Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 88/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIENr. 88

Ședința publică de la 27 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

Pe rol judecarea recursurilor formulate deinculpatulsipartile civile și(in calitate de mandatar a lui ), împotriva deciziei penale nr.208 din data de 09.05.2008 pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-, având ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal)".

La apelul nominal făcut in ședința publica, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de câtre grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.11.2008,

când:

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 173 din 19 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcanis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data 10 06 1978 in P, jud. H, fără antecedente penale, jud. lași, la pedepsele

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. b;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin 2, 4 Cod penal cu aplic art. 33 lit. b;

În temeiul art. 33 lit. b si 34 lit. b cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹;cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o perioada de 5 ani, termen de încercare stabilit in condițiile prev. de art. 86²; cod penal.

În temeiul art. 86³Cod penal inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte bianual la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor;

- să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau
locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice schimbare locului de munca;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta;

În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția asupra disp. art. 86 ind. 4 cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost admisă în parte acțiunea civila formulata de partea civila și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 20 000 RON cu titlu de daune materiale si suma de 8000 RON cu titlu de daune morale

A fost admisă în parte acțiunea civila formulata de partea civila și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 8000 RON cu titlu de daune materiale.

S-a respins acțiunea civila formulata de partea civila având ca obiect acordare de daune morale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

A fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgente și obligat inculpatul să- plătească părții civile suma de 3192,11 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare

A fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgente lași și obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 3964,27 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare.

S-a luat act ca Serviciul Județean de Ambulanta lași nu s-a constituit parte civila.

În temeiul art. 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 600 RON cu titlu de onorariu avocat ales.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 16 09 2004, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus înmatriculat sub nr. - pe str. - - din Tg. pe sensul de mers dinspre axa drumului, fără a reduce viteza în mod corespunzător a accidentat pe marcajul unei treceri de pietoni (semnalizată și prin indicator) pe partea vătămată precum și pe minora 2 victime fiind proiectate la o distanță de aproximativ 15. de marcajul pietonal, pe sensul opus de mers. Victimele au fost transportate la Spitalul de Urgență lași, iar la data de 23 09 2004 minora a decedat. Partea vătămată a suferit fracturi multiple fiind internată în perioada 16.09.2004 - 2.10.2004 în Spitalul de Urgență I, iar ulterior în perioada 2.10.2004 - 1.11.2004 în Spitalul Județean B, necesitând pentru vindecare 210 - 220 zile îngrijiri medicale.

În fața primei instanțe inculpatul a invocat faptul că cele 2 victime traversau strada la o distanță de aproximativ 2 de trecerea de pietoni, însă inițial în faza de urmărire penală inculpatul a arătat că cele 2 victime se aflau pe trecerea de pietoni (f 50 dos. urm. penală) fapt confirmat și de martorul. Chiar dacă cele 2 victime ar fi traversat strada la o distanță de 2 m de trecerea de pietoni așa cum a invocat inculpatul, acesta tot ar fi avut obligația de a reduce viteza la treceri de pietoni, semnalizate prin indicatoare sau marcaje (așa cum prevăd disp. art. 158 al 1 lit. m din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002).

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care la data de 16.09.2004, în timp ce conducea un autoturism pe str. - - din oraș Tg. și nu respectat dispozițiile legale privind reducerea vitezei și acordarea priorității de trecere la indicatorul "trecere de pietoni" accidentând pe minora care a decedat precum și pe partea vătămată cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 210-220 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunile de: ucidere din culpă prev. de art. 178 al 1,2 Cod penal și vătămare corporală gravă din culpă prev, de art, 184 al 1, 2 Cod penal cu aplic prev. art.33 lit. b Cod penal (infracțiunile fiind săvârșite în concurs ideal).

Pentru săvârșirea celor 2 infracțiuni instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege cu aplicarea disp. art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond față de lipsa antecedentelor penale, față de atitudinea inculpatului care după comiterea faptei a dus de urgență victima minoră la spital și a achitat la scurt timp familiei victimei suma de 2400 lei RON cu titlu de ajutor înmormântare, asumându-și în fața instanței și obligația de a despăgubi familia victimei în măsura în care prejudiciul va fi dovedit, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție și ca urmare fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 86¹Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86⁴Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

De asemenea, prima instanță a stabilit în temeiul art. 86³Cod penal în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- sa se prezinte bianual la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor;

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice schimbare locului de muncă;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta;

Având în vedere că în urma accidentului victimele au fost internate la Spitalul Clinic de Urgență lași, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B care prin adrese s-au constituit părți civile cu suma de 3192,11 RON respectiv 3964,27 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare, instanța de fond, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să le plătească părților civile sumele solicitate.

Instanța de fond a luat act că Serviciul Județean de Ambulanță lași nu s-a constituit parte civilă.

Cu privire la acțiunea civilă promovată de (tatăl victimei ) prin mandata, instanța a apreciat că atât daunele materiale cât și daunele morale solicitate sunt exagerate. Având în vedere că în urma decesului victimei minore au fost provocate familiei acesteia suferințe psihice și de asemenea au fost făcute cheltuieli atât la înmormântare cât și ulterior cu ocazia praznicelor tradiționale așa cum rezultă din declarațiile martorelor și precum și din copiile chitanțelor depuse la dosar (filele 82 -104, dosar nr. 1594/2005) instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă obligarea inculpatului sa-i plătească părții civile suma de 20 000 lei RON cu titlu de daune materiale și suma de 8000 RON cu titlu de daune morale

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă în calitate de moștenitor a victimei, care în cursul cercetării judecătorești a decedat, prima instanță a apreciat că daunele materiale solicitate în cuantum de 15 000 RON nu au fost dovedite, însă având în vedere că în urma accidentului victima a făcut cheltuieli (așa cum rezultă din declarațiile martorelor și precum și din copiile chitanțelor aflate la file 64,66,69-81 dosar 1594/2005, filele 94, 139-145, 160-161 dosar 5003/2006)privind tratamentul medicamentos prescris, alimente speciale, plata însoțitorului, cheltuieli cu transportul victimei de la Spitalul de Urgență lași la Spitalul de Urgență B, cheltuieli de transport ale mandatarei la temenele de judecată, instanța va admite în parte acțiunea civilă și îl va obliga pe inculpat sa-i plătească părții civile suma de 8000 RON cu titlu de daune materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă în calitate de moștenitor al victimei, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că suferințele fizice și psihice au fost cauzate victimei (care a decedat în cursul cercetării judecătorești, fără a exista legătură de cauzalitate între accident și deces) și nu de partea civilă.

Instanța a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la recuperarea prejudiciului.

În termenul prev. de art. 363 proc. pen. hotărârea Judecătoriei Pașcania fost apelată de către, în calitate de moștenitoare a părții civile, partea civilă și de către inculpatul, fiecare parte invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței penale apelate atât în latură penală cât și în latură civilă.

Astfel, apelanta, moștenitoare a părții civile, a invocat ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:

- prima instanță s-a pronunțat pe data de 19.02.2007, deși i-a comunicat o adresă prin care i s-a adus la cunoștință că pronunțarea este amânată pentru data de 05.03.2007;

- hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată, deși a formulat cerere în acest sens;

- prima instanță a apreciat eronat că daunele morale sunt neîntemeiate, motivând că suferințele fizice și psihice au fost cauzate victimei și nu părții civile. în fața primei instanțe, în termen legal, partea vătămată, prin mandatar, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând atât daune materiale (a suferit trei intervenții chirurgicale și a avut nevoie de însoțitor permanent până la deces) cât și morale (suferința provocată ca urmare a accidentului, având în vedere că este un om în vârstă, avea deja diverse afecțiuni, a fost nevoit să suporte operații, tratamente speciale la picior, respectiv introducerea unei tije de metal, o alimentație specială și imobilizare la pat). în mod greșit s-a reținut i faptul că nu ar exista o legătură de cauzalitate între accident și deces.

- admiterea,în parte, a daunelor materiale, ce fost evaluate doar la suma de 8000 de lei, nu este legală, raportat la declarațiile martorilor, actele depuse la dosar, respectiv acte medicale, raport de expertiză medico legală;

- au fost ignorate cheltuielile făcute înainte de rejudecare respectiv onorariu de avocat, în sumă de 500 lei la Judecătoria Pașcani și cheltuielile cu deplasările martorilor neaudiați din cauza atitudinii inculpatului și a apărătorului acestuia( la dosar a anexat biletele de transport);

- în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, deși acesta a fost prezent doar la trei termene de judecată, a plătit ca despăgubiri o sumă prea mică, a avut declarații contradictorii, toate acestea impunând aplicarea unei pedepse orientate spre maxim, cu executare efectivă.

Trebuie precizat și faptul că apelanta, a formulat și o cerere de scutire de la plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată de către prima instanță prin încheierea de ședință din data de 12.02.2007, întrucât sancțiunea stabilită de către instanță este prea drastică în raport de situația sa ( este o femeie în vârstă și suferindă) și obiectul dedus judecății - fila 64 dos. apel.

Partea civilă a criticat sentința apelată atât sub aspectul laturii penale cât și civile, invocând faptul că pedeapsa aplicată este mult prea mică, raportat la conduita procesuală a inculpatului, care a lipsit la majoritatea termenelor de judecată, a dat declarații contradictorii și nu a plătit nici o sumă de bani, la plata cărora a fost obligat prin sent. pen. nr. 173/19.02.2007, precum și faptul că suma acordată ca daune morale este derizorie raportat la tragedia prin care a trecut.

Inculpatul, prin motivele de apel depuse în scris la dosar a invocat următoarele:

- prima instanță trebuia să aibă în vedere, în analiza dinamicii producerii accidentului, rolul fiecăruia dintre cei implicați și implicația în consecințele accidentului. Astfel, în ceea ce privește raportul de cauzalitate, ar fi trebuit să se stabilească în ce măsura culpa sa, pe care și-a însușit-o, se suprapune pe activitatea celorlalți implicați. în principal, trebuia stabilit care a fost rolul jucat de că către autovehiculul care circula pe prima bandă în a ascunde vederii pe cele două victime angajate în traversare, precum și dacă victima, a contribuit, prin acțiunea sa imprudentă, respectiv aceea de a traversa prin fața unui vehicul, în pas alert, fără o temeinică asigurare, la producerea accidentului. Pentru a se rezolva problema unei culpe comune, prima instanță trebuia să admită proba cu efectuare a unei expertize privind dinamica accidentului;

- raportat la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia imediat după producerea accidentului la stăruința depusă în acoperirea daunelor, se impunea aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de fiecare din cele două texte incriminatorii și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării disp. art. 81 și 83 pen.;

- în latură civilă, în funcție de o eventuală nouă interpretare dată rolului victimei, să fie recuantificate daunele materiale pretinse de moștenitoarea victimei, iar în ceea ce privește daunele morale, aceste urmează a fi reduse, urmând a se ține seama că acestea nu trebuie să constituie o sursă de avuție, ori un element de răzbunare. Totodată, s-a invocat și faptul că din conținutul hotărârii apelate nu rezultă modul de calcul al despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat, făcând doar trimitere la declarațiile martorilor și, precum și la copiile chitanțelor aflate la filele 82-104.

Prin decizia nr. 323/21.06.2007 Tribunalul lași a decis admiterea apelurilor declarate de către părțile civile, prin mandatar și de către inculpatul, împotriva sent. pen. nr. 173/19.02.2007 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care a desființat-o integral și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. în considerente s-a arătat că nu au fost citate de către prima instanță Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" lași și Spitalul Județean B, deși la dosar existau date cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate de către aceste unități spitalicești.

Decizia Tribunalului Iaf ost recurată de către, moștenitoarea părții civile și de către, recursuri ce au fost admise de către Curtea de APEL IAȘI prin dec, pen. nr. 32/24.01.2008. cu motivarea că decizia de trimitere spre rejudecare este nelegală, atâta timp cât disp. art. 372 al. 1 proc. pen. impun neagravarea situației în propriul apel, ori prin rejudecarea cauzei sub aspectul obligării inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare și către alte părți civile s-ar agrava situația acestuia în propriul apel, iar, pe de altă parte, motivele de apel ale părților civile au vizat doar cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către acestea și nu către spitale, în consecință, s-a decis trimiterea cauzei pentru judecarea apelurilor la Tribunalul lași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului lași la data de 11.02.2008, sub același nr-.

Partea civilă apelantă, prin mandatar, precum și apelanta, moștenitoare a părții civile,

au depus, pe parcursul judecării apelurilor, la dosar mai multe memorii (a se vedea filele 13-23 dos. apel), precum și concluzii scrise, prin care au invocat următoarele:

- în mod greșit a fost trecută pe citativ, ca parte intimată, întrucât aceasta nu are calitatea de moștenitoare a victimei decedate;

- reprezentantul parchetului să solicite arestarea preventivă a inculpatului pentru faptele comise de către acesta și având în vedere, mai ales, consecințele acestora, respectiv, moartea violentă a minorei și vătămarea corporală gravă a lui, cerere ce nu a fost însușită de către procuror;

- în cauză trebuia fi introdusă ca parte responsabil civilmente societate, care să răspundă în solidar cu inculpatul, întrucât acesta era angajatul acestei societăți;

- instanța de fond nu a ținut cont de cererea părții civile, formulată personal, de acordare a daunelor morale în cuantum de 25.000 lei RON;

- la data de 17.01.2008, a depus la Curtea de Apel lași, în ședință publică, un dosar cu toate cheltuielile (58 de file), ce se ridică la suma de 21.400 lei RON;

- a se lua act că inculpatul, după ce a participat cu o parte din sumă la înmormântarea minorei, nu a mai plătit vreo sumă de bani, deși prin sent. pen. nr. 318/15.02.2006 a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri sume derizorii;

- inculpatul a indus în eroare instanța că ar fi constituit un depozit la CEC cu clauză de împuternicire pe numele, având în vedere că a făcut verificări la CEC și i s-a precizeze că respectivul cont a fost lichidat,

- apelanta, prin concluziile scrise a solicitat, în nume propriu, ca inculpatul să fie obligat a-i plăti suma de 50.000 RON, sumă justificată prin faptul că prin accidentarea numitului a suferit și ea alături de el și va suferi și în continuare,

- să se aplice "pedeapsa maximă,cu executare fără drept de grațiere sau amnistie și fără drept de vizite";

- partea civilă apelantă, prin mandatar, a solicitat a se lua act că majorează cuantumul daunelor materiale la 20.000 lei RON și a daunelor morale la 150.000 lei.

Totodată, trebuie precizat și faptul că la termenul de judecată din data de 27.03.2008, apelanta, moștenitoare a părții civile, a formulat, ca motiv de apel, și greșita amendare a sa de către instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 12.02.2007, solicitând instanței de apel să anuleze această amendă.

Inculpatul, atât cu ocazia dezbaterilor cât și prin concluziile scrise a mai invocat următoarele;

- prima instanță a omis citarea în cauză a societății de asigurare, obligație impusă de art. 54 al. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în acest sens depunând la dosar un duplicat al poliței RCA eliberat de către "";

- lipsa calității procesuale de parte civilă a numitei, având în vedere că certificatul de moștenitor nr. 100 din 10.07.2006 constituie titlu până la proba contrarie, probă care există la dosar, respectiv copia de pe "extrasul din registrul de naștere" (pentru uz intern) eliberată de Primăria com., jud. H, din conținutul căreia rezultă că numita nu a fost soția părții vătămate decedate,și care este de natură a înlătura prezumția de legalitate a certificatului de moștenitor;

- prima instanță nu a dat o suficientă eficiență împrejurărilor reale de natură a atenua răspunderea penală și anume: angajarea precară a victimelor în traversarea străzii, condiții atmosferice de ploaie și vizibilitate redusă, atitudinea sa imediat după producerea accidentului, când a transportat minora la spital, atitudinea sa ulterioară, când deși nu avea posibilități materiale a achitat părții civile suma de 2400 lei RON, după care a constituit un depozit de 5600 lei cu clauză de scoatere pentru numitul, faptul că are 29 de ani, nu are antecedente penale și regretă profund urmările tragice ale accidentului produs;

- în latură civilă, sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale cât și morale părții civile sunt prea mari și se impun a fi reduse, urmând a se avea în vedere că din conținutul hotărârii nu rezultă modul de calcul a sumelor acordate, mai mult nici din declarațiile martorilor și și din copiile chitanțelor aflate la filele 82-104 nu rezultă suma pe care a acordat-o prima instanță;

- având în vedere lipsa calității procesuale a numitei, se impune respingerea acțiunii civile formulate de aceasta și casarea cu trimite pentru introducerea în cauză a moștenitorilor legali ai defunctului.

Analizând cauza prin prisma tuturor motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 2 proc. pen. tribunalul a constatat următoarele:

Referitor la cadrul procesual penal stabilit de către prima instanță.

1. Inculpatul, prin apărător, a invocat faptul că numita nu are calitate de parte civilă, întrucât nu a fost căsătorită cu partea civilă
, fapt ce reiese din extrasul din registrul de naștere eliberat de Primăria
., jud. H, ce a fost depus în copie la dosar.

Dar numita a depus la dosar, odată cu concluziile scrise și copiile de pe certificatul de deces al numitului, de pe certificatul de căsătorie din data de 17.05.2006 eliberat de Starea Civilă B, din conținutul căreia rezultă că s-a căsătorit la data de 17.05.2006 cu, precum și de pe certificatul de moștenitor nr. 21/2007 (care, de altfel, a mai fost depus la dosarul de fond), potrivit căruia singurul moștenitor care a acceptat expres succesiunea este.

Având în vedere aceste înscrisuri și în special copia certificatului de căsătorie, tribunalul a constatat că este nefondată excepția ridicată de către inculpat, prin apărător, privind lipsa calității procesuale a numitei, instanță de fond dispunând, în mod legal, introducerea acesteia ca parte civilă, în calitate de moștenitor legal al părții civile - certificatul de moștenitor nr. 21/2007 făcând dovadă în acest sens.

2. În mod legal s-a dispus de către prima instanță și citarea numitei în calitate de moștenitor legal al victimei.
Aceasta, fiind mama fetiței în vârstă de 5 ani, alături de tată, respectiv sunt moștenitorii direcți a copilului lor, iar potrivit art. 21 al. 1 proc. pen. instanța este obligată în caz de deces al uneia dintre părți să introducă în cauză moștenitorii, ceea ce în mod corect a și făcut instanța de fond.

De altfel, și mama numitei, are aceleași drepturi ca și tatăl acesteia, și prin introducerea în cauză, i s-a dat posibilitatea să solicite eventuale despăgubiri, materiale sau morale, ca urmare a decesului fiicei sale.

3. În ceea ce privește introducerea în cauză a asigurătorului trebuie
făcute următoarele precizări:

Art. 54 al. 4 din Legea nr. 136/1995 modificată și completată, invocat de către inculpat, prin apărător nu este în vigoare în prezent. Astfel, articolul 54 din legea menționată a suferit mai multe modificări prin Legea nr. 172/14.05.2004, apoi prin nr.OUG 61/23.06.2005, și ultima modificare prin Legea nr. 304/13.11.2007.

La data de 27.10.2006 - moment în care cauza de față a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, ca urmare a deciziei penale cu nr. 450/07.06.2006 a Tribunalului lași, prin care s-a desființat integral prima sentință penală pronunțată de către instanța de fond, respectiv cea cu nr. 318/15.02.2006 - era în vigoare varianta ari. 54 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/23.06.2005, potrivit căreia la alin. 2 se prevedea că "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asigurătorului de răspundere civila, în limitele obligației acestuia, stabilita în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".

Aceste ultime prevederi sunt în vigoare și în prezent, doar că prin Legea 304/13.11.2007 au fost inserate în alin. 1 al art. 54 din Legea nr. 136/29.01.1995.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că dispoziția cuprinsă în art. 54 al. 4 din Legea nr. 136/29.01.1995, potrivit căreia "citarea în proces a asigurătorului este obligatorie" a fost abrogată prin nr.OUG 61/23.06.2005 și, în consecință, prima instanță nu avea obligația să introducă, din oficiu, în cauză societatea de asigurare.

Societatea de asigurare putea fi introdusă, cu ocazia judecării în fond a cauzei, la solicitarea inculpatului sau a celorlalte părți, iar inculpatul trebuia să facă dovada asigurării obligatorii auto cu polița de asigurare, solicitare ce nu a fost făcută în cauză.

Mai mult, nici în calea de atac a apelului nu poate fi introdus asigurătorul întrucât, instanța, potrivit art. 371 al. 1 pen. instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitate pe care apelantul o are în proces, iar prin extindere, potrivit art. 373 proc. pen. poate examina cauza cu privire și la celelalte părți - asigurătorul neavând calitatea de parte în primă instanță. Astfel, având în vedere că în calea de atac a apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit de prima instanță, cererea inculpatului apelant de se introduce în apel asigurătorul este inadmisibilă.

4. Referitor la dispoziția primei instanțe de respingere a cererii părților civile de introducere în cauză, în calitate de persoană responsabil civilmente a unității, tribunalul a constatat că aceasta este temeinică și legală.

Astfel, la dosar nu există vreo dovadă că, inculpatul, la data comiterii accidentului, se afla în raporturi de prepușenie cu, pentru a se pute antrena răspunderea comitentului. Mai mult, și dacă existau aceste raporturi de prepușenie, mai exact raporturi de muncă specifice angajat-angajator, nu există date că fapta ilicită a fost comisă în timpul exercitării funcțiilor ce i-au fost încredințate. De altfel, la dosarul de urmărire penală a fost depusă copia cărții de identitate a autoturismului ce era condus de inculpat la momentul producerii accidentului, din conținutul căreia rezultă că proprietar era o persoană fizică, respectiv.

În consecință, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapte prepusului, în special condiția premisă a existenței unui raport de prepușenie, tribunalul a constatat că acest motiv de apel, formulat de către părțile civile apelante, este neîntemeiat.

II. Referitor la latura penală a cauzei.

1. Prima instanță, a reținut, în fapt, că inculpatul, în după amiaza zilei de 16 09 2004, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus înmatriculat sub nr. -, pe str. - - din Tg., pe sensul de mers dinspre axul drumului, fără a reduce viteza în mod corespunzător a accidentat pe marcajul unei treceri de pietoni (semnalizată și prin indicator) pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 210-220 zile de îngrijiri medicale, precum și pe minora, care a decedat, cele 2 victime fiind proiectate la o distanță de aproximativ 15 de marcajul pietonal pe sensul opus de mers.

Inculpatul apelant a invocat prin motivele de apel că cercetarea judecătorească nu a fost completă, întrucât nu au fost elucidate toate aspectele cauzei, respectiv dacă la producerea accidentului au concurat și culpele conducătorului tirului ce se deplasa pe prima bandă, precum și a victimei care nu s-a asigurat suficient când s-a angajat în traversarea străzii, împrejurări care ar fi de natură a atenua răspunderea penală a sa.

Tribunalul analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a constatat că, în mod temeinic, prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului, întrucât nu a respectat dispozițiile legale privind reducerea vitezei și acordarea priorității de trecere la indicatorul " trecere de pietoni".

Astfel, art. 72 al. 2 și 3 din OUG195/2002, modificată și completată, prevede că pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor.

Prin art. 135 din Regulamentul de aplicare a ordonanței amintite s-a prevăzut și obligația corelativă a conducătorului de vehicul de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.

Totodată, art. 158 lit. m din același regulament, în varianta în vigoare la momentul accidentului, prevede că la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje conducătorul de vehicul este obligat sa reducă viteza, daca prevede un pericol.

Revenind la speța de față, tribunalul a constatat că locul prin care treceau victimele era special amenajat pentru trecerea pietonilor, fiind marcat și semnalizat în mod corespunzător (a se vedea schița accidentului de la fila 9 dos. urm. pen. potrivit căreia trecerea de pietoni era evidențiată atât prin marcajul transversal cât și prin indicatorul cu însemnul specific trecerii de pietoni).

Inculpatul se deplasa, pe a II a, de lângă axul drumului, autoturismul rulând, potrivit declarațiilor acestuia, cu o viteza de circa 40-50 km/

În același timp, pe prima bandă se deplasa un autovehicul tip, conducătorul acestuia în apropierea trecerii de pietoni accesând dispozitivul de frânare, stopul aprins al autovehiculului fiind remarcat de către inculpat.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorului ocular, aceasta împreună cu minora -, s-au angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, după ce s-au asigurat că autovehicul de tip ce se deplasa pe prima bandă a oprit pentru a acorda prioritate.

Referitor la modalitatea de traversare a străzii de către victime, tribunalul a constatat că aceasta a fost regulamentară, neputându-se reține vreo culpă a acestora în acest sens. Astfel, partea vătămată, împreună cu fetița, nu au intrat în mod intempestiv pe trecerea de pietoni, deplasarea acestora s-a făcut într-un ritm normal (inculpatul în declarația dată în fața primei instanțe la data de 22.01.2007 a precizat că mergeau în pas vioi), și nu au schimbat în nici un moment direcția de deplasare, pentru a se putea spune că au indus în eroare pe participanții la trafic.

Trebuie precizat că potrivit art. 205 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, pietonii doar atunci când traversează drumul public, prin locuri care nu sunt marcate ori semnalizate cu indicatoare, au obligația de a se asigura că o pot face în siguranță pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic, iar cazul în care locul este marcat și semnalizat obligația acestora este doar de a traversa perpendicular pe axul drumului.

De altfel, victimele nu au fost accidentate în momentul în care au pătruns pe carosabil, ci după ce au parcurs distanța corespunzătoare primei benzi de circulație.

În ceea ce privește vehicul tip ce se deplasa pe prima bandă, tribunalul a constatat că atât din declarațiile părții vătămate cât și a martorului ocular, acesta s-a oprit înainte de trecerea de pietoni pentru a da prioritate.

Inculpatul a negat acest fapt, a precizat că doar a încetinit, dar reținând ca fiind adevărată susținerea acestuia, se constată că prin această manevră de încetinire, conducătorul vehiculului a acordat prioritate celor doi pietoni, care au putut să treacă pe trecerea de pietoni, depășind de mers a acestui vehicul.

Inculpatul apelant a solicitat a se avea în vedere aspectul că nu a putut sa-i vadă pe cei doi pietoni, întrucât tirul de pe prima bandă îi obtura vederea, aspect ce trebuie reținut ca o împrejurarea atenuantă.

Este adevărat că, vehiculul - tip, prin gabaritul său, obtura vederea inculpatului, dar acesta, cu atât mai mult, avea obligația de a reduce viteza, pentru a putea să acorde, în timp util, prioritate eventualilor pietoni ce erau ascunși vederii de celălalt vehicul, pericolul accidentării unui pieton fiind previzibil.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea accidentului, conducând cu o viteză mult prea mare în condițiile apropierii unei treceri de pietoni și în circumstanțele în care condițiile de trafic (prezența unui alt vehicul pe prima bandă) îi impuneau să conducă preventiv.

Inculpatul prin apărător a depus la dosar, la ultimul termen, o declarație a numitei, ce nu va fi avută în vedere de instanță întrucât este o declarație extrajudiciară. Totodată, trebuie precizat și faptul că inculpatul a solicitat pe tot parcursul procesului penal efectuarea unei expertize auto care să aibă ca obiectiv principal stabilirea dinamicii producerii accidentului, probă ce a fost respinsă, în mod fondat, atât de către parchet cât și de către prima instanță având în vedere că circumstanțele producerii accidentului sunt foarte clare și nu impun clarificarea lor de către un expert.

În consecință, prima instanță a reținut, în mod fondat, că faptele inculpatului ce au fost mai sus descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al 1,2 Cod penal și vătămare corporală gravă din culpă prev, de art. 184 al 1, 2 Cod penal, reținându-se în mod just prev. art.33 lit. b Cod penal, având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în concurs ideal.

2. In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor trebuie precizat că, potrivit art. 72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atât inculpatul, cât și părțile civile au criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor, primul solicitând reducerea acestora până la minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare, iar părțile civile majorarea fiecărei pedepse până la maximul permis de lege, iar modalitatea de executare să fie în regim penitenciar.

Prima instanță, nu a precizat în motivare ce a avut în vedere la individualizarea judiciară a fiecărei pedepse, dar această lacună va fi acoperită de instanța de apel.

Astfel, faptele inculpatului de accidenta, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus înmatriculat sub nr. -, pe str. - - din Tg., pe sensul de mers dinspre axul drumului, pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 210-220 zile de îngrijiri medicale, precum și pe minora, care a decedat, prezintă un grad de pericol social ridicat, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii acesteia, ce anterior au fost descrise, și, în special, de urmările produse, respectiv vătămarea gravă a integrității corporale și, cel mai important suprimarea vieții unui copil în vârstă de 5 ani.

În ceea ce privește persoana inculpatului, trebuie precizat că acesta nu are antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, iar imediat după accident a depus diligentele ce se impuneau pentru aot ransporta pe minora accidentată la spital. Nu se poate reține că a stăruit pentru a plăti cheltuielile inerente unor vătămări corporale grave sau pentru a plăti cheltuielile de înmormântare, având în vedere că suma avansată de 2400 RON este insuficientă, iar promisiunea, că va plăti despăgubirile ce vor fi dovedite, este doar o afirmație retorică, atâta timp cât inculpatul oricum are obligația să se supună unei hotărâri penale definitive. Pentru a se reține că a stăruit în repararea pagubei pricinuite, trebuia ca acesta să plătească aceste cheltuieli până la pronunțarea unei hotărâri definitive și imediat după ce părțile civile au efectuat aceste cheltuieli, doar în aceste condiții, despăgubirea părților civile se putea constitui într-un ajutor efectiv dat acestora, și totodată într-o atitudine de regret a inculpatului și de empatie față de aceste părți.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că aplicarea de către prima instanță a unei pedepse dozate spre minimul special prevăzut de lege, în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, și respectiv spre maximul special al pedepsei prevăzut de lege, în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, este temeinică și legală, respectând criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 72 pen. instanța de fond păstrând, totodată, o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.

Prima instanță a apreciat, în mod fondat, că scopul pedepsei, respectiv prevenirea de noi infracțiuni, reeducarea și reintegrarea în comunitatea a inculpatului, poate fi atins și fără executarea pedepsei rezultante aplicate în regim de detenție, având în vedere circumstanțele concrete de comitere a infracțiunilor și persoana inculpatului care, atât înainte, cât și după comiterea faptelor, a avut un comportament prosocial.

De altfel, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru acesta pentru a nu mai săvârși alte infracțiuni, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate, fiind corect aplicată de către prima instanță.

Dar, în ceea ce privește măsurile de supraveghere la care a fost obligat inculpatul să se supună, în temeiul disp. art. 86¹pen. tribunalul a constatat că în mod nefondat prima instanță a obligat inculpatul să se prezinte doar bianual la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, având în vedere că o supraveghere la un interval de 6 luni, care nu poate ține cont de situațiile speciale ce se pot ivi și care ar trebui să fie aduse la cunoștința organului de supraveghere și gestionate în mod corespunzător, nu este suficientă și nu poate constitui un control adecvat în prevenirea de noi infracțiuni.

În consecință, tribunalul constatat că se impune modificarea acestei măsuri de supraveghere, în sensul ca acesta sa se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași potrivit programului de supraveghere stabilit de către această instituție.

III. Referitor la latura civilă a cauzei.

1. Precizări prealabile:

Având în vedere că prezenta cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale (fond, apel - desființare cu trimitere, fond, apel, recurs - casare cu trimitere pentru continuarea judecății apelului și din nou apel) tribunalul analizat toate cererile părților civile cu privire la pretențiile materiale și morale solicitate pe parcursul acestor etape procesuale.

Totodată, având în vedere că părțile civile și (ulterior după decesul acesteia din urmă acțiunea civilă a fost continuată de moștenitoarea legală ), au precizat cuantumul despăgubirilor și cheltuielilor în mod global, nefăcând o distincție clară, între despăgubirile civile izvorâte din fapta ilicită a inculpatului și cheltuielile judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, distincție ce nu a fost făcută nici de către instanța de fond, tribunalul va complini această deficiență de stabilire, în mod concret, a naturii juridice a fiecărei sume solicitate de către aceste părți.

De altfel, motivarea primei instanțe este lacunară în ceea ce privește elementele de fapt și drept ce au fost avute în vedere la pronunțarea soluției pe latură civilă, drept pentru care și această deficiență urmează a fi suplinită de către instanța de control.

2. Cererile părților civile. Astfel, cu prilejul primei judecăți la fond a cauzei - dosar 1594/2005 - părțile civile au formulat următoarele cereri:

Partea civilă a solicitat despăgubiri în sumă totală de 50.000 lei RON, din care 15.000 lei reprezintă daune materiale (cheltuieli de înmormântare și praznice tradiționale până la 40 de zile inclusiv, lipsa câștigului ca urmare a întreruperii activității timp-de două săptămâni, cheltuieli de transport din Italia în România și retur pentru două persoane) iar 35.000 lei reprezintă daune morale.

În dovedirea pretențiilor partea civilă a solicitat, instanța de fond încuviințându-i admiterea și respectiv administrarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale. La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri (fotocopiate):

a) pentru cheltuielile de înmormântare a victimei - și praznicele de 9,20 și 40 de zile, bonuri de casă, chitanțe fiscale și facturi fiscale, în valoare totală de 5902,4830 lei RON (a se vedea borderoul ce a fost depus detaliat cu ocazia recursului, dosar Curtea de Apel, ce cuprinde sumele consemnate pe înscrisurile de la filele 82-102 dosar fond)

b) pentru cheltuielile de transport -C-B și retur în vederea participării la înmormântare a părții civile și concubina acestuia, bilete de avion și bilete de tren în valoare totală de 3751,44 lei RON =162,40 + 3589,0400 ( 2 bilete de avion X 442 Euro X 4,0600 lei/Euro) filele 103-104 ds.

A fost audiată martora (fila 154 ds.), care a declarat că toate cheltuielile cu înmormântarea victimei au fost suportate de către familia, tatăl fetiței, partea civilă a venit în țară și participat la înmormântare, iar toate cheltuielile de înmormântare, transportul victimei la B, praznicele ulteriore le apreciază că s-au ridicat la suma de 15.000 lei RON. Și martora ( fila 154 ds.), a declarat că fetița a fost înmormântată la B, cheltuielile de înmormântare de circa 7000 lei au fost suportate de tatăl victimei, care a fost prezent la înmormântare, și de către.

Partea civilă a solicitat despăgubiri în sumă totală de 33.000 lei RON, din care 8.000 lei reprezintă daune materiale (contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte distruse în accident, cheltuieli transport la lași și B, cheltuieli transport însoțitor la lași și B, plată însoțitor și persoană care a îngrijit-o în spitale și la domiciliu, contravaloare medicamente, contravaloarea alimentație specială, cheltuieli efectuate la unitățile spitalicești) iar 25.000 lei reprezintă daune morale.

a) pentru cheltuielile cu medicația, bonuri de casă în valoare totală de 345,4385 lei RON = 58,3685 - fila 64 ds. + 100,1 - fila 69 ds. + 32,4 - fila 71 ds. + 30,10 - fila 74 ds. + 76,47 - fila 76 ds. + 48,00 - fila 80;

b) pentru cheltuielile cu serviciile medicale acordate și alte cheltuieli de spitalizare, bonuri de casă și chitanțe fiscale în valoare totală de 249,76 lei RON = 41,4 +85+25 +30 +40,20 + 28,16, filele 66-67, 77 și 79 ds.;

c) pentru cheltuielile de transport cu ocazia internării în lași și taxe spital, bilete de transport în valoare totală de 23,50 lei RON, fila 70 ds.;

c) pentru cheltuielile de transport B-B-B cu ocazia pomenirii de 20 zile și de 40 de zile, bilete de transport în valoare totală de 157,7860 lei RON = 86,40 lei RON, fila 73 ds. + 71,3860 fila 75 ds.;

d) pentru contravaloarea îmbrăcămintei distruse în accident (încălțăminte, . ochelari cu ), o hârtie scrisă de mână de către partea civilă, sau mandatarul acesteia, în care s-a consemnat suma de 1.250 lei RON, fila 65 ds.;

- pentru contravaloarea transportului efectuat de către însoțitor și alimentația specială, o hârtie scrisă de mână de către partea civilă, sau mandatarul acesteia, în care s-a consemnat detaliat cheltuielile, suma totală fiind de 2.703,6 lei RON, fila 69 ds.;

- pentru cheltuielile cu însoțitor, hârtii scrise de mână de către partea civilă, sau mandatarul acesteia, în care s-a consemnat: în perioada 01.11.2004 - 01.11.2005, 13 luni X 300 lei RON = 3.900 lei RON - fila 179 ds. apoi perioada 01.11.2005-01.01.2006, 3 luni X 300 lei RON = 900 lei RON - fila 203 ds.

A fost audiată martora (fila 152 ds.), care a declarat că partea civilă a necesitat însoțitor, ce a fost asigurat de către numita, aceasta fiind plătită cu suma de 300 lei RON lunar, a făcut cheltuieli la Spitalul Județean B cu medicamentația, și de la partea civilă cunoaște că toate cheltuielile cu transportul, medicație specială și alte cheltuieli s-au ridicat la suma de 8.000-10.000 lei RON. Și martora ( fila 154 ds.), a declarat că pe perioada internării partea civilă a cheltuit pe zi circa 1000 lei, iar părțile vătămate au primit de la inculpat suma de 2400 lei.

Partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata cheltuielilor de judecată, la dosar depunând în dovedirea acestor cheltuieli următoarele înscrisuri (fotocopiate):

- pentru onorariul de avocat, o chitanță fiscală emisă de Cabinet Individual Avocat " " în sumă de 500 lei RON - fila 72 ds.;

- pentru cheltuielile de transport B - P - B, bilete de călătorie, pentru termenele de judecată din data de 04.05.2005 (71,00 lei RON - fila 72 ds), 08.06.2005 (63,70 - fila 78 ds. și-a completat cererea de cheltuieli în faza recursului, a se vedea fila 137 ds recurs), 07.09.2005 (272,30 - filele 81 și 174 ds.), 28.09.2005 (75,95 lei RON - fila 180 ds.), 09.11.2005 (199, 88 - fila 177 ds.), 07.12.2005 (86,00 - fila 181 ds.), 11.01.2006 (23, 60 - fila 203), în sumă totală de 792,43 lei RON;

- pentru contravaloarea cazării și hrana pentru martorii și mandatara ce au fost la termenul de judecată 07.09.2005 și 09.11.2005, hârtii scrise de mână de către partea civilă, sau mandatara acesteia, în care s-au consemnat sumele de 185 lei RON - fila 175 ds. și 150 RON - fila 179 ds.

Cu prilejul judecării primului apel, dosar nr. 5311/2006 al Tribunalului lași, părțile civile nu au formulat cereri privind pretențiile civile sau cheltuielile de judecată. Dar, trebuie precizat că prin decizia penală nr. 450 din 07.06.2006 Tribunalul lași a admis toate apelurile formulate, respectiv apelul inculpatului și apelurile părților civile, și Casa de Asigurări de Sănătate B, a desființat în întregime sentința penală cu nr. 318/15.02.2006 a Judecătoriei Pașcani și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, s-a pronunțat și asupra cheltuielilor judiciare avansate de către stat, dispunând, în temeiul disp. art. 192 al. 3. proc. pen. rămânerea acestora în sarcina statului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. -, iar în data de 19.05.2006 a decedat partea civilă (a se vedea copia certificatului de deces de la fila 41 ds.), fiind introdusă în calitate de moștenitor legal, numita, în baza certificatului de calitate de moștenitor nr. 100/10.07.2006, atașat în copie la dosar.

, continuatoarea acțiunii civile formulate de partea civilă, a depus la dosar o cerere de majorare a pretențiilor civile (fila 44 ds.), prin care a solicitat să fie despăgubită cu sumele de: 15.000 lei cu titlu de daune materiale, 50.000 cu titlu de daune morale. A solicitat, totodată, ca inculpatul să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei RON.

De asemenea, și partea civilă a depus la dosar o cerere de majorare a pretențiilor civile, solicitând să fie despăgubit cu sumele de 15.000 lei RON cu titlu de daune materiale (aceeași sumă ca și cu prilejul primei judecăți în fond) și de 100.000 lei RON cu titlu de daune morale (cu prilejul primei judecăți în fond a solicitat doar 35.000 lei RON).

Ambele părți civile au solicitat instanței ca asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului să se instituie sechestru asigurător, cerere a ce a fost admisă, Judecătorie P dispunând, la termenul de judecată din data de 22.01.2007. instituirea sechestrului până la concurența valorii probabile a pagubei în cuantum de 115.000 lei RON.

Pe parcursul judecății partea civilă, a depus la dosar doar o cerere de cheltuieli (filele 83-87 ds), în care a consemnat mai mult sume ce ar fi fost cheltuite pentru înmormântare, și obiceiurile cu pomenirea de 9, 20 și 40 de zile, transport din Italia la B și retur, precum și suma de 3500 lei ce reprezintă salariul pierdut în Italia pe perioada înmormântării, daunele materiale totale fiind apreciate la suma de 150.120.358 lei ROL.

, moștenitoare a părții civile, a depus la dosar un tabel de cheltuieli (fila 90 ds.), suma totală consemnată fiind de 158.951.425 lei, reprezentând daune materiale.

A formulat și cereri noi față de prima judecată în fond, respectiv plata cheltuielilor îngrijire bolnav lunile martie și aprilie, în sumă de 800 lei, medicamente în sumă de 500 lei, alimentație specială bolnav 01.01.2006-09.05.2006, în sumă de 1800 lei Ron, în cererea depusă la dosar - fila 93 ds. consemnându-se și faptul că nu deține acte justificative pentru aceste sume, precum și plata cheltuielilor de înmormântare (loc de veci,sicriu, taxe biserică, transport și alte cheltuieli) a părți civile, în sumă totală de 1340,8 lei - filele 142-145

Trebuie menționat că partea civilă nu a mai depus alte înscrisuri, decât cele aflate în primul dosar de fond, pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate, iar partea civilă, moștenitoare a părții civile, a depus doar o chitanță fiscală eliberată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență pentru suma de 47,3 lei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a depus următoarele înscrisuri (fotocopiate):

- pentru onorariul de avocat, o chitanță fiscală din data de 11.12.2006 eliberată de Cabinet Avocat " -", în sumă de 600 lei Ron -fila 91 ds;

- pentru cheltuielile de transport B - P - B, bilete de călătorie, pentru termenele de judecată din data de 27.11.2006 (137,40 Ron - fila 92 ds.), 11.12.2006 (57,70 lei Ron - a depus copia biletului de călătorie în faza recursului, a se vedea fila 154 ds recurs), 22.01.2007 (172 lei Ron - fila 141 ds.) suma totală fiind de 367,10 lei Ron;

- pentru cheltuielile cu martorii aduși la instanță, cheltuieli de transport și hrană, bonuri fiscale și bilete de călătorie în original în sumă totală de 218,33 lei

- pentru termenul de-judecată din data de 01.02.2006, termen ce a fost în primul dosar de fond, când cauza a rămas în pronunțare, și apoi pentru termenul de 15.02.2006 când a avut loc pronunțarea, a depus la dosar o hârtie scrisă de mână de către partea civilă, sau mandatara acesteia, în care s-au consemnat suma totală de 232 lei Ron - fila 95 ds. reprezentând transportul dus-întors și cheltuielile de hrană;

- pentru termenele de judecată din data de 02.05.2006 și 30.05.2006, termene ce au fost în calea de atac a apelului, bilete de călătorie în sumă de 31,75, iar pentru cheltuielile de hrană s-a solicitat suma de 208,25, fără se depune la dosar vreun înscris - fila 94 ds;

- pentru cheltuieli de tehnoredactare și fotocopiere, chitanțe fiscale în sumă de 31 lei-filele 139-140 ds.

În rejudecare, instanța de fond, în latură civilă, a hotărât admiterea în parte atât a acțiunii civile formulată de către cât și a acțiunii civile formulate de, continuatoarea acțiunii civile a părții vătămate, dispunând obligarea inculpatului la plata către prima parte civilă de daune materiale în sumă de 20.000 lei Ron și daune morale de 8000 lei Ron, iar către cea de a doua parte civilă de daune materiale în sumă de 8000 Ron. S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă având ca obiect acordarea de daune morale. Totodată inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 600 lei Ron, cu titlu de onorariu avocat ales și la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Cu prilejul judecării celui de al doilea apel, înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data de 16.03.2007, dosar -, partea civilă, moștenitoarea legală a părții vătămate și civile, a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată după cum, urmează:

- pentru cheltuielile de transport B - lași - B, pentru termenele de judecată din data de 19.04.2007, 17.05.2007, 14.06.2007, 21.06.2007 și pentru cheltuielile de hrană din aceleași zile, suma totală de 12.936.000 lei Ron, depunând ca dovadă doar 3 bilete de călătorie în sumă de 167,60 lei - fila 111 ds.;

- onorariu de avocat, în sumă de 600 lei, depunând ca dovadă o fotocopie a chitanței nr. -/11.04.2007 eliberată de Cabinet Avocat" -" - fila 17 dosar.

Prin dec. pen. nr. 323/21.06.2007 Tribunalul lași a decis admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Pașcani, iar cu privire la cheltuielile avansate de către stat a decis rămânerea acestora în folosul statului.

În calea de atac a recursului, înregistrat pe rolul Curții de Apel lași la data de 28.09.2007, ds-, partea civilă, moștenitoarea legală a părții vătămate și civile, a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată după cum, urmează:

- pentru cheltuielile de transport B - lași - B, pentru termenele de judecată din data de 28.06.2007 (dată la care a depus cererea de recurs), suma de 207,40 lei, depunând ca dovadă două bilete de călătorie, 11.10.2007, suma de 107,00 Ron, depunând ca dovadă un bilet de călătorie B-lași, 18.10.2007, suma de 103,2, depunând ca dovadă un bon de benzină și un bilet de călătorie, 15.11.2007, suma de 103,57 depunând ca dovadă un bon de benzină și două bilete de călătorie, 13.12.2007, suma de 113,80 depunând ca dovadă bilete de călătorie în sumă de 56,5, 17.01.2007, suma de 166,74 depunând ca dovadă bilete de călătorie în sumă de 154,74 filele 7,18,176,177,178 și 182 ds;

- onorariu de avocat, în sumă de 710 lei, depunând ca dovadă fotocopiile chitanțelor nr. -/29.06.2007, 450/18.10.2007 și 96/01.11.2007 eliberate de Cabinet Avocat " -" - fila 7, 179 ds.

- taxă timbru judiciar, în sumă de 48 lei, potrivit chitanțelor cu nr. -/11.10.2007 și cu nr. -/03.12.2007- fila 18,180 ds;

- taxe poștale, în sumă de 4,50 lei Ron, potrivit tichetului și chitanței de la fila 181 ds;

- cheltuieli diverse și hrană pentru termenele din 11.10.2007, în sumă de 30 lei, în dovadă nefiind depus nici înscris - fila 18 ds. din 18.10.2007, în sumă de 31,18 în dovadă fiind depuse bonuri de casă - fila 176 ds. din 15.11.2007, în sumă de 37,20 în dovadă fiind depuse bonuri de casă - fila 177 ds. din 13.12.2007, în sumă de 44,00 Ron, în dovadă fiind depuse bonuri de casă în sumă de 15,40 - fila 178 ds. din 17.01.2008, în sumă de 28,00 Ron, în dovadă fiind depuse bonuri de casă - fila 83 ds.

Trebuie precizat faptul că părțile civile, partea civilă, prin mandatar, au depus la dosar - filele 91-183 ds. Curtea de Apel - copiile tuturor înscrisurilor depuse în ciclurile procesuale parcurse, privind atât daunele materiale cât și cheltuielile de judecată, precum și tabele cu sumele cuprinse în acest înscrisuri, ce au fost avute în vedere de către Tribunal la analizarea apelurilor acestor părți civile. Parte civilă a depus cu acest prilej și înscrisuri fotocopiate noi - fila 141 ds. pentru a dovedi cheltuielile în sumă de 49,07 Ron. de la termenul din data de 07.09.2005- întors, respectiv bilete de călătorie, bonuri fiscale și un cârd de reîncărcare credit telefon mobil. Totodată, mandatarul părții civile, respectiv numita, a precizat și cuantumul daunelor ce reprezintă lipsa câștigurilor din Italia pe timpul venirii în România, respectiv 3500 lei, precum și cuantumul sumelor ce nu pot fi justificabile (sume plătite la preot,., alimente din piață) respectiv suma totală de 860 lei Ron - a se vedea fila 118 ds.

Prin decizia penală nr. 32/24.01.2008, Curtea de Apel lași a decis admiterea recursurilor formulate de către părțile civile, casarea integrală a deciziei Tribunalului lași, trimitere cauzei pentru continuarea judecării apelurilor la Tribunalul lași, și obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul lași, la data de 11.02.2008, sub același număr, iar cu ocazia continuării judecării apelurilor de față, părțile civile ( prin mandatar ) au depus la dosar următoarele înscrisuri (fotocopiate) în dovedirea cheltuielilor de judecată:

- pentru data de 21.02.2008, studiere dosar, bilete de călătorie, bon de casă chitanță timbru judiciar;

- pentru termenul de judecată din 28.02.2008, bon fiscal pentru benzină și bon fiscal;

- pentru data de 06.03.2008, studiere dosar, bilete de călătorie;

- pentru termenul de judecată din 27.03.2008, bilete de călătorie, bonuri fiscale, mandatara și partea civilă apreciind cuantumul cheltuielilor la suma de 696.56 lei, înscrisurile depuse la dosar făcând dovada doar a sumei totale de 662,01 lei. cheltuielile de transport B - lași - B, pentru termenele de judecată din data de 28.06.2007 (dată la care a depus cererea de recurs), suma de 207,40 lei, depunând ca dovadă două bilete de călătorie, Î1.10.2007, suma de 107,00 Ron, depunând ca dovadă un bilet de călătorie B-lași, 18.10.2007, suma de 103,2, depunând ca dovadă un bon de benzină și un bilet de călătorie, 15.11.2007, suma de 103.57 depunând ca dovadă un bon de benzină și două bilete de călătorie, 13.12.2007, suma de 113,80 depunând ca dovadă bilete de călătorie în sumă de 56,5, 17.01.2007, suma de 166,74 depunând ca dovadă bilete de călătorie în sumă de 154,74 - filele - 7, 18, 176, 177, 178 și 182 ds.

- onorariu de avocat, în sumă de 710 lei, depunând ca dovadă fotocopiile chitanțelor nr. -/29.06.2007, 450/18.10.2007 și 96/01.11.2007 eliberate de Cabinet Avocat " -" - fila 7, 179 ds.

- taxă timbru judiciar, în sumă de 48 lei, potrivit chitanțelor cu nr.
-/11.10.2007 și cu nr. -/03.12.2007 - fila 18,180 ds;

- taxe poștale, în sumă de 4,50 lei Ron, potrivit tichetului și chitanței de la fila 181 ds.

3. Analizarea soluției cu privire la latura civilă.

3.1. Daunele morale.

Precizări prealabile. Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 civ. și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre cuantumul prejudiciului moral și cel al despăgubirii.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând, astfel cum s-a arătat, în diversele cheltuieli ocazionate de înmormântare, cheltuieli în concordanță cu tradițiile recunoscute de comemorare și cinstire a morților, care nu pot fi ignorate în aplicarea legii, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât sa-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.

Astfel, este de reținut-că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

Partea civilă. în cauză, instanța de fond, în ceea ce privește daunele morale solicitate de tatăl victimei decedate -, a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția fiicei, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Este de necontestat faptul că prin dispariția fiicei în vârstă de 5 ani a fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de și de afecțiune profundă și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă acesteia cu victima, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului. Cât privește importanța valorilor lezate prin faptele inculpatului, relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață se distanțează sub raportul gravității încălcării lor de toate celelalte infracțiuni.

Față de cele arătate tribunalul apreciat că suma de 8000 lei nu este de natură de acoperi prejudiciul moral suferit de către această parte civilă, și în
consecință a dispus admiterea apelului acestei părți civile sub acest aspect, în sensul majorării cuantumului acestor daune.

Partea civilă, moștenitoarea părții civile. Daunele morale reprezintă pentru partea civilă, în realitate suferințe, neplăceri de ordin fizic sau psihic, slăbirea rezistenței fizice având în vedere vârsta înainta, ce au rezultat ca urmare a atingerii aduse integrității sale fizice, precum și a sănătății, prin fapta culpabilă a inculpatului. Dar, aceste daune au un caracter strict personal, fiind menite a acoperi doar părții vătămate, într-o oarecare măsură, suferința fizică și psihică cauzată atât prin vătămările produse în accidentul rutier, cât și prin sechelele unor astfel de leziuni.

Cum, această parte civilă a decedat pe parcursul procesului penal, dreptul la continuarea acțiunii în daune pentru repararea prejudiciului său nepatrimonial, nu se transmite moștenitorilor, având în vedere că de "prețul" suferințelor fizice sau psihice îndurate de partea vătămată trebuie să profite doar aceasta.

În consecință, în mod legal și temeinic, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii civile continuată de moștenitoarea legală a părții civile, respectiv de, având ca obiect acordarea de daune morale.

3.2. materiale:

A) Parte civilă. Având în vedere bonurile de casă,
chitanțele fiscale, facturile fiscale și biletele de călătorie depuse în fotocopie la dosar - filele 82-104 ds. fond nr. 1594/2005 - (înscrisuri ce au fost analizate detaliat mai sus la prezentarea cererilor părților civile), tribunalul a constatat că au fost dovedite în cauză daune materiale în sumă de 9653,9 lei Ron, ce reprezintă.

- 5902,4830 lei Ron, cheltuielile de înmormântare a victimei - și praznicele de 9,20 și 40 de zile, și

- 3751,44 lei Ron cheltuielile de transport - C - B și retur în vederea participării la înmormântare a părții civile și concubina acesteia.

Tribunalul a constatat a fi nedovedite pretențiile materiale constând în lipsa câștigului din Italia, evaluate de partea civilă la suma de 3500 lei, precum și cele în sumă de 860 lei, reprezentând potrivit acesteia sume plătite la preot, precum și pentru alimentele cumpărate de la piață. Este adevărat că pentru o parte din aceste cheltuieli (în cazul pierderii câștigului din Italia partea civilă avea posibilitatea să facă dovadă acestui câștig) nu se eliberează acte justificative, dar dovada cuantumului acestor cheltuieli nu a fost dovedită nici de către martorii audiați pe latură civilă și, care au făcut referire în mod generic la cheltuielile de înmormântare și au precizat o sumă globală, declarațiile acestora fiind nerelevante sub aspectul dovedirii în concret a sumelor anterior precizate.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că prima instanță, în mod
nefondat, a apreciat ca fiind dovedite daune materiale în sumă de 20.000 lei Ron,
drept pentru care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, în sensul reducerii

cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat către partea civilă.

B) Partea civilă, moștenitoarea legală a defunctului
parte civilă si continuatoarea acțiunii civile promovata de
acesta. Având în vedere bonurile de casă, chitanțele fiscale, facturile fiscale și biletele de călătorie depuse în fotocopie la dosar - filele 64, 66, 67, 69, 70, 71, 73, 74, 75, 76, 77, 79, 80 ds. fond nr. 1594/2005 și fila 96 ds. - - (înscrisuri ce au fost analizate detaliat mai sus la prezentarea cererilor părților civile), tribunalul a constatat au fost dovedite în cauză daune materiale în sumă de 912,4 lei Ron, ce reprezintă, cheltuieli cu medicația, cu serviciile medicale acordate, cu spitalizarea, cheltuieli de transport cu ocazia internării în lași, precum și cu ocazia deplasării la B și taxe spital.

Martorii și au confirmat faptul că partea civilă a efectuat cheltuieli cu medicația cu spitalizarea cu transportul, cu alimentația specială, dar în privința cuantumului acestor cheltuieli, aceste depoziții sunt nerelevante având în vedere că nu au putut preciza în concret sumele cheltuite și, mai mult, singura sursă de la care au aflat contravaloarea acestor cheltuieli fiind partea civilă.

În ceea ce privește contravaloarea hainelor distruse în accident, apreciată de către partea civilă la suma de 1250 lei Ron, Tribunalul a constatat că acest cuantum nu este dovedit, simpla susținere a părții civile că valoarea acestor bunuri este în sumă de 1250 lei Ron, nefiind suficientă pentru a considera ca fiind real acest cuantum, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a opus la plata pretențiilor civile solicitate de către partea civilă ce nu au fost dovedite.

Tribunalul a constatat a fi neîntemeiate cheltuielile ce se presupune că partea civilă Ie-a efectuat cu însoțitorul, pe perioada internării în spitale precum și pe perioada convalescenței pentru următoarele motive:

- potrivit declarației și cererilor depuse de către partea civilă, în această perioadă a avut nevoie de însoțitor, iar acesta calitate a avut-o concubina sa, respectiv numita, cu care, de altfel, s-a și căsătorit la data de 17.05.2006;

- și în cadrul relației de concubinaj, concubinii își datorează unul altuia sprijin moral, consecință a prieteniei și afecțiunii pe care se întemeiază aceste raporturi, care nu pot fi diferite ca raporturile de căsătorie sub acest aspect;

- sprijinul moral în speța de față, constă în îngrijirile pe care partea civilă Ie-a primit de la partenerul de viață, având în vedere starea sa de sănătate;

- aceste îngrijiri acordate de concubină nu pot fi cuantificate materiale, având în vedere că reprezintă, așa cum am arătat un sprijin moral.

Și cererea părții civile, moștenitoarea la legală a părții civile, de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de înmormântare (loc de veci, sicriu, taxe de biserică, transport și alte cheltuieli) a acestei din urmă părți, în sumă totală de 1340,8 lei - a se vedea înscrisurile de la filele 142 - 145 ds. -, este neîntemeiată, având în vedere că nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului dedusă judecății și decesul acestei părți civile, nefiind,astfel, îndeplinită una dintre condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că prima instanță, în mod nefondat, a apreciat ca fiind dovedite daune materiale în sumă de 8000 lei Ron, drept pentru care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat către partea civilă.

4. Analizarea soluției cu privire la cheltuielile de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 193 al. 1 proc. pen. inculpatul este obligat să plătească părții vătămate i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.

Cu prilejul judecării în fond a cauzei (tribunalul are în vedere atât prima judecată în fond - ds. 1594/2005, precum și ce-a de a doua - ds. ds. -) numita, în calitate de mandatară a celor două părți civile, iar ulterior și în calitate de moștenitor a părții civile, a efectuat cheltuieli judiciare (a se vedea mai sus analiza detaliată a acestor cheltuieli) în sumă totală de 2526, 7875 lei Ron, ce reprezintă onorarii de avocat, cheltuieli de transport părți și martori și cheltuieli diverse (tehnoredactare, fotocopiere, etc.).

Tribunalul nu a luat în considerare sumele solicitate de către părțile civile care nu au fost dovedite în cauză, respectiv cele pentru care s-au depus la dosar doar hârtii scrise mână de mandatara părților civile în care au fost consemnate aceste sume - a se vedea filele 175, 179 ds. 1594/2005 și 95 ds. -.

Totodată, a constatat că cheltuielile efectuate de partea civilă, sau mandatarul acesteia, în data de 07.09.2005 ( a se vedea fila 141 ds Curtea de Apel) nu au legătură de cauzalitate cu procesul de față, având în vedere că privesc cheltuieli de transport în B, cheltuieli cu alimente (prăjituri și cafea), precum și de încărcare unei cartele telefonice.

Având în vedere că prima instanță a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) către partea civilă, ignorând faptul că numita era mandatara ambelor părți civile, ignorând toate celelalte cheltuieli pentru care s-a făcut dovada existenței lor de către părți, tribunalul a constat întemeiate apelurile părților civile sub acest aspect, apeluri ce au fost admise în sensul majorării cuantumului cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă și obligării aceluiași inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă (se va acorda fiecărei părți civile J din suma cheltuielilor de judecată dovedită, având în vedere că mandatarul acestor părți nu a individualizat pentru fiecare parte cheltuielile judiciare făcute).

În ceea ce privește cheltuielile judiciare ale părților civile din prima fază a apelului și în calea de atac a recursului, tribunalul a constatat că doar instanțele ce au soluționat respectivele căi de atac sunt competente a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, hotărârile pronunțate de instanțele de apel și recurs rămânând definitive.

De altfel, așa cu s-a arătat mai sus, Curtea de Apel lași s-a pronunțat, prin dec. pen. nr. 32/24.01.2008 asupra cheltuielilor de judecată, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 1000 lei către partea civilă.

În consecință, tribunalul nu s-a pronunțat asupra temeiniciei cererilor

părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea acestor căi de atac.

Analizând cererea de scutire de la plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată părții civile de către Judecătoria Pașcani, prin încheierea de ședință din data de 12.02.2007, ds-, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că sancțiunea aplicată este mult prea drastică în raport cu împrejurările și modalitatea de încălcare a solemnității ședinței de judecată, faptul că partea civilă are o vârstă înaintată, iar parcurgerea mai multor cicluri procesuale a cauzei, fără vina acesteia, a produs și produce inevitabil o tensiune și o erodare a răbdării oricărui justițiabil, atenționarea părții asupra comportamentului său ce încalcă solemnitatea actului de justiție fiind mult mai potrivită.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiate apelurile formulate în cauză, pe care le-a admis și a dispus desființarea sent. pen. nr. 173/19.02.2007 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în ds. nr. 173/19.02.2007 după cum urmează:

- apelul declarat de inculpatul . A fost desființată sentința penală, doar in latura civilă, in sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul in favoarea părții civile, la suma de 9653,9 lei Ron, reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul in favoarea pârtii civile, moștenitoarea legala a defunctului parte civilă si continuatoarea acțiunii civile promovata de acesta, la suma 912,4 lei Ron și respingerii cererii promovata de către defunctul, continuata pe plan procesual de către moștenitoarea, privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.

Apelurile părților civile și. A fost desființată sentința penală în parte, in latura penala si civila, doar in sensul modificării măsurii de supraveghere impuse inculpatului, majorării cuantumului daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat in favoarea părții civile, respectiv la suma de 20.000 Ron, majorării cuantumului cheltuielilor de judecata la plata cărora a fost obligat inculpatul in favoarea părții civile, moștenitoare a părții civile, la suma de 1263,4 lei Ron, obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecata avansate de către partea civila, prin mandatar, la suma 1263,4 lei Ron, menținerii sechestrului asigurător asupra bunurilor și inculpatului până la concurenta sumei noi acordate părților civile, respectiv suma totală de 30.566,4 Ron și admiterii cererii părții civile și scutirii acesteia de la plata amenzii judiciare in cuantum de 500 RON aplicată prin încheierea Judecătoriei Pașcani la data 12.02.2007, in dosarul nr-.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În ceea ce privește cererea părții civile privind
obligarea inculpatului la plata de cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea prezentului apel (tribunalul are în vedere atât etapa procesuală a apelului înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data de 16.03.2007 cât și etapa procesuală de față, când ne aflăm în continuarea judecării apelului anterior precizat, ca urmare a deciziei Curții de Apel lași) s-a constatat că aceasta este nefondată, din prisma soluției ce s-a pronunțat respectiv, că s-a dispus și admiterea apelului inculpatului.

Astfel, potrivit disp. art. 193 al. ultim proc. pen. în privința cheltuielilor judiciare făcute de părți, în celelalte cazuri prev. de alin. 1 - 5, instanța a stabilit obligația de restituire potrivit legii civile.

Potrivit Codului d e procedură civilă, mai exact articolul 274 al. 1, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În apelul de față, inculpatului i s-a admis apelul formulat și, astfel, acesta nu se poate considera că a căzut în pretenții, în sensul legii civile și în consecință, cererea părților civile de plată a cheltuielilor judiciare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedura penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și părțile civile și (prin mandatara ) pentru motive de netemeinice ce vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

Criticile invocate de inculpatul se circumscriu cazurilor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 și alin. 2 Cod procedură penală.

În latură penală sub aspectul netemeiniciei, inculpatul recurent consideră că atât instanța de fond - Judecătoria Pașcani - prin sentința penală nr. 173/19 februarie 2008, cât și instanța de apel - Tribunalul Iași - prin decizia penală nr. 208/9 mai 2008 i-au aplicat pedepse greșit individualizate în ce privește cuantumul și modalitatea de executare în condițiile în care nu au dat o suficientă eficiență acelor împrejurări reale și personale de natură atenua răspunderea penală.

Circumstanțele reale invocate sub acest aspect (condițiile atmosferice - ploaie și vizibilitate redusă - în care s-a produs accidentul, angajarea precară - fără a se asigura - a victimelor în traversarea străzii, preocuparea inculpatului de transporta victima minoră la spital imediat după producerea accidentului) precum și cele cu caracter personal (vârsta - 29 de ani, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și regretul profund față de urmările tragice ale accidentului care l-au marcat, conștientizând consecințele faptei sale, eforturile depuse în vederea reparării parțiale a pagubei pricinuite) pot fi apreciate drept circumstanțe atenuante, conform prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă și aplicarea unei pedepse rezultante care să permită incidența dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Fără a minimaliza pericolul social al faptelor, cât și suferința morală a celor două părți civile, inculpatul - recurent consideră că suspendarea sub supraveghere aplicată de instanțele de fond și de apel în condițiile art. 86 ind. 1 Cod penal nu este de natură a contribui în mai mare măsură la realizarea scopului pedepsei, acela al reeducării, fiindu-i îngrădită posibilitatea de a pleca la muncă în Italia, în scopul obținerii de venituri pentru a achita despăgubirile la care va fi obligat prin hotărâre definitivă și care să-i permită un nivel de trai decent.

În latura civilă inculpatul - recurent critică decizia instanței de apel numai cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă. Conștientizând trauma psihică produsă tatălui victimei minore decedate ca urmare a accidentului, recunoaște existența unui prejudiciu moral, dar consideră că suma acordată cu acest titlu este prea mare; cuantumul daunelor morale ca o recompensă a pierderii unei ființe dragi nu este de natură a atenua acea suferință lăuntrică și care uneori domină pe cel prejudiciat o perioadă îndelungată.

Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri în latura penală și civilă, reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare din cele două infracțiuni aflate în concurs și aplicarea unei pedepse rezultante care să permită incidența dispozițiilor art. 81 alin. 2 Cod penal, precum și reducerea cuantumului daunelor morale stabilit de instanța de apel.

Prin declarațiile de recurs părțile civile recurente și intimate în cauză au criticat decizia instanței de apel, pentru modul de soluționare laturii civile și penale, cât și pentru faptul că a fost admis apelul inculpatului recurent și intimat.

Din modalitatea în care părțile civile - recurente și intimate au redactat motivele de recurs se desprind următoarele critici:

- nelegalitatea celor două hotărâri constând în omisiunea instanțelor de a introduce în cauză asigurătorul, motiv în cadrul căruia s- solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instnța de fond;

- netemeinicia hotărârilor în latură civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale;

- netemeinicia hotărârilor în latură penală cu privire la individualizarea pedepselor - cuantum și modalitate de executare, precum și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală, respectiv acordarea cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate în cuantum orientat la maxim cu executare în regim de detenție, precum și achitarea sumelor datorate cu titlu de despăgubiri ca urmare a accidentului produs ( - 20.000 lei - daune materiale și 150.000 lei daune morale; - 25.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale).

Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 și alin. 2 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:

Instanțele de fond și de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză în mod judicios și temeinic motivat au reținut vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situația de fapt stabilită.

În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea în concurs ideal a infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Astfel s-a stabilit în mod cert că inculpatul, posesor al permisului de conducere pentru categoriile B- și de autovehicule, în după-amiaza zilei de 16 septembrie 2004, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare - pe strada - - din orașul Tg., pe de lângă axul drumului, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice a accidentat pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 210-220 zile de îngriji medicale, precum și pe minora, care ulterior a decedat, cele două victime fiind proiectate la o distanță de aproximativ 15 metri de marcajul pietonal, pe sensul opus de mers.

Lovirea victimelor a fost determinată de încălcarea unor reguli de circulație de către inculpat în momentele premergătoare coliziunii, producerea accidentelor datorându-se culpei exclusive a acestuia.

Inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul prin acționarea sistemului de frânare, acordând prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public, pe o trecere marcată și semnalizată cu indicator.

Astfel, inculpatul prin acțiunea sa a încălcat dispozițiile art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, modificată și completată. Apariția victimelor în fața mașinii nu a avut un caracter imprevizibil, deoarece situația în care s-a produs accidentul - la trecerea de pietoni semnalizată, prin marcaje și indicatoare - constituie obiectul unei reglementări speciale, ceea ce era de natură să-i atragă atenția inculpatului și să-l determine să adopte conduita prescrisă de lege. Inculpatul trebuia, așadar, să adapteze viteza autovehiculului condițiilor pe care le implică circulația la trecerile de pietoni, să rămână în orice împrejurare stăpân pe vehiculul său, în așa fel încât să poată face față cerințelor prudenței și să fie continuu în măsură să efectueze manevrele ce îi revin; el trebuia ca, potrivind viteza, să țină tot timpul seama de împrejurări, în special de starea drumului, de condițiile atmosferice, astfel încât să poată opri autoturismul înaintea oricărui obstacol, previzibil; de asemenea el trebuia să reducă viteza și, la nevoie, să oprească față de împrejurarea dată cu atât mai mult cu cât victimele nu au încălcat prevederile art. 207 alin. 1 lit. c din Regulament.

În consecință, instanțele în mod fondat au reținut că faptele inculpatului care, în după-amiaza zilei de 16 septembrie 2004, a condus autoturismul marca Ford Focus și a săvârșit în zona indicatorului "Trecere pietoni" un accident de circulație rezultat cu vătămarea corporală numitului și uciderea minorei, în vârstă de 5 ani, angajați în traversare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal și ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, la producerea accidentului contribuind culpa exclusivă a inculpatului.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepselor.

În considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal - care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor - dar și al condițiilor concrete în care s-au comis faptele și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante privative de libertate cu suspendarea sub supraveghere executării înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate inculpatului, păstrându-se totodată o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.

Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-au comis faptele - inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mult prea mare în condițiile apropierii de o trecere de pietoni semnalizată prin marcaje și indicatoare și în circumstanțele în care condițiile atmosferice (ploaie și vizibilitate redusă) și de trafic (prezența unui alt vehicul pe prima bandă) îi impuneau să conducă preventiv - precum și urmărilor produse respectiv vătămarea gravă a integrității corporale și suprimarea vieții unui copil în vârstă de 5 ani, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptelor.

Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, a făcut demersuri pentru înlăturarea consecințelor materiale ale faptelor sale, a fost sincer în declarațiile date, a manifestat un regret profund față de urmările tragice ale accidentului, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei inculpatului, astfel încât nu se justifică o agravare a răspunderii penale.

Totodată, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii și limitele intervalului de timp adăugat de instanță, ce constituie termen de încercare, corelat și cu obligațiile ce-i revin în acest termen de încercare.

Obligațiile și măsurile de supraveghere au un evident caracter preventiv a căror respectare este asigurată de amenințarea ce planează asupra condamnatului cu executarea integrală a pedepsei aplicate într-un loc de deținere, ceea ce este de natură a înfrâna tentația acestuia de a le încălca.

Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate - cuantum și modalitate de executare, criticile formulate de inculpat și părțile civile sub acest aspect nu sunt fondate.

În cazul infracțiunilor la legea circulației care au avut ca urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății, ori decesul victimei există posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului produs; cu prilejul rezolvării laturii civile nu se pot acorda despăgubiri decât cele care rezultă în mod direct din acțiunea inculpatului calificată ca infracțiune și pentru care inculpatul este condamnat.

Critica vizând nelegalitatea hotărârilor pronunțate prin omisiunea instanțelor de a introduce în cauză din oficiu asiguratorul - societatea de asigurări la care autoturismul implicat în accident era asigurat, este nefondată.

La data când s-a formulat cererea de introducere în cauză a asiguratorului de răspundere civilă, dispozițiile art. 54 alin. 4 din Legea nr. 136/1995 care prevedeau că "citarea în proces a asiguratorului este obligatorie" nu mai erau în vigoare, fiind modificate prin legi succesive și ulterior abrogate, respectiv, Legea nr. 172/14 mai 2005, nr.OUG 61 din 23 iunie 2005 și Legea nr. 304 din 13 2007

Cum prima instanță (la data de 27 octombrie 2006 cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, ca urmare a deciziei penale nr. 450 din 7 iunie 2006, a Tribunalului Iași, prin care s-a desființat integral prima sentință pronunțată de Judecătorie) nu avea obligația să introducă din oficiu, cu ocazia judecării în fond a cauzei, asiguratorul de răspundere civilă, ci doar la solicitarea inculpatului (făcând dovada asigurării obligatorii auto cu poliția de asigurare) sau a celorlalte părți și, mai mult, nu putea fi introdus asiguratorul nici în calea de atac a apelului, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele unei casări cu trimitere, cum au solicitat părțile civile.

Stabilind în sarcina inculpatului obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor (prin reținerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului) instanțele în mod just au reținut că părțile civile sunt îndreptățite la despăgubiri materiale reprezentând daune materiale și daune morale.

Potrivit prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și 999 din Codul civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Ca atare, cheltuielile impuse de evenimentul morții victimei (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare, potrivit tradiției religioase a locului), precum și cheltuielile de transport în vederea participării la înmormântare, îndreptățesc partea civilă la o despăgubire în sumă de 9.653,9 lei între aceste cheltuieli și infracțiunea de ucidere din culpă existând legătură cauzală, despăgubire stabilită pe baza probelor administrate și nu în mod arbitrar (bonuri de casă, chitanțe fiscale, facturi fiscale și bilete de călătorie - filele 82 - 104 dosar fond nr. 1594/2005 - dar și depozițiile martorilor și ).

Pentru partea civilă, moștenitoarea legală a defunctului - parte civilă și continuatoarea acțiunii civile promovată de acesta în calitate de victimă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prin coroborarea datelor oferite în urma administrării probelor, în mod corect au fost stabilite daune materiale în sumă de 912,4 lei reprezentând cheltuieli cu medicația, spitalizarea, serviciile medicale acordate și transportul cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Urgențe I și cu ocazia deplasării la Mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile (bonuri de casă, chitanțe fiscale, facturi fiscale și bilete de călătorie ) aflate la filele 64, 66, 67, 69, 70, 71, 73, 74, 75, 76, 77, 79, 80 - dosar fond nr. 1594/2095 și fila 96 dosar -, precum și depozițiile martorilor și.

În mod judicios instanța de apel a înlăturat din sumele acordate de prima instanță acele sume ce nu au fost dovedite prin acte justificative, depozițiile martorilor nefiind relevante sub aspectul dovedirii în concret a sumelor precizate ( 3.500 lei - lipsa câștigurilor din Italia și 860 lei alte cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării și - moștenitoarea legală a defunctului - parte civilă și continuatoarea acțiunii civile promovate de acesta - 1.259 lei contravaloarea hainelor distruse în accident și cheltuielile efectuate cu însoțitorul pe perioada internării în spitale, precum și pe perioada convalescenței).

De asemenea, în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate cheltuielile efectuate cu înmormântarea părții civile în sumă de 1.340,8 lei în condițiile în care nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului dedusă judecății (vătămare corporală din culpă) și decesul acestei părți civile, deces survenit pe parcursul procesului penal.

Stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, ca atare nu există temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având la fel ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor, ce dă naștere obligației de reparare.

Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferința psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, fiica în vârstă de 5 ani.

Astfel, traumele psihice pe care le presupune o asemenea situație, impun și o compensație sub forma unor daune morale care, în cuantumul majorat apreciat de instanța de apel la suma de 20.000 lei acordate părții civile, corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.

Daunele morale solicitate de partea civilă constând în suferințele fizice și psihice ce au rezultat ca urmare a atingerii aduse integrității sale fizice și sănătății prin fapta culpabilă a inculpatului au un caracter strict personal. Cum, partea civilă a decedat pe parcursul procesului penal, dreptul la continuarea acțiunii în daune pentru repararea prejudiciului său nepatrimonial nu se transmite moștenitorilor, astfel încât, în mod legal și temeinic a fost respinsă acțiunea civilă continuată de moștenitoarea legală a părții civile, respectiv de, având ca obiect acordarea de daune morale.

În consecință, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părților civile (daune materiale și daune morale) criticile formulate atât de inculpat, cât și de părțile civile nu sunt fondate.

Nefondată este și critica părților civile vizând neacordarea cheltuielilor judiciare făcute pe parcursul procesului penal în condițiile în care instanța de apel a majorat cuantumul acestor cheltuieli la plata cărora a fost obligat inculpatul către părțile civile, moștenitoare a părții civile și, prin mandatar, cheltuieli pentru care s-a făcut dovada existenței lor de către părți și care au fost necesare desfășurării activității judiciare penale.

Față de considerentele ce preced, criticile formulate de inculpat și părțile civile nu sunt fondate.

Examinând și din oficiu hotărârile recurate în raport cu prevederile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală nu se constată existența și a altor motive care să conducă la casare, astfel încât în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă recursurile declarate.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și (prin mandatar ) și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 208 din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurenții să plătească suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

15.12.2008

Tribunalul Iași

Jud. -

Jud.

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 88/2008. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 88/2008. Curtea de Apel Iasi