Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 86/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENAL NR. 86

Ședința public de la 04 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scriminți Elena

Judector - - -

Judector - -

Grefier - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de APEL IAȘI - la termenul de judecat din data de 28.01.2010 a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea recursurilor penale având ca obiect "ucidere din culp" (art. 178 Cod penal), formulate de ctre inculpatul -, prțile civile, și asigurtorul SC SA - Sucursala I împotriva deciziei penale nr. 185 din data de 02.04.2009, pronunțat de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

La apelul nominal lips prțile.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

Dezbaterile asupra recursului penal de faț au avut loc în ședința public din data de 28.01.2010, susținerile și concluziile prților fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea dat, care face parte integrant din prezenta, când, din lips de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de faț.

Prin sentința penal nr. 4004/23 decembrie 2008 pronunțat de Judec toria Iași în dosar nr-, s-a hotrât urmtoarele:

A fost condamnat inculpatul -- fiul lui și, nscut la data de 12.06.1981 în județul G, domiciliat în mun. T, str. - -., nr. 2, -A, 19, jud. G, CNP--, necstorit, fr copii minori studii superioare, necunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 4(patru )ani închisoare pentru svârșirea infracțiunii de "ucidere din culp" prev. si ped. de art. 178 alin 2, alin. 5 Cod penal.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal s-a dispus suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 (opt) ani, calculat conform art. 86²Cod penal.

În baza art. 86³alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare s se supun urmtoarelor msuri de supraveghere:

a) s se prezinte o dat la dou luni, în ultima zi de vineri a lunii, la judectorul delegat de la Biroul Executri Penale din cadrul Judec toriei Tecuci, organ desemnat cu supravegherea;

b) s anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședinț sau locuinț și orice deplasare care depșește 8 zile precum și întoarcerea;

c) s comunice și s justifice schimbarea locului de munc;

d) s comunice informații de natur a putea fi controlate mijloacele lui de existenț.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendrii executrii pedepsei sub supraveghere a fost suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86⁴Cod penal cu referire la art. 83 și art. 84 Cod penal privitoare la revocarea suspendrii executrii pedepsei sub supraveghere dac în cursul termenului de încercare va svârși din nou o infracțiune sau nu va executa obligațiile civile stabilite prin sentința penal apelat, precum și a nerespectrii msurilor de supraveghere stabilite.

S-au admis, în parte, acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de ctre prțile civile, fiul lui și, nscut la data de 02.06.1955, domiciliat în mun. I, str. - - nr. 17, bloc 943,. 3, 4, județul I, domiciliat în municipiul I, str. - - nr. 17, bloc 943,. 3, 4, județul I, fiul lui și, nscut la data de 22.05.1993 în județul I, prin tutore, fiul lui și, nscut la data de 02.06.1955, domiciliat în municipiul I, str. - - nr. 17, bloc 943,. 3, 4, județul I, fiul lui și, nscut la data de 19.09.1986 în județul I, domiciliat în municipiul I,-,. E, 6, județul I, domiciliat în municipiul I, str. - - nr. 17, bloc 943,. E, 4, județul I și, domiciliat în mun. I,-, județul și, în consecinț:

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal cu referire la art.49 din Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA -/2006 a fost obligat asigurtorul de rspundere civil -, cu sediul în--84,. 3-5, B, sector 1, nr. de ordine în registrul comerțului de pe lâng Tribunalul Iași J40/15882/1994 atribuit la 25.08.1994, s plteasc:

- prților civile și, prin tutore, câte 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- prților civile, și, câte 50.000 lei cu titlu de daune morale;

- prții civile - 5400 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal cu referire la art. 1000 alin 2 cod civil a fost obligat inculpatul -- s plteasc, în solidar cu partea responsabil civilmente SC - SRL I, cu sediul în mun. I,-, -,. B, 40, județul I, urmtoarele sume de bani:

- prții civile, fiul lui și, nscut la data de 19.09.1986, suma 1232, 33 lei lunar cu titlu de prestație periodic, începând de la data de 30.04.2007 și pân la împlinirea vârstei de 18 ani;

- prții civile, fiul lui și, nscut la data de 22.05.1993, prin tutore, suma 1232, 33 lei lunar cu titlu de prestație periodic, începând de la data de 30.04.2007 și pân la terminarea studiilor, nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

S-a respins cererea privind acordarea celorlalte despgubiri civile.

În baza art. 349 și art. 193 alin 2 și alin 4 cod procedur penal a fost obligat inculpatul -- s plteasc, în solidar cu partea responsabil civilmente SC - SRL I, prților civile suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecat fcute de ctre acestea.

În baza dispozițiilor art.349 si art.191 alin 1 și alin 3 Cod procedur penala a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente s plteasc statului 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare".

Pentru a hotrî astfel, Judec toria Iașia reținut urmtoarele:

La data de 30.04.2007, inculpatul -- era angajat, ca agent de vânzri, la SC - SRL I, cu sediul în mun. I,-, - 2,. B,. 40, jud. I, având în folosinț autoutilitara furgon, marca, cu numrul de înmatriculare -.

În jurul orelor 15.00, inculpatul a plecat din I la volanul autoturismului anterior menționat spre județul

pe drumul european 583, aproximativ la km 52, în afara localitții, pe raza comunei, inculpatul circula pe de lâng axul drumului, carosabilul fiind format din covor asfaltic, circulația desfșurându-se pe ambele sensuri de mers, cu câte o band normal și una de urgenț, sensurile de mers fiind desprțite prin marcaj simplu discontinuu.

La km 52 + 828 metri, în afara localitții, pe raza comunei, în dreptul intersecției cu drumul comunal ce face legtura cu localitatea, pe aceeași band de mers, în fața autoturismului condus de ctre inculpat se afla autoturismul marca Opel cu numrul de înmatriculare -, în care se aflau numiții (la volan) și (pe bancheta spate), oprit sau deplasându-se cu vitez mic, intenționând s vireze la.

În același timp, din sens opus se apropia o autoutilitar, marca Ford, condus de ctre martorul.

Inculpatul a observat tardiv autoturismul marca Opel și nu a putut evita impactul, deși a frânat brusc și a virat spre stânga, partea frontal a autoutilitarei furgon marca, preponderent cea stânga, impactând cu partea spate a autoturismului marca Opel, preponderent partea dreapt.

Ca urmare a impactului, autoturismul marca Opel a fost proiectat ctre înainte, oblic spre stânga, pe contrasens, unde a fost lovit în plin de ctre autoutilitara marca Ford condus de ctre martorul, care nu a putut evita impactul.

Ca urmare a acestui ultim impact, autoturismul marca Opel a fost aruncat pe partea dreapt a carosabilului, pe sensul de mers Tg. -I, traumatismele suferite de numiții și conducând la decesul acestora.

Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținut de ctre judectorie, se probeaz cu întreg ansamblul probator administrat în cauz respectiv cu:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de

30.04.2007 de ctre organele de poliție, însoțit de planșe fotografice, în care se menționeaz locul exact al impactului, respectiv pe drumul european 583, la km 52 + 828 metri, în afara localitții, pe raza comunei, în dreptul intersecției cu drumul comunal ce face legtura cu localitatea;

- schița locului accidentului privind poziția vehiculelor dup accident;

- procesele-verbal de efectuare a inspecției tehnice la autoturismele

implicate în accident, care au concluzionat c autoturismele nu au putut fi verificate întrucât au suferit numeroase avarii în urma accidentului;

- ordonanța de efectuare a expertizei criminalistice și procesul verbal privind aducerea la cunoștinț a obiectivelor expertizei în care este consemnat și declarația inculpatului, asistat de aprtorul ales, în sensul c nu solicit expert consultant, proces verbal semnat de prți -fila 25;

- buletinul de examinare clinic însoțitor al probelor biologice,

buletinele de analiz toxicologica alcoolemie din care rezult c inculpatul nu consumase buturi alcoolice;

- rapoartele de constatare medico-legal nr. S/2599 și nr. S/2993 din 12.06.2007, încheiate de I, în care s-au concluzionat cauzele decesului celor dou victime, leziunile suferite și legtura de cauzalitate direct dintre acestea;

- declarația martorului, șoferul autoutilitarei marca Ford, dat în cursul urmririi penale, în care a artat c, venind din sens opus, a observat pe de lâng axul drumului, la aproximativ 200- 300 metri autoturismul condus de ctre inculpat care, la un moment dat a fost depșit de un autoturism marca Opel de culoare roșie, acesta din urm ajungând pe aceeași band cu autoturismul inculpatului, la scurt timp autoturismul Opel fiind proiectat de autoutilitara pe sensul de mers; a mai artat martorul, într-o declarație ulterioar, c nu poate preciza cu exactitate cum a ajuns autoturismul marca Opel în fața autoturismului condus de ctre inculpat, ambele circulând îns cu vitez, autoturismul marca Opel nesemnalizând intenția de a vira spre stânga;

- declarația martorului care a artat c se deplasa la volanul autoturismului marca, pe direcția Podu I, în spatele autoutilitarei marca Ford când a observat pe cellalt sens de mers, dinspre I, un autoturism marca Opel care staționa sau se deplasa încet pe a doua, lâng axul drumului, în secunda urmtoare fiind lovit în spate de o autoutilitar marca care circula pe aceiași direcție și pe aceeași band și proiectat pe contrasens în fața utilitarei Ford care circula în fața sa;

- declarația martorului care a perceput doar momentul ulterior impactului și poziția autoturismelor dup accident;

- declarația martorului care a vzut impactul autoturismelor Opel și, acesta fiind localizat pe de lâng axul drumului;

- raportul de expertiz criminalistic nr. 140 din 27.09.2007 întocmit

de ctre Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din cadrul C, adus la cunoștința prților și a expertului criminalist recomandat de prțile civile.

În concluziile acestei expertize, la pct. 1 se descrie dinamica producerii accidentului, la pct. 2 s-a încercat determinarea vitezei inițiale de deplasare a autoturismului condus de ctre inculpat în momentul premergtor accidentului, efectuându-se și o simulare pe calculator, argumentându-se la pct. 4 posibilitțile de evitare a producerii accidentului.

Conform raportului de expertiz criminalistic anterior menționat, viteza inițial de deplasare a autoturismului condus de ctre inculpat, în momentul premergtor accidentului, a fost stabilit la 88,5 km/, vitez regulamentar pe acel sector de drum, iar cea a autoturismului marca Opel de 0 km /h (era oprit).

De asemenea, s-a concluzionat prin raportul de expertiza criminalistic, c accidentul putea fi prevenit de ctre inculpat dac ar fi observat din timp autoturismul marca Opel oprit în fața sa, șoferii celorlalte autoturisme implicate în accident neputând evita sau preveni producerea accidentului.

În fapt, culpa inculpatului --, în calitate de conductor auto, a constat în nerespectarea normelor legale ce reglementeaz viteza și distanța dintre vehicule, respectiv a art. 51 din nr.OUG 195/2002, care prevd obligația onductorului unui vehicul care circula în spatele altuia de a pstra o distanț suficient faț de acesta, pentru evitarea coliziunii.

De asemenea, judectoria a artat c nu poate reține și o culp a victimelor în producerea accidentului, victima neputând evita sau preveni producerea accidentului.

Deși inculpatul nu a recunoscut svârșirea faptei, invocând o alt situație de fapt - a fost depșit pe partea dreapt, pe de lâng acostament, de un autoturism marca Opel, de culoare roșie care, imediat dup depșire, brusc, fr a semnaliza și fr a se asigura, s-a înscris pe sa de mers, aprând brusc în fața sa la circa 2 metri, ceea ce l-a determinat s frâneze energic și s trag de volan spre dreapta, în final neputând evita impactul cu acest autoturism, existând o coliziune între partea faț a mașinii sale cu partea dreapt spate a autoturismului marca Opel - judectoria a artat c nu poate reține o asemenea situație de fapt.

Așa cum s-a reținut și în raportul de expertiz criminalistic nr. 140 din 27.09.2007, întocmit de ctre Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din cadrul C, dac inculpatul ar fi rulat cu 90 km/ și ar fi fost depșit pe partea dreapt, pe de lâng acostament, de un autoturism marca Opel, de culoare roșie, ar rezulta c autoturismul Opel se deplasa cu o vitez superioar valorii de 90 km/, trecerea de pe o band pe alta a sensului de mers neafectându-l pe inculpat.

De asemenea, dac autoturismul marca Opel ar fi frânat brusc dup trecerea pe a II-a de mers ar fi trebuit s existe urme de frânare, urme ce nu au fost identificate, care s dovedeasc c într-un timp de o secund a ajuns de la o vitez de peste 90 km/ la o vitez aproape de 0.

În condițiile în care s-au identificat urme de frânare provenind de la autoturismul condus de ctre inculpat de 21 de metri, incipiența acestora fiind situat pe a II-a de mers, prima instanț a apreciat c varianta inculpatului nu este real, este subiectiv și chiar contrar legilor fizicii în ceea ce privește dinamica producerii accidentului.

De asemenea, prima instanț a reținut c declarația martorului nu se coroboreaz cu celelalte probe administrate în cauz. Astfel, în declarația dat în fața instanței de judecat, acesta a susținut c în momentul premergtor impactului a observat autoturismul condus de ctre inculpat cum a fost depșit de un autoturism de culoare neagr dup care, în fața autoturismului a aprut o mașin de culoare roșie, marca Opel care efectuase, la rândul su, manevra de depșire pe partea dreapt dup care a intrat în fața autoturismului condus de inculpat. Martorul a revenit pe parcursul declarației asupra situației de fapt, artând c nu a vzut când autoturismul Opel a depșit autoturismul condus de ctre inculpat, ci doar momentul impactului, moment în care autoturismul Opel avea o poziție puțin oblic faț de axul drumului.

Declarațiile contradictorii ale martorului, invocarea unor elemente pe care prțile sau ceilalți martori nu le-au perceput (apariția unui autoturism de culoare neagr) au format judectoriei convingerea c martorul a perceput accidentul într-un alt mod decât cel în care s-a petrecut în realitate.

În drept, s-a reținut c:

Fapta inculpatului -- care, în ziua de 30.04.2007, în timp ce conducea pe drumul european E 583, dinspre I spre S, autoutilitara furgon, marca, cu numrul de înmatriculare -, nu a respectat disp. art. 51 din OUG195/2002, provocând un accident de circulație soldat cu decesul a dou persoane, numiții și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culp" prev. și ped. de art. 178 alin. 2, 5 Cod penal.

Vinovția inculpatului îmbrac forma culpei cu previziune, acesta neprevzând, deși trebuia și putea s prevad, faptul c nerespectarea distanței optime faț de autovehicul din faț creeaz o stare de pericol pentru siguranța participanților.

În sarcina victimelor accidentului, judectoria, așa cum a artat, nu a putut reține o culp în producerea accidentului, victima neputând evita sau preveni producerea accidentului.

Raportat la împrejurrile concrete ale comiterii faptei, la conținutul raportului de expertiz criminalistic nr. 140 din 27.09.2007, întocmit de ctre Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din cadrul C, care a concluzionat c accidentul putea fi prevenit de ctre inculpat dac ar fi observat, din timp, autoturismul marca Opel oprit în fața sa, șoferii celorlalte autoturisme implicate în accident neputând evita sau preveni producerea accidentului, prima instanț a reținut, în sarcina inculpatului, culpa exclusiv în producerea accidentului soldat cu decesul celor dou victime.

În consecinț, fiind îndeplinite condițiile prevzute de art. 345 alin. 2 Cod procedur penal, prima instanț a dispus condamnarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii de "ucidere din culp" prev. și ped. de art. 178 alin. 2, 5 Cod penal.

La individualizarea judiciar a pedepsei pentru infracțiunea reținut în sarcina inculpatului, prima instanț a avut în vedere criteriile prevzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeaps, gradul de pericol social al faptei svârșite, persoana acestuia și împrejurrile care atenueaz sau agraveaz rspunderea penal.

Astfel, prima instanț a reținut c, faț de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa, prin împrejurrile în care a fost comis, prin urmrile pe care le-a produs - decesul a dou persoane -, fapta prezint o gravitate sporit, în contextul mririi numrului infracțiunilor privind nerespectarea dispozițiilor legale privind siguranța circulației pe drumurile publice ce au ca rezultat pierderea de vieți omenești.

Cu privire la persoana inculpatului, prima instanț a reținut c acesta s-a prezentat în fața instanței de judecat, dar a avut o poziție procesual necorespunztoare, relatând o situație de fapt, nerecunoscând fapta. Pe de alt parte, s-a reținut c acesta este o persoan integrat social, cunoscut cu o conduit anterioar bun, c este infractor primar, împrejurri de care prima instanț a ținut cont la dozarea pedepsei raportat la limitele de pedeaps, respectiv între 2 și 10 ani.

Faț de aceste considerente, prima instanț a apreciat c aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea svârșit, dozat corespunztor, respectiv 4 ani închisoare, este o msur de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, rspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanț a reținut c natura faptelor svârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, care rezult din probele administrate, precum și pedeapsa principal ce urmeaz a fi aplicat acestuia, duc la concluzia unei nedemnitți în exercitarea drepturilor de natur electoral, prevzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritțile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritții de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduit moral ireproșabil.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanț a apreciat c interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesar pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfșurarea instrucției penale, msur care este necesar într-o societate democratic. De asemenea, prima instanț, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale pe care a aplicat-o a apreciat c pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b din Cod penal este proporțional cu situația care a determinat-

Faț de aceleași criterii, prima instanț și-a format convingerea c reeducarea inculpatului și realizarea integral a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lsarea în libertate a inculpatului, motiv pentru care, constatând c sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, în temeiul dispozițiilor articolului 86¹Cod penal, a dispus suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 (opt) ani, calculat conform art. 86²Cod penal.

În baza art. 86³alin. 1 Cod penal, prima instanț a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, s se supun urmtoarelor msuri de supraveghere:

a) s se prezinte o data la dou luni, în ultima zi de vineri a lunii la judectorul delegat de la Biroul Executri Penale din cadrul Judec toriei Tecuci, organ desemnat cu supravegherea;

b) s anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședinț sau locuinț și orice deplasare care depșește 8 zile precum și întoarcerea;

c) s comunice și s justifice schimbarea locului de munc;

d) s comunice informații de natur a putea fi controlate mijloacele lui de existenț.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendrii executrii pedepsei sub supraveghere, s-a hotrât suspendarea și a executrii pedepselor accesorii.

S-a dispus atenționarea inculpatului asupra disp. art. 86⁴Cod penal cu referire la art. 83 și art. 84 Cod penal privitoare la revocarea suspendrii executrii pedepsei sub supraveghere dac în cursul termenului de încercare va svârși din nou o infracțiune sau nu va executa obligațiile civile stabilite prin prezenta sentinț penal precum și a nerespectrii msurilor de supraveghere stabilite.

În ceea ce privește latura civil a cauzei, judectoria a reținut urmtoarele:

Potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedur penal acțiunea civil exercitat în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la rspundere civil a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil orice fapt a omului care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a crui greșeal s-a ocazionat, a-l repara.

De asemenea, potrivit art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Din prevederile legale menționate, rezult c pentru angajarea rspunderii civile delictuale, trebuie s fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținut în cauz, prima instanț a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea rspunderii civile delictuale în ceea ce privește prțile civile.

Fr îndoial, dispariția în condiții tragice a celor dou victime, a dus la prejudicierea moral a prinților acestora, a copiilor, respectiv fraților, fapt confirmat atât de ctre martori, dar care rezult și din însuși rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului, dispariția prematur.

La stabilirea daunelor morale, prima instanț a avut în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda prților civile s aib efecte compensatorii, s nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lsate la libera apreciere a instanțelor de judecat, judectoria a apreciat c valoarea acestora solicitat de prțile civile este exagerat și nerezonabil.

În raport de împrejurrile reținute a îndreptți prțile civile la acordarea de despgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, prima instanț a apreciat c suma de 100.000 lei acordat fiecruia dintre copiii victimelor și suma de 50.000 lei acordat celorlalte prți civile este de natur s compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabil inculpatului și anume suferința psihic cauzat prților civile de pierderea prinților, respectiv a copiilor sau fraților, și în consecința, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal, a admis, în parte, cererea prților civile.

Astfel, din analiza evalurilor profilului psihologic al copiilor victimelor, evaluri fcute la cererea numitului, respectiv de ctre un psiholog din cadrul Cabinetului de Psihologie rezult c cei doi copii au resimțit în mod negativ dispariția prematur a prinților, suferind un șoc emoțional puternic, având sechele emoționale puternice, ce au condus ctre o traum psihic ce și-a pus amprenta asupra lor și a formrii ulterioare.

Având în vedere c la data producerii accidentului, autoturismul condus de ctre inculpat, marca, cu numrul de înmatriculare - era asigurat la "-", conform poliței nr. - din 13.07.2005 - atașat în copie la dosarul de urmrire penal, fila 82 -, rspunderea asigurtorului fiind izvorât din efectul legii, s-a dispus ca plata acestor daune morale s fie suportate de ctre asigurtor.

Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, modificat și republicat "siguratorul acorda despgubiri pentru prejudiciile de care asigurații rspund, în baza legii, fata de terțe persoane pgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile fcute de asigurați în procesul civil.

Despgubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționrii".

La data producerii accidentului, respectiv 30.04.2007 erau în vigoare normele ordinului nr. - pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de rspundere civil pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule în anul 2007 care, în art. 14 alin. 1. prevd urmtoarele:

"Asiguratorul are obligația de a despgubi partea prejudiciat pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despgubire, dovedite prin orice mijloc de prob. Fr a se depși limitele de despgubire prevzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acord despgubiri, în forma bneasc, pentru:

a) vtmri corporale sau deces;

b) pagube materiale;

c) pagube ca urmare a lipsei de folosinț a autovehiculului avariat, în cazul în care autovehiculul reprezint mijlocul cu care persoana prejudiciata își realizeaz obiectul de activitate, pentru care deține licenț și autorizarea în acest sens;

d) cheltuieli legate de reprezentarea juridica, în cazul cererilor de despgubire prevzute la lit. a)- c), în legtur cu daunele potrivit lit. b) sau c), distinct de despgubirile acordate potrivit lit. a)- c), dar numai în situația încetrii fr efect a perioadei menționate la art. 37 alin. (2) sau a respingerii ori reducerii nejustificate a despgubirii de ctre asigurator".

În ceea ce privește cuantumul despgubirilor, dispozițiile actului normativ anterior menționat prevd c, la nivelul anului 2007, "pentru vtmri corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fr caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numrul persoanelor prejudiciate, limita de despgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României".

Faț de aceste dispoziții legale, care prevd și permit acordarea de despgubiri pentru deces, inclusiv pentru prejudicii fr caracter patrimonial, având în vedere stabilirea existenței unui prejudiciu moral, așa cum a fost acesta stabilit mai sus, judectoria, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal cu referire la art.49 din Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA -/2006, a obligat asigurtorul de rspundere civil C - s plteasc:

- prților civile și, prin tutore, câte 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- prților civile, și, câte 50.000 lei cu titlu de daune morale;

- prții civile, 5400 lei cu titlu de daune materiale.

La rezolvarea acțiunii civile, sub aspectul dovedirii daunelor materiale solicitate de ctre partea civil (a solicitat 13.000 lei reprezentând cheltuieli fcute cu ocazia înmormântrii celor dou victime și a praznicelor ulterioare și 21.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Opel distrus în accident), prima instanț a reținut c partea civil nu a fcut în nici un mod dovada proprietții autoturismului marca Opel, a valorii acestuia sau cuantumului reparațiilor necesare.

În ceea ce privește cheltuielile fcute cu ocazia înmormântrii celor dou victime și a praznicelor ulterioare, cei trei martori audiați în cauz pentru dovedirea laturii civile au confirmat c partea civil s-a ocupat de toate cheltuielile legate de înmormântare și praznicele ulterioare, de 40 de zile, de 6 luni și un an, evenimente la care au participat 35-40 de persoane. Martorii au mai relatat c la înmormântare au participat în jur de 100 de persoane, meniul fiind de 30 lei de persoan, la o firm având ca obiect de activitate tocmai organizarea de astfel de evenimente.

Faț de aceste declarații, în cauz nefiind depuse înscrisuri privind cheltuielile efectuate și solicitate (contracte privind efectuarea unor lucrri funerare, chitanțe privind efectuarea unor servicii religioase etc.), judectoria a apreciat ca fiind dovedit doar suma de 5400 lei reprezentând, reprezentând contravaloarea meniului la cele patru evenimente religioase (înmormântare și praznicele de 40 de zile, 6 luni și un an).

Cu privire la prestația periodic solicitat, respectiv o rent lunar pentru fiecare copil pân la terminarea studiilor, judectoria a reținut c aceasta este întemeiat fiind de natur s acopere prejudiciul cauzat copiilor victimelor prin lipsirea acestora de contribuția lunar pe care victima o avea la întreținerea lor.

Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, salariul mediu pe ultimele trei luni al prinților (victimelor) celor doi copii fost de 9606,66 lei, respectiv 2251,33 lei.

De asemenea, prima instanț a reținut c, în favoarea celor doi copii, prin decizia nr. - din 27.07.2007 a Ia fost stabilit o pensie de urmaș de 372 lei pentru fiecare copil, începând cu data de 01.05.2007.

La calcularea prestației periodice solicitate, judectoria a avut în vedere modalitatea de calcul a pensiei de întreținere. Astfel, în cazul a doi copii, pensia de întreținere se calculeaz la o valoare situat pân la o treime din veniturile prinților, câte o șesime pentru fiecare copil.

Raportat la veniturile celor dou victime, fiecare copil ar fi îndreptțit la o prestație periodic de o șesime din venitul mediu al fiecrui printe - 1601,11 lei (9606,66: 6 = 1601,11 lei) și 375,22 lei (2251,33: 6 = 373,33 lei).

Judectoria a cumulat valorile reprezentând fracția de o șesime pentru fiecare printe, hotrând ca inculpatul s fie obligat la plata unei prestații periodice reprezentând diferența dintre valoarea astfel obținut și valoarea pensiei de urmaș stabilit.

Faț de aceste considerente, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal cu referire la art. 1000 alin 2 Cod civil, judectoria l-a obligat pe inculpatul --, s plteasc în solidar cu partea responsabil civilmente SC - SRL I, urmtoarele sume de bani:

- prții civile, suma 1232, 33 lei lunar cu titlu de prestație periodic începând de la data de 30.04.2007 și pân la împlinirea vârstei de 18 ani;

- prții civile, prin tutore, suma 1232, 33 lei lunar cu titlu de prestație periodic începând de la data de 30.04.2007 și pân la terminarea studiilor, nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Judectoria a hotrât respingerea cererii privind acordarea celorlalte despgubiri civile.

În baza art. 349 și art. 193 alin 2 și alin 4 Cod procedur penal judectoria l-a obligat pe inculpatul --, s plteasc, în solidar cu partea responsabil civilmente SC - SRL I, prților civile suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecat fcute de ctre acestea.

În baza dispozițiilor art.349 si art.191 alin 1 și alin 3 Cod procedur penal a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabil civilmente, s plteasc statului 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare".

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel, prin intermediul avocatului ales ori al reprezentanților legali, prțile vtmate și civile, prin tutorele, (în nume propriu), și, precum și partea responsabil civilmente SC " - " SRL I, dar și asiguratorul de rspundere civil SC "-", criticând-o generic pentru netemeinicie și nelegalitate.

De asemenea, împotriva aceleași sentințe penale a declarat apel, la data de 19.01.2009, prin intermediul avocatului ales, și inculpatul --. În esenț, în motivarea apelului su, inculpatul a invocat, în principiu, aceleași aprri ca și în fața judectoriei, respectiv, pe de o parte, c în cauz faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, fiind incident art. 10 lit. d procedur penal, iar, pe de alt parte, c exist și o cauz care înltur caracterul penal al faptei și anume cazul fortuit, fiind incident art. 10 lit. e procedur penal (motivele sale de apel sunt detaliate în cererea de apel d e la filele 12-13 ds. apel).

În cauz a fost invocat, din oficiu, excepția tardivitții apelului declarat de inculpat, iar prin decizia penal nr. 185/02.04.2009, Tribunalul Iașia respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul -- împotriva sentinței penale nr. 4004/23.12.2008, pronunțat de Judec toria Iași în dosarul nr-.

Prin aceiași decizie penal, Tribunalul Iașia disjuns cauza în vederea soluționrii apelurilor declarate împotriva aceleiași sentințe penale de toate celelalte prți, respectiv de ctre prțile civile, și, și, a apelului declarat de ctre asiguratorul " " A- Sucursala I și a apelului declarat de ctre partea responsabil civilmente SC "-" SRL I, sens în care a fixat termen de judecat la data de 30.04.2009.

În motivarea apelului declarat, asiguratorul "- Asigurri", a criticat sentința judectoriei doar în latura civil a cauzei, sub dou aspecte:

a) a persoanelor îndreptțite a se constitui prți civile și li se acorda daune

morale. În concret, în aceast privinț, s-a invocat faptul c doar descendenții defuncților aveau vocație s cear despgubiri, nu și prinții și fratele victimelor.

Astfel, s-a artat - de ctre apelant - c prinții și fratele unei din victime "nu au vocație s cear despgubiri în situația în care existența acestora nu depindea de susținerea material a defuncților și în condițiile în care, în cauz, exist descendenți, care s-au constituit prți civile". În susținerea acestei opinii, apelanta a fcut trimitere la o decizie de speț a Curții de Apel Ploie ști, invocând faptul c aceasta nu poate fi ignorat întrucât legiuitorul a stipulat c la stabilirea daunelor morale trebuie s se țin seama și jurisprudența instanțelor române. De asemenea, în același sens, apelanta a mai fcut referire și la capitolul 19 din Rezoluția 75-7 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din care ar rezulta c "în urma decesului victimei nu ar trebui s se acorde daune morale altor persoane decât și mama, soți și soție, logodnic și copii victimei; chiar în aceste cazuri, repararea ar trebui s fi supus condiției ca aceste persoane s fi avut legturi de afecțiune cu victima, în momentul decesului". Or, asemenea legturi strânse de afecțiuni nu s-a probat c ar fi existat în cauz, din moment ce prțile civile în discuție și victimele locuiau și se gospodreau separat.

b) faptul c valoarea despgubirilor acordate cu titlu de daune morale este

exagerat de mare. În acest sens, s-a invocat, pe de o parte, c, în cauz, nivelul sumelor acordate cu acest titlu este exagerat, ceea ce face s dispar efectul compensatoriu și devine o îmbogțire fr just temei pentru prțile civile, iar, pe de alt parte, c analiza jurisprudenței instanțelor române relev o medie de 15.000 lei noi cu titlu de daune morale acordate per descendent-victim, ceea ce nu poate fi ignorat întrucât legislația în vigoare oblig a se ține seama la stabilirea daunelor morale de aceast jurisprudenț.

În consecinț, asigurtorul-apelant a solicitat, pe de o parte, respingerea cererilor de daune morale ale prților civile, și, iar, pe de alt parte, diminuarea cuantumului daunelor morale acordate descendenților victimelor, prțile civile și.

În susținerea acestor motive de apel, asigurtorul-apelant a atașat copii dup mai multe hotrâri judectorești, precum și un centralizator (ce eman tot de la asigurtor) al sumelor acordate cu titlu de daune morale de unele instanțe din România, în spețe având ca obiect accidente rutiere ( 51 -77).

În motivarea apelului declarat ( 145-152), partea responsabil civilmente SC " - " SRL Iac riticat sentința judectoriei atât în latura penal, cât și în latura civil a cauzei.

Criticile prții responsabile civilmente în latura penal a cauzei vizeaz urmtoarele:

a) faptul c vinovția inculpatului în producerea accidentului nu fost demonstrat, fapt ce impune achitarea acestuia ori, cel puțin, reținerea unei culpe concurente a victimelor în producerea accidentului;

b) faptul c judectoria a reținut o situația de fapt eronat, ce este rezultatul unei interpretri greșite a probatoriului administrat în cauz;

c) faptul c raportul de expertiz criminalistic nr. 140/2007 privind dinamica accidentului, pe care judectoria și-a întemeiat soluția, este lovit de nulitate absolut. Apelanta a susținut c aceast nulitate rezult din înclcarea mai multor dispoziții imperative procedurale, dar în special, ca urmare a ignorrii dispozițiilor art. 120 Cod pr. pen. care obligau la încunoștințarea și a sa de ctre organul de urmrire penal despre efectuarea expertizei și despre obiectivele acesteia, pentru putea s-și expun punctul de vedere, a formula eventuale obiecțiuni sau completri și a-și desemna, eventual, un expert consultant. Apelanta a mai invocat c judectoria i-a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize "absolut fr nici o motivare".

Partea responsabil civilmente a reiterat - prin motivele de apel - solicitarea de efectuare a unei noi expertize criminalistice, susținând c expertiza efectuat în cursul urmririi penale nu a stabilit "unghiul sub care a avut loc impactul, distanțele de proiectare a autoturismelor implicate, vitezele acestora dup impact și deformațiile mecanice suferite", dup cum "nu a stabilit corect viteza de deplasare a autoutilitarei Ford", nici dac victimele purtau centuri de siguranț la momentul accidentului și nici dac șoferul autoturismului Opel a semnalizat sau nu schimbarea direcției de mers. Prin decizia penal nr. nr. 185/02.04.2009, Tribunalul Iași a respins, motivat, solicitarea de efectuare a unei noi expertize criminalistice.

d) faptul c judectoria nu a dat valoarea probatorie cuvenit depozițiilor martorului, cel care a vzut cel mai bine accidentul și care a fcut mai multe precizri ce susțin aprrile inculpatului;

e) faptul c judectoria a ignorat c toți martorii audiați au precizat c"nu

pot indica cu exactitate dac victimele purtau centuri de siguranț"sau nu, împrejurare care coroborat cu lipsa leziunilor din zona toracic a victimelor, demonstreaz c acestea nu purtau centuri de siguranț, aspect ignorat îns de judectorie, dar care este foarte important, întrucât - susține apelanta - relev culpa concurent a victimelor;

f) faptul c victimele au o culp concurent în producerea accidentului și din perspectiva împrejurrii c șoferul mașinii Opel nu a semnalizat schimbarea direcției de mers, împrejurarea ce rezult din depozițiile martorilor audiați care au artat c "nu au observat dac autoturismul Opel a semnalizat sau nu intenția de a vira la stânga". Prin concluziile orale, aprtorul prții responsabile civilmente a solicitat reținerea unei culpe concurente în proporție de cca. 50 %.

Criticile prții responsabile civilmente în latura civil a cauzei vizeaz, în special, greșita obligare a sa la plata prestațiilor periodice. Astfel, apelanta a invocat c prestațiile periodice, care reprezint, în fapt, tot despgubiri materiale, trebuie suportate tot de asigurator, care va trebui s suporte și cheltuielile de judecat, date fiind dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurrile și reasigurrile din România, precum și art. 14 și art. 67 din Ordinul nr. - al Comisei de Supraveghere al Asigurrilor, citate expres. În plus, apelanta a artat c și prțile civile au invocat același lucru în apelul lor, iar instanțele nu pot ignora acest lucru, dat fiind principiul disponibilitții acțiunii civile.

Tot în latura civil, partea responsabil civilmente a invocat și greșita stabilire a cuantumului prestațiilor periodice la plata crora a fost obligat. În acest sens, s-a invocat c: a) judectoria a avut în vedere, la stabilirea prestațiilor periodice, veniturile victimelor pe ultimele trei luni și nu pe ultimele șase luni; b) c s-au avut în vedere veniturile brute și nu cele nete; c) c sumele stabilite nu au corespondent cu sumele înscrise în crțile de munc; d) c, în mod greșit, s-au luat în considerare și veniturile cu caracter nepermanent realizate de victime, cum ar fi sporurile de conducere sau de alt tip; e) c nu s-a probat care era contribuția exact lunar cu care victimele contribuiau la întreținerea copiilor lor; f) c nu s-au avut în vedere nevoile concrete al prților civile la stabilirea cuantumului prestațiilor periodice, care nu trebuie s fie obligatoriu la limita maxim prevzut de art. 94 alin. 3 din Codul familiei (respectiv o treime din câștigul din munc), ci pot fi și sub aceast limit.

În motivarea apelului declarat, prțile vtmate constituite parti civile, prin tutorele, (în nume propriu), și, au criticat sentința judectoriei atât în latura penal, cât și în latura civil a cauzei.

Criticile prților vtmate și civile în latura penal a cauzei vizeaz cuantumul pedepsei aplicate și mai ales, modalitatea de executare a acesteia, sens în care s-a solicita majorarea pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție ( 157 ).

Criticile prților vtmate și civile în latura civil a cauzei ( 79-81) vizeaz urmtoarele:

a) ignorarea de ctre judectorie a dispozițiilor art. 12 alin. 3 din Ordinul

CSA nr. 113.133/2006 potrivit crora, pentru anul 2007, "limita de despgubire pentru vtmri corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fr caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numrul persoanelor prejudiciate,este de cel puțin 500.000 euro".

Prțile civile au susținut c "aceast limit minim era obligatorie și era prevzut în contractul de asigurare", iar asigurtorul nu poate acorda și evident nici "instanța nu putea acorda o sum mai mic". Apelanții-prți civile au susținut c Ordinul CSA nr. 113.133/2006 reprezint o transpunere în dreptul român al Directivei nr. 2005/14/CE a Parlamentului European și Consiliului din 11 mai 2005, prin care s-au modificat mai multe directive în materie, directiv care, la art. 10, prevede, printre altele, c "suma minim asigurat de 1 milion de euro pentru o victim sau de 5 milioane de euro pentru o cerere de despgubire, indiferent de numrul victimelor, reprezint o sum rezonabil și adecvat; pentru facilitarea introducerii acestor sume minime, ar trebui stabilit o perioad de tranziție de cinci ani de la data punerii în aplicare a prezentei directive; în decursul celor 30 de luni de la dat punerii în aplicare, statele membre ar trebui s majoreze sumele minime astfel încât s ating cel puțin J din nivelurile prevzute".

Apelanții au susținut c Ordinul CSA și Directiva menționat instituie, în fapt, o limit minim inferioar de despgubire, sub care nu pot fi acordate daune, adic oblig asigurtorul la plata unei despgubiri minime de 500.000 euro, ceea ce judectoria nu a fcut. De asemenea, apelanții-prți civile au mai artat c "limitele de despgubire impuse prin normele CSA constituie singurele criterii legale de evaluare a daunelor morale", Ordinul nr. 113.133/2006 "impunând expres limita de 500.000 euro cu forț de lege".

De aceea, apelanți-prți civile au solicitat (prin concluziile scrise) acordarea de despgubiri, morale și materiale, pân la limita de 500.000 euro, inclusiv, la plata crora s fie obligat asigurtorul. Pentru a susține posibilitatea acordrii de despgubiri în aceste limite, pe lâng textele normative citate, prțile civile au fcut trimitere, în notele de concluzii scrise, și la câteva cazuri mediatizate intens în care cuantumul despgubirilor acordate a fost ridicat, dac nu chiar mai mare.

Prțile civile au mai invocat, în argumentarea cererii lor de majorare a cuantumului daunelor morale, și faptul c analiza unei anumite prți a jurisprudenței instanțelor în aceast materie, precum și a sumelor acordate de judectorie cu acest titlu, comparativ cu legislația de protejarea fondului cinegetic, relev o situați paradoxal și anume aceea potrivit creia "uciderea unui este apreciat de legiuitor c oblig la plata unei despgubiri de 40.000 euro" pe când prima instanț a apreciat c viața celor dou victime din cauz valoreaz cam tot atât, dac nu chiar mai puțin.

b) faptul c judectoria la obligat, în mod greșit, pe inculpatul -,

în solidar cu parte responsabil civilmente SC "-" SRL I, la plata unei sume de bani cu titlu de prestație periodic pentru descendenții victimelor, minorii și, când, în mod legal și corect, la plata acestor sume ar fi trebuit obligat tot asigurtorul, întrucât este vorba de repararea unei pagube materiale, iar limita de 500.000 euro nu fusese depșit prin celelalte despgubiri la plata crora asigurtorul a fost obligat;

c) faptul c judectoria nu a obligat și la plata despgubirilor materiale reprezentând contravaloarea autoturismului avariat în accidentul produs ( 157). În acest sens, prin notele de concluzii scrise, s-a solicitat suma de 10.000 euro, actualizat la cursul BNR, în funcție de evoluția ratei inflației, la plata crora, în baza art. 12 pct. 2 din același Ordin al CSA, s fie obligat tot asigurtorul;

d) cuantumul cheltuielilor de înmormântare și a celorlalte despgubiri materiale solicitate acordate, apreciindu-se c cele acordate cu acest titlu sunt prea mici ( 157,. 171 verso);

e) faptul c, în privința prții civile-minore, judectoria nu a manifestat rol activ, în soluționarea acțiunii civile, întrucât ar fi trebui s aib în vedere și dispozițiile Legii nr.272/2007 ce "extinde efectele sale și asupra copiilor majori în vârst de pân la 26 de ani".

Prin notele de concluzii scrise, prțile civile au solicitat ca sumele ce au fost și vor fi acordate cu titlu de despgubiri s fie actualizate în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum. De asemenea, acestea au cerut obligarea asiguratorului și la plata de penalitți de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu primul termen de judecat, invocând dispozițiile art. 37 și art. 38 din Ordinul CSA nr. 113.133/2006, care, în opinia lor, l-ar fi obligat pe asigurator ca în termen de 3 luni de la accident s fac o anchet proprie și s le fac o propunere motivat de despgubire.

Prin aceleași concluzii scrise, invocând mai multe temeiuri de drept, prțile civile-apelante au solicitat ca doar asiguratorul s le plteasc despgubirile solicitate, insistând asupra faptului c nu poate exista o rspundere solidar între acesta și inculpat.

Apelanți-prți civile, au depus la dosarul cauzei, în susținerea motivelor de apel invocate: directiva nr. 2005/14/CE menționat ( 82-94), Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 113.133/2006 ( 110-133), precum și Legea nr. 197/2007 pentru modificare și completarea Legii vântorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu anexele 1 și 2 ale acesteia ( 134-136), unde a fost evidențiat faptul c acest act normativ a stabilit c valoarea de a unui vânat, în condiții ilegale, este de 40.000 de euro. De asemenea, prțile civile-apelante au mai depus la dosarul cauzei, tot în copii, decizii de speț a instanțelor judectorești ( 137-143) cu care au dorit s releve faptul c în alte cauze având ca obiect infracțiuni similare daunele acordate au fost mult mai mari decât cele stabilite de judectorie și cu mult mai mari decât cele invocate de asigurtor c ar reprezenta practica instanțelor din România.

Tribunalul Iași, prin decizia penal nr. 292/12 iunie 2009 decis urmtoarele:

I Admite apelul declarat de ctre partea responsabil civilmente "-" SRL I, cu sediul în mun. I,-, -. B,. 40, județul I, împotriva sentinței penale nr. 4004/23.12.2008 a Judec toriei Iași, pronunțat în dosarul cu nr-, pe care o desființeaz, în parte, în latur civil, în sensul:

- înlturrii dispoziției de obligare a sa, în solidar cu inculpatul, la plata despgubirilor constând în prestații periodice, și a obligrii, la plata acelorași despgubiri, în mod direct, a asiguratorului de rspundere civil SC -;

- înlturrii dispoziției de obligarea a sa, în solidar cu inculpatul, la plata ctre prțile civile a cheltuielilor de judecat (onorariu de avocat), și a obligrii la plata acelorași cheltuieli, în mod direct, a asiguratorului de rspundere civil SC -.

Admite apelurile declarate de ctre prțile civile, cu. în I, str. dr. - - nr. 1A,. 2,. 6, județul I, și, prin tutorele, cu. în mun. I, str. - - nr. 17,. 943,. E,. 4, județul I, împotriva aceleiași sentinței penale a Judec toriei Iași, pe care o desființeaz, în parte, în latur civil, în sensul:

- majorrii cuantumul daunelor morale acordate pentru fiecare dintre ele;

- majorrii cuantumului sumelor reprezentând prestațiile periodice, precum și a datelor limit pân la care li se vor plti.

Admite apelul declarat de ctre partea civil, cu. în I, str. - - nr. 17,. 943,. E,. 4, jud. I, împotriva aceleiași sentinței penale a Judec toriei Iași, pe care o desființeaz, în parte, în latur civil, în sensul majorrii cuantumul daunelor materiale.

II. Rejudecând cauza:

În baza disp. art. 14 și 346 al. 1. procedur penal cu referire la art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA -/2006, oblig asiguratorul de rspundere civil SC -, cu sediul în--84,. 3-5, B sector 1, s plteasc prților civile:

-, fiul lui și, nscut la data de 19.09.1986 în I, urmtoarele sume:

- contravaloarea în lei, la cursul BNR din momentul plții, a sumei de 100.000. cu titlu de daune morale;

-1464 Ron lunar, cu titlu de prestație periodic, începând cu data

de 30.04.2007 și pân la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

-, fiul lui și, nscut la data de 22.05.1993, prin tutorele, urmtoarele sume:

- contravaloarea în lei, la cursul BNR din momentul plții, a sumei de 100.000. cu titlu de daune morale;

-1464 Ron lunar, cu titlu de prestație periodic, începând cu data de 18 ani, iar, în cazul continurii studiilor, și dup aceast vârst pân la finalizarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

-, suma de 6600 Ron, cu titlu de daune materiale.

În baza disp. art. 193 alin. 6. procedur penal cu referire la art. 49 și art. 50 alin.1 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA -/2006, oblig asiguratorul de rspundere civil SC -, s plteasc prților civile, respectiv, prin tutore, în nume personal, și, suma total de 10.000 Ron (câte 1666,66 lei fiecreia), cu titlu de cheltuieli de judecat efectuate la fond, respectiv onorariu de avocat.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul disp. art. 193 alin. 6. procedur penal cu referire la art. 49 și art. 50 alin.1 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA -/2006, oblig asiguratorul de rspundere civil SC - s plteasc prții civile, cheltuielile de judecat efectuate în apel, constând în onorariu de avocat, în sum de 5000 lei.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedur penal cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea acestor apeluri rmân în sarcina statului.

III. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de ctre prțile civile, și de ctre asiguratorul de rspundere civil SC -, împotriva aceleiași sentințe penale ale Judec toriei Iași.

În temeiul disp. art. 192 al. 2 Cod procedur penal oblig prțile civile, și, precum și asiguratorul de rspundere civil SC - s plteasc statului câte o sum de 50 de lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor acestora.

În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut urmtoarele:

Prima instanț, pe baza probatoriului a stabilit în mod corect situația de fapt, ce nu comport critici. Vinovția inculpatului a fost stabilit în mod legal și temeinic iar încadrarea juridic a faptei comise este corect. De asemenea, a fost fcut și o analiz a probelor pe baza crora a fost stabilit vinovția inculpatului-intimat, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal.

Într-adevr, vinovția inculpatului-intimat rezult cu prisosinț din analiza coroborat a mijloacelor de prob enumerate și analizate în considerentele sentinței apelate.

Astfel, din analiza acelorași mijloace de prob avute în vedere și de judectorie (respectiv: a) procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.04.2009, semnat și de inculpat și planșele foto și schița locului accidentului, anexe la acesta - 5-20; b) procese-verbale de încercare a efecturii inspecției tehnice a autovehiculelor implicate în accidentul rutier - 21-23; c) raportul de expertiz criminalistic nr. 140/27.09.2007 întocmit de expertul criminalist din cadrul - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I - 26-32; d) rapoartele de constatare medico-legal (autopsie) nr. S/2599 din 13.06.2009 și nr. S/2593 din 12.06.2007 întocmite de Institutul de Medicin Legal I privitoare la victimele de 46 de ani și de 50 de ani - 34- 41; e) plângerea numitului, în calitate de tutore al minorului, precum și plângerea prții vtmate - 42-45; f) declarațiile martorilor -, -, date în ambele faze procesuale; g) declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale; f) înscrisuri referitoare la elementele de identificare a autovehiculelor implicate în accidentul rutier ), tribunalul reține, c, în mod corect, judectoria a reținut c, în ziua de 30.04.2007, în jurul orelor 13,00, în timp ce conducea pe drumul european E 583, dinspre I spre S, autoutilitara furgon, marca, cu numrul de înmatriculare -, inculpatul --, nu a respectat dispozițiile art. 51 (actual art. 49) din OUG195/2002, referitoare la pstrarea distanței regulamentare faț de autovehiculul ce circula în fața sa, provocând un accident de circulație soldat cu decesul a dou persoane, numiții și.

Într-adevr, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002: "onductorul unui vehicul care circul în spatele altuia are obligația de a pstra o distanț suficient faț de acesta, pentru evitarea coliziunii", iar, potrivit art. 47 alin. 1: "conductorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza și s o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât s poat efectua orice manevra în condiții de siguranț". Or, în cauz, inculpatul a observat c autoturismul Opel din fața sa era situat într-o zon în care era o intersecție cu un drum secundar, situație în care era obligat, o dat în plus, s fie mai atent la trafic.

În concret, analiza mijloacelor de prob mai sus-enunțate, relev c, la data de 30.04.2007, în jurul orelor 13,00, inculpatul --, în calitatea sa de agent de vânzri al prții responsabile civilmente SC -" SRL I, conducea o autoutilitar marca, cu numrul de înmatriculare -,aparținând acestei societți, deplasându-se pe drumul european E 583 dinspre I spre județul

Se impune precizarea c drumul european avea câte dou benzi de circulație pe sens, iar covorul asfaltic și vizibilitatea erau bune.

În momentul în care a ajuns în dreptul km 58+828, în afara localitților, mai exact la intersecția drumului european menționat cu un drum comunal care fcea legtura,la stânga(pe sensul de mers al inculpatului) cu localitatea, inculpatul -- nu a observat, la timp, prezența în fața sa, pe aceiași band de lân axul drumului, a autoturismului marca Opel de culoare roșie, cu nr. -, condus de victima, care se încadrase pe a vira la stânga ctre drumul comunal menționat și se afla, cel mai probabil, în staționare, în vederea acordrii prioritții de trecere autovehiculelor care circulau pe cellalt sens de mers.

Ca urmare a observrii tardive in fata sa, pe aceiași band (de lâng axul drumului), a autoturismului marca Opel de culoare roșie, condus de victima, inculpatul nu a mai putut s-l evite și a intrat în coliziune violent cu acesta, lovindu-l puternic în partea dreapt spate, ceea ce relev o anume încercare a inculpatului de evita totuși impactul, prin trecerea pe de circulație din dreapta, dinspre acostamentul drumului.

În momentul în care a vzut, tardiv, în fața sa, pe aceiași band, autoturismul marca Opel de culoare roșie, condus de victima, inculpatul a frânat brusc și a tras de volan dreapta, pentru a încerca evitarea impactului, împrejurri ce rezult din urmtoarele constatri la fața locului: a) de la locul unde au debutat urmele de frânare a autoturismului condus de inculpat și pân la locul impactului este o distanț de cca. 7 (a se vedea constatrile la fața locului și raportul de expertiz criminalistic 29 verso ), distanța total a urmelor de frânare a autoutilitarei fiind de 21, în linie oblic dinspre pe care circula (lâng axul drumului) spre dreapta, înspre acostament, unde a și fost gsit oprit; b) autoturismul condus de inculpat prezint urme semnificative de impact în special în partea faț, iar autoturismul victimelor în partea dreapt, spate.

La momentul observrii tardive a autoturismului Opel Vectra, în fața sa, pe aceiași band, autoutilitara condus de inculpat avea o vitez de cca. 88,5 km/ (potrivit expertizei criminalistice efectuate în cauz), situat în limitele legale pentru acel sector de drum. De altfel, însuși inculpatul a declarat c circula cu o vitez de cca. 90 km/.

Ca urmare, a coliziunii violente cu autoutilitara condus de inculpat, autoturismul marca Opel Vectra de culoare roșie - în care se aflau victimele și care era oprit la momentul impactului si care fusese, practic, izbit foarte puternic în partea spate dreapta -, a fost efectiv proiectat, cu mult forț, înspre stânga și în faț, intrând brusc pe cellalt sens de mers, în poziție aproape perpendicular pe sensul de mers (a se vedea raportul de expertiz criminalistic unde se regsesc și imagini cu simularea accidentului pe calculator).

Datorita proiectrii sale intempestive pe cellalt sens de mers, autoturismul în care se aflau victimele a fost surprins aici de autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare -, condus de martorul -, care nu a mai putut evita impactul și a izbit autoturismul Opel Vectra aprut brusc în fața sa, din plin, în zona portierelor, deci in zona lateral dreapta a mașinii, proiectând-o, la rându-i, înspre înainte și dreapta, în afara prții carosabile.

De la locul impactului cu autoutilitara marca Ford și pân la locul unde a fost gsit autoturismul Opel Vectra, în afara spațiului carosabil (la cca. 4,90 metri dreapta de acesta), este o distanț de cca. 15 (numai pân la intersecția celor dou drumuri eod istanț de cca. 10,4 ).

Se impune precizarea c și autoutilitara marca Ford circula cu viteza legal pentru acel sector de drum ( 84 km/ - conform expertizei) și c, în momentul în care a vzut, aprându-i brusc în fața autoturismul Opel, șoferul autoutilitarei, a frânat (la fața locului a fost identificat o urm de frânare de 1,5m), dar cu toate acestea nu a mai putut evita impactul.

Potrivit raportului de expertiz criminalistic, șoferului autoutilitarei Ford nu putea efectiv evita sau preveni impactul cu autoturismul Opel, spațiul și timpul avute la dispoziție fiind insuficiente în acest sens.

Dup impact, autoutilitara marca Ford a fost la rându-i proiectat, în diagonal, pe cellalt sens de mers, din stânga (în direcția sa de circulație), respectiv cel pe care anterior circulaser autoutilitara și autoturismul Opel Vectra, oprindu-se pe I, foarte aproape de acostament.

La fața locului nu au fost identificate nici un fel de urme de frânare care s provin de la autoturismul în care se aflau victimele.

Accidentul a fost perceput parțial ori integral de șoferii autovehiculelor implicate, respectiv inculpatul și martorul, dar și de martorii (administrator de societate), și - (preot), care conduceau sau se aflau în alte autovehicule ce circulau în zon, în imediata apropiere.

Tribunalul reține c, în mod corect, judectoria a reținut doar parțial depozițiile martorului -, întrucât acestea nu se coroboreaz sub multe aspecte cu restul probatoriilor, conținând aspecte faptice ce se doresc a fi favorabile inculpatului, dar care nu au fost percepute și de restul martorilor și nici chiar de inculpat.

În plus, tribunalul nu poate s nu remarce c martorul - (în vârst de 20 de ani la data faptei) - tot agent de vânzri ca și inculpatul și care luase cu el în autovehicul, " la ocazie" o persoan, dar care a plecat imediat de la fața locului, dup accident, nemaiputând fi identificat - a fcut mai multe susțineri oscilante privitoare la aspectele de fapt anterioare impactului, presupus percepute de el. Astfel: a) în procesul-verbal de cercetare la fața locului, semnat și de inculpat și de martorul, se consemneaz "conductorii celor dou autoutilitare declar faptul c, în timp ce conduceau autovehiculele mai sus artate, conductorul autoturismului marca Opel Vectra cu numrul de înmatriculare -, în timp ce circula dinspre I spre Podu pe II s-a înscris s efectueze viraj ctre stânga (drumul comunal ce face legtura cu localitatea ) și a fost acroșat în partea din spate de autoutilitara marca 1305 cu numrul de înmatriculare -, fiind proiectat pe contrasens."; b) în declarația olograf dat la 30.04.2007, acesta susține c "a vzut pe sensul opus de mers pe 2 o autoutilitar alb, circulând, iar ulterior, când s-a apropiat de aceasta, a vzut cum în fața acesteia a aprut un autoturism de culoare roșie marca Opel, ce se deplasa și acesta în fața autoutilitarei pe 2 și cu roțile din stânga pe axul drumului; .am vzut cum Opelul a fost lovit de autoutilitara în partea din spate dreapta."; c) în declarația din 21.06.2007, dat tot în cursul urmririi penale, acesta susține c: "am observat în fața mea, pe cellalt sens de deplasare, la o distanț de cca. 200-300m, c circul o autoutilitar pe a doua, lâng axul drumului, moment în care a fost depșit de un autoturism Audi culoare neagr (: este pentru prima dat când se face referire la acest autoturism, nici un alt martor și nici inculpatul, nefcând vorbire, în nici una din depozițiile lor, la un asemenea autoturism), care circula cu vitez mare pe prima band nu am fost atent câteva secunde la, iar când m-am apropiat de aceasta am observat c în fața circula un autoturism Opel culoare roșie.ce a fost lovit din spate de autoutilitara; eu am observat momentul impactului dintre și Opel; nu cunosc cum a ajuns Opelul în fața; din câte mi-am dat seama ambele mașini circulau cu vitez; nu am vzut ca autoturismul Opel s fi semnalizat ctre stânga sensului su de deplasare, îns mașina Opel avea direcția ușor oblic ctre axul drumului când a fost lovit din spate."; d) declarația din 12.06.2008, dat în fața judectoriei, acesta susține c: "am observat mașina condus de inculpat la aproximativ 200-300 în fața mea, circulând spre mine, iar la un moment dat acesta a fost depșit de o mașin neagr, dup care, în fața mașinii inculpatului a aprut o mașin Opel de culoare roșie; autoturismul Opel venea din direcția I și am vzut intrând în fața autoturismului condus de inculpat, dup ce în prealabil îl depșise pe partea dreapt, mașina inculpatului fiind pe de lân axul drumului; consider nu este adevrat varianta reținut în rechizitoriu, în sensul c autoturismul Opel era în staționare cu intenția de a vira spre stânga;.autoturismul Opel nu l-am vzut înaintea autoturismului condus de inculpat, ci doar în momentul impactului; nu am vzut când autoturismul Opel a depșit autoturismul condus de inculpat, dar cred c s-a întâmplat imediat dup autoturismul de culoare neagr care depșise primul; .rețin c autoturismul Opel a fost lovit de mașina inculpatului în momentul în care prima avea o poziție care nu era paralel cu axul drumului ci puțin oblic; nu am putut observa dac autoturismul Opel Vectra a semnalizat sau nu schimbarea de direcție de deplasareconsider c vinovat de producerea accidentului este conductorul nu am observat ca autoturismul Opel s fi efectuat o depșire pe partea .nu pot preciza dac în momentul impactului autoturismul Opel era sau nu în staționare șoferul autoturismului din spatele meu a putut vedea mai bine împrejurrile producerii evenimentului.nu am vzut dac cei doi pasageri purtau sau nu centuri de siguranț".

Analiza coroborat a declarațiilor date de martorul relev numeroasele aspecte oscilante relevate de acesta, unele chiar contradictorii și chiar în cuprinsul aceleiași declarații, precum și multe presupuneri, dorința sa de a-i crea o situație procesual favorabil inculpatului fiind evident. Corect, deci, judectoria a luat în considerare cu mare rezerv depozițiile acestuia, criticile prții responsabile civilmente referitoare la nevalorizarea integral a susținerilor acestui martor neputând fi primite.

Pe de alt parte, dac s-ar considera c versiunea dorit a fi acreditat de martorul ar fi real - anume aceea c autovehicul condus de inculpat cu cca. 88,6 km/, a fost depșit, mai întâi, pe de lâng acostament, cu vitez de o mașin de culoarea neagr, apoi, tot cu vitez de mașina victimelor, marca Opel Vectra, care a intrat intempestiv pe de circulație de lâng axul drumului, unde circula și inculpatul, în fața mașinii acestuia - ar însemna a se ignora constatrile de la fața locului (lipsa urmelor de frânare a; viteza, recunoscut de inculpat, a mașinii pe care o conducea, anterior impactului; urmele de frânare ale acestei mașini pân la impact, de cca. 7, ceea ce relev observarea foarte tardiv a ) și legile fizicii.

Într-adevr, era aproape imposibil ca dup ce autoturismul Opel depșise autoutilitara condus de inculpat, pe de lâng acostament, (evident c depșirea nu putea fi fcut decât cu o vitez superioar celei de cca. 88,5 km/ cât avea ), s fi intrat brusc pe cealalt band de mers, de lâng axul drumului, și - pentru c voia s vireze la stânga, pe un drum secundar - s se opreasc (ori cel mult s ruleze foarte încet, cu o vitez ce tindea spre zero) pentru a acorda prioritate mașinilor ce circulau pe cellalt sens, fr îns a lsa vreo urm de frânare.

Dac nu a frânat înseamn deci c autoturismul Opel a avut timpul necesar pentru a reduce, treptat, viteza pân spre zero și a se încadra pe de lân axul drumului, dup ce ar fi depșit autoturismul condus de inculpat, ceea ce înseamn c nu a aprut intempestiv pe de lân ax și c și inculpatul ar fi avut suficient timp s evite un impact, dac ar fi pstrat distanța optim între autoturisme și ar fi fost atent la trafic.

Pe de alt parte dac s-ar accepta ca real versiunea martorului, invocat în aprare în parte și de inculpat - conform creia autoutilitara condus de acesta a fost depșit succesiv pe de lâng acostament de o mașin neagr și apoi de cea roșie a victimelor - aceasta ar fi de natur a releva un anume tip de comportament în trafic al inculpatului, tot neregulamentar (potrivit art. 42 din OUG nr. 195/2002: "când circulația se desfșoar pe dou sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de ctre conductorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, având obligația sa revin pe prima ori de câte ori acest lucru este posibil"), și care ar fi constat în refuzul de a se retrage pe I și de a permite autoturismelor ce veneau din spate, pe aceiași band, cu viteze mai mari, s-l depșeasc, astfel încât acestea ar fi fost nevoite s treac pe I, în dreapta și s-l depșeasc doar astfel. Dar, o asemenea versiune nu are acoperire probatorie, fiind una pur ipotetic. Ea a fost prezentat doar pentru a se sublinia lipsa de fundament a susținerilor martorului și a unora dintre aprrile inculpatului.

Depoziția inițial a inculpatului, relev, în opinia tribunalului, faptul c inculpatul a observat intenția autovehiculului marca Opel Vectra de a vira spre stânga, dar a observat-o prea târziu, cel mai probabil datorit neatenției la trafic. Astfel, reamintim ca în procesul-verbal de cercetare la fața locului, (necontestat), semnat de inculpat, se consemneaz faptul ca acesta si martorul au declarat ca șoferul "autoturismului marca Opel Vectra .în timp ce circula dinspre I spre Podu pe II, s-a înscris s efectueze viraj ctre stânga (drumul comunal ce face legtura cu localitatea ) și a fost acroșat în partea din spate de autoutilitara marca ". Apoi, inculpatul a declarat, tot la 30.04.2007, c: "am observat un autoturism de culoare roșie care circula în același sens cu mine, pe de lâng acostamentul drumului, care a încercat și apoi a intrat în fața autoturismului meu, fr a reduce viteza, fr a semnaliza și fr a se asigura, moment în care am frânat, încercând s-l evit, trgând dreapta de volan; viteza cu care conduceam autoturismul era de aproximativ 90 km/, iar autoturismul roșu Opel Vectra era în mers și avea intenția, fr s semnalizeze, s efectueze viraj ctre stânga, pe un drum comunal.". Ulterior, la 09.08.2009, inculpatul a artat c: "am observat c, în aceiași direcție cu mine, circula pe I, un autoturism de culoare roșie, marca Opel, care m-a depșit inițial pe de lâng acostament (eu zrindu-l în oglinda retrovizoare), dup care, dup ce a trecut de mine, brusc, fr a semnaliza și fr a se asigura, s-a înscris pe mea de deplasare, aprând în fața mea, brusc, spațiul scurt avut la dispoziție - cca. 2 - nepermințându-mi s frânez la timp pentru a evita impactul.nu pot preciza dac, în momentul impactului, autoturismul Opel staționa sau se afla oprit sau în mers, motivat de faptul c accidentul s-a produs din scurt (72-73 )". Iar, în fața judectoriei, același inculpat a declarat c:."dup ieșirea din, circulam pe de lâng axul drumului, observând în oglinda lateral dreapta o mașin de culoare roșie care circula pe de lâng acostament; la aproximativ 3 minute, nu pot preciza cu exactitate împrejurrile, aceea mașin am vzut-o în fața autoturismului condus de mine; deși am frânat brusc, nu am putut evita impactulfiind atent în faț, nu am observat când autoturismul marca Opel m-a depșit pe partea dreapt, intrând imediat pe pe care circulam eunu am vzut ca autoturismul Opel Vectra s fi semnalizat în acea direcție (la stânga)nu-mi pot explica cum autoturismul marca Opel Vectra a ajuns în fața mea.în momentul premergtor impactului, circulam cu o vitez de cca. 90 km/, apreciez c viteza autoturismului Opel era mai mare, eu mai mult agțându-l nu am observat autoturismul Opel s frâneze înainte de a intra în el, eu fiind cel care am frânat, speriindu-m când mi-a intrat în faț. anvelopele autoturismului pe care în conduceam erau în mare parte uzate, în aproximativ 50.000 km pe care i-am parcurs eu, nefiind schimbate niciodatnu cunosc dac a fost fcut vreo revizie tehnic la mașina pe care eu o conduceam".

Analiza declarațiilor inculpatului relev câteva aspecte esențiale: 1) dac ar fi real versiunea potrivit creia autoturismul Opel a circulat inițial pe I, de unde a trecut pe II, atunci inculpatul l-ar observat mai din timp, inclusiv încercarea acestuia de a intra pe de lâng ax, cu intenția de a vira la stânga, dar nu a luat msuri de adaptare/reducere a vitezei cu care circula, in scopul pstrrii unei distante optime afta de autoturismul din fata; 2) în condițiile prezentate de inculpat, așa cum a artat și raportul de expertiz criminalistic, era imposibil ca autoturismul Opel se opreasc (s decelereze, s reduc viteaza) de la o vitez de peste 90 km/, aproape brusc, în fața mașinii conduse de inculpat, fr a imprima nici o urm pe carosabil (același raport de expertiz mai relev și c "avariile autoturismelor și Opel denot o diferenț enorm de vitez în momentul impactului"); 3) lipsa de consistenț a aprrilor inculpatului, reliefat, mai ales, de propriile-i susțineri oscilante cu privire la aceleași aspect faptice, ce mascheaz dorința de a ascunde faptul c - cel mai probabil - nu era atent la trafic ori avea alte preocupri ce i-au distras atenția.

Concluziile raportului de expertiz criminalistic efectuat în cursul urmririi penale, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și depozițiile martorilor și - se coroboreaz întru-totul și relev lipsa de fundament a aprrilor inculpatului, dar și a criticilor formulate de partea responsabil civilmente-apelant.

Deosebit de important este faptul c expertul criminalist a analizat și varianta susținut de inculpat (și apoi preluat de apelanta-parte responsabil civilmente) argumentând pertinent și temeinic lipsa de fundament a acesteia și demonstrând imposibilitatea fizic a unei asemenea ipoteze raportat la constatrile de la locul accidentului, respectiv urmele identificate, deformațiile autovehiculelor și msurtorile efectuate. Elocventa este poate si urmtoarea mențiune din cuprinsul raportului de expertiza criminalistica: "avariile celor doua autovehicule ( si Opel) denota o diferența enorma de viteza in momentul impactului, diferența care nu ar fi putut exista daca Opelul ar fi depșit prin dreapta, dup care i-ar fi frânat in fata astfel incit - sa nu aib timp de reacție".

Faț de toate cele anterior artate, tribunalul reține ca fiind nefondate criticile apelantei-prți responsabile civilmente referitoare la reținerea unei situații de fapt eronate ori la interpretarea greșit a probatoriilor.

Tribunalul nu poate accepta critica prții responsabile civilmente potrivit creia judectoria ar fi ignorat susținerile martorilor potrivit crora autoturismul Opel Vectra în care se aflau victimele nu ar fi semnalizat intenția de a vira la stânga. Mai întâi, c nici una din personale audiate în cauz nu au susținut c au vzut, c, într-adevr, autoturismul Opel Vectra nu ar fi semnalizat intenția de a vira. Apoi, ceea ce au susținut martorii audiați este c nu au observat dac acest autoturism a semnalizat sau nu aceast intenție. Or, neobservarea acestei împrejurri (nici dac a semnalizat, nici dac nu a semnalizat) nu pot echivala/însemna, în nici un caz, cu o certitudine. Practic partea responsabil civilmente - prin critica sa - dorește a se da valoare probant unei împrejurri neobservate, unei ipoteze, prin speculație/presupunere, ceea ce nu poate fi admis.

Doar inculpatul a susținut c autoturismul Opel nu a semnaliza, dar susținerile sale în acest sens, nu se coroboreaz cu celelalte mijloace de prob.

Martorul, neimplicat în accident și care a vzut producerea acestuia undeva de la cca. 8-10 din spatele Fordului, pe care intenționa s-l depșeasc, fiind aflat la volanul unui autoturism de teren, a precizat expres c deși nu a observat dac autoturismul Opel a semnalizat sau nu luminos înspre stânga, a vzut clar c acest autovehicul era pe de lâng axul drumului, oprit sau foarte puțin în mișcare, intenționând s fac la stânga.

De asemenea, tribunalul nu poate accepta nici critica prții responsabile civilmente potrivit creia judectoria ar fi ignorat susținerile martorilor potrivit crora șoferul autoturismul Opel Vectra nu ar fi purtat centura de siguranț, ceea ce ar echivala cu o culp concurent. Mai întâi, c nici una din personale audiate în cauz nu au susținut c au vzut, c, într-adevr, șoferul nu purta centura de siguranț. Apoi, cea ce au susținut unii martorii audiați este c nu au observat (chiar și martorul ) dac șoferul purta sau nu centura de siguranț. Or, așa cum s-a artat și mai sus, neobservarea acestei împrejurri (nici dac purta, nici dac nu) nu poate echivala/însemna, în nici un caz, cu o certitudine. Și în acest caz, practic, partea responsabil civilmente prin critica sa dorește a se da valoare probant unei împrejurri neobservate, prin recurgerea la presupunere, ceea ce nu poate fi admis.

Dar, în privința purtrii centurii de siguranț de ctre șoferul, victima, tribunalul constat, verificând, actele dosarului, c exist mai multe mijloace probatorii care, analizate coroborat, conduc la concluzia c acesta purta, in fapt, o asemenea centur.

Astfel, mai întâi, martorul, preot de profesie, a întrebat expres de judectorie în aceast privinț a precizat, dincolo de orice echivoc, c: "am ajuns la autoturismul Opel.(unde) se mai aflau vreo 2-3 persoane, printre care și o persoan de sex feminini, care avea cunoștințe medicaleam vzut, cu siguranț, c șoferul purta centur de siguranțcred c acea persoan a desfcut centura de siguranț a șoferului, eu vzând acest moment, din câte îmi amintesc"( 212).

În al doilea rând, din studiul fotografiilor autoturismul marca Opel (foto 14 și 17 - 15 dosar ), rezult c parbrizul acestei mașini nu era spart și nici mcar crpat nici în partea faț, în dreptul șoferului. De asemenea, nu era spart și nici mcar crpat nici geamul ușii din laterala a șoferului. Reamintim c autoturismul Opel a fost lovit, mai întâi, în timp ce era oprit, puternic din spate (ceea ce implica o mișcare brusc a corpului șoferului mai întâi înspre înapoi, apoi înspre înainte), iar apoi, ca urmare a proiectrii pe contrasens, de un alt autovehicul, la fel de puternic, în partea lateral dreapta, opus șoferului (ceea ce ar fi implicat și o mișcare brusc a corpului ori capului acestuia înspre geamul din stânga sa). Or, lipsa oricror urme pe geamurile din fața și lateral a șoferului conduc la concluzia c acesta a purtat centur de siguranț, care a împiedecat o ciocnire cu aceste zone, în urma impactului. Mai mult, analiza raportului de constatare medico-legal (autopsie) ce-l vizeaz pe victima relev c acesta a suferit o fractur de baz de craniu, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamn c i s-a rupt gâtul ca urmare a impactului brusc al mașinii ce o conducea cu alte autovehicule.

Lipsa unor urme pe corpul victimei care sa provin eventual de la partea centurii nu echivaleaz cu nepurtarea acesteia, întrucât nu întotdeauna rmân asemenea urme, la accidentele rutiere. Apoi, în speț, este de observat și c din fotografii rezult c victima era relativ bine îmbrcat (pulover), iar din raportul de necropsie reiese c a prezentat totuși o leziune pe șodul drept, adic în zona de prindere a centurii.

În al treilea arând, spre deosebire de martorul care a fcut precizri neechivoce în aceast privinț, ceilalți martori audiați au artat c nu pot susține nici dac victimele purtau sau nu centur de siguranț, întrucât nu au dat atenție acestui aspect. Doar inculpatul a susținut c autoturismul Opel nu a semnaliza, dar susținerile sale în acest sens, nu se coroboreaz cu celelalte mijloace de prob.

Cât privește faptul dac victima (aflat pe bancheta din dreapta spate, în diagonal cu șoferul) purta sau nu centur de siguranț, nici acest aspect nu a putut fi probat indubitabil, dar, ceea ce este mai important, este c - raportat la circumstanțele concrete ale producerii accidentului - acest lucru este irelevant. Reamintim c autoturismul Opel a fost lovit, mai întâi puternic, în partea dreapt spate, exact în zona în care se afla aceast victim, iar apoi dup proiectarea pe sensul opus de mers, a fost lovit de autoutilitara Ford în partea lateral dreapt, în zona portierei spate, deci exact în zona în care se afla aceast victim (fotografiile realizate evidențiaz c zona din dreapta spate a mașinii Opel a fost cea afectat). Or, raportat la a aceste circumstanțe ale producerii accidentului între eventuala nepurtare a centurii de siguranț și decesul acesteia nu poate exista nici o legtur de cauzalitate, mai ale c unii martori au susținut c victima fusese efectiv prins între fiarele mașinii (martorul a afirmat c acesta "era imobilizat între fiarele torsionate" - 58 ).

Ca atare, criticile prții responsabile civilmente relative la nereținerea unei culpe concurente sunt nefondate.

În ceea ce privește criticile aceleiași apelante relative la nulitatea absolut a raportului de expertiz criminalistic efectuat în cursul urmririi penale, precum și la valoarea sa probatorie, tribunalul constat c acestea sunt nefondate, în special pentru argumentele deja expuse (la care facem trimitere) în decizia penal nr. 185/02.04.2009 a Tribunalului Iași, de disjungere, prin care s-a respins, ca neîntemeiat, solicitarea de efectuare a unei noi asemenea expertize.

Apoi, tribunalul constat c susținerea prții responsabile civilmente potrivit creia judectoria ar fi respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize "absolut fr nici o motivare" nu are nici un fel de susținere în actele dosarului, fiind contrazis de conținutul încheierii din data de 12.08.2009, din care rezult c judectoria a respins aceast cerere cu o ampl, argumentat și corect motivare.

Într-adevr, criticile de nulitate absolut ale expertizei criminalistice efectuate în cursul urmririi penale nu pot fi primite, dat fiind c nulitțile absolute sunt reglementate expres și limitativ în dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedur penal iar aspectele invocate de apelant nu pot constitui o nulitatea absolut, ci doar, si eventual, nulitți relative, care nu au fost invocate în termenul legal și cu privire la care nu s-a probat vtmarea procesual adus. Tribunalul observ c inculpatului i s-a oferit expres posibilitatea de a propune un expert consultat, dar nu a fcut-o, dup care i s-au adus la cunoștinț concluziile expertizei și i s-a dat posibilitatea efectiv de a formula obiecțiuni. La acel moment, apelanta-parte responsabil civilmente nu fusese introdus în cauz și nici nu se solicitase acest lucru de ctre nici una din prți.

Pe de alt parte, majoritatea aspectelor pe care aceast apelant ar dori s fie lmurite/clarificate printr-o nou expertiz criminalistic au fost deja stabilite de expertiza deja efectuat (astfel s-au stabilit deja, de pild: dinamica producerii accidentului, vitezele autoturismelor, deformațiile mecanice, acestea din urm fiind vizibile și din fotografiile efectuate). Faptul c unele din constatrile/concluziile acesteia nu convin apelantei nu constituie motiv de efectuare a unei alte expertize.

Restul aspectelor pe care partea responsabil civilmente ar dori s fie clarificate prin intermediul unei noi expertize criminalistice sau tehnice - precum dac Opelul a semnalizat sau nu ori dac șoferul acesteia purta sau nu centur de siguranț - sunt chestiuni ce exced obiectului unor asemenea expertize, neputând fi stabilite de un expert, cu atât mai mult dup cca. 3 ani de la comiterea faptei, întrucât ele sunt împrejurri de fapt, care pot fi probate prin alte mijloace de prob, precum: procese-verbale de constatare la fața locului, planșe foto ori declarații de martori. In plus, cat privește semnalizarea, se impune si precizarea ca din procesul-verbal din 30.04.2007 ( 21 ) de verificare a strii tehnice a autovehiculelor implicate în accident rezult c "datorit avariilor" nu s-a putut verifica starea tehnica a "sistemului de lumini-semnalizare" a autoturismului Opel. Or, daca la acel moment nu a fost posibil acest lucru, cu atât mai puțin el ar putea fi posibil dup cca. 2 ani.

Motivele de apel, în latura penal, ale prților vtmate constituite prți civile privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului --, precum și la greșita suspendare sub supraveghere a acesteia sunt nefondate.

Într-adevr, trecând la individualizarea judiciar a pedepsei aplicate, prima instanț a fcut o just aplicare a criteriilor prevzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeaps prevzute în partea special a Codului penal (de la 2 la 10 ani închisoare), de modalitatea și de toate circumstanțele concrete de svârșire a faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, de regulile de circulație efectiv înclcate de inculpat (ce reprezint si cauza producerii accidentului rutier), dar si de urmrile foarte grave si ireversibile efectiv produse. Totodat, s-a ținut cont, în mod corect, și de poziția procesual a inculpatului - una oscilant și de neasumare a vreunei forme de vinovție, coroborat, îns, cu regretul faț de cele întâmplate -, dar și de toate circumstanțele personale ale acestuia (conduita bun anterioar în comunitate, vârsta tânra, studii superioare, prezentarea în faț autoritților judiciare), precum și de lipsa de antecedente penale.

Faț de toate cel mai sus-artate, tribunalul reține c judectoria a fcut o just individualizare judiciar a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comis, prin stabilirea unui cuantum de 4 ani, ce reprezint dublul minimului prevzut de lege si aproape J din limita maxima. De altfel, tribunalul constata ca prțile-vtmate apelante s-au limitat la a critica generic cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, fr a arata care sunt motivele/argumentele care ar impune o majorare a acestui cuantum.

Plecând de la cele anterior artate, vzând și persona inculpatului-intimat coroborat cu si cu durata termenului de încercare stabilit de judectorie (8 ani, aproape maximul permis de lege), tribunalul apreciaz c și critica referitoare la greșita suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate este nefondat.

Într-adevr, în mod corect, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executrii pedepsei aplicate inculpatului-intimat, fiind întrunite cumulativ toate condițiile prevzute de art.86¹Cod penal. Astfel, în speț, prin raportare la pedeapsa principala ce i-a fost aplicat efectiv acestuia și la circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul apreciaz c pronunțarea condamnrii constituie un avertisment suficient pentru acesta, existând reale perspective de reintegrare în societate a sa și suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, c el nu va mai svârși și alte infracțiuni. Se reține deci c, în mod just, prima instanț a apreciat c scopul pedepsei, prevzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins, în cauz, și fr executarea efectiv a pedepsei aplicate.

De aceea, motivele de apel în aceste privințe sunt nefondate.

În ceea ce privește latura civil a cauzei, tribunalul retine ca majoritatea motivelor de apel au vizat, in principal, aceasta latur.

În ceea ce privește despgubirile materiale pretinse și acordate, tribunalul reține c acestea vizeaz urmtoarele categorii: a) cheltuieli de înmormântare si de pomeniri religioase ale victimelor; b) contravaloarea autoturismului victimelor distrus in accidentul rutier; c) prestațiile periodice pentru descendenții victimelor, reprezentând compensarea/acoperirea cheltuielilor pe care acestea le-ar fi fcut, în mod normal, din veniturile lor cu întreținerea copiilor lor, respectiv cu creșterea, educarea si îngrijirea lor, daca ar fi trit.

Sub aspectul cuantumului despgubirilor acordate cu titlu de cheltuieli ocazionate de înmormântarea și de pomenirile victimelor au formulat critici generice doar prțile civile, iar practic doar partea civil.

Reanalizând actele și lucrrile dosarului și reevaluând probatoriul administrat în acest sens în cauz, tribunalul constat, mai întâi, c deșijudectoriaa acordat cu acest titlu prții civile suma de 5400 lei noi, în motivare fcând trimitere la declarațiile martorilor care s-a bazat în stabilirea acestui cuantum, totuși nu a artat, în nici un fel, cum anume a ajuns la aceast sum (care este modalitatea de calcul). Din analiza coroborat a depozițiilor martorilor ( 122), - ( 123) și ( 124) rezult, în esenț, c partea civil a fost principala persoan care a coordonat, organizat și suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și cu pomenirile victimelor (4 praznice: cele de la înmormântare, de la 40 de zile, de la 6 luni și de la un an). Din declarațiile martorilor mai rezulta ca la fiecare praznic au participat cca. 35-40 persoane, cu excepția celui de la înmormântare unde au participat cca. 100 persoane, precum si ca un meniu a costat 30 lei.

Luând în considerare aceste date rezult o sum total de 6600 lei reprezentând exclusiv cheltuieli probate și ocazionate de pomenirile victimelor (adic: 100 persoane/înmormântare X 30 lei/persoan = 3000 lei; 3 praznice X (40 persoane x 30 lei meniu/persoan) = 3 x 1200 = 3600 lei; deci, în total: 3000 lei + 3600 lei = 6600 lei).

Alte sume cheltuite cu organizarea înmormântrii victimelor și a pomenirilor acestora ulterioare, potrivit tradiției creștin-ortodoxe, nu au mai fost probate în nici un fel de prțile civile, nici cu înscrisuri, nici în alt mod, deși este evident c au fost efectuate. În lipsa oricror mijloace de prob, minimale, în acest sens, instanțele nu pot aprecia de la sine întinderea acestor tipuri de cheltuieli, fr a înclca principiul disponibilitții acțiunii civile și a fr a deveni arbitrare, ceea ce nu poate fi admis.

Tribunalul apreciaz c suma stabilit mai sus, de 6600 lei cu titlu de daune materiale, deși a fost dovedit doar cu martori, nu și prin înscrisuri, nu este deloc exagerat, ci, din contr, este chiar sub limitele rezonabile de cheltuieli pe care asemenea organizarea unor evenimente le pot presupune. Ca atare, statuând și în echitate, tribunalul constat c apelul prții civile este fondat, în accesat privinț, dar numai în parte. De aceea, el urmeaz a fi admis ca atare, respectiv în sensul majorrii cuantumului daunelor materiale acordate acestuia pân la suma de 6600 lei, inclusiv.

Sub aspectul cuantumului despgubirilor pretinse cu titlu de contravaloare a autoturismului victimelor distrus în accidentul rutier, tribunalul constat c motivele de apel în acest sens al prților civile sunt nefondate.

Ceea s-a probat în legtur c aceste aspect este doar faptul c autoturismul marca Opel Vectra cu numrul de înmatriculare - a fost înmatriculat pe numele victimei (s-a atașat la dosar o copie dup certificatul de înmatriculare unde la rubrica dețintor apare numele acestei victime). Dar, nu s-a probat în nici un fel contravaloarea autoturismului în discuție, a eventualelor reparații fcute (dac acest lucru a mai fost posibil) ori a despgubirii eventual primite (de la vreun asigurator, de pild) sau a vreunui fel de tip de prim de casare. În orice caz, valoarea autoturismului nu ar putea fi - în nici un caz - cea pretins de prțile civile (10.000 de euro), având în vedere c era vorba de o mașin cu o vechime de 11 ani, fabricat în anul 1996 (așa cum rezult din același certificat). În plus, nu s-a probat nici c autovehiculul avariat reprezenta "mijlocul cu care victimele își realizau obiectul de activitate, pentru care dețineau autorizare" (art. 14 lit. "c" din Ordinul CSA), pentru a se putea pretinde, cu temei, despgubiri reprezentând eventuala lips de folosinț a respectivului autoturism.

Sub aspectul despgubirilor acordate cu titlu de prestații periodice pentru descendenții victimelor, tribunalul reține c sunt fondate apelurile prților civile vizate și al prții responsabile civilmente, dar numai din perspectiva motivelor ce vor fi artate în continuare.

Mai întâi, despgubirile solicitate cu acest titlu reprezint o compensare, o acoperire a cheltuielilor pe care victimele, soții, le-ar fi fcut, în mod normal, dac ar fi trit, din veniturile obținute, cu întreținerea copiilor lor, respectiv cu creșterea, educarea și îngrijirea lor. Potrivit art. 14 din Codul d e procedur penal repararea prejudiciului cauzat prin svârșirea unei infracțiuni trebuie s fie integral, conform alin. 4 putându-se acorda "despgubiri bnești și pentru folosul de care a fost lipsit partea civil".

Pentru repararea acestui tip de prejudiciu este esențial a se fi probat c descendenții-prți civile se aflau efectiv și în fapt în întreținerea victimelor, anterior decesului lor. Or, acest aspect a fost probat cu prisosinț în cauz, el nefiind, nici un moment contestat.

Într-adevr, cei doi copii se aflau atâtde jure(mai exact aveau un drept la întreținere de la victime, în calitatea lor de prinți, potrivit Codului familiei), cât șiîn faptîn întreținerea victimelor, întreținere de care beneficiau din plin, cu caracter de stabilitate dup cum rezult și din "evalurile" acestora și nu numai. Împrejurarea c descendenții-prți civile și beneficiau de drept, dar și în fapt, efectiv și cu caracter de stabilitate de întreținere din partea prinților lor, victimele și, justific concluzia legitim c aceast întreținere ar fi fost prestat și în viitor. De altfel, potrivit dispozițiilor Codului Familiei în materie, victimele aveau chiar o obligație legal de întreținere faț de copii lor.

Prin urmare, prin fapta inculpatului, descendenții-prți civile-apelante și li s-a cauzat un prejudiciu material localizat în aceea c au fost lipsiți, în mod permanent, de întreținerea prestat de victime în folosul lor, în condițiile artate.

Ca atare, aceștia erau și sunt îndreptțiți la repararea acestui tip de prejudiciu. Trebuie precizat c temeiul angajrii rspunderii civile delictuale și pentru acest tip de prejudiciu îl reprezint tot dispozițiile art. 998 cod civil, sub acest aspect fiind lipsite de relevanț dispozițiile Codului familiei referitoare la condițiile întreținerii minorului.

Dat fiind faptul c, anterior decesului, victimele realizau venituri de natur salarial, stabilirea prestațiilor periodice la care sunt descendenții-prți civile-apelante și trebuie s se fac în funcție de cuantumul net mediu lunar al acestora, precum și în funcție de dispozițiile relevante ale art. 94, alin. 3 Codului familiei referitoare la limita legal maxim din veniturile printelui datorat cu titlu de întreținere pentru dou copii și care este de 1/3.

La stabilirea cuantumului prestațiilor periodice, trebuie îns s fie avute în vedere și sumele primite de descendenții-prți civile-apelante și cu titlu de pensie de urmaș de la bugetul asigurrilor sociale de stat, sume ce trebuie sczute din suma pe care prinții acestora ar fi trebuit s o aloce lunar, potrivit legii, din veniturile lor pentru întreținerea copiilor lor, întrucât acest tip de prejudiciu const doar în diferența de întreținere ori contravaloarea acesteia în bani de care prțile civile au fost și sunt efectiv lipsite. În mod corect, judectoria a luat în considerare aceste pensii de urmaș, dar a greșit la calculul acestora.

De asemenea, judectoria a greșit la calculul cuantumului prestațiilor periodice prin aceea c s-a bazat doar pe datele înscrise în crțile de munc ale victimelor - unde se înscriu doar veniturile brute, cu caracter permanent -, fr a solicita relații suplimentare și a lua în considerare exclusiv veniturile nete (efectiv încasate), dar toate cu acest caracter.

Potrivit dispozițiilor relevante ale Codului familiei, printele are o obligație legal de întreținere faț de copilul su minor, iar, în anumite cazuri și faț de cel major, pân la o anumit limit din veniturile sale lunare. Este evident vorba de toate veniturile pe care printele le obține în mod efectiv (și nu iluzoriu și teoretic), indiferent cu ce titlu sunt acestea obținute: salariu de baz, sporuri, dividende, sporuri cu caracter permanent ori doar pe durat unui anumit mandat, prime etc. A raționa altfel, ar însemna a nesocoti voința legiuitorului care a urmrit s ocroteasc pe beneficiarul întreținerii legale prin garantarea unui drept efectiv și precis determinat, și nu prin consacrarea unui drept la întreținere iluzoriu, adic prin stabilirea unei limite din venituri scriptice și nu efective și concrete.

De aceea, criticile prții responsabile civilmente referitoare la solicitarea de a fi luate în calcul doar veniturile cu caracter permanent, nu și cele ce nu au acest caracter, precum eventualele prime (cum ar fi al 13 salariu sau salariu de merit) ori sporuri (cum ar fi indemnizația de conducere) sunt în mod manifest nefondate. Instanța observ c deși unele din veniturile de natur salarial obținute de victime nu aveau un caracter permanent, totuși ele au fost efectiv obținute și nimic nu împiedic a conchide c în viitor ele nu ar mai fi putut fi obținute din nou (de pild: este foarte posibil ca dup expirarea mandatului în funcția de conducere în care se afla una din victime acesta s mai fi obținut un nou mandat ori chiar s fi promovat; acest lucru viitor nu poate fi îns o certitudine și acesta doar datorit faptei inculpatului, care a condus la decesul acesteia).

În schimb - pentru motivele artate deja - sunt întemeiate motivele de apel ale prții responsabile civilmente referitoare la privitoare la luarea în considerare a veniturilor brute și nu ale celor nete obținute de victime, anterior decesului. Tocmai de aceea, s-au solicitat și obținut de tribunal noi relații de la ultimele locuri de munc ale victimelor, ce au comunicat care au fost veniturile nete (inclusiv sporurile, ce au fost defalcate, la solicitarea prții responsabile civilmente) încasate de acestea pe ultimele 6 luni (perioada de 3 luni vizat în solicitrile judectoriei este prea mic pentru a avea o imagine cât mai fidel a mediei veniturilor nete realizate de victime) anterioare decesului lor. Astfel, Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" Iac omunicat veniturile nete realizate de victima în perioada noiembrie 20006-aprilie 2007, rezultând o medie lunar a acestor venituri de 9118 lei. De asemenea, și Biblioteca Central Universitar din Iac omunicat veniturile nete realizate de victima în aceiași perioad, rezultând o medie lunar a acestor venituri de 1897 lei. Se observ c veniturile medii nete lunare cumulate ale victimelor erau în total de 11.015 lei noi.

Prin urmare, se observ c descendenții victimelor aveau dreptul la o întreținere legal din partea acestora în limita aot reime (1/3) din veniturile fiecruia sau o treime a veniturilor nete cumulate ale acestora, ceea ce înseamn: 11.015/3 =3672 lei pentru ambii, adic 3672 / 2 =1836 lei pentru fiecare copil.

Potrivit deciziilor nr. - și nr. -/27.07.2007 privind acordarea pensiei de urmaș, emise de Casa Județean de Pensii I, copiilor victimelor li s-au stabilit și acordat pensii de urmaș într-un cuantum lunar de câte 372 lei pentru fiecare dintre ei, în total, pentru amândoi, 744 lei.

Dac din suma de 1836 lei în limita creia ar fi beneficiat de întreținere, potrivit legii, prțile civile și de la prinții lor, se scade pentru fiecare suma de 372 lei, reprezentând contravaloarea pensiei de urmaș de care fiecare beneficiaz, rezult un cuantumul al prestațiilor periodice pentru fiecare copil de câte 1836-372 = 1464 lei noi.

Se observ c acest cuantum este mai mare decât cel de câte 1232,33 lei lunar pentru fiecare copil stabilit de judectorie (aceasta a greșit și la calculul în funcție de veniturile brute: astfel dac 1/6 din veniturile cumulate ale victimelor reprezenta: 1601,11+375,22 =1976,33 lei, sczându-se valoarea pensie de urmaș de 372 din aceast sum rezulta suma de 1604,33 lei/copil; dar judectoria a sczut greșit dublul pensie de urmaș în cazul fiecrui minor, pentru a ajunge la suma anterior menționat) ceea ce înseamn c sunt fondate criticile generice ale prților civile și fcute în acest sens.

De asemenea, tribunalul constat c: a) partea civil este nscut la 22.05.1993, ceea ce înseamn c, la data comiterii faptei avea 14 ani neîmpliniți, urmând a împlini vârsta de 18 ani în anul 2011, iar pe cea de 26 de ani în anul 2017; b) partea civil este nscut la 19.09.1986, ceea ce înseamn c, la data comiterii faptei avea 21 de ani, urmând împlini vârsta de 26 de ani în anul 2012.

Atât la data comiterii, cât și în prezent, fiind înc minor, partea civil avea dreptul prevzut de lege la întreținerea din partea prinților și, prin urmare, era și este îndrituit la acoperirea diferenței de cuantum al acesteia neacoperit de pensia de urmaș prin acordarea unei prestații periodice în cuantumul mai sus artat.

În ceea ce-l privește pe și acesta avea dreptul - atât la data comiterii faptei, cât și în prezent -, prevzut tot de lege, la întreținerea din partea prinților și, prin urmare, era și este și el îndrituit la acoperirea diferenței de cuantum al acesteia neacoperit de pensia de urmaș prin acordarea unei prestații periodice în cuantumul mai sus artat, întrucât era și este în continuarea studiilor, fiind student în anul V al Universitții de Medicin și farmacie din I ( 203 - dosar judectorie). Or, din analiza sistematic și logico-rațional a legislației în materie, respectiv a dispozițiilor art. 83 din Codul familiei coroborate cu art. 66 lit. "b" din Legea nr. 19/2000 (" opiii au dreptul la pensie de urmaș dac își continua studiile intr-o forma de învțmânt organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fr a depși vârsta de 26 de ani") și art. 50-51 din Legea nr. 272/2004 (" dac își continu studiile într-o form de învțmânt de zi, protecția special se acord tânrului, în condițiile legii, pe toat durata continurii studiilor, dar fr a se depși vârsta de 26 de ani"), rezult c în cazul în care își continu studiile copii majori beneficiaz de pensie de urmaș (dac este cazul) și, evident, au dreptul la întreținere legal din partea prinților, pân la vârsta de 26 de ani.

Se observ c judectoria i-a acordat o prestație periodic prții civile de la data comiterii faptei (30.04.2007) și pân la împlinirea vârstei de 18 ani (deși acesta avea deja 18 ani la data producerii accidentului), când corect era s i se acorde acest tip de despgubiri începând cu data de 30.04.2007 și pân la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, dat fiind c la acea dat, ca și acum, acesta era student.

De asemenea, se mai constat c judectoria i-a acordat o prestație periodic prții civile de la data comiterii faptei (30.04.2007) și pân la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani (deși acesta nici mcar nu a împlinit 18 ani și nu se poate înc ști ce va face el dup aceast vârst), când corect era s i se acorde acest tip de despgubiri începând cu data de 30.04.2007 și pân la pân la împlinirea vârstei de 18 ani, iar, în cazul continurii studiilor, și dup aceast vârst pân la finalizarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Ca atare, judectoria a greșit, la calcul, în defavoarea prților civile și, motivele de apel ale acestora (în care s-au referit inclusiv la limita de vârst de 26 de ani) fiind fondate.

Cât privește critica prții responsabile civilmente relative la o anumit necorespondenț între sumele din adresele comunicate tribunalului în apel și cel înscrise în crțile de munc, tribunalul reține c nu poate fi primit, din dou considerente: a) în crțile de munc se înscriu veniturile brute, iar în relațiile comunicate tribunalului au fost indicate veniturile nete; b) dac se invoc caracterul fals al unor date din respectivele adrese - ceea ce tribunalul nu observ a se contura - partea interesat are posibilitatea de a sesiza organele de urmrire penal competente. Tribunalul a avut în vedere doar sumele nete.

Legat de critica aceleiași apelante privitoare neprobarea contribuției exacte cu care victimele contribuiau lunar la întreținerea copiilor lor, tribunalul reține c și aceasta este nefondat întrucât, în aceast materie, legiuitorul a prezumat care este limita de contribuție din veniturile printelui, consacrând expres aceste limite în Codul familiei, cu precizarea c pentru printe este vorba de o obligație de întreținere.

Criticile prților civile, dar și ale prții responsabile civilmente referitoare la greșita obligare la plata despgubirilor cu titlu de prestație periodic a inculpatului, în solidar cu partea responsabil civilmente, și nu a asiguratorului sunt, de asemenea, fondate. Într-adevr, în condițiile în care prțile civile au solicitat expres și explicit obligarea direct a asiguratorului și plata acestor tipuri de despgubiri, în mod legal și corect ar fi trebuit ca judectoria s-l oblige la plata acestora direct tot pe asigurator.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995: "asigurtorul acord despgubiripentru prejudiciile de care asigurații rspund faț de terțe persoane pgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile fcute de asigurați în procesul civil.", iar potrivit art. 50 alin. 1 "despgubirile se acord pentru sumele pe care asiguratul este obligat s le plteasc cu titlu de dezdunare persoanelor pgubite prin deces.". Se observ c textele citate nu fac nici un fel de distincție între tipul de despgubiri și nici între felul prejudiciului (moral, material, prestație periodic etc.). Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.

Pe de alt parte, potrivit art. 67 alin. 1 și 2 din "Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor nr.113.133/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de rspundere civil pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule", norme valabile pentru anul 2007, ".în cazul obligrii la prestații bnești periodice, sumele stabilite în condițiile prevzute la alin. 1 (adic inclusiv prin hotrâre judectoreasc) se vor plti (de asigurtor - ) pân la reducerea sau încetarea strii de nevoie". În plus, din art. 12 alin. 1 din același ordin rezult c pot fi acordate despgubiri de asigurtor atât pentru pagube materiale directe sau indirecte, inclusiv pentru prejudicii fr caracter patrimonial. De asemenea, potrivit art. 14 alin. 1 lit. "d" din același Ordin al CSA se acord despgubiri de ctre asigurator și pentru "cheltuieli legate de reprezentarea juridicîn cazul cererilor de despgubire în legtur cu pagube materiale și deces".

Cum dispozițiile relevante ale Legii nr. 136/1995 (art. 55) permit ca asiguratorul s fac plata direct ctre persoana fizic pgubit și cum prțile civile-apelante au solicitat expres acest lucru, tribunalul constat c judectoria era obligat s dispun obligarea direct a asiguratorului și la plata acestui tip de despgubiri ctre prțile civile, mai ales c nu erau depșite limitele maximale de despgubire stabilite de art. 12 din Ordinul nr.113.133/2006.

Din textele de lege anterior expuse și pentru accelerași argumente, mai sus-expuse, rezult c este fondat și critica prților civile, dar și ale prții responsabile civilmente referitoare la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecat (onorariu de avocat), a inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente și nu direct, a asiguratorului.

În privința cheltuielilor de judecat se reține c argumentul asiguratorului - potrivit cruia acestea ar fi excluse de la obligația de plat a sa, date fiind dispozițiile art. 15 pct. 6 și 7 din Ordinul CSA, sus-citat - nu poate fi primit. Astfel, tribunalul reține c acest text nu le este aplicabil prților civile întrucât ele nu sunt nici proprietarul, nici utilizatorul și nici conductorul autovehiculului asigurat, aceste persoane vizate exclusiv și limitativ de textele de lege citate fiind, în cauz, partea responsabil civilmente SC "-" SRL și inculpatul, pentru c RCA-ul ce antreneaz rspunderea asigurtorului în speț viza autoturismul condus de acesta.

În ceea ce privește partea ce trebuie obligat ctre prțile civile la plata sumelor stabilite cu titlu de despgubiri, tribunalul reține c se impun o serie de precizri esențiale.

Astfel, mai întâi, se impune a fi subliniat faptul c prima instanț - cu excepția despgubirilor stabilite cu titlu de prestație periodic - a ținut cont de toate componentele principiului disponibilitții acțiunii civile. Acest principiu implic, în special, urmtoarele: a) facultatea pentru partea vtmat de a solicita repararea pagubei în cadrul procesului penal sau separat, pe calea unei acțiuni civile distincte; b) faptul c instanța este investit s soluționeze latura civil a cauzei numai în msura pretențiilor formulate de partea vtmat constituit parte civil; c) instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut; d) instanța poate obliga la plata de despgubiri numai pe acele persoane de la care partea vtmat constituit parte civil a cerut expres și cu prioritate acest lucru, cu excepția prții responsabile civilmente care poate fi obligat la despgubiri, chiar dac partea civil nu a cerut-o expres, de pild, la solicitarea inculpatului (este opțiunea exclusiv a prții civile de a alege s cear s fie despgubit de o singur persoan sau de mai multe); e) obligativitatea pentru partea vtmat constituit parte civil de a-și argumenta/justifica cererea de daune și de a-și dovedi pretențiile civile formulate, dac dorește s obțin efectiv daunele pretinse.

În concret, tribunalul observ c prțile civile-apelante au solicitat expres atât în fața judectoriei, cât și în fața tribunalului, obligarea la plata despgubirilor stabilite atât a inculpatului, cât și a prții responsabile civilmente și a asiguratorului, cu precizarea expres c se solicit obligarea cu întâietate și, în special, a asigurtorului ( 54 și 87 - dosar judectorie).

Potrivit dispozițiilor relevante al "Legii nr. 136/1995 privind asigurrile și reasigurrile în România" (art. 48 și urm.) și ale Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor nr. 113.133/2006, persoanele pgubite prin producerea accidentelor de autovehicule pot solicita plata despgubirilor și direct de la asiguratorul de rspundere civil, în limitele obligației acestuia. Dispozițiile relevante din aceste acte normative, instituie o rspundere principal, delictual (fireasc, de altfel), în sarcina autorului faptei generatoare de prejudicii și o rspundere subsidiar, facultativ și contractual a asiguratorului. Obligarea asigurtorului la plata despgubirilor de direct prții civile printr-o hotrâre judectoreasc penal este îns condiționat de cererea prții civile. Într-adevr, potrivit art. 42 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "asiguratorul poate fi chemat în judecat de persoanele pgubite, în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare", iar conform art. 55 alin. 1 și 3 în referire la art. 44 alin. 1 din aceiași lege "asigurtorul pltește despgubirea nemijlocit celui pgubit, în msura în care acesta nu a fost despgubit de asigurat".

Și din dispozițiile relevante ale Codului d e procedur penal (art. 14 alin. 1 și 2, art. 15 alin. 1 și 2) rezult c este necesar ca partea civil s solicite despgubiri și de la asigurtor pentru ca acesta s fi putut fi obligat direct la despgubiri, ceea ce prțile civile au fcut. Aceasta nu înseamn îns c inculpatul, ce este cel care a cauzat fapta generatoare de prejudicii, nu rmâne principalul obligat la a repara toate prejudiciile cauzate prții civile, iar alte prți ori asigurtorul doar în subsidiar (și, eventual, alturi de el), ultimul având chiar posibilitatea - cu respectarea condițiilor legale prevzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995 - de a se întoarce împotriva sa.

Legislația special în materia asigurrilor permite îns - așa cum s-a artat - dac partea civil o cere, doar o "scurtare" a procedurilor și efectuarea unei plți directe de ctre asigurator ctre aceasta, în scopul ca persoanei prejudiciate prin accidentele rutiere s-i fie reparat prejudiciul cauzat în cel mai scurt timp, dar și pentru a se înltura o serie de formalitți ce ar implica cheltuieli suplimentare.

Prin urmare, în cazul infracțiunii de "ucidere din culp" svârșit cu prilejul unor accidente rutiere, inculpatul - chiar dac autoturismul condus de ele este asigurat pentru rspundere civil auto obligatorie și chiar dac nu a fost direct obligat prin hotrâre la plata despgubirilor- rmâne cel dintâi obligat la plata despgubirilor ctre partea civil.

Se mai impune și precizarea c, în cauz, asiguratorul a precizat expres c înțelege s achite direct prților civile suma cu titlu de despgubiri ce va fi stabilit de instanț, pe baz de probe și în limita obligațiilor sale legale de plat ( 143 - dosar judectorie).

În al doilea rând, fiind vorba de o acțiune civil derivând dintr-o acțiune

penal, stabilirea despgubirilor se face doar de ctre instanța de judecat, exclusiv pe baz de probe și numai dac sunt întrunite toate condițiile antrenrii rspunderii civile delictuale.

Aceasta înseamn c nimeni altcineva, nici mcar legiuitorul nu poate stabili - așa cum eronat pretind prțile civile-apelante, printr-o citare trunchiat a dispozițiilor legale - ab intio care este întinderea unui tip de prejudiciu sau a mai multora, chiar cumulate, derivând din comiterea unei infracțiuni concrete. A raționa altfel ar însemna a suprima rolul esențial al instanțelor, acela de a judeca, de a aprecia probatoriile, adic de a "spune dreptul", ceea ce echivaleaz cu o înclcare a independenței judectorului întrucât nu poate fi admis ca legiuitorul ori un organ cu atribuții administrativ-normative s stabileasc a priori care este întinderea prejudiciului derivând din comiterea unei infracțiuni concrete, cu ignorarea circumstanțelor cauzei.

Plecând de la aceste premise, tribunalul reține ca fiind vdit nefondate criticile prților civile-apelante relative la neacordarea de despgubiri în limitele maxime prevzute de Ordinul, sus-citat.

Astfel, tribunalul observ c dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 stipuleaz c prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor se stabilesc, printre altele: nivelul despgubirilor și condițiile de plat.

Potrivit art. 54 alin. 1 cu referire la art. 43 din aceiași lege: "despgubirea se stabilește și se efectueaz în baza asigurrii valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fr a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza cruia s-a produs paguba, ori prin hotrâre judectoreasc".

Analiza coroborat a dispozițiilor art. 12, 13 și 14 Ordinului nr. 113.133/2006, toate din cadrul titlului II, intitulat "contractul de asigurare", relev c: a) "pentru vtmri corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fr caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numrul persoanelor prejudiciate, limita de despgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României"; b) "suma asigurat reprezint limita de despgubire ce poate fi acordat de asigurator pentru prejudiciile provocate"; c) "asigurtorul are obligația de a despgubi partea prejudiciat pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despgubire, dovedite prin orice mijloc de prob; fr a se depși limitele de despgubire prevzute în contractul de asigurare RCA, se acord despgubiri pentru". La rândul lor, dispozițiile art. 45 din același Ordin CSA, dar și a art. 43 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 prevd c "despgubirile se stabilesc. pe baza convenției dintre asigurat, persona prejudiciat și asigurtorul RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotrâre judectoreasc".

Din interpretarea sistematic și literal a cestor texte rezult, fr echivoc, faptul c nivelul de cel puțin 500.000 euro nu reprezint suma minim pe care instanțele sunt obligate s o acorde cu titlu de despgubiri, cum pretind prțile civile-apelante, ci acest nivel constituie suma asigurat pe care asigurtorul RCA este obligat s o garanteze c ar putea-o plti în cazul producerii riscului asigurat. Nu trebuie confundat suma asigurat (limita de despgubire) din contractul de asigurare obligatorie RCA cu prejudiciul efectiv cauzat unei persoane pgubite printr-un accident rutier care poate fi sub acest nivel ori peste, prejudiciu care îns pentru a fi reparat trebuie probat. De asemenea, nu trebuie confundat situația stabilirii despgubirilor prin convenția dintre prții cu situația stabilirii despgubirilor prin hotrâre judectoreasc. Aceleași concluzii rezult și mai clar și din directiva invocat de prțile civile-apelante, care se refer tot la "suma asigurat" al crui minim trebuie s fie garantat de statele membre

Dar suma asigurat nu poate fi confundat cu suma stabilit cu titlu de prejudiciu, care trebuie dovedit, cele dou fiind noțiuni totalmente diferite. Dac, s-ar accepta criticile prților civile și s-ar considera, prin absurd, c nivelul de cel puțin 500.000 euro nu reprezint suma asigurat sau nu reprezint doar acest lucru, ci și cuantumul sumei minime ce trebuie acordat cu titlu de prejudiciu, în orice situație, s-ar ajunge la situații inacceptabile, de natur a înclca principiile rspunderii civile delictuale. De pild, pentru c textul art. 12 alin. 3 și art. 14 din menționatul Ordin CSA nu distinge, ar înseamn c în orice situație - adic și în cazul unui deces cu 2 victime, dar și în cazul unui deces cu o singur victim, precum și în ipoteza doar a unei vtmri corporale, de orice fel (inclusiv una care ar necesita îngrijiri medicale pentru vindecare de 22 zile), - instanțele ar fi obligate s stabileasc și s acorde despgubiri de cel puțin 500.000 euro, chiar dac nu s-a cauzat un prejudiciu într-un asemenea cuantum, ceea ce nu poate fi admis.

Tocmai de aceea nu poate fi acceptat nici susținerea prților civile ( 88 - dosar judectorie) potrivit creia dat fiind natura juridic a limitei sus-menționate, nu s-ar mai impune administrarea de probatorii în privința dovedirii existenței și întinderii prejudiciului.

Prin urmare, raționamentul prților civile-apelante este eronat, iar criticile lor în aceast privinț sunt nefondate.

În ceea ce privește criticile relative la persoanele îndreptțite a se constitui prți civile și a li se acorda despgubiri, în special daune morale, critici formulate de asigurtorul, tribunalul constat c sunt nefondate.

Astfel, în speț, prțile civile crora judectoria le-a acordat diverse sume cu titlu de despgubiri nu au intervenit în proces în calitate de moștenitori/succesori legali ai vreunei prți care a decedat. Acestea s-au constituit prți vtmate și civile în cauz invocând o vtmare proprie cauzat lor prin infracțiunea comis de inculpat. Ca atare, într-o asemenea situație nu se aplic regulile din materia succesiunilor potrivit o anumit clas ori un anumit grad de moștenitori legali înltur de la moștenire o clas sau un gard de moștenitori inferior/subsecvent. Nu exist nici un text de lege potrivit cruia "doar descendenții victimelor aveau vocație s cear despgubiri, nu și prinții și frații victimelor", cum pretinde asigurtorul.

În concret, în speț s-au constituit prți civile: 1) (fiul victimelor); 2) (fiul minor al victimelor), prin intermediul tutorelui su,; 3) (nscut în 1929 - tatl victimei ); 4) (mama victimei; 5) (fratele victimei și cel care este tutorele minorului ); 6) (mama victimei ). Legturile de rudenie menționate rezult, fr echivoc, din copiile actelor de stare civil atașate la dosarul judectoriei ( 79; 71-86,. 104). Se observ deci c este vorba doar de un singur frate, al victimei, care s-a constituit partea civil și anume, aceiași persoan care este și tutorele minorului. Celelalte prți civile sunt descendenți și ascendenți ai victimelor.

Potrivit art. 24 alin. 1 din Codul d e procedur penal "persoana care a suferit prin fapta penal o vtmare fizic, moral sau material, dac particip în procesul penal, se numește parte vtmat", iar potrivit alin. 2 "persoana vtmat care exercita acțiunea civil în cadrul procesului penal se numește parte civil". De asemenea, conform art. 14 alin. 1 Cod procedur penal "acțiunea civila are ca obiect tragerea la rspundere civil a inculpatului, precum si a prții responsabile civilmente", iar potrivit art. 16 alin. 1 Cod procedur penal "persoana vtmat se poate constitui parte civila în contra învinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente".

Analiza textelor citate relev c singura condiție pentru ca o persoan s se constituie poarte civil într-o cauz penal și s aib vocație la obținerea de despgubiri este aceea de a fi fost vtmat prin fapta penal, respectiv de a fi suferit o vtmare fizic, moral sau material, derivând din infracțiune. Or, în speț, toate prțile civile au invocat, justificat și probat faptul c prin decesul intempestiv al ambelor victime au suferit vtmri morale greu de cuantificat.

În privința prții civile, tribunalul reține c, în mod corect, judectoria i-a acordat despgubiri materiale (cu precizarea c - așa cum s-a artat - acest cuantum se impune a fi majorat), acesta ocupându-se și suportând cheltuielile de înmormântare și cele de pomenire, precum și daune morale (dat fiind faptul c era tatl uneia din victime). În privința prților civile, și, tribunalul, de asemenea, reține c just li s-au acordat daune morale. Atât, fratele uneia din victime, cât și ascendenții acestora, au fost puternic afectați și marcați de dispariția brusc a copiilor lor, respectiv a fratelui s Pentru un printe în vârst este foarte greu s-și piard copilul și cu atât mai mult, dac o dat cu acesta dispare și ginerele ori nora sa, suferința este mai mare (martora: "știu c evenimentul a provocat familiei victimelor o stare groaznic.decesul a produs mai multe urmri, mama victimei fiind foarte bolnav"; martorul: pe "decesul copilului l-a demoralizat, în sensul c era distrus din toate punctele de vedere").

În privința fratelui, legtura apropiat dintre acesta și soții a fost dovedit și prin evenimentele post-factum, respectiv prin aceea c el a devenit tutorele copilului minor al victimelor.

Nu poate fi primit critica asigurtorului potrivit creia pentru a li se acorda acestor prți civile daune morale ar fi fost nevoie de a se proba existența unor legturi strânse, eventual prin locuirea împreun, ceea ce nu s-a fcut.

Din conținutul "evalurilor profilului psihologic" ale copiilor victimelor și din caracterizrile evoluțiilor lor școlare rezult c: 1) își ajut nepoții; 2) c "singurele persoane care le-au fost și le sunt alturi pe mai departe sunt unchiul și bunicii lor"; 3) c, deocamdat, nu a înregistrat un eșec școlar doar "datorit eforturilor disperate ale unchiului ".

Ca atare, legturile afective - chiar strânse - dintre victime și aceste prți civile au fost probate. Pentru a exista asemenea legturi nu e nevoie ca persoanele vizate s fi locuit împreun. În plus, tribunalul reține c nici mcar rezoluția invocat de asigurtor nu împiedic/nu exclude compensarea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceste prți civile.

Legat de cuantumul daunelor morale acordate prților civile, și, tribunalul reține c acesta a fost corect stabilit, prin raportare la toatele datele cauzei (atât la circumstanțele reale și personale), precum și la legturile dintre acestea și victime și la maniera în care primele au fost afectate, sumele acordate cu acest titlu fiind rezonabile și echitabile și satisfcând cerințele justei și integralei reparații a prejudiciului cauzat, precum și pe cel al proporționalitții despgubirilor cu prejudiciul încercat.

Prin urmare, atât criticile prților civile (unele lapidare și generale), cât și cele ale asiguratorului sunt nefondate.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate celor doi copii ai victimelor, tribunalul reține c motivele de apel invocate sunt întemeiate, în parte, sumele stabilite de judectorie cu acest titlu fiind prea mici.

Astfel, tribunalul constat c, în cauz, a fost administrat un amplu probatoriu, ce relev complexitatea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prților civile și prin dispariția fulgertoare și concomitent a ambilor prinți, ca urmare a infracțiunii comise de inculpat, dispariție ce i-a marcat ireversibil și le-a afectat semnificativ existența, pe multiple laturi: 1) sub aspect psiho-afectiv; 2) din perspectiva resurselor material-financiare necesare întreținerii lor și a dezechilibrului creat între stilul de viaț anterior și ulterior decesului; 3) sub aspectul randamentului școlar; 4) sub aspectul climatului socio-familial, care de asemenea, s-a modificat; 5) din perspectiva necesitții de a face faț unor obligații sociale și a unor sarcini administrativ-gospodrești, pentru care nu fuseser nici un moment pregtiți (rmași singuri, copii victimelor, în special, au fost nevoiți s învețe s se ocupe de administrarea imobilului și a gospodriei în care conviețuiesc, s învețe s gestioneze un buget mult redus - pensiile de urmaș, fiind nevoiți deci s fac faț unor cerințe, constrângeri și provocri la care nu se așteptaser și de care majoritatea copiilor, de vârsta lor, nu se ocup), care evident c implic pentru aceștia eforturi suplimentare; 6) sub aspectul limitrii posibilitților de socializare, datorate și schimbrii bruște a statutului social.

Într-adevr, dincolo de depozițiile celor trei martori audiați în latura civil, conținutul și, mai ales, concluziile "evalurilor profilului psihologic" ale prților civile și ( 204-206 -; 207-210 - ), realizate de un psiholog, sunt extrem de elocvente din perspectiva suferințelor încercate de aceste prți și a modului în care le-a fost schimbat radical existența de decesul ambilor prinți.

De pild, din acestea rezult: a) cei doi copii locuiesc împreun, "singura surs de venit fiind pensia de urmaș"; b) refuz s vorbeasc de episodul traumatizant din viața sa, care a avut un impact devastator și în uram cruia ass uferit un "șoc emoțional puternic", fiind înc o persoan confuz; c) lui "îi lipsesc foarte mult activitțile pe care le fcea împreun cu prinții si, mai ales cu tatl su, cu care obișnuia s practice sport dou zile pe sptmân"; d) "sechele emoționale sunt puternice" în cazul lui și "așa cum a reieșit și din teste, au condus la o traum psihic puternic care își pune amprenta asupra sa și asupra formrii sale, simptomele depresive și anxioase putându-se accentua", motiv pentru care i s-a recomandat acestuia terapie psihologic; e) anterior decesului prinților, a fcut parte din cea mai bun clas a unui liceu de prestigiu ieșean, iar apoi, la facultate a avut rezultate bune, performanțe școlare care îns, dup decesul prinților, au sczut semnificativ; f) "a ajuns s nu mai aib încredere în oameni, este afectat, se supr ușor, este instabil emoțional, are o toleranț sczut la frustrare și o stare de oboseal frecvent", precum și "simptome nevrotice, tulburri de somn, tendințe depresive, neliniști"; de asemenea, acesta "manifest disconfort psihosomatic: tulburri de somn, dureri și stri generale proaste, stri de indispoziție, tensionate, pesimiste, elemente de anxietate, stri de iritabilitate", stri și trsturi pe care nu le avea anterior; g) " a trebuit s se maturizeze rapid pentru a face faț vieții și pentru a putea avea grij de fratele su"; "din viața lipsit de griji și plin de activitțile specifice vârstei și statutului su de student, a trebuit s treac treptat la grijile de zi cu zi, s învețe s aib grij de propria persoan, dar și de fratele su, s învețe s rezolve orice problem ce apare în viața de zi cu zi, s învețe s triasc fr cele mai importante persoane din viața fiecrui om - prinții, care au disprut la o vârst tânr"; h) pentru șocul psihic a fost puternic și este relevat desemnele depresive pe care înc le prezint; i) pe plan social, efectele accidentului se resimt faț de cei doi copii și prin aceea c "multe persoane care erau apropiate prinților si s-au îndeprtat de el și fratele su", dup deces; j) datorit decesului prinților, copii victimelor au fost puternic afectați din perspectiva lipsurilor materiale, întrucât, dac înainte aveau un standard de viaț destul de ridicat, în sensul c își puteau permite lucruri pe care și le doreau, acest lucru nu mai este posibil acum; situația material actual îi afecteaz și mai mult pe cei doi copii întrucât ambii urmeaz forme de învțmânt, ce presupun o serie de costuri importante.

De asemenea, deosebit de elocvente, în privința modalitții în care partea civil a fost afectat în societate și la școal, sunt aspectele ce rezult din caracterizarea evoluției sale școlare ( 211) întocmit de un reprezentanți al instituției de învțmânt unde el învaț, din care se reține, printre altele, c: nu mai este la fel de comunicativ și entuziast în ceea ce face; din copilul extravertit care era a devenit, mai degrab, un introvertit; are nevoie de consiliere psihologic și de suport afectiv pentru a preveni un eșec școlar care era și înc este posibil s se produc", pe fondul suferințelor psiho-afective.

Toate aceste componente ale prejudiciului cu caracter nepatrimonial încercat din plin de prțile civile și relev - în opinia tribunalului - c sumele stabilite de judectorie cu titlu de daune morale (câte 1000.000 lei pentru fiecare, adic cca. 25.000 de euro) sunt mult prea mici pentru a asigura o reparare echitabil a suferințelor acestora.

Este drept c sumele ce pot și trebuie acordate cu acest titlu nu pot fi stabilite matematic, neexistând criterii prestabilite în acest sens, dup cum nu sunt și nu pot fi nici de natur a înlocui/evalua pierderea vieții victimelor, dar totuși, fr a fi exagerate, ele trebuie s asigure o reparație echitabil a prejudiciul nepatrimonial produs prților civile menționate (singurul ce poate și trebuie reparat și ale crui componente sunt cele expuse mai sus). Într-adevr, sumele ce vor fi stabilite în acest sens nu au rolul de a compensa pierderea vieții victimelor - lucru imposibil, de altfel - ci doar de a repara echitabil suferința prților civile prilejuite de aceste pierderi.

De aceea, avându-se în vedere toate elementele expuse anterior, ținând seama de multiplele schimbri produse în viața copiilor victimelor produse prin decesul intempestiv al ambilor prinți, de standardul de viaț al acestora anterior nefericitului eveniment cât și dup, de limitele maximale prevzute - e drept orientativ - de legislația asigurrilor în materie, dar și de unele din reperele oferite de apelanții-prți civile, tribunalul, statuând în echitate, reține c o doar o sum de câte 100.000 de euro pentru fiecare copil poate reprezenta, în cauz, o satisfacție echitabil și o just și integral reparare a prejudiciului nepatrimonial cauzat lor, reparare care trebuie s fie una efectiv și nu iluzorie.

Deosebit de important în stabilirea acestor sume este împrejurarea c cei doi copii au rmas brusc orfani nu de un singur printe (caz în care suferințele lor și posibilitțile de a-și reveni, de "a trece peste" și de a-ți continua existența, chiar cu pstrarea unei mari prți din standardul de viaț anterior, ar fi fost evident și în mod semnificativ altele, pentru c ar fi beneficiat de suportul afectiv și de îngrijirea celuilalt printe), ci de ambii prinți, ce au disprut concomitent, bulversându-le întregul univers al existenței. Or, raportat la toate datele anterior expuse este evident c o sum de cca. 50.000 euro pentru fiecare copil pentru repararea prejudiciilor suferite prin pierderea fiecrui printe (în total 100.000 euro, pentru pierderea ambilor) nu este deloc exagerat, dup cum nu este nici modic.

Ca atare, motivele de apel ale prților civile-apelante sunt fondate, în parte, în aceast privinț.

În schimb, evident c sunt nefondate motivele de apel în special ale asigurtorului care a invocat cuantumul exagerat la daunelor morale acordate de judectorie. Nu este vorba de nici o îmbogțire fr just temei, ci doar de o reparație echitabil a unui prejudiciu nepatrimonial a crui existenț și întindere a fost dovedit cu prisosinț.

Argumentul referitor la jurisprudența instanțelor românești în materie nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, în dreptul român, jurisprudența nu constituie izvor de drept, iar, pe de alt parte, invocata jurisprudenț conține date insuficiente, fiind vorba de date selectate și puse la dispoziție de asigurtor (care nu se refer nici mcar la cazuri similare ori la prea puține asemenea), date care, în orice caz, sunt cu mult contrabalansate de unele exemple jurisprudențiale oferite de prțile civile-apelante. În plus, în materia cuantificrii daunelor morale jurisprudența ori diversele studii (ale sau altor instituții) nu pot reprezenta pentru instanțe un criteriu hotrâtor. Argumentul de text juridic invocat în același sens, de asemenea, nu poate fi acceptat, întrucât are în vedere nu situația stabilirii de despgubiri de ctre instanțe prin hotrâri judectorești ci ipoteza stabilirii de despgubiri prin convenție, între persoana pgubit, asigurtor și asigurat. Într-adevr, art. 51 din Ordinul CSA nr. 113.133/2006 se refer exclusiv la situația stabilirii despgubirilor, extraprocesual, pe baza convenției, doar într-o asemenea ipotez putându-se lua în considerare jurisprudența din România.

În ceea ce privește solicitrile prților civile-apelante de a fi obligat asiguratorul și la plata de penalitți de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu primul termen de judecat, în baza dispozițiilor art. 37 și art. 38 din Ordinul CSA nr. 113.133/2006, care, în opinia lor, l-ar fi obligat pe asigurator ca în termen de 3 luni de la accident s fac o anchet proprie și s le fac o propunere motivat de despgubire, tribunalul reține c acestea, pe lâng faptul c au fost formulate direct în apel, sunt în mod manifest nefondate.

Temeiurile de drept invocate în susținerea acestei cereri sunt inaplicabile, pentru c au în vedere o situație distinct de cea din speț și anume aceea a stabilirii despgubirilor, extraprocesual, pe baza convenției dintre persoana pgubit, asigurtor și asigurat (potrivit art. 37 alin. 2 termenul de 3 luni curge doar în ipoteza în care accidentul respectiv nu face obiectul unor cercetri efectuate de autoritțile publice). Asigurtorul ar putea fi obligat la plata penalitților invocate doar în ipoteza în care nu pltește despgubirea în termen de 15 zile de la data la care ar primi hotrârea judectoreasc definitiv cu privire la sumele pe care trebuie s le achite. Or, în cauz, nici o hotrâre judectoreasc nu a rmas înc definitiv, iar conduita asigurtorului ulterior momentului rmânerii definitive nu poate fi prevzut ca fiind necorespunztoare pentru a fi sancționat anticipat.

Nici solicitarea formulat în scris, la judectorie ( 91), de a se acorda dobânda legal în materie comercial - pentru c, potrivit Codului comercial, contractul de asigurare este o fapt de comerț pentru care se aplic legea comercial - nu poate fi primit, întrucât, în speț, fundamentul antrenrii rspunderii juridice civile este infracțiunea, fiind deci vorba exclusiv de o rspundere civil de tip delictual. De aceea, natura juridic a contractului de asigurare obligatorie pentru rspundere civil în caz de accidente rutiere este irelevant, dispozițiile legii comerciale nefiind aplicabile în speț.

Nici solicitarea prților civile de actualizare, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum, a sumelor ce au fost și le vor fi acordate cu titlu de despgubiri nu poate fi primit pentru motivul, de esenț, c a fost formulat direct în apel. În plus, daunele morale vor fi stabilite direct în euro.

În termen legal decizia penal nr. 292/12.06.2009 a fost atacat cu recurs de prțile civile prin reprezentant legal,în nume propriu,,și și de ctre Asiguratorul" - -Asigurri"

Inculpatul--a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 185/2.04.2009 prin care s-a respins ca tardiv apelul exercitat împotriva sentinței penale nr. 4004/23 decembrie 2008.

Motivele invocate de inculpatul --, și aflate la filele 48-49 dosar au vizat nulitatea sentinței fondului cât și a deciziei date în apel apreciind c apelul a fost exercitat în termenul legal.

Prioritar criticilor de nelegalitate formulate de inculpat, a fost pus în discuția prților excepția tardivitții recursului.

Astfel, prin decizia penal nr. 185/2 aprilie 2009, recurat în exclusivitate de ctre inculpat, a fost respins ca tardiv apelul inculpatului și a fost disjuns soluționarea apelurilor declarate de prțile civile, partea responsabil civilmente și asigurator.

Inculpatul a fost prezent la dezbateri și în prezența aprtorului angajat au fost puse concluzii pe excepție și i s-a acordat ultimul cuvânt (157 verso dosar apel).

În conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedur penal termenul de recurs este de 10 zile dac legea nu dispune altfel, și curge - pentru partea prezent - de la pronunțarea hotrârii.

Fiind prezent la dezbateri, în mod corect instanța de apel a constatat c termenul curge de la pronunțare, respectiv de la 2 aprilie 2009.

Or, din actele dosarului (fila 171 verso apel) rezult c aprtorul inculpatului-intimat -avocat - a precizat c "astzi a luat cunoștinț de conținutul deciziei penale nr. 185/2.04.2009 motiv pentru care înțelege s declare recurs".

Cum cererea declarativ oral a fost fcut cu mult dup expirarea termenului de 10 zile, în cauz neexistând temeiuri de repunere în termenul legal sau exercitarea recursului peste termen, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "a" teza I Cod procedur penal, recursul declarat de inculpatul -- se va constatat ca fiind tardiv introdus.

Prțile civile au criticat decizia tribunalului pentru netemeinicie și a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale pân la concurența sumei globale de 500.000 euro, conform art. 12 din Ordinul nr. -/2006; iar oad oua critic a vizat obligarea asiguratorului la plata sumei de 4000 euro cu titlu de dezdunare pentru avarierea total a autoturismului Opel Vectra.

Asigurtorul " Asigurri" SA a formulat urmtoarele critici:

- instanța de apel a înclcat dispozițiile art. 372 Cod procedur penal în sensul c în propria cale de atac i s-a creat o situație defavorabil prin majorarea cuantumului daunelor morale;

- sumele de câte 100.000. pentru fiecare descendent este exagerat în condițiile situației economice naționale cât și a cuantumului primei de asigurare ce se achit conform poliței

S-a apreciat c ne aflm în prezența unei situații de îmbogțire fr just cauz fcând s dispar efectul compensatoriu al daunelor morale.

A solicitat admiterea recursului și reducerea sumelor pltite cu acest titlu.

Criticile formulate de prțile civile și asigurtor privind aplicarea greșit a legii civile în soluționarea acțiunii civile se încadreaz în drept în cazul de casare prevzut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 17 ind. 1 Cod procedur penal.

Examinând actele și lucrrile dosarului raportat criticilor formulat cât și din oficiu, Curtea constat c recursurile de faț sunt nefondate.

Este de principiu c daunele morale sunt consecințe de natur nepatrimonial cauzate persoanelor prin fapte ilicite culpabile constând în atingerile aduse personalitții sale fizice, psihice și sociale.

Determinarea acestor despgubiri trebuie s aib în vedere gravitatea faptei, ecoul și consecințele pe care le-a antrenat, statutul social al prților vtmate, vârsta acestora, urmrile asupra sntții, sau profesiei exercitate.

Pe de alt parte, despgubirea în compensare este cuantificat într-o sum de bani și are drept scop ușurarea situației persoanei lezate și acordrii unei satisfacții tocmai ca urmare a activitții ilicite svârșite de inculpat.

În cauz, inculpatul -- a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru svârșirea infracțiunii de "ucidere din culp" fapt prevzut de art. 178 alin.2 și 5 Cod penal constând în aceea c în data de 30 aprilie 2007 în timp ce conducea pe drumul european E 583, dinspre I spre S, autoutilitara furgon, marca cu nr. de înmatriculare IȘ.05. nu a respectat dispozițiile art. 51 din nr.OUG 195/2002 provocând un accident de circulație soldat cu decesul a dou persoane, numiții și.

Urmare dispariției ambilor prinți, în evaluarea cuantumului daunelor morale acordate copiilor și, instanța de apel a stabilit în mod just c sumele de câte 100.000. sunt în msur s asigure o compensare suficient raportat intensitții suferințelor pricinuite.

În acest context instanța a motivat în detaliu, pe baz de probe cât și înscrisuri, c decesul prinților a produs multiple schimbri în viața acestora - aspecte ce nu se impun a fi reluate în dezbatere.

În cauz nu exist temeiuri de majorare a daunelor la nivelul celor 500.000. dup cum au solicitat prțile civile.

Din analiza dispozițiilor art. 12,13 și 14 Ordinului CSA nr. -/2006, suma solicitat reprezint limita de despgubire ce poate fi acordat conform cu mijloacele de prob administrate.

Acest nivel constituie suma asigurat pe care asigurtorul RCA este obligat s o garanteze la plat în cazul procedurii riscului asigurat.

Nu exist similitudine între suma asigurat - limita de despgubire - din contractul de asigurare cu prejudiciul efectiv cauzat care poate fi mai mic sau peste acest nivel.

Prin urmare, sumele stabilite cu acest titlu nu se impun a fi majorate dup cum au susținut prțile civile și nici nu reprezint o îmbogțire fr just temei - motiv invocat de ctre asigurtor.

Nu poate fi primit nici critica formulat de S, " " privind înclcarea dispozițiilor art. 372 Cod procedur penal.

În adevr, potrivit acestui principiu, instanța de apel soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

În cauz instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul declarat de " " SA iar pretențiile prților civile au fost majorate în propria lor cale de atac astfel c nu s-a produs o înclcare a principiului neagravrii situației în propriul apel.

În ce privește critica prților civile privind obligarea asigurtorului la plata sumei de 4000. cu titlu de dezdunare pentru avarierea total a autoturismului este de precizat faptul c potrivit cererii de constituire (87-92 dosar fond) a concluziilor depuse cu ocazia primei judecți (232-234) acestea nu au solicitat și acest cuantum.

Neacordarea acestor pretenții de ctre instanța de fond nu au constituit critici prin motivele de apel expuse (fila 79-81 dosar apel) și nici prin concluziile finale (189-192 dosar apel).

Prin "lista cu daunele solicitate de prțile civile" (39 dosar fond), a fost înscris și suma de 21.000 RON contravaloarea autoturismului Opel Vectra distrus".

Acest capt de cerere nu a mai fost susținut la judecata pe fond și nici în apel, fiind reiterat în cile de atac a recursului.

Potrivit normelor procesual penale, spre deosebire de apel, în cadrul cruia instanța rejudec în limitele devoluției, întreaga cauz, în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelanți (art. 371 Cod procedur penal), instanța de recurs, potrivit art. 385 ind. 6 alin. 2 Cod procedur penal, examineaz cauza "în limitele cazurilor de casare prevzute de art. 385 ind. 9 Cod procedur penal".

Condiționarea admiterii recursului de încadrarea criticilor aduse de recurenți hotrârii atacate într-unul din cele 22 de cazuri de casare, face ca în recurs s nu fie luate spre examinare orice lipsuri ale hotrârii recurate, ci numai acelea pentru care legea înțelege c trebuie s intervin casarea hotrârii și rejudecarea cauzei.

Or, soluționarea pentru prima oar a pretențiilor izvorâte din motivul invocat excede examinarea acesteia în calea de atac a recursului.

În consecinț, pentru considerentele artate și având în vedere c, verificând hotrârile atacate în raport cu prevederile art. 385 ind. 9 alin. 3 din Codul d e procedur penal, nu se constat existența și a altor motive care analizate din oficiu s duc la casare, urmeaz a se constata c recursurile declarate de prțile civile și asigurtor sunt nefondate și vor fi respinse ca atare în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedur penal.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1). Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 185/2.04.2009 a Tribunalului Iași pe care o menține.

2). Respinge ca nefondate recursurile declarate de prțile civile, prin reprezentant legal, în nume propriu, și și de ctre asigurtorul SC " ASIGURRI" SA împotriva deciziei penale nr. 292/12.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Oblig pe fiecare dintre recurenți la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ctre stat.

Definitiv.

Pronunțat în ședinț public, azi 04.02. 2010.

PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR

- - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

10.02.2010

Tribunalul Iași:

-

- -

Președinte:Scriminți Elena
Judecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Ciubotariu

Vezi şi alte speţe de drept penal: