Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 85/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.85/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul G și partea civilă împotriva deciziei penale numărul 253/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 3.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr. 397/30 iunie 2008 Judecătoria Sibiua condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c Cod penal. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor de revocare a beneficiului grațierii.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și daune morale către partea civilă.
S-a reținut prin hotărâre că în data de 14.08.2001, inculpatul G conducea autoturismul marca Patrol cu nr. de înmatriculare B-17935 pe drumul național 14 în direcția Mediaș, dinspre Sibiu, pe locul din dreapta față aflându-se numita. La un moment dat s-a angajat în depășirea autoturismului Daewoo, condus de numitul, continuând să circule pe opusă și lovind astfel cu autoturismul bicicleta cu care circula victima. Acesta din urmă a circulat cu bicicleta pe drumul de acces la zona industrială din Viile și a pătruns apoi pe drumul național, pe care l-a traversat pentru a se deplasa spre Sibiu, moment în care a fost lovit din plin de autoturismul condus de inculpat. În urma impactului, care a avut loc pe opusă sensului de mers al autoturismului Patrol, numitul a decedat.
După accident, inculpatul Gaa chitat soției victimei cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei.
Această stare de fapt a fost reținută de către instanță în baza declarațiilor inculpatului (filele 90-92, 94-95, 97, respectiv 66-67) coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 3-7), cu planșele fotografice cu aspecte ale cercetării la fața locului (filele 8-14) și schița accidentului (fila 15), cu raportul de expertiză tehnică auto întocmit de experții, și (filele 68-81) și suplimentul la acest raport (filele 88-89), cu raportului de constatare medico-legală - Autopsie nr. III/207 din 14.11.2001, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu (filele 57-60), cu certificatul medical constatator al decesului (fila 16) și cu declarațiile martorilor (filele 37, 38 respectiv 30-31, 82), (fila 36, respectiv 32) și (filele 33, 34-35 respectiv 68 ).
Inculpatul a declarat că circula pe sensul său de mers, fără a mai fi vreo mașină în fața sa și, observând un biciclist venind de pe un drum lateral, l-a claxonat, însă acesta nu a reacționat și a intrat în intersecție fără să se asigure, ieșindu-i direct în față. Inculpatul a negat că ar fi depășit cu mașina un alt autoturism înainte de producerea accidentului, invocând de asemenea faptul că airbagurile de la mașină au explodat și i-au acoperit fața și astfel nu a mai putut controla direcția autoturismului. A mai arătat că a discutat după 2-3 luni cu fiul victimei care i-ar fi spus că tatăl său nu auzea bine și ar mai fi fost implicat în două accidente cu bicicleta.
Aceste aspecte nu au fost confirmate însă de ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză. Doar martora a susținut varianta inculpatului în sensul că inculpatul nu a depășit nici o mașină și că nu se aflau alte autoturisme pe sensul lor de mers, iar biciclistul a apărut, fără să se asigure, în fața autoturismului condus de inculpat.Pe de altă parte, martora infirmă susținerile inculpatului cu privire la faptul că ar fi claxonat pe biciclist, menționând: "nu cred că inculpatul a apucat să-l claxoneze pe biciclist".
Afirmațiile inculpatului și ale martorei au fost contrazise de cele ale martorului, care a afirmat că inculpatul, circulând cu viteză M, a intrat în depășirea autoturismului său și deși avea posibilitatea să revină pe sa de mers, nu a făcut acest lucru. Martorul a mai precizat că, la momentul impactului, biciclistul se afla pe de mers dinspre M spre Sibiu, pe marginea carosabilului din sensul său de mers.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit de experții, și și suplimentului la acest raport, accidentul a avut loc pe sensului de mers Mediaș Sibiu (deci cea opusă sensului de mers al autoturismului condus de inculpat), aproape de linia mediană a drumului, trecut complet de aceasta și cu din spate. Experții au mai stabilit viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat ca fiind de 72,7 km/ în momentul impactului și 77,5 km/ în momentele premergătoare începerii frânării. Experții au mai menționat că accidentul ar fi putut fi evitat dacă realiza deplasarea fără a vira la stânga, considerând această virare o manevră greșită. S-a mai arătat că bicicleta a fost lovită în din spate, singura care prezintă o deformare de la trecerea roții autoturismului peste aceasta.
În fine, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că victima ar fi avut deficiențe de auz la momentul producerii accidentului.
Instanța a înlăturat ca subiectiv raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză de expert tehnic, acesta întemeindu-se doar pe declarațiile inculpatului și ale martorei, reținând încălcarea doar a dispozițiilor legale obligatorii pentru biciclist și nu și a celor prevăzute pentru conducătorii auto în situația respectivă. De asemenea, expertul nu a stabilit dinamica producerii accidentului și nu a efectuat o schiță cu privire la aceste aspecte.
Potrivit dispozițiilor art. art. 13 din Decretul nr. 328/1966 și ale art. 24 din Regulamentul de aplicare a acestui decret-acte normative în vigoare la momentul producerii accidentului-vehiculele circula pe partea dreapta a drumului public în direcția de mers
De asemenea, art. 14 din același decret și art. 31 alin. 3 lit. c din Regulament prevăd că: "Schimbarea direcției de mers sau depășirea se executa numai după o prealabilă semnalizare. Conducătorii vehiculelor care schimbă direcția de mers sau se angajează în depășire, precum și cei ce urmează a fi depășiți, vor lua toate măsurile de precauție pentru a nu periclita circulația celor care folosesc drumul public.", respectiv "C ce efectuează depășirea este obligat sa reintre pe partea dreapta a drumului după ce se va asigura ca aceasta se poate face fără pericol pentru vehiculul depășit."
În fine, potrivit art. 17 din Regulament, pentru a preveni un pericol sau a nu stânjeni circulația, conducătorii vehiculelor semnalizează cu mijloacele de avertizare sonoră, cu luminile farurilor, cu semnalizatoarele luminoase sau cu brațul, însă această semnalizare nu scutește pe conducătorii vehiculelor de obligația micșorării vitezei și a luării tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor.
Toate aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către inculpat la momentul producerii accidentului.
Instanța de fond a reținut și culpa victimei în producerea accidentului întrucât aceasta nu s-a asigurat corespunzător la momentul pătrunderii cu bicicleta pe DN 14 încălcând astfel dispozițiile art. 9 și 33 din Regulamentul de aplicare a Decretului 328/1966.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă care critică hotărârea pentru faptul că s-a reținut o culpă și victimei în producerea accidentului ceea ce nu este justificată de probele din dosar iar sub aspect civil nu s-au acordat daunele morale care au fost solicitate.
De asemenea inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii fără a-l motiva în scris dar la susținerea orală se susține că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului de circulație pentru că nu a încălcat nici o normă la regimul circulației astfel că vinovat de producerea accidentului este doar victima.
Prin decizia penală nr. 253/26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost respinse apelurile formulate de partea civilă și împotriva sentinței penale nr. 397/30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
În motivare, instanța de apel a reținut că într-adevăr starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond iar încadrarea juridică este legală.
Instanța de fond la pronunțarea hotărârii a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, expertizele tehnice privind dinamica producerii accidentului, declarațiile martorilor, constatarea medico legală și în mod judicios a fost reținută o culpă în producerea accidentului din partea victimei.
Incontestabil că depășirea efectuată de către inculpat cu autoturismul s-a făcut fără a se asigura condițiile cerute de lege în art. 24 și 31 din Regulamentul de aplicare a Decretului 328/1966. Conducerea cu o viteză de peste 100 km/ nu a mai permis controlul 100% a unui autoturism de teren marca, cu o greutate considerabilă, astfel că inculpatul a derapat cu autoturismul iar în aceste condiții a lovit din plin victima care la rândul ei a dat dovadă de neatenție și s-a antrenat în pătrunderea pe drumul național, ajungând la axul drumului fără a se afla în deplină siguranță.
Judecătorul fondului a apreciat corect gradul de culpă al fiecărei părți implicate în accidentul rutier. Stabilind o culpă și din partea victimei, sigur că se impune a fi diminuate și despăgubirile civile pe care le solicită partea civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpatul
Partea civilă a criticat decizia atacată întrucât instanța de apel nu a avut în vedere cererile esențiale ale părții civile care să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, motiv de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10.pr.penală. Se arată că instanța de fond și de apel nu au făcut o analiză pertinentă a probelor de la dosar ce au fost administrate în faza cercetărilor penale și a judecății, reținând culpa comună a inculpatului G (80%) și a victimei (20%). Cererea esențială formulată de -partea civilă recurentă este aceea de a se reține culpa exclusivă a inculpatului, dovedită cu depoziția martorului ocular.
Se solicită, de asemenea, majorarea daunelor morale acordate părții civile la suma de 100.000 lei.
Inculpatul G a solicitat achitarea, deoarece nu a încălcat nicio regulă de circulație și din probele administrate rezultă că nu putea evita biciclistul. Critică hotărârea atacată pentru faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 292 alin.2 pr.penală privind compunerea completului de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385/9 alin.3 pr.penală, instanța constată că recursul inculpatului este fondat, însă numai cu privire la pedeapsa accesorie aplicată acestuia, pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate, instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri temeinice și legale în ceea ce privește starea de fapt stabilită și condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Aceleași probe confirmă și împrejurarea că s-a apreciat corect și existența unei culpe din partea victimei, cu consecințele ce se răsfrâng asupra laturii civile a cauzei.
Critica părții civile în conformitate cu care instanțele nu au avut în vedere o cerere esențială a părții civile, de reținere a culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, întemeiată pe declarația martorului, este neîntemeiată.
Chiar din motivarea primei instanțe, mai exact din starea de fapt reținută de aceasta, rezultă că s-a avut în vedere declarația martorului. Astfel, instanța a reținut în mod expres împrejurările declarate de acest martor ocular, și anume că după ce a autoturismul condus de inculpat a intrat în depășirea autoturismului Daewoo condus de martor, a continuat să circule pe opusă, deși avea posibilitatea să revină pe sensul său de mers, lovind astfel un biciclist.
Cu toate acestea, trebuie analizat și comportamentul în trafic al victimei, pentru a se stabili dacă acesta a acționat conform reglementărilor în vigoare.
Se constată că acesta a încălcat dispozițiile art. 9 și 33 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, așa cum erau în vigoare la data producerii accidentului. Astfel, victima avea obligația de a se asigura corespunzător la momentul pătrunderii cu bicicleta de pe drum lateral pe DN 14, deci a acorda prioritate autoturismelor care circulau pe drumul principal, obligație pe care nu a respectat-
În consecință, în mod corect s-a reținut și o atitudine culpabilă a victimei, cu consecința reducerii daunelor morale. Cuantumul daunelor morale a fost corect stabilit, având în vedere atât suferința provocată părții civile, dar și faptul că s-a reținut și culpa victimei în producerea accidentului.
Susținerea inculpatului că nu a încălcat nicio dispoziție legală este contrazisă de probele administrate, respectiv de declarația martorului coroborată cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit de experții, și, și din care rezultă încălcarea disp. art. 14 din Decretul nr. 328/1966, art. 31 alin.3 lit.c și art. 17 din Regulament, așa cum erau în vigoare la data producerii accidentului.
Sunt neîntemeiate susținerile inculpatului prin apărător, privind încălcarea disp. art. 292 alin.2 penal.
Atât la judecata în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de -apel au fost respectate dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată.
Astfel, în fața instanței de apel componența completului a fost aceeași la toate termenele de judecată, conform art. 292 alin.2 pr.penală.
În fața instanței de fond au fost respectate disp. art. 292 alin.2 pr.penală, în sensul că deși s-a schimbat completul, aceasta s-a realizat înainte de începerea dezbaterilor.
Față de împrejurarea că instanța de fond a făcut aplicarea disp. Art. 64 lit.c cod penal, constatăm că în ceea e privește dreptul de a conduce autoturisme este reglementat de dispozițiile speciale cuprinse în Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002, motiv pentru care nu se aplică în această materie dispozițiile generale al Codului penal, ci aceea specială.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală, instanța va admite recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 253/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- și în consecință:
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 397/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr-, numai sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpatului și rejudecând cauza în aceste limite:
Va înlătura dispoziția privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 253/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu.
Va obliga partea civilă la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 253/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 397/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr-, numai sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpatului și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură dispoziția privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 253/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu.
Obligă partea civilă la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/23.02.2009
;
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Tiberiu Peter, Oana Maria
