Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 90/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 al. 2 CP -
(Număr în format vechi 164/MF/2008) - art. 178 alin. 1, 3 CP -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A PENALĂ NR. 90
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - - Judecător
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 11 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când, instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 18 2008 și ulterior la data de 25 2008, privind recursurile declarate de inculpatul parte vătămată trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al.2 Cod penal și de inculpatul, trimis în judecată pentru art.184 alin.1 și 3 Cod penal și art.178 al.1 Cod penal, aflate în concurs real prev de art.33 lit. a Cod penal, împotriva deciziei penale nr.1 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie, în dosarul nr-.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin sentința penală nr.149/12.07.2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art. 178 alin. 2.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 09.10.1980 în com. M, jud. D, cu același domiciliu, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale - la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 03.03.1980 în C, D, cu domiciliul în Noi, D, cetățean român, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 178 alin. 2.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33-34.Cod Penal, a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe termenul de încercare prev. de art. 82.
Cod PenalS-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83.
Cod PenalAu fost obligați fiecare dintre cei doi inculpați la câte 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă din M,- și, pe fiecare inculpat, la câte 25.000 lei daune morale către, pe inculpatul, în solidar cu societatea de asigurări - SA
Au fost obligați fiecare dintre inculpați la câte 25.000 lei daune morale către, din comuna M,-, pe inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SA
S-a respins acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte vătămată din M,-.
Au fost obligați inculpații, iar pe în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă, la 400 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, la 300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat nr. 494/9.11.2006 au fost trimiși în judecată penală pentru săvârșirea infr. prev. de art. 178 al. 2.Cod Penal și pentru art. 184 al. 1 și 3.Cod Penal și art. 178 alin.2 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, la data de 15.05.2005, în jurul orei 0,30, inculpatul se deplasa la volanul combinei 14, proprietatea sa, pe DN 55, pe raza comunei M, în direcția C, în timp ce din sens opus circula la volanul autoturismului 1310 înmatriculată sub nr. Dj 03, inculpatul, având ca pasageră pe scaunul din dreapta față pe prietena sa în vârstă de 16 ani. În apropierea intersecției DN 55 cu str. -, la km 79+450, în apropierea centrului comunei M, datorită faptului că nu era semnalizată corespunzător pe timp de noapte, nu era dotată cu dispozitive speciale de avertizare luminoasă de culoare galbenă, montate astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă din față, din spate și din părțile laterale, precum și cu catadioptrii de culoare galbenă montați pe părțile laterale la distanța de 1,5 între ei, de asemenea nu era însoțită de două autovehicule unul în spate și altul în față, întrucât combina avea o masă mai M de 5, a fost lovită frontal de autoturismul condus de, care circula cu o viteză de peste 50 km/oră, deși se afla în localitate.
Urmare a impactului, pasagera autoturismului a decedat iar conducătorul acestuia, a suferit leziuni care au necesitate pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, accidentul s-a soldat cu avarierea autoturismului condus de.
Din expertizele efectuate în cauză, ca și din restul probatoriilor, a rezultat că vinovați de producerea accidentului sunt ambii inculpați.
Din probele administrate în cauză, și anume declarațiile martorilor Nețoiu, coroborate cu concluziile expertizelor întocmite în cauză, instanța de fond a constatat în fapt că, la 15 mai 2005, în jurul orelor 0,30, inculpatul se deplasa la volanul combinei 14 proprietatea sa, pe DN 55, pe raza comunei M în direcția C și în același timp, din sens opus, circula la volanul autoturismului 1310 înmatriculată sub nr. -, inculpatul, care o avea pasageră pe scaunul dreapta față pe prietena sa în vârstă de 16 ani.
În apropierea intersecției dintre Dn 55 cu strada -, la km 79+450m, în apropierea centrului comunei M, datorită faptului că nu era semnalizată corespunzător pentru timp de noapte, nu era dotată cu dispozitive speciale de avertizare luminoasă de culoare galbenă, montate astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă din față, din spate și din ambele părți laterale, precum și cu catadioptrii de culoare galbenă montați pe părțile laterale la distanța de 1,5 între ei și nu era însoțită de 2 autovehicule, unul în spate și altul în față, a fost lovită frontal de autoturismul condus de, care circula în localitate cu o viteză de 60 km/oră.
Ca urmare a impactului, pasagera autoturismului a decedat iar a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de inginer, din care a rezultat că autoturismul 1310 condus de inculpatul se deplasa cu o viteză de 69,92 km/oră, iar combina C 14 condusă de inculpatul, cu o viteză de 10 km/oră.
Cauza producerii accidentului a fost viteza excesivă cu care a rulat autoturismul, iar accidentul putea fi evitat de dacă respecta normele de circulație prev. de art. 126 alin.1, 135 al. 2, 143 alin.2, 153 alin. 2 din OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al Ordonanței.
Această expertiză nu a fost însușită de inculpatul și de părinții victimei și nu a răspuns la toate întrebările organelor judiciare, astfel încât s-a dispus efectuarea unei noi expertize la Ministrul Justiției - Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice
Potrivit acestei expertize, viteza de deplasare a autoturismului condus de în momentele premergătoare producerii accidentului a fost superioară celei de 60 km/oră.
Raportat la faptul că locul în care a fost găsită combina coincide cu cel în care s-a produs coliziunea, la modul în care s-a produs impactul și la declarațiile conducătorului și pasagerului combinei, s-a reținut ipoteza potrivit căreia, în momentul impactului combina era oprită. Probabil că inculpatul a oprit combina ca urmare a faptului că a observat autoturismul care venea din contrasens.
Având în vedere dimensiunile combinei agricole, respectiv lățimea lamei sale de lucru (masa de recoltare) - 5,4, conform legislației rutiere aceasta este considerată ca autovehicul cu dimensiuni de gabarit depășit.
Conform legislației rutiere, autovehiculele care depășesc dimensiunile de gabarit trebuie echipate cu următoarele dispozitive suplimentare de semnalizare: plăcuță de identificare reflectorizantă, având fondul alb și chenarul roșu, montată la partea din stânga față; marcaj reflectorizant aplicat în partea din spate a autovehiculului sau încărcăturii, cât mai aproape de marginile laterale, formate din benzi alternative albe și roșii, descendente către exterior, dacă lățimea autovehiculului depășește 2,5; unul sau mai multe dispozitive speciale de avertizare luminoasă de culoare galbenă, montate astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă din față, din spate și din ambele părți laterale, precum și catadioptrii de culoare galbenă montați pe părțile laterale la distanță de 1,5 între ei; lumini montate pe părțile laterale extreme ale vehiculului care depășește lățimea de 2,5, care trebuie să funcționeze concomitent cu luminile de poziție, precum și un catadioptru.
Totodată, pe drumurile publice autovehiculele cu lățimea mai M de 5 trebuie însoțite de 2 autovehicule care să circule unul în față și celălalt în spate și să fie echipate cu dispozitive speciale de avertizare și să aibă montate, în funcție de locul ocupat la însoțire, la partea din față sau din spate, plăcuță de identificare. Conducătorul autovehiculului cu gabarit depășit, precum și conducătorii autovehiculelor de însoțire sunt obligați să pună și să mențină în funcțiune semnalele speciale de avertizare cu lumină galbenă, pe toată durată deplasării pe drumul public.
În urma verificării combinei de organele de cercetare sosite la locul accidentului, s-a constatat că aceasta nu era dotată cu dispozitive suplimentare de semnalizare, specifice autovehiculelor cu gabarit depășit, lama de lucru a combinei nefiind semnalizată cu nici un fel de dispozitive suplimentare de semnalizare. La combină funcționau doar 2 faruri montate în partea frontală a combinei, în timp ce la partea sa posterioară aceasta nu avea nici un fel de mijloace de iluminare și semnalizare luminoasă. În momentele premergătoare producerii accidentului, combina nu era însoțită de autovehicule de însoțire nici în față, nici în spate.
Inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu autovehiculului echipat cu elementele de semnalizare suplimentare prevăzute de legislația rutieră în cazul autovehiculelor cu gabarit depășit și ar fi fost însoțit de 2 autovehicule care să circule unul în față și celălalt în spate, semnalizate și ele corespunzător.
Din probele administrate a rezultat că, în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul circula cu luminile farurilor comutate pe faza de întâlnire, iar combina avea cele 2 faruri de la cabină aprinse.
Conform normativelor privind sistemele de iluminare și semnalizare luminoasă se acceptă că luminile farurilor comutate pe faza de întâlnire asigură conducătorului auto un câmp de vizibilitate frontal de cca 30. În acele momente, în zona producerii accidentului funcționa iluminatul public, însă nu se poate stabili cu certitudine intensitatea luminoasă a acestuia. Neputând cuantifica influența iluminatului public asupra de vizibilitate a conducătorului autoturismului, nu s-a putut stabili cu certitudine câmpul de vizibilitate a acestuia spre înainte, respectiv distanța de la care a sesizat faptul că autoturismul care circula din sens contrar este agabaritic.
S-a apreciat că starea de pericol pentru conducătorul autoturismului s-a declanșat în momentul în care a sesizat că autovehiculul care circula din sens opus ocupa și o parte din sensul său de mers, respectiv C -, fiind agabaritic.
Ca urmare a declanșării stării de pericol, conducătorul auto a acționat sistemul de frânare.
Întrucât viteza de deplasare a autoturismului a fost superioară valorii de 60 km/oră, rezultă că spațiu teoretic la care se afla autoturismul în momentul declanșării stării de pericol față de locul impactului este superior valorii de 41,8. teoretică care ar fi permis oprirea autoturismului până la locul coliziunii (viteza de evitare) ar fi fost de cca 58 km/oră.
Întrucât în momentul declanșării stării de pericol autoturismul de afla la o distanță față de locul impactului superioară valorii de 41,8, a rezultat că viteza de evitare este superioară valorii de 58 km/oră.
Conform legislației rutiere în vigoare, la data producerii accidentului limita maximă legală de deplasare a autovehiculelor pe sectorul respectiv de drum era de 50 km/oră.
Din cele de mai sus, a rezultat că inculpatul putea preveni la rândul său producerea accidentului, dacă ar fi rulat cu viteza maximă legal admisă pe sectorul respectiv de drum.
Ca urmare a producerii accidentului, pasagera autoturismului, a decedat iar, conducătorul autoturismului, a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale.
Acesta din urmă a formulat plângere împotriva inculpatului și a menționat în plângerea de la pagina 36 din dosarul de urmărire penală că se va constitui parte civilă pentru vătămarea sa și paguba produsă ca urmare a avarierii autoturismului cu o sumă ce o va preciza ulterior.
Pe parcursul procesului penal, acesta nu a mai precizat cuantumul despăgubirilor pe care le solicită.
În cadrul procesului penal, tatăl victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli cu pomenirilor ulterioare conform tradiției locului, și a solicitat obligarea inculpaților la 50.000 lei daune morale.
, mama victimei, a solicitat la rândul ei obligarea inculpaților la daune morale în sumă de 50.000 lei.
Din declarațiile martorilor, -, precum și din actele depuse de părțile civile, instanța de fond a reținut că, pentru înmormântarea victimei în vârstă de 16 ani, s-au făcut cheltuieli de peste 20.000 lei, cheltuieli în care s-au inclus cele efective din ziua înmormântării, monumentul funerar, pomenirile ulterioare, conform obiceiului locului.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că ambii inculpați se fac vinovați, în egală măsură de producerea accidentului rutier.
La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, poziția inculpaților pe timpul procesului penal, împrejurarea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și a apreciat că prevenția generală și specială poate fi atinsă prin aplicarea unor pedepse a căror executare să fie suspendată condiționat.
Acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte vătămată a fost respinsă, întrucât partea vătămată nu și-a precizat întinderea prejudiciului suferit și nu a înțeles să-și facă probe.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații și și asigurătorul SA D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de apel depuse la dosar la 18.09.2007, apelantul asigurător SA Dac riticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate având în vedere că a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata cheltuielilor de judecată și a celor judiciare, încălcându-se în acest fel dispozițiile legii speciale nr.136/1995 și Normele de aplicare a acesteia.
Cu privire la daunele morale, apelantul asigurător a arătat că acestea sunt excesive.
În motivarea apelului, apelantul inculpat a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut și vinovăția sa în producerea accidentului, că suma acordată cu titlu de daune morale este excesivă și că în determinarea daunelor morale instanța nu a ținut cont de relația de prietenie și afecțiune deosebită existentă între acesta și victimă.
În motivele de apel depuse la dosar, apelantul inculpat a criticat sentința penală atât pe latură civilă cât și pe latură penală. În ceea ce privește latura penală, apelantul inculpat a arătat că pedepsele trebuiau reduse sub minimul special motivat de faptul că instanța a reținut culpa egală și comună a celor doi inculpați. Cu privire la latura civilă, același inculpat a menționat că daunele materiale și morale sunt exagerate.
Prin decizia penală nr. 1 din 15 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja dispus admiterea apelului formulat de inculpatul și respingerea apelului declarat de inculpatul; a desființat în parte sentința penală nr.149/2007 pronunțată de Judecătoria Calafat și, în baza art.178 alin. 2 pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a și și alin. 2.Cod Penal rap. la art.76 alin.1 lit. c pen. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art.82 și Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art.83
Cod PenalA fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC SA la 2.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă, respectiv câte 5.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile și.
S-a înlăturat obligația asigurătorului la plata în solidar cu inculpatul a cheltuielilor judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la 18.000 lei daune materiale și 45.000 lei daune morale către partea civilă, respectiv la 45.000 lei daune morale către partea civilă.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere și dispozițiile art.371 și art. 379 cod procedură penală, instanța de prim control judiciar a constatat următoarele:
de producerea accidentului s-a apreciat că sunt, în egală măsură, atât inculpatul - care nu a circulat cu autovehiculul echipat cu elemente de semnalizare suplimentare prevăzute de legislația rutieră pentru autovehiculele cu gabarit depășit și nu a fost însoțit de două alte autovehicule care să circule unul în față și altul în spate, semnalizate și ele corespunzător, cât și inculpatul - care nu a circulat cu viteza maximă admisă de lege pe sectorul de drum respectiv.
La stabilirea vinovăției sub forma culpei, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de expert, din cadrul INEC Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice
Atât în fața instanței de fond, cât și în motivele de apel inculpatul a criticat concluziile expertului întrucât: la stabilirea timpului de reacție ar fi trebuit să se aibă în vedere faptul că a confundat luminile aflate pe cabina combinei cu iluminatul public din zonă, la stabilirea vitezei de deplasare ar fi trebuit avute în vedere alte date, respectiv altă valoare a urmei de frânare și faptul că nu staționa combina.
Criticile inculpatului s-a apreciat a fi neîntemeiate întrucât, așa după cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză (fila 104 dosar de fond), expertul a avut în vedere câmpul de vizibilitate oferit inculpatului de faza de întâlnire a farurilor mașinii cu care circula și nu de cel oferit de iluminatul stradal, care însă oricum ar fi oferit un câmp de vizibilitate mai M conducătorului auto. Deși inculpatul a susținut că ar trebui verificată și ipoteza în care combina se afla în deplasare,nici una din probe nu conduce la o astfel de concluzie, la fața locului neexistând nici o urmă de târâre și niciuna din declarațiile persoanelor martore la cele întâmplate neconfirmând o astfel de ipoteză. Mai mult, chiar inculpatul în prima sa declarație (fila 36 dosar de urmărire penală), a menționat că viteza cu care se deplasa era de 60 - 70km/h, iar declarațiile martorilor (fila 44 dosar de urmărire penală), i (fila 46 dosar de urmărire penală), (fila 48 dosar de urmărire penală), au confirmat cele declarate de inculpat, neexistând astfel nici un dubiu că cele reținute de expert cu privire la viteza de deplasare a autoturismului nu ar fi reale.
În concluzie, conducătorul auto ar fi putut evita impactul cu combina dacă ar fi circulat cu maxim 50km/h, câmpul de vizibilitate oferit de lumina fazei de întâlnire a farurilor permițându-i ă sesizeze în timp util că autovehiculul care circula pe celălalt sens de deplasare este agabaritic.
Cu toate acestea, s-a constatat ca fiind greșită aprecierea instanței de fond conform cu care, culpa în producerea accidentului revine, în egală măsură, inculpatului și inculpatului. Astfel, potrivit celor constatate în momentele imediat următoare producerii accidentului și conform cu cele declarate de martorii audiați în cauză și cu cele relatate de chiar inculpatul, combina agricolă - considerată ca autovehicul cu dimensiuni de gabarit depășit - nu era semnalizată conform celor prevăzute în legislația rutieră. În plus, față de cele reținute de instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 99 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, combina agricolă, vehicul pentru efectuarea unor lucrări (art.6 pct.6 din OUG 195/2002) și care nu este supus înmatriculării, ar fi putut circula pe drumul public în condițiile prevăzute de regulament, dar numai în timpul zilei.
În raport de toate cele arătate, tribunalul a reținut că inculpatul are o culpă de 80% în producerea accidentului, inculpatului revenindu -i o culpă de 20%.
Reținând cele de mai sus și având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 cod penal, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, pedeapsa finală aplicată fiind aptă să asigure îndeplinirea scopului educativ și preventiv așa după cum este prevăzut de dispozițiile art.52 cod penal. Cu privire însă la inculpatul, raportat la gradul de vinovăție astfel după cum a fost reținut mai sus, la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă din timpul anchetei, și nu în ultimul rând, relația sa apropiată cu victima accidentului, instanța de apel, reținând dispozițiile art. 72, art.74 alin.1 lit. a și c și alin. 2 raportat la art.76 alin.1 lit. c cod penal, dar și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin. 2 cod penal, a aplicat acestui inculpat pedeapsa de un an închisoare, apreciind că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care în temeiul art.81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de trei ani stabilit de art. 82 cod penal, cu art. 83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de apel a constatat că, în raport de întreg materialul probator administrat, instanța de fond în mod corect a admis acțiunile civile promovate de părțile civile și, susținerile apelanților potrivit cu care, cuantumul daunelor materiale și morale ar fi exagerat, s-au apreciat a fi neîntemeiate. Astfel, declarațiile martorilor și actele aflate la dosar au demonstrat că partea civilă - tatăl victimei, a făcut cheltuieli ocazionate atât de înmormântare cât și de pomenirile ulterioare, cheltuieli în sumă de 20.000 lei. Cu privire la daunele morale, tribunalul a apreciat că suma de câte 50.000 lei pentru fiecare dintre părinții victimei, poate acoperii prejudiciul cu caracter moral suferit de aceștia, cuantumul daunelor neputând fi considerat ca exagerat raportat la împrejurarea că victima, în vârstă de 16 ani la data producerii accidentului, era singurul copil, iar părțile civile în vârstă de 40 ani, au demonstrat că cele întâmplate le - au afectat starea de sănătate, neexistând nici un dubiu asupra faptului că cele întâmplate au schimbat cursul vieții celor doi, că au înlăturat așteptările și speranțele legate de copilul care le -ar fii fost sprijin și alinare.
Potrivit însă gradului de culpă reținut fiecăruia dintre inculpați, în solidar cu asigurătorul A, a fost obligat la 2000 lei despăgubiri materiale către și la câte 5000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile, iar la 18000 lei despăgubiri materiale către și la câte 45000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile.
În raport de dispozițiile Legii 136/1995 și de dispozițiile Ordinului 3108/2004 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii 136/1995, tribunalul a constatat ca întemeiat motivul din cererea de apel a asigurătorului cu privire la greșita obligare a societății de asigurări în solidar cu inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare. Astfel, potrivit dispozițiilor ordinului amintit, asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar fi obligat conducătorul autovehiculului asigurat și nici pentru cheltuielile făcute în procesul penal de către acesta, chiar dacă în procesul penal -a soluționat și latura civilă( art.22, pct. 6 și 7 din Ordinul 3108/2004 al CSA). În plus, este cert că asigurătorul nu participă în proces ca parte responsabilă civilmente (decizia 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), ci ca asigurător de răspundere civilă, așa încât, prevederile art. 191 și urm. cod de procedură penală nu îi sunt aplicabile, neputând a i se reține acestuia o culpă procesuală în cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 cod pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pen.
S-a menționat că, faptei reținută în sarcina acestuia îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv culpa, ca element subiectiv, întreaga vinovăție pentru producerea accidentului aparținând inculpatului, conducătorul combinei agricole.
Inculpatul nu putea și nu trebuia să prevadă rezultatul faptei, în condițiile în care combina agricolă condusă de inculpatul, nesemnalizată și care circula vădit neregulamentar, blocând cu masa aproape tot carosabilul, pe ambele sensuri.
Nici prima instanță, nici instanța de apel nu au reținut faptul, confirmat de martorii audiați în cauză, că luminile aflate pe cabina combinei se puteau confunda cu iluminatul public, masa combinei nu era luminată sau semnalizată și nici măcar vopsită într-o culoare reflectorizantă.
Chiar dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km./oră, acest inculpat nu ar fi putut evita accidentul.
Mai mult, nici valoarea vitezei reținută în cauză nu a fost corect stabilită, cele două rapoarte de expertiză bazându-se pe date eronate, cel de-al doilea raport de expertiză limitându-se la a stabili viteza în raport de datele furnizate de primul raport.
În mod greșit, instanța de apel a respins cererile formulate de recurent, de completare a raportului de expertiză și nici nu a corectat eventualele neconcordanțe.
În subsidiar, în situația în care se va reține, totuși, culpa acestui recurent, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, pe latură civilă, în ceea ce privește reducerea despăgubirilor civile (cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare) și a daunelor morale.
Chiar dacă s-ar reține o culpă în sarcina inculpatului, aceasta este mult mai redusă în raport de cea a inculpatului.
În final, s-a arătat că, în determinarea daunelor morale, instanțele nu au dat relevanța necesară relației de prietenie și afecțiune deosebit, existența relației de prietenie și afecțiune deosebită, existente între inculpat și victimă.
În motivarea recursului declarat de inculpat, s-a arătat că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat regulamentar, respectând limita de viteză impusă de lege pe acel drum.
Pe de altă parte, combina era echipată cu faruri în partea frontală, iluminatul public funcționa iar numai luminile farurilor celuilalt autovehicul asigurau o vizibilitate de 30 de metri (de unde ar rezulta că toate, adunate, ar oferi un câmp vizual mult mai M de 30 de m).
Mai mult, combina circula cu o viteză de 10 km/oră, fiind chiar staționată în momentul impactului.
Toate acestea conduc la concluzia că inculpatul ar fi avut timp și câmpul vizual suficiente pentru a evita accidentul. Dacă ar fi adaptat viteza la condițiile de trafic și ar fi avut atenția sporită care se cere șoferilor în timpul mersului, accidentul ar fi putut fi evitat.
Deși combina era agabaritică, circula corespunzător și ar fi putut fi observată dacă celălalt inculpat ar fi circulat cu viteza legală.
În concluzie, s- solicitat să se rețină o culpă mai M în sarcina inculpatului, redozarea cuantumului pedepsei aplicate de instanță proporțional cu partea lui de culpă, în sensul micșorării acestui cuantum și îndreptarea lui sub minimul special al pedepsei prevăzută de lege.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a cuantificat greșit cheltuielile de înmormântare și daunele morale, astfel că s-a solicitat micșorarea sumelor stabilite anterior.
În concluzie, s-a solicita: redozarea cuantumului pedepsei în raport de partea sa de culpă, în sensul micșorării acestui cuantum precum și reducerea cuantumului daunelor materiale și morale.
În cauză a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 385/14 cod pr. pen. Curtea constată următoarele.
În ceea ce privește culpa inculpaților în producerea accidentului, se constată că primul raport de expertiză întocmit de expertul în urma experimentului judiciar din data 5 2005, a concluzionat că, în condițiile în care combina rula cu o viteză de circa 10 km/oră, culpa aparține în exclusivitate inculpatului care se deplasa cu o viteza de 69,92 km/oră, ce depășește limita legală de viteză de 50 km/oră.
S-a stabilit că, deși combina condusă de inculpatul nu era echipată corespunzător cu dispozitive suplimentare de semnalizare a gabaritului, inclusiv hederul care depășea lățimea combinei, și nici nu a fost însoțită de autovehicule de însoțire care să aibă, de asemenea, semnale speciale de avertizare, iluminatul stradal în funcțiune pe sectorul de drum respectiv, la data și ora accidentului, asigura o vizibilitate suficientă pentru ca inculpatul să fi putut observa în timp util existența combinei, de la o distanță de circa 57,4 m sau chiar mai
S-a concluzionat că, dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/oră și nu cu 69,92 km/oră, ar fi putut evita accidentul, culpa producerii acestuia aparținând în totalitate acestuia.
C de-al doilea raport de expertiză, întocmit la data de 20 2006, de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, fără a contrazice în mod categoric concluziile primului raport de expertiză, a menționat că locul în care a fost găsită combina coincide cu cel în care s-a produs impactul, astfel că a reținut ipoteza potrivit căreia, în momentul impactului, combina era oprită.
De asemenea, a apreciat că nu s-ar putea cuantifica, la momentul întocmirii lucrării, influența iluminatului public asupra câmpul de vizibilitate al conducătorului autoturismului și, deci, nu stabilit cu certitudine câmpul de vizibilitate al acestuia spre înainte.
Prin urmare, s-a reținut că, alături de culpa inculpatului, care a depășit limita legală de viteză, circulând cu circa 60 km/oră, există și o culpă ce aparține celuilalt inculpat, care ar fi putut preveni accidentul dacă ar fi circulat cu autovehiculul echipat cu elemente de semnalizare suplimentare prevăzute de legislația rutieră în cazul autovehiculelor cu gabarit depășit și însoțit de două autovehicule semnalizate, de asemenea, corespunzător, împrejurare care ar fi mărit, în mod indiscutabil, câmpul de vizibilitate și care ar fi creat posibilitatea evitării accidentului.
De menționat că această din urmă lucrare de specialitate a reconstituit starea de fapt pe baza urmelor de frânare descoperite la fața locului - poziționarea și lungimea acestora fiind menționate în procesele verbale și schițele întocmite la fața locului, a mijloacelor de probă găsite la fața locului (cioburi din sticlă specifice farurilor autoturismelor tip "", lampa de semnalizare dreapta față tip autoturism "", particulele de sol provenite de la combină, de lichid ), ținând seama de condițiile de loc și timp în care s-a produs impactul celor două autovehicule, pozițiile în care au fost găsite acestea, avariile înregistrate, prezentând detaliat modul de calcul a vitezei de deplasare a autoturismului "" în momentele premergătoare producerii accidentului și chiar a vitezei teoretice care ar fi permis oprirea acestuia până la locul coliziunii(viteza de evitare).
Starea de fapt stabilită de către instanța de apel a fost corect reținută, pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză și coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fiind deci, nejustificată critica formulată de recurentul, referitoare la modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauză.
Instanța de apel a făcut însă, o greșită cuantificare a culpei celor doi inculpați, reținând culpă comună dar diferențiată, atâta timp cât a ignorat împrejurarea căambiiinculpați se fac vinovați de încălcarea normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice și că,oricare dintre aceștia, în egală măsurăși indiferent de conduita celuilalt, ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi respectat dispozițiile legale în materie (inculpatul ar fi putut observa în timp util existența combinei, chiar nesemnalizată corespunzător, dacă ar fi circulat cu viteza legală ce i-ar fi permis evitarea coliziunii; dacă era semnalizată corespunzător, combina ar fi putut fi observată de la o distanță și mai M, și deci, s-ar fi putut evita coliziunea chiar dacă inculpatul circula cu o viteză mai M decât cea prevăzută de lege).
Față de cele arătate anterior, vor fi admise criticile formulate de inculpatul, privitoare la latura penală, nefiind fondate cererile de achitare, respectiv, reținerea unei culpa mai mici decât cea reținută în sarcina sa de către instanța de apel, fiind însă, fondate susținerile inculpatului, referitoare la reducerea culpei de 80% ce s-a reținut în sarcina sa, urmând a se reține o culpă comună și egală pentru cei doi inculpați.
În ceea ce privește modalitatea de rezolvare a laturii civile a procesului penal de față, se constată că instanța de fond, ca și cea de apel, au făcut o corectă apreciere probatoriului administrat în cauză în acest sens, coroborând declarațiile martorilor audiați -, și (care au indicat un cuantum total al cheltuielilor de înmormântare și pomenirile ulterioare, de 20.000 lei), - și, cu actele depuse la dosarul cauzei, cuantumul reținut pentru cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare nefiind unul neobișnuit de M, mai ales în condițiile în care este de notorietate că, în cazul persoanelor foarte tinere, numărul celor care participă la ceremonia înmormântării și la pomenirile ulterioare este mult M decât pentru persoanele mai vârstnice iar cheltuielile ocazionate sunt, în mod corespunzător, mai mari.
De asemenea, este incontestabilă, suferința morală pricinuită celor două părți civile - părinții victimei decedate fiind, în mod evident, afectați considerabil, și fizic dar și psihic, de moartea unicului copil, în vârstă de 16 ani.
Împrejurarea că inculpatul a avut o relație mai apropiată cu victima și că, la rândul său, a fost afectat de moartea acesteia, nu are relevanță pentru stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite părinților victimei, neputând conduce la concluzia că s-ar impune o reducere a acestuia cuantum.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b cod. pr. pen. se va respinge recursul inculpatului iar, în baza art. 385/16 pct. 2 lit. lit. d cod. pr. pen. va fi admis recursul inculpatului.
- fi casată în parte decizia, în sensul că se va respinge și apelul inculpatului, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Vor fi menținute și celelalte dispoziții ale deciziei penale
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 cod pr. pen. cheltuielile judiciare din recurs, pentru inculpatul vor rămâne în sarcina statului iar inculpatul va fi obligat la 150 lei cheltuieli judiciare în apel și la 120 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatului, împotriva deciziei penale nr.1 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie, în dosarul nr-.
Admite recursul inculpatului formulat împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte decizia în sensul că respinge și apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penală nr. 149/12 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Cheltuielile judiciare din recurs, pentru inculpatul rămân în sarcina statului și obligă pe inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare în apel și la 120 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Judecător, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:
Dact. 4 ex./ - 03.10.2008
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Carmen Tomescu, Ligia Epure
