare a unui pieton la viteza de impact de cea 40 km/ este de cea 13.

Pornind de la de sânge constatată pe carosabil către înapoi, o distanță de proiectare de 13 ar plasa locul impactului pe marcajul pietonal, respectiv cu cea 1,2 înainte de limita dinspre b-dul -. - a marcajului (distanța de la de sânge la limita menționată a marcaj ului era, potrivit schiței locului accidentului, de 11,8. Probele administrate de instanța de fond și cea de apel au scos în evidență în mod neîndoielnic vinovăția inculpatului sub forma culpei, precum și contribuția determinantă la producerea accidentului.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, Curtea apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 72 Cod penal. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că soluția instanțelor de fond si de apel, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru ucidere din culpă, este justificata, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisa, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor. In mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului existenta circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pedeapsa astfel stabilita de 1 an și 8 luni închisoare a fost just individualizata, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. si corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen. astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul micșorării ei.

Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței mai largi a dispozițiilor art. 74. pen.76 C pen nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind recunoașterea faptei, vârsta, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen. Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, veniturile realizate de inculpat nu pot influența soluția, care se bazează în mod corect, așa cum au stabilit instanța de fond și cea de recurs, pe existența prejudiciului, culpa inculpatului și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs. Cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit de instanță care a luat în considerare toate probele administrate.

Apreciind recursul ca nefondat, va face aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Conform art 385-15 pct 1 litera b Cpp

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/A/05.05.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - --- --- - -

GREFIER

Red.

Dact./16.06.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală

Red. C - Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 811/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 811/2009. Curtea de Apel Bucuresti