Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 902/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 902
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de părțile civile, și Asociația Fondul de protecție a victimelor Străzii B, împotriva deciziei penale nr.164/A/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu, pentru părțile civile recurente lipsă, avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs, de către Asociația Fondul de protecție a victimelor Străzii B și de către părțile civile recurente.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al părților civile recurente solicită admiterea recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea deciziei penale recurate și, menținerea ca temeinică și legale a hotărârii pronunțate de prima instanță. Susține că, instanța de apel în mod nejustificat a redus daunele morale, iar cu privire la daunele materiale, instanța de apel s-a pronunțat contradictoriu, fiind respinse cheltuielile de înmormântare, care au fost dovedite, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de către părțile civile și menținerea ca temeinică și legală a deciziei penale recurate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a deciziei penale recurate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din 17 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului conform art 178 al. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de: -2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a victimei În baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: -1 ( un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții civile. În baza art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, fără adăugarea vreunui spor, urmând să execute o pedeapsă de: -2 ( doi ) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. c Cod penal. În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și, în nume propriu și în numele minorului, și a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a dispus obligarea inculpatului să plătească părților civile și, pe seama minorului, născut la 7.06.2000 în L, jud. A, CNP -, prestații periodice lunare reprezentând 300 lei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la majoratul minorului sau noi dispoziții. În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 999 Cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul clinic județean A suma de 2.073,80 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și asistență medicală. În baza art. 11 din Legea nr. 136/1995, s-a constat că inculpatul, la data producerii accidentului, conducea un autoturism care nu avea asigurare de răspundere civilă valabilă încheiată. În baza art. 61 din Legea nr. 136/1995 s-a dispus obligarea Asociației Fondului de protecție a victimelor străzii, cu sediul în B--40 bis, sector 2, să plătească părților civile persoane fizice, sumele la care a fost obligat inculpatul, în limitele reglementărilor privind limitele despăgubirilor pentru anul 2006. În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală și art. 274 Cod procedură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și suma de 8.000 lei cheltuieli de judecată. În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală și art. 274 Cod procedură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată. În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul special Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați A, avocat A, a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu. În baza art. 191 al. 1 și al. 3 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentințăs-a reținut de prima instanță:
În ziua de 9 februarie 2006, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare MN -, pe DN 7, la km 488+ 500 metri, din culpă, inculpatul a produs un accident de circulație soldat cu accidentarea victimelor a, care a decedat pe loc, și pe, care a suferit leziuni ce au necesitat 90 de îngrijiri medicale.
Autoturismul condus de inculpat a fost găsit suspendat cu partea din față perpendicular pe parapetul metalic din dreapta sensului de deplasare A- În cursul urmăririi penale, s-a stabilit că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări: În jurul orelor 13:30, DN 7, în apropierea localității, la km pe sensul de deplasare A-D, pe carosabil umed și acoperit cu mâzgă, circula autoturismul, marca Mercedes cu numărul de înmatriculare MN -, condus de inculpat cu viteza de 85-90 km/oră, apropiindu-se de reperul 488+ 500 metri. Pe acostamentul aceluiași sens de deplasare, în zona aceluiași reper, se deplasau pe jos, regulamentar, victimele accidentului a și. Pe acostamentul sensului D-A, se deplasa pe jos martora. La un moment dat, autoturismul condus de inculpat, care rula spre intrarea în localitatea, cu viteză mare, a intrat în derapaj, a lovit bordura de beton, aflată la limita acostamentului cu șanțul, după care s-a rotit și a urcat cu partea din față perpendicular pe parapetul metalic ce completează bordura de beton, parapet pe care autoturismul a alunecat 46 de metri. În timpul alunecării, autovehiculul le-a lovit pe cele două victime cu partea față stânga, după care s-a oprit. aad ecedat pe loc. a fost transportată la Spitalul județean A, fiind internată în perioada 9.02.2006-15.03.2006, FO nr. 3121/356, secția Chirurgie generală, având nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Victima aaa vut în întreținere și îngrijire pe minorul, născut la 7.06.2000 în L, jud. A, CNP -, acesta făcând parte dintr-o familie monoparentală, astfel că a rămas în îngrijirea părinților victimei, și, care au fost numiți tutori ai minorului. Pe parcursul urmării penale, inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică auto, efectuată de ing. expert, împreună cu expertul ales ing., din care rezultă că accidentul s-ar fi produs în condiții atipice, iar imposibilitatea controlării autoturismului în momentele premergătoare impactului ar putea fi asimilată unui caz fortuit. Raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că nu sunt legale concluziile referitoare la incidența cazului fortuit. Ca urmare, s-a efectuat un nou raport de expertiză de către experții ing., ing. și ing. G. Prin noua expertiză, s-a concluzionat că nu este aplicabil cazul fortuit al inculpatului, care nu a adaptat viteza cu care a rulat autovehiculul la momentul producerii accidentului, iar pierderea controlului volanului putea fi previzibilă în condițiile date de drum. Într-adevăr, după urcarea pe parapet, controlul direcției autovehiculului nu mai era posibil, însă această imposibilitate ar fi putut fi evitată anterior prin rularea cu o viteză scăzută, având în vedere starea carosabilului pe timp de iarnă, lapoviță și zăpadă, cunoscută de inculpat. Urcarea pe parapet a fost consecința unei împrejurări care putea fi prevăzută, iar inculpatul se face vinovat de o faptă încriminată de legea penală, respectiv a neadaptării vitezei la condițiile de trafic. Aceeași experți au apreciat că la o viteză de circulație a autoturismului Mercedes sub limita de 50 km/oră, inculpatul putea opri în timp util mașina și, pe cale de consecință, putea evita accidentul. Inculpatul s-a prezentat la instanță, la un singur termen de judecată, după dezbateri, și, astfel, nu a fost audiat în cauză. Inculpatul nu a dorit să își angajeze apărător ales și a fost asistat, pe parcursul procesului de un avocat din oficiu.
Starea de fapt cu privire la producerea accidentului a fost reținută din raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto efectuat de către experții, și, necontestată de inculpat, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
În drept, prima instanță a arătat că nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei anumite activități, care are drept consecință producerea unor vătămări corporale care necesită mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal. De asemenea, nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei anumite activități, care are drept consecință producerea unui deces constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal. Faptele au fost săvârșite de către inculpat cu vinovăție și prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de părțile civile și, instanța le-a apreciat ca întemeiate, arătând că acestea au dovedit că au efectuat cheltuieli materiale în sumă de15.000 lei ocazionate de transportul și înmormântarea fiicei lor În ce privește suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale, solicitată de părțile civile, instanța a apreciat-o ca fiind justificată, această sumă având scopul de a compensa suferința psihică datorată pierderii fiicei lor. În ceea ce îl privește pe minorul, care, urmare a accidentului și-a pierdut unicul părinte și a rămas fără niciun sprijin material, fiind lipsit de ocrotire părintească, prestațiile periodice lunare de 300 lei se justifică a fi acordate până la majoratul acestuia, iar în caz că urmează studii liceale sau universitare la zi, aceste prestații se vor acorda și după majoratul minorului. În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă, având în vedere că aceasta a suferit leziuni vindecabile în 90 de zile de îngrijiri medicale, la externarea din spital având diagnosticul principal ruptură complexă de ficat tip V, iar diagnostic asociat ruptură de capsulă suprarenală; traumatism toracic hemopneumotorax parțial; fractură de femur drept; fractură de antebraț stâng; contuzie cerebrală; pareza nerv cranian 3 ( oculomotor stâng ), precum și faptul că pentru ameliorare aceasta are nevoie de un tratament medicamentos complex și care necesită cheltuieli financiare, precum și pentru compensarea suferinței fizice și psihice a părții civile, a disconfortului estetic ca urmare a modificării poziției ochiului stâng, instanța apreciază pretențiile civile ca fiind pe deplin justificate, astfel că urmează a i se acorda suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale. În ceea ce privește suma de 30.000 lei solicitată cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare și postspitalizare, acestea au fost dovedite de către partea civilă prin actele depuse la dosarul cauzei.Cheltuielile civile solicitate de către partea civilă Spitalul clinic județean A în sumă de 2.073,80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și asistență medicală, ele vor fi acordate în întregime.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesoriiprima instanță a arătat că: având în vedere prevederile Deciziei nr. 74 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care dispune că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -I-a-lit. c pen. nu se va face automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, care constată cu privire la art. 64 lit. b pen. că acesta nu poate fi interzis întrucât, în conformitate cu al. 2 al. art. 64.pen. interzicerea acestor drepturi nu se pronunță decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a pen. Întrucât drepturile prevăzute la al. 1 lit. a nu au fost interzise în întregime, nu pot fi interzise drepturile prevăzute la lit. Drepturile prevăzute de lit. c al art. 64 pr. pen. urmează a fi interzise inculpatului întrucât acesta a comis o infracțiune de ucidere din culpă și una de vătămare corporală din culpă, exercitând activitatea de conducere a unui autovehicul. Ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat în timp ce își exercita activitatea de conducere a unui autovehicul, având în vedere și prevederile art. 114 al. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, republicată, care dispun anularea permisului de conducere în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat pentru o infracțiune de ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă, instanța apreciază ca justificată luarea măsurii interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o anumită perioadă de timp.
Motivele de apel invocate de părți:
I- Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipovaa declara apel în termen în favoarea inculpatului invocând neutilizarea formulei "în baza" în dispozitivul hotărârii deși în minută această formulă a fost folosită. Totodată s-a invocat greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal. Oral, procurorul a extins motivele de apel și cu privire la latura civilă a cauzei în sensul modificării hotărârii și acordării daunelor de la data decesului mamei minorului și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare precum și acordarea daunelor morale în favoarea minorului.
II. Împotriva sentinței susmenționate a declarat apel în termen și inculpatul care a solicitat modificare hotărârii în latură civilă în sensul diminuării daunelor acordate. Apelul nu a fost motivat.
III. Împotriva hotărârii susmenționate a declarat apel și Asociația Fondul de protecție a victimelor solicitând excluderea pretențiilor materiale nedovedite cu înscrisuri, excluderea prestațiilor lunare nedovedite cu înscrisuri, înlăturarea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul și diminuarea daunelor morale. În drept a invocat dispozițiile art.1191 Cod civil.
Prin DP nr. 164/A/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, Asociația fondul de protecție a victimelor străzii și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 25/17.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Lipova, pe care a desființat-o în latură penală cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și cu privire la latura civilă și în consecință, a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal precum și mențiunea până lanoi dispozițiiprivind plata prestației periodice privind pe minorul.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 70000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinsă cererea privind obligarea la plata daunelor materiale ca neîntemeiată. Asociația fondul de protecție a victimelor străzii a fost obligată la plata acestei sumei în măsura în care nu este achitată de inculpat și conform reglementărilor privind limitele despăgubirii. Au fost reduse daunele morale acordate părților civile și de la suma de 60 000 lei pentru fiecare la suma de 30 000 lei pentru fiecare și au fost respinse restul pretențiilor formulate de aceste părți în nume propriu, ca nefondate.
Au fost menținute restul dispozițiilor cuprinse în sentința penală atacată.
În baza art.193 Cod procedură penală a fost respinsă cererea formulată de părțile civile privind plata cheltuielilor de judecată.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: fapta inculpatului, care conducând un autoturism, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum a determinat un accident de circulație în urma căruia a decedat o persoană iar o alta a suferit vătămări corporale, a rezultat din raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto efectuat de către experții, și, necontestată de inculpat, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Se reține că în privința acțiunii penale în mod corect prima instanță a coroborat probele administrate, a stabilit starea de fapt și incidența normelor incriminatoare. În mod legal prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului bazată pe raportul de expertiză tehnică auto, efectuată de ing. expert, împreună cu expertul ales ing., din care rezulta că accidentul s-ar fi produs în condiții atipice, iar imposibilitatea controlării autoturismului în momentele premergătoare impactului ar putea fi asimilată unui caz fortuit. Cazul fortuit este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei dacă a intervenit o împrejurarea de neprevăzut pentru inculpat, iar nu în ce privește rezultatul care era previzibil. Ori, în cauză inculpatul nu a adaptat viteza cu care a rulat autovehiculul la momentul producerii accidentului, iar pierderea controlului volanului putea fi previzibilă în condițiile date de drum.
Tribunalul a constatat că prima instanță a motivat criteriile generale de individualizare prin prisma art.72 Cod penal și apreciat în concret gradul de pericol social al faptei reflectat în obiectul juridic special al normelor juridice lezate respectiv, viața persoanei, sănătatea persoanei și siguranța circulației. Totodată a ținut cont și de persoana inculpatului care nu este cunoscută cu antecedente, respectiv de gravitatea faptei comise reflectată în gravitatea urmărilor acțiunii sale respectiv decesul unei persoane și vătămarea gravă a alteia. În raport cu cele menționate, tribunalul consideră că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.
Cu privire la motivele de apel invocate de procuror: - greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.c) Cod penal; omisiunea utilizării formulei "în baza"; modificarea datei de la care se acordă prestațiile periodice în favoarea minorului și acordarea de daune morale minorului, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a motivat reținerea acestei pedepse accesorii arătând că acesta a comis o infracțiune de ucidere din culpă și una de vătămare corporală din culpă, exercitând activitatea de conducere a unui autovehicul și raportat la gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat în timp ce își exercita activitatea de conducere a unui autovehicul și prevederile art. 114 al. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, republicată, care dispun anularea permisului de conducere în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat pentru o infracțiune de ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă.
Art.64 lit.c) Cod penal instituie o condiție esențială pentru a putea fi aplicată această pedeapsă, respectiv inculpatul să se fi folosit de activitate la săvârșirea infracțiunii, raportul dintre activitate exercitată și infracțiune fiind de la mijloc la scop. Reținând acest raport, este esențial ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea scop sub raport subiectiv cu intenție, iar activitatea, în speță, de conducere să fi fost exercitată pentru a se produce urmarea imediată. Or, este incontestabil ca inculpatul a săvârșit o activitate reglementată de lege în sensul art.64 lit.c) Cod penal dar nus-a folositde activitatea de conducere pentru a săvârși infracțiunea ci a exercitat neregulamentar această activitate, sens în care i-au fost aplicate dispozițiile art.114 alin.1 lit.a) din OUG nr.195/2002. De altfel, aplicând această pedeapsă accesorie pentru care a aplicat ulterior suspendarea executării, prima instanță a lăsat lipsită de efecte măsura reținerii permisului de conducere conform art.114 din OUG nr.195/2002. Pentru aceste considerente apelul Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova este întemeiat și a fost admis.
Cu privire la susținerea că dispozitivul hotărârii nu ar fi clar pe motiv că lipsește formula utilizată, respectiv "în baza ", tribunalul a constatat că procurorul nu a mai susținut oral acest motiv arătând că este o eroare materială. Tribunalul a reținut că într-adevăr este o eroare materială în condițiile în care se indică textul de lege, denumirea marginală a infracțiunii și dispoziția de condamnare.
Cu privire la motivul exprimat oral de procuror în sensul că în mod greșit prima instanță soluționând latura civilă nu a acordat daune morale minorului și a obligat inculpatul la plata pensiei de întreținere de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu de la data decesului, tribunalul a reamintit principiul non reformatio in pejus. Astfel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova a declarat apel în favoarea inculpatului, iar în afară de acesta a declarat apel inculpatul și asiguratorul solicitând diminuarea daunelor acordate. În aceste condiții, potrivit art.372 alin.2 Cod procedură penală în apelul exercitat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acestuia, apelul fiind nefondat sub acest aspect. Invocarea dispozițiilor art. 17 Cod procedură penală care are în vedere soluționarea din oficiu a acțiunii civile de către prima instanță nu poate răsturna principiul sus menționat, care este specific căilor de atac. În cauză revenea dreptul reprezentantului legal sau obligația procurorului de a sesiza cu apel tribunalul în sensul acordării unor astfel de despăgubiri. De altfel, tribunalul a constatat că prima instanță în mod greșit nu a aplicat și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.b) Cod penal, a cărei aplicarea era obligatorie în raport de interzicea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Dar având în vedere principiul neagravării situație inculpatului sentința nu poate fi modificată, ea neputând fi reformată în defavoarea acestuia.
Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat și Asociația Fondul de protecție a victimelor, tribunalul a reținut că aceste părți au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei acesteia, respectiv cu privire la modul de acordare a despăgubirilor civile, susținând că nu au fost dovedite.
Tribunalul a reținut că în cauză s-au constituit părți civile în cauză: - și în calitate de părinți ai victimei a, solicitând 15000 lei cu titlul de daune materiale și câte 60.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare părinte; părinții victimei în calitatea de reprezentanți ai minorului, fiul victimei, au solicitat în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de 300 lei de la data producerii accidentului și până la majoratul acestuia precum și daune morale în cuantum de 60000 lei (168 vol. I dosar prima instanță). În aceeași cauză s-a constituit parte civilă și numita solicitând suma de 30000 lei daune materiale reprezentând tratamente, îngrijiri medicale precum și plata persoanelor care au îngrijit-o în cele 34 de zile de spitalizare precum și suma de 70000 lei daune morale (184 vol. dosar prima instanță). Spitalul Clinic județean de urgență Aas olicitat obligarea la plata sumei de 2073,80 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate sumă la care să se aplice dobânzi cu data rămânerii definitive a hotărârii (194 vol I dosar prima instanță). Prima instanță a admis în integralitate acțiunile civile părinților victimei și a părții civile, a acordat pensie de întreținere minorului dar nu de la data decesului mamei sale ci de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu i-a acordat acestuia daune morale. Prima instanță a admis acțiunea Spitalului dar nu a acordat dobânzi la suma solicitată. Niciuna dintre părțile civile nu a declarat apel. Analizând modul de soluționare a acțiunii civile tribunalul nu a reținut critica Asociației Fondului de protecție a victimelor în sensul că proba daunelor solicitate poate fi efectuată doar prin înscrisuri conform art.1191 Cod civil. Potrivit textului de lege invocat de apelant "Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată". Analizând aceste dispoziții tribunalul a constatat că privesc modalitate de probă a obligațiilor izvorâte din contracte și nu situația din cauza dedusă judecății care este reglementată prin art.998, 999 Cod civil unde nu există o astfel de limitare de a proba. Tribunalul constată că părțile civile și au făcut dovada pretențiilor materiale prin martorii audiați care au descris că aceștia au fost nevoiți să își vândă casa și au efectuat împrumuturi pentru a putea acoperi aceste cheltuieli. În privința daunelor morale tribunalul a constatat că prima instanță nu a efectuat o analiză concretă a întinderii prejudiciului moral, acordarea daunelor efectuându-se arbitrar. Este incontestabil că părinții victimei sunt afectați atât din punct de vedere material cât și moral dar se reamintește că aceste daune morale reprezintă doar o compensație financiară care alături de pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului au ca rol satisfacția morală a acestora. Aceste despăgubiri morale nu reprezintă valoarea vieții unui om, care nu poate fi prețuită în bani. Prima instanță nu a avut în vedere vârsta victimei și împrejurarea că aceasta avusese întemeiată la rândul ei o familie. Tribunalul a reamintit că sprijinul material de care ar avea nevoie aceste persoane nu face obiectul daunelor morale ci privește doar minorul dar acestuia îi va fi acordată în acest scop o pensie de întreținere lunară. Reținând prejudiciul efectiv și în ultimul rând și actualul context social tribunalul a admis apelul inculpatului și Asociației Fondului de protecție a victimelor străzii și a redus daunele morale acordate acestor părți de la 60 000 lei pentru fiecare la 30000 lei pentru fiecare și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate în nume propriu. În privința fiului victimei tribunalul a constatat că nelegal prima instanță a efectuat mențiunea până la noi dispoziții motivat în considerente prin situația în care minorul va urma studii liceale sau universitare la zi, astfel că s-ar justifica acordarea și după majoratul minorului. Minorul se află în stare de nevoie prezumată până la vârsta de 18 ani, fiind lipsit de mijloacele materiale pe care i le oferea mama sa iar împrejurarea că urmează să primească o pensie de urmaș, aceasta nu este suficientă în raport de veniturile pe care le avea pe timpul vieții mamei sale. Astfel că s-a constatat că în mod întemeiat s-a acordat minorului pensie de întreținere. Dar, după vârsta de 18 ani starea de nevoie nu mai este prezumată ci trebuie dovedită astfel că tribunalul a înlăturat mențiunea privind acordarea platei prestației periodice "până la noi dispoziții".
Cu privire la parte civilă, tribunalul a constatat că prima instanță a acordat daune materiale deși din nici un mijloc de probă administrat nu a rezultat că s-ar fi produs un astfel de prejudiciu. Astfel, această parte a solicitat 30000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând tratamente, îngrijiri medicale precum și plata persoanelor care au îngrijit-o în cele 34 de zile de spitalizare. Partea nu a depus nici un înscris din care să rezulte că în afara medicației administrate în cursul spitalizării (solicitată și dovedită ca prejudiciu în dauna spitalului) ar fi avut o recomandare de tratament medical. De asemenea, partea nu a indicat care din îngrijirile acordate au fost plătite, în condițiile în care spitalul a solicitat aceste despăgubiri. Nici cu privire la aceste solicitări nu a propus vreo probă. În ce privește plata unor persoane care ar fi îngrijit-o nu rezultă cu ce sumă au fost plătite astfel de persoane sau numele acestora. Deși au fost audiați martori propuși de această parte, depozițiile acestora sunt reproduceri ale relatărilor acestei părți astfel că nu pot fi luate în considerare. Totodată acești martori nu au putut furniza relații cu privire la aspectele mai sus menționate. Pentru aceste considerente apelul inculpatului și Asociației Fondului de protecție a victimelor străzii este întemeiat și sub acest aspect astfel că tribunalul a respins cererea de acordare a daunelor materiale ca neîntemeiată dar a menținut obligarea la plata daunelor morale către această parte care a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale suferința fizică și psihică îndelungată justificând aceste daune.
În privința daunelor acordate Spitalului tribunalul a constatat că au fost temeinic acordate acestea fiind dovedite prin înscrisurile atașate.
Față de aceste considerente, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, Asociația fondul de protecție a victimelor străzii și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 25/17.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Lipova, pe care oad esființat-o în latură penală cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și cu privire la latura civilă și în consecință: - a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal; - a înlăturat mențiunea până lanoi dispozițiiprivind plata prestației periodice privind pe minorul; - a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 70000 lei cu titlu de daune morale și a respins cererea privind obligarea la plata daunelor materiale ca neîntemeiată. Asociația fondul de protecție a victimelor străzii a fost obligată la plata acestei sumei în măsura în care nu este achitată de inculpat și conform reglementărilor privind limitele despăgubirii; - a redus daunele morale acordate părților civile și de la suma de 60 000 lei pentru fiecare la suma de 30 000 lei pentru fiecare și a respins restul pretențiilor formulate de aceste părți în nume propriu, ca nefondate.
A menținut restul dispozițiilor cuprinse în sentința penală atacată.
În baza art.193 Cod procedură penală a respins cererea formulată de părțile civile privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs părțile civile, și reprezentat de părțile civile, precum și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii
Părțile civile a criticat decizia pentru netemeinicie sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.
În ce privește daunele morale se arată că reducerea daunelor morale acordate părților civile, de la 60.000 lei este nejustificată având în vedere vârsta victimei care a fost o femeie tânără a născut un copil și a înțeles ca împreună cu părinții și copilul să locuiască împreună și să formeze o familie.
Instanța de fond nu a acordat nici daunele materiale solicitate deși părțile civile au suportat toate cheltuielile legate de înmormântarea victimei, pomeni, parastase etc.
În ce privește daunele materiale solicitate de partea vătămată, instanța de fond în mod greșit considerat că din nici un mijloc de probă nu a rezultat că s-ar fi produs un asemenea prejudiciu deși din declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile medicale rezultă că aceasta a fost în comă și perioadă lungă de timp a fost în imposibilitate de a se deplasa având nevoie de alte persoane pentru a se îngriji.Pe perioada internării în spital a avut nevoie de o alimentație specială astfel că daunele materiale solicitate sunt justificate.
Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii Bac riticat sentința instanței de fond și decizia recurată pentru netemeinice și nelegalitate sub aspectul laturii civile întrucât obligarea asociației la plata despăgubirilor civile s-a făcut printr-o interpretare eronată a legii fără ca pretențiile acordate să fie dovedite cu înscrisuri conform prev. art. 1191 cod civil.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art.38510, al.21, cpp se constată că recursurile formulate sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art.3859al.1 cpp hotărârile judecătorești sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1.nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei; 2.instanța nu a fost sesizată legal;3. instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prev. art.292 al(2) sau a existat un caz de incompatibilitate;4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede astfel;5.judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;6.urmărirea penală sau judecata avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie;7. judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori;8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și în condițiile prev. de art.117 al.(1) și (2);9.hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înțelege;10.instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influiențeze soluția procesului;11.instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;12.când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prev. de art.334-337; 13 când inculpatul a fost condamnat pentru faptă care nu este prev. de legea penală;14. când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prev. art. 72 cp sau în alte limite decât cele prev. de lege;15. când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceiași faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost grațiată ori a intervenit decesul inculpatului;16. când în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prev. de legea penală sau când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost grațiată;17. când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică;18.când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare;19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat; 20.când a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului;21.când judecată în primă instanță sau apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta sau de a înștiința despre această imposibilitate.
Din analiza cererilor de recurs formulate de recurenți se observă că acestea nu se fundamentează pe nici unul de cazurile expres prevăzute de textul menționat mai sus care ar face posibilă casarea hotărâri.
Chiar dacă părțile civile menționează că își întemeiază recursul pe cazurile prev. la pct. 17 și 17 ind.1 cpp în fapt critica adusă hotărârilor instanței de apel și primă instanță se referă la modul de soluționare a laturii civile însă un asemenea motiv de recurs, așa cum s-a menționat mai sus, nu este prev. de lege.
Mai mult cazul de recurs prev. de art. 17 ind. 1 cpp a fost abrogat prin Legea 356/2006.
Prin urmare recursurile recurenților sunt inadmisibile și urmează a fi respinse în baza art. 38515,pct.1, lit. a cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părțile civile, și Asociația Fondul de protecție a victimelor Străzii B, împotriva deciziei penale nr.164/A/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondul MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/02.10.2009
Dact: 2 exempl/ 06.10 2009
Primă instanță: Judecătoria Lipova
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
