Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 93/R/2009
Ședința publică din 26 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Pe rol,fiind pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, partea responsabilă civilmente recurentă RO SRL, cu sediul în O, str. -, nr. 123, inculpatul recurent, domiciliat în O,-, Județul B, partea civilă recurentă, în reprezentarea, domiciliate în O,-,.1,.1,.14, Județul B, împotriva deciziei penale nr.283/A din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a desființat în parte, sentința penală nr. 824 din 27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul recurent, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal și neluarea măsurilor de protecție a muncii, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 35 din Legea nr. 90/1996, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că dezbaterea în fond asupra recursurilor a avut loc în data de 19 februarie 2009, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra recursurilor amânându-se pentru data de 26 februarie 2009, zi în care s-a pronunțat decizia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.824/27.06.2008. pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplic art. 74 lit. " a- c " Cod penal și art. 76 lit. "d" Cod penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplic art. 74 lit."a- c" Cod penal și
art. 76 lit. "d" Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit "a " și art. 34 lit "b" Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare ce se va executa de către inculpat.
În baza art. 71 alin 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit "a teza a II- a și b" cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 cod penal și art. 71 alin 5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 cod penal.
În baza art. 359 cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 cod civil și art.1003 Cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Ro SRL, la plata de despăgubiri civile după cum urmează: suma de 2.000 lei daune materiale în favoarea părții civile, la plata unei rente lunare în favoarea, născută la 09.03.2008 în sumă de 294 lei lunar începând cu data de 08.09.2005 până la data de 31.01.2007 și în sumă de 258 lei lunar până la majorat, la plata sumei de câte 25.000 lei daune morale în favoarea părților civile și, și s-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 1 și 4 cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este asociat împreună cu soția sa - la RO, cu sediul în mun. O,-, jud. B, societatea având ca domeniu principal de activitate construcțiile.
In data de 08.09.2005 organele de urmărire penală si inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului B au fost sesizați cu privire la producerea unui accident de muncă la un punct de lucru al RO
Cu ocazia cercetării la fața locului efectuate în data de 08.09.2005 între orele 16,40 si 17,30, conform procesului-verbal întocmit cu acea ocazie ( 2-3 dos up), s-a constatat că accidentul de muncă s-a produs la clădirea Biroului Vamal O, situat în Municipiul O,-.
Astfel, s-a constatat că lângă clădirea de birouri structurată pe două nivele se află o schelă metalică prăbușită și dezintegrată, lângă care se află cadavrul lui losif, născut la data de 09.03.1975,. în mun. O,-, jud. Victima era echipată cu salopetă de lucru compusă doar din pantaloni si o vestă. La o distanță de cea. 3 metri de corpul victimei, corespunzător părții superioare a schelei metalice, se aflau urme proaspete de vopsea lavabilă de culoare galbenă. In partea inferioară a schelei, în locuri corespunzătoare, celor patru picioare metalice de susținere, se aflau patru roți din material plastic, fiecare cu sistem de blocare aflat în poziția "deblocat. De asemenea, în partea superioară a acestor roți s-a constatat că există o țeava metalică, inferioară ca dimensiuni (lungime și diametru) picioarelor de susținere ale schelei, cele patru roti fiind introduse anterior prăbușirii schelei în cele patru picioare de susținere. Cele patru roți erau prevăzute, prin construcție, cu un sistem de rotire pe rulment asamblat din două părți pentru a se putea roti la 360, prevăzute în partea inferioară cu un filet cu piuliță de siguranță. La una dintre roți acest sistem de rotire era distrus, fiind desfăcut în două părți ca urmare a distrugerii filetului și căderii piuliței de siguranță.
Tot cu ocazia cercetării la fata locului s-a mai constatat că fiecare din cele patru țevi metalice din partea superioară a roților sunt prevăzute cu un orificiu, destinat introducerii unor bolțuri de siguranță, orificiu care însă nu corespunde cu orificiul existent în partea inferioară a celor patru picioare de susținere ale schelei.
In plus, s-a mai constatat că nici una din componentele metalice ale schelei nu este fixată de părțile componente prin bolțuri de siguranță, îmbinările făcându-se prin simpla suprapunere și sprijinire a părților componente una pe cealaltă.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că victima losif a supraviețuit inițial impactului, fiind conștientă, dar a decedat la scurt timp la fața locului, în ciuda încercărilor de resuscitare din partea echipajului ambulanței, care a sosit în scurt timp la locul accidentului.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2838 din 09.09.2005 ( 118-120) rezultă că victima losif prezenta mai multe leziuni cu si fără soluție de continuitate (placarde excoriate, echimoze) în partea superioară a corpului (parietal dreapta, piramida nazală, deltoidian dreapta, brațe și antebrațe, hemitorace dreapta și, pectoral), fracturi de boltă craniană și costale bilateral, constatându-se și că din orificiile nazale ale victimei se scurgea sânge lichid.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă că moartea lui losif a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute ca urmare a hemoragiei interne masive datorată unui politraumatism prin cădere de la înălțime, cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne, leziuni care s-au putut produce prin căderea victimei de la înălțime pe planul dur al solului. Totodată, s-a stabilit că în momentul decesului victima avea alcoolemia de 0,00 (zero) grame la mie.
In conformitate cu prevederile art. 27 alin. l lit. b din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, în cauză a fost efectuată o cercetare de către inspectorii Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului B cu privire la stabilirea împrejurărilor si cauzelor care au condus la producerea evenimentului, rezultatul fiind consemnat în procesul-verbal de cercetare nr. 39321 din 27.09.2005 ( 20-70 dos up.).
Din mijloacele de probă administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de cercetare al: B, declarațiile martorilor și declarațiilor inculpatului ) rezultă că accidentul a cărui victimă a fost losif s-a produs în următoarele împrejurări:
În data de 28.10.2004 între C RO O, reprezentată legal prin inculpatul în calitate de responsabil cu lucrările și Oaf ost încheiat contractul de prestări de servicii constând în lucrări de "Reparații curente la obiectivul Clădire vamă comisionari din Biroul Vamal O, respectiv tencuieli si zugrăveli interioare, tencuieli și zugrăveli exterioare".
În data de 06.09.2005 inculpatul a fost contactat telefonic de reprezentantul Biroului Vamal O, care i-a solicitat să efectueze cât mai repede posibil lucrările de reparații ale deteriorărilor apărute la tencuielile exterioare, sens în care inculpatul a achiziționat materialele necesare (mortar pentru tencuit și dispersit pentru zugrăvit), iar în data de 08.09.2005 a adus de la un alt punct de lucru al RO RL. O, o echipă de muncitori formată din, și losif, alcătuirea echipei fiind determinată de faptul că, potrivit declarației inculpatului, aceiași muncitori au lucrat la același punct de lucru si în toamna anului 2004.
În dimineața zilei de 08.09.2005, în jurul orei 09,30, după ce inculpatul și cei trei muncitori au ajuns la fața locului, au montat împreună o schelă metalică, ale cărei componente se aflau depozitate în apropiere încă din anul 2004.
După montarea schelei, inculpatul și cei trei muncitori au montat apoi, tot împreună, patru roți aduse de învinuit în acea dimineață de la un alt punct de lucru, rotile fiind montate pentru a putea fi deplasată schela. După montarea schelei și a roților și după ancorarea schelei de aticul clădirii cu ajutorul unei frânghii, inculpatul a plecat de la punctul de lucru, comunicând însă echipei de muncitori lucrările ce le avea de efectuat, urmând ca inculpatul să legătură telefonic cu muncitorii pe parcursul zilei în cazul în care era nevoie de materiale suplimentare.
După plecarea inculpatului, acesta s-a înțeles telefonic cu victima losif ca acesta să zugrăvească întreaga suprafață a peretelui exterior pentru a obține o nuanță omogenă. Până în jurul orei 14,00 lucrările de zugrăvire a peretelui au fost executate, prin rotație pe schelă, de victima losif și martorul, martorul rămânând în permanentă la sol.
în jurul orei 14,00 victima losif a urcat pe schelă și a început executarea lucrării, zugrăvind peretele începând cu partea superioară a acestuia, timp în care martorul a intrat în clădirea vămii pentru a aduce apă, în apropierea schelei rămânând, la sol, doar martorul, fără ca în apropiere să se mai afle alte persoane care să poată fi audiate ca martori oculari.
După ce victima losif a terminat de zugrăvit porțiunea de perete de la nivelul superior al schelei, acesta a încercat să coboare pe partea exterioară a schelei, moment în care aceasta s-a dezechilibrat și s-a prăbușit, deși martorul a încercat să o susțină. Odată cu schela s-a prăbușit, de la o înălțime de circa 4 metri, și victima losif, care astfel a avut un impact violent cu solul betonat.
Victima a supraviețuit inițial impactului cu solul, fiind conștientă după cădere o perioadă de timp, acuzând însă deficiențe respiratorii.
La fața locului a sosit un echipaj al ambulanței care, după efectuarea manevrelor de resuscitare, a constatat în jurul orei 15,00 decesul victimei losif.
Din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 17586 din 25.11.2004 la. B rezultă că victima losif a fost angajat al RO O în funcția de zidar-roș ar-tencuitor.
Din procesul-verbal de cercetare nr. 39321 din 27.09.2005 rezultă că, întrucât accidentarea lui losif s-a produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, evenimentul îndeplinește prevederile art. 24 alin. l din legea nr. 90/1996 privind protecția muncii și se încadrează ca accident de muncă mortal.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri, la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Potrivit art. 2 alin. l din Legea nr. 90/1996, prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice la care activitatea se desfășoară cu personal angajat pe bază de contract individual de muncă, cerință satisfăcută în cauză întrucât victima losif era angajat al C CONSULAR RO la data producerii accidentului.
De asemenea, trebuie reținut că potrivit contractului de prestări servicii nr. 694 din data de 28.10.2004 încheiat între RO O, reprezentată legal prin inculpatul și O, inculpatul avea calitatea de responsabil cu lucrările ce urmau să fie efectuate la clădirea Biroului Vamal O, revenindu-i astfel si obligațiile corespunzătoare de a lua măsurile prevăzute de lege pentru protecția muncii, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 90/1996.
Pentru existența infracțiunii este necesar, așadar, ca în primul rând să existe omisiunea de a lua una din măsurile prevăzute de lege referitoare la protecția muncii.
In speță, analizând starea de fapt și mijloacele de probă administrate în cauză, s-a constatat că inculpatul nu a respectat măsurile prevăzute de art 18 alin 1 din Legea nr. 90/1996, în data de 08.09.2005 cei trei muncitori, inclusiv victima losif, fiind transportați la punctul de lucru și puși să execute o lucrare de construcție fără ca anterior inculpatul să ia vreuna din măsurile de protecție menționate.
În urma constatărilor efectuate la fața locului și a analizei declarațiilor martorilor, în procesul verbal de cercetare al ITM B, s-a stabilit că producerea evenimentului a avut ca și cauză căderea victimei de la înălțimea de circa 4 metri, datorită prăbușirii schelei montate defectuos, cu lipsuri în asigurarea cerințelor de desfășurare a lucrului în condiții de securitate a muncii. Prin montarea necorespunzătoare a schelei s-au încălcat prevederile art: 257, 290 și art 423 din Normele generale de protecție a muncii, aprobate prin Ordinul M nr. 508/20.11.2002.
Cu ocazia cercetării la fata locului s-a constatat, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit de procuror și în procesul-verbal întocmit de inspectorul din cadrul B, că schela nu prezenta o stabilitate corespunzătoare pe cele două direcții de mișcare (atât pe cea perpendiculară pe perete, cât si pe cea paralelă cu peretele), datorită următoarelor aspecte:
- montarea pe verticală a schelei nu s-a realizat cu asigurarea montanților prin introducerea penelor de fixare în găurile destinate în acest scop, dând posibilitatea ca montanții să flambeze pe verticală;
- montanților schelei nu li s-a asigurat stabilitatea în plan orizontal conform tipului de schelă utilizat (bride fixe, podine astfel montate încât să nu permită depărtarea montanților).
De asemenea, tot cu ocazia cercetării la fata locului s-a mai constatat că nici unul din dispozitivele de blocare a roților nu era pe poziția "blocare" (foto nr. 10. 34 dos up.).
Totodată, s-a constatat că roțile montate la schelă nu sunt corespunzătoare cu cele ale tipului schelei, existând o diferență mai mare decât cea tolerabilă, între diametrul țevii metalice și cel al dispozitivului de fixare al roții cât și prin necoaxialitatea dintre găurile destinate montării penelor (hoiturilor) de fixare, (foto nr. 8-9. 33-34 dos up.).
Inculpatul a declarat, atât în fața inspectorului de muncă cât și a procurorului, că nu deține cartea tehnică a schelei și recunoaște că orificiile din partea inferioară a picioarelor schelei nu erau destinate prinderii roților, aceste orificii fiind pentru ancora), tronsonul din partea inferioară putând fi folosit în partea superioară a schelei (toate tronsoanele, modulele schelei, sunt identice, ele nediferind în raport de poziția lor față de sol).
Ca atare, dezechilibrarea schelei și prăbușirea acesteia împreună cu victima losif sunt consecința modului defectuos de montare a elementelor schelei, dar si a acțiunii concurente a victimei care așa cum rezultă din declarația martorului, anterior coborârii de pe schelă, a dezancorat-o, desfăcând funia legată de balustradă și totodată a acceptat ca martorul mai sus menționat să deblocheze roțile în timp ce încă se afla pe schelă, procedând în acest fel de mai multe ori pe parcursul zilei.
Cu toate acestea, inculpatul, ca inginer constructor și ca responsabil cu lucrările, trebuie să cunoască și chiar cunoștea că rotile nu sunt destinate să fie montate sub picioarele schelei, montarea lor reprezentând o improvizație care a afectat însă stabilitatea schelei.
În ce privesc ăsurile de protecție a muncii prevăzute de Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime, aprobate prin Ordinul nr. 235/26.07.1995, s-a reținut că în fișa de aptitudine nr. 905 eliberată de în data de 07.04.2005 la controlul medical periodic, nu se face mențiunea expresă " pentru lucrul la înălțime" și nici în fisa individuală de instructaj privind protecția muncii a victimei, nefiind astfel respectate prevederile art. 11 și art.12 din ormele specifice.
Pe de altă parte, nici muncitorii si si nici victima losif nu purtau echipament individual de protecție specific eliminării pericolului căderii in gol (echipament și mijloace de ancorare a muncitorilor de elemente fixe; cască de protecție etc), toți fiind echipați necorespunzător în pantaloni scurți și tricouri sau simplă salopetă, încălcându-se astfel prevederile art. 15 din normele specificate mai sus.
De asemenea s-a constat că la amenajarea locului de muncă nu s-au asigurat mijloace de acces al muncitorilor la platformele de lucru, muncitorii si victima fiind nevoiți să escaladeze montanții schelei pentru accesul la nivelele inferioare, coborârea făcându-se la fel, tot prin escaladare, neexistând căi (scări) de acces, încălcându-se astfel prevederile art. 22 și 24 din normele specificate de securitate a munci pentru lucru la înălțime.
Lucrările de reparații ale tencuielilor exterioare executate la înălțime s-au efectuat fără supraveghere permanentă, ci doar sporadic, prin trecerea periodică la punctul de lucru, a inculpatului, prin acesta fiind încălcate prevederile art. 27 din Ordinul nr. 235/1995. Obligația de supraveghere continuă a lucrului la înălțime îi revenea în cauză inculpatului, în calitatea acestuia de "conducător al lucrărilor respective". In măsura în care inculpatul nu putea, din motive obiective, să asigure supravegherea lucrului la înălțime, acestuia îi revenea oricum obligația de a desemna o persoană echivalentă în funcție să facă acest lucru, desemnare care însă nu a fost dispusă.
În ce privesc normele specifice de securitate a muncii pentru lucrările de zidărie, montaj prefabricate și finisaje în construcții, aprobate prin Ordinul nr. 116/27.03.1996, în rechizitoriu s-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 12 și 14 privind efectuarea instructajului de protecția muncii la un interval de 30 de zile calendaristice și a instructajului zilnic obligatoriu de protecție a muncii la începerea lucrului, timp de 5-10 minute, acest din urmă instructaj nefiind consemnat în registrul de predare - primire al serviciului sau în condica de serviciu, doar în acest fel putându-se face proba efectuării lui.
Totodată s-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 17 din același act normativ potrivit căruia " entru p. lucrări executate la înălțimi sub 5. se vor folosi schele simple, iar pentru înălțimi peste 5. se vor utiliza schele conform indicațiilor din proiectele tehnologice. vor fi prevăzute cu balustrade și se andură de bord si vor fi executate astfel încât să corespundă sarcinilor pe care le vor avea de suportat. Se interzice utilizarea de schele improvizate si circulația personalului muncitor sub schele pe care se lucrează".
În cursul cercetării judecătorești, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice care a concluzionat că inculpatul a luat toate măsurile impuse de lege în calitatea de angajator și responsabil de lucrări, în sensul că a efectuat instructajul periodic lunar și de asemenea a efectuat instruiri suplimentare și a nominalizat un șef de echipă care să urmărească execuția lucrărilor și care era însuși victima, astfel că nu a încălcat măsurile de protecția muncii prevăzute de Legea nr. 90/1996, ci eventual nu a fost destul de exigent în aplicarea unor măsuri administrative asupra personalului angajat, care cu toate instruirile efectuate nu a respectat normele de protecție a muncii.
Totodată s-a reținut în concluziile expertizei că schela montată a corespuns normelor tehnologice, că montarea acesteia nu a fost defectuoasă și că roțile montate erau compatibile în utilizarea schelei (f 197-204 dosar instanță).
Instanța a apreciat că, concluziile expertizei tehnice nu pot fi reținute în totalitate având în vedere că sunt în contradicție cu constatările din procesul verbal de cercetare întocmit de ITM B unde s-a făcut o analiză motivată a dispozițiilor din actele normative încălcate, fapt pe care expertul nu l-a făcut.
Pe de altă parte, reținerea din concluziile expertizei că montarea schelei nu a fost defectuoasă și că roțile erau compatibile, fapt dovedit de montarea si demontarea acesteia de mai multe ori fără a se produce accidente, nu înlătură pericolul iminent de producere a accidentului (la peste 25 de mutări nu s-a produs, însă a 26- a oară s-a produs accidentul). Urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii analizate presupune existenta unei situații în care se poate produce în orice moment accidentarea unui salariat, acesta reprezentând "pericolul iminent" care s-ar putea produce.
Ori, așa cum s-a stabilit cu ocazia cercetării la fața locului și cum rezultă din fotografiile din dosar, schela montată de inculpat și muncitori nu era prevăzută din fabricație cu orificii destinate montării unor roti pentru deplasarea ei, rotile montate reprezentând improvizații. Prin montarea acestor roți dar si prin modul efectiv de montare a elementelor componente ale schelei, care nu au fost asigurate prin bolțuri de siguranță, nu s-a asigurat cerința ca schela să corespundă sarcinii pe care o avea de suportat, respectiv greutății corpului victimei, astfel că, indiferent de modul în care se deplasa acesta pe schelă, schela era instabilă, urmarea fiind dezechilibrarea și prăbușirea acesteia.
Din actele dosarul a rezultat de asemenea că deși muncitorii erau dotați cu echipament individual de protecție ce exista într-o din apropiere, aceștia nu îl utilizau, însă cu toate acestea inculpatul avea obligația, în calitate de responsabil al lucrării să se asigure că muncitorii folosesc acest echipament si că nu încep lucrul decât după echiparea corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că prin acțiunea victimei și anume a deplasării de la un nivel la altul al schelei prin escaladare, acesta s-a expus la pericolul de accidentare prin cădere de la înălțime, încălcând astfel prevederile art. 19 lit. "b" din Legea nr. 90/1996 republicată.
Instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de încălcarea măsurilor de protecție a muncii în condițiile în care acesta nu a efectuat o supraveghere permanentă a lucrărilor care ar fi dus la folosirea de către muncitori a echipamentelor, a centurilor de siguranță ce ar fi asigurat ancorarea proprie a acestora de perete, la folosirea corectă a schelei și deblocarea roților doar după ce muncitorii coborau și pe de altă parte inculpatul nu a asigurat mijloace de acces a muncitorilor la platformele de lucru, legea nefăcând diferențe pe tipuri de schelă, aceștia fiind factorii determinanți care au dus la producerea accidentului, reținând într-o oarecare măsură și culpa victimei care cunoștea că trebuie să folosească echipamentul individual de protecție specific lucrului la înălțime și care a acceptat deblocarea roților schelei înainte de a coborî.
Sub aspectul laturii subiective,în raport de starea de fapt, s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu 1-a urmărit, a acceptat producerea acestuia.
In speță, inculpatul, în calitate de inginer constructor și responsabil cu lucrările, cunoștea exact condițiile de lucru ale victimei, știind că în cazul lucrului la înălțime riscul cel mai frecvent de accident de muncă este acela al căderii de la înălțime. Acest risc este unul evident și real iar nu ipotetic, normele de protecție a muncii, cunoscute de învinuit, făcând dese referiri tocmai la "riscul căderii de la înălțime".
De menționat este că analiza existenței intenției indirecte privește doar infracțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996, aceasta fiind infracțiunea săvârșită cu intenție, autorul prevăzând și acceptând existența riscului producerii unui accident. In măsura în care acest risc se materializează și are loc moartea unui salariat, latura subiectivă se analizează în raport cu infracțiunea concurentă de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În cursul cercetării judecătorești, părțile civile și s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 RON despăgubiri civile globale și cu suma de 50.000 RON daune morale. Ulterior, pe parcursul procesului, părțile civile au făcut o precizare și o detaliere a constituirii de parte civilă solicitându-se 1.000 lei cheltuieli de înmormântare, 2.000 lei cheltuieli cu tratament medical, 400 lei lunar rentă pentru partea civilă până la încetarea stări de nevoie și o rentă lunară în favoarea în sumă de 294 lei lunar până la data de 31.0.12007 si apoi câte 258 lei lunar până la majorat și 100.000 lei daune morale.
În cursul procesului, inculpatul a depus o serie de înscrisuri din care rezultă cheltuielile suportate de către acesta ulterior decesului victimei cu înmormântarea și tratamentele medicale, cheltuieli acceptate de către părțile civile care au arătat că daunele materiale solicitate reprezintă cheltuieli suplimentare pe care le-au suportat personal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 cod civil și art.1003 Cod civil l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Ro SRL, la plata sumei de 2.000 lei daune materiale în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli cu tratamentul medical și transport, justificate prin înscrisurile depuse.
În ce privește suma de 1.000 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de înmormântare și anume 75 lei, 89 lei îmbrăcămintea, 150 lei mormântul, 556 lei locul de veci și 150 lei preotul, instanța le-a respins întrucât nu a fost dovedită, declarația martorei care a arătat că a luat la cunoștință despre o parte din aceste cheltuieli de la partea civilă neputând fi reținută întrucât ar însemna să se dea valoare probatorie simplelor afirmații ale părții vătămate. Pe de altă parte, toate aceste cheltuieli presupun emiterea unor înscrisuri pe care partea civilă ar fi trebuit să le depună ca probe la dosar.
Având în vedere principiul dreptului civil potrivit căruia copilul dobândește drepturi de la concepție, printre care dreptul și totodată obligația de întreținere din partea părinților, instanța a obligat inculpatul la plata unei rente lunare în favoarea, născută la 09.03.2008 în sumă de 294 lei lunar începând cu data de 08.09.2005 până la data de 31.01.2007 și în sumă de 258 lei lunar până la majorat, rentă calculată raportat la veniturile realizate de defunct cu titlul de salariu la firma inculpatului, precum și veniturile obținute din munca prestată după orele de program așa cum rezultă din declarațiile martorilor, venituri ce se ridicau la suma de circa 1.200 lei lunar, revenind fiecărui membru al familiei câte 400 lei din care s-a scăzut pensia de urmaș de 106 lei, respectiv 142 lei primită de minoră, trebuind să se țină cont de aportul material cu care tatăl ar fi contribuit la creșterea și educarea.
În ce privește renta de 400 de lei lunar solicitată în favoarea părții civile instanța a respins-o, având în vedere că potrivit codului familiei soții au drepturi și obligații egale, astfel că amândoi trebuie să contribuie în căsnicie, neexistând o obligație legală de întreținere a soției decât în caz de nevoie, însă în cauză nu s-a demonstrat că partea civilă ar fi în incapacitate de muncă, care să conducă la acea stare de nevoie. Mai mult, în situația în care ea are calitatea de asistent personal, însoțitor al minor, ea primește o indemnizație în acest sens.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de câte 25.000 lei daune morale în favoarea părților civile și, sume pe care le consideră suficiente pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial suferit de aceștia raportat la consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care au fost lezate aceste valori, precum și măsura în care le-a fost afectată situația materială și socială.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal au declarat apel părțile civile în nume personal și în reprezentarea, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Părțile civile au criticat hotărârea atacată pe considerentul unei rezolvări netemeinice a laturii civile. Prima instanță în mod greșit a rezolvat acțiunea civilă formulată câtă vreme, din probele administrate în cauză, s-ar fi impus majorarea, atât a daunelor materiale, cât și a daunelor morale.
În ceea ce privește obligarea inculpatului la plata unei rente în favoarea părții civile, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei coroborate cu dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, potrivit cărora, autorul unei fapte ilicite are obligația de a repara prejudiciul cauzat altei persoane. De vreme ce partea civilă se afla în întreținerea soțului decedat, victimă a infracțiunii, se impune plata unei rente care să compenseze lipsa de întreținere pe care anterior i-o asigura soțul, în timpul vieții.
Cu privire la daunele morale, partea civilă a arătat că se impune majorarea acestora câtă vreme soțul ei era singurul întreținător al familiei, iar fiica suferă de o boală incurabilă a cărei îngrijire necesită cheltuieli costisitoare.
Inculpatul a arătat că soluția de condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată este netemeinică și nelegală. Aprecierea probelor s-a făcut în mod greșit atât de către organul de urmărire penală, cât și de către prima instanță, ignorându-se depozițiile martorilor care confirmă o altă stare de fapt. Probele științifice administrate, respectiv expertiza tehnică și suplimentul acesteia au fost înlăturate întrucât nu concordau concluziilor trase de organul de urmărire penală și Drept urmare, nu s-a stabilit în mod corect raportul de cauzalitate dintre pretinsa activitate a inculpatului, respectiv neluarea unor măsuri de protecție a muncii și moartea victimei. Raportul de expertiză tehnică nu confirmă încălcarea unor norme de protecție a muncii de către inculpat, încă, acest aspect probator a fost în mod reșit înlăturat. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul critică hotărârea atacată solicitând exonerarea de plata despăgubirilor civile și a obligării la plata unei rente în favoarea soției supraviețuitoare.
Partea responsabilă civilmente a solicitat desființarea hotărârii atacate, achitarea inculpatului și înlăturarea obligării acestuia la plata despăgubirilor civile materiale și morale în solidar cu SC RO SRL
Prin decizia penală nr. 283 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis apelul penal declarat de către partea civilă în nume propriu și în reprezentarea, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC" RO SRL- O, împotriva sentinței penale nr.824 din 27.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepse individuale.
În baza art.11 pct. 2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art.178 al.2 Cod penal și art.35 din Legea 90/1996.
S-au redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile și de la 25.000 RON fiecare la câte 10.000 RON.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL O la plata unei rente lunare în sumă de 200 lei în favoarea părții civile începând cu data de 08.09.2005 și până la încetarea stării de nevoie.
S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței atacate.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, a apreciat că aceasta este nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește rezolvarea laturii penale a cauzei, instanța de apel a considerat soluția ca fiind nelegală. Modalitatea de interpretare a probelor referitoare la susținerea vinovăției inculpatului este greșită. S-a reținut că la data de 6 septembrie 2005, inculpatul ar fi fost contactat telefonic de către reprezentantul Biroului Vamal O în vederea efectuării cu rapiditate a unor lucrări de reparații la un imobil din incinta Biroului Vamal.
În acest sens, inculpatul, administrator al SC RO SRL O s-a deplasat cu o echipă de muncitori formată din, și pentru efectuarea lucrărilor. În dimineața zilei de 8 septembrie 2005, în jurul orelor 9,30, inculpatul alături de cei trei muncitori au ajuns la punctul de lucru și au montat o schelă metalică lângă zidul clădirii ce urma a fi reperată. Odată cu montarea schelei, au fost montate și patru roți care serveau la deplasarea acesteia de-a lungul zidului clădirii. Ulterior montării și asigurării schelei, inculpatul a părăsit punctul de lucru comunicând echipei de muncitori sarcinile de serviciu pe care urmai să le îndeplinească, urmând să țină legătura telefonic cu aceștia pe parcursul zilei. După părăsirea punctului de lucru, inculpatul s-a înțeles telefonic cu victima spunându-i acestuia că urma să zugrăvească întreaga suprafață a peretelui exterior pentru a opțiune o nuanță omogenă. Până în jurul orelor 14,00 lucrările au fost executate prin rotație, de către victima și, urcați pe schelă, iar al treilea muncitor, rămânând în permanență la sol. În jurul orelor 14,00 victima a urcat pe schelă și a început zugrăvirea peretelui începând cu partea superioară a acestuia, în apropierea schelei, la sol, aflându-se doar martorul. de zugrăvit porțiunea de perete situată la nivelul superior, victima a încercat să coboare pe partea inferioară a schelei, moment în care s-a dezechilibrat prăbușindu-se la sol, deși martorul a încercat să susțină echipamentul, fără succes însă. Moartea victimei a fost cauzată de impactul deosebit de violent cu solul betonat.
S-a stabilit că inculpatul nu a luat măsurile necesare prevăzute de Legea pentru protecția muncii, iar aceste deficiențe au condus la producerea evenimentului și implicit moartea victimei.
S-a stabilit că schela a fost montată în mod necorespunzător, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 257, 290 și 423 din Normele generale de protecție a muncii aprobate prin Ordinul S nr. 508/2002.
În procesul verbal întocmit de B s-a constatat deficiențe în montarea pe verticală a schelei și s-a constata de asemenea că nici unul din dispozitivele de blocare a roții nu era pe poziția "blocare". S-a mai stabilit că roțile montate pentru deplasarea schelei nu sunt corespunzătoare dimensiunilor acesteia, existând diferențe între diametrul țevii metalice și cel al dispozitivului de fixare al roților ( fila 33-34 dosar urmărire penală). Ca atare, dezechilibrarea schelei și prăbușirea acesteia împreună cu sunt consecința modului defectuos de montare a elementelor echipamentului de protecție, dar și a acțiunii concurente a victimei care, așa cum rezultă din declarația martorului, anterior coborârii de pe schelă, a dezancorat-o și deblocând roțile în timp ce se afla încă pe schelă, a deplasat-o, gest repetat de mai multe ori în timpul zilei.
S-a mai reținut că nu s-au respectat măsurile de protecție a muncii privind lucrul la înălțime, iar cei trei muncitori nu purtau un echipament individual de protecție specific eliminării pericolului căderii în gol, aceștia fiind îmbrăcați în pantaloni scurți și tricou sau simplă salopetă. Toate aceste lipsuri, s-a reținut că sunt imputabile inculpatului care, în calitate de inginer constructor trebuia să le remedieze.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice, iar concluziile acesteia au stabilit că inculpatul, a luat toate măsurile impuse de lege în calitate de angajator și responsabil de lucrări efectuând instructajul periodic lunar și instruiri suplimentare. A rezultat de asemenea că a nominalizat un șef de echipă care să urmărească execuția lucrărilor și care era însuși victima. În final, s-a concluzionat că acesta nu a încălcat măsurile de protecție a muncii prevăzute de Legea 90/1996, singura culpă fiind aceea a unei lipse de fermitate în aplicarea unor măsuri administrative asupra personalului angajat care, în ciuda unor instruiri, nu a respectat normele de protecție a muncii. Această expertiză a mai stabilit că, schela montată corespuns normelor tehnologice, montarea acesteia nefiind defectuoasă, iar roțile folosite la deplasarea echipamentului erau compatibile în utilizarea acestora ( fila 197-204 dosar instanță).
Instanța de apel a constatat că, prima instanță a înlăturat în mod greșit, fără o justificare pertinentă, concluziile expertizei tehnice pe considerentul că, acestea contravin constatărilor din procesul verbal de cercetare întocmit de B și în care s-a făcut o analiză motivată a dispozițiilor din actele normative încălcate, aspect care nu a fost însă efectuat și de către expert. Pe de altă parte, se arată în hotărârea atacată, montarea și demontarea echipamentului de protecție, respectiv a schelei, nu a înlăturat pericolul iminent de producere a accidentului de vreme ce acest lucru s-a realizat de aproximativ 25 de ori în cursul zilei, la cea de-a 26-a mutare producându-se accidentul fatal. A reținut că aprecierile primei instanțe sunt în parte subiective.
Împrejurarea formulării unor concluzii de către organele B prin raportare la dispozițiile legale în materie fără a ține însă seamă de realitatea obiectivă în care accidentul de muncă s-a produs, nu trebuie să aibă un caracter probatoriu absolut și să atribuie în acest fel valență probatorie irefutabilă unor astfel de susțineri.
În cauză au fost audiați cei doi muncitori care s-au aflat în permanență alături de victimă pe parcursul zilei, de la începutul lucrărilor și până la intervenția momentului fatal. Din declarație martorului a rezultat că, victima și cel de-al treilea muncitor, erau persoanele care urcau pe schelă și efectuau operațiunile de zugrăvire a peretelui. În momentul în care le-a comunicat martorilor că dorește să coboare, a dezancorat schela desfăcând funia ancorată de balustradă, martorul ridicând blocatorul roții. A procedat în acest mod în timp ce victima se afla pe schelă așa cum de altfel, se proceda, de fiecare dată. Acea schelă avea trei nivele, iar victima se afla pentru efectuarea operațiunii de zugrăvire, la ultimul nivel. Rezultă de asemenea din declarația martorului anterior indicat, că dacă victima s-ar fi aflat în cealaltă parte a schelei și nu în partea în care s-a rupt o de deplasare, schela respectivă nu s-ar fi prăbușit.
Din declarația martorului a rezultat de asemenea că, de câtre ori victima urca pe schelă, ancora echipamentul legând-o cu o funie de alpinist de o balustradă care, înconjura clădirea în partea superioară. La montarea echipamentului de protecție a participat și inculpatul care, a cerut să fie montate cele patru roți care ușurau în fapt deplasarea de-a lungul zidului a acelei schele. După începerea lucrărilor, pe măsură ce operațiunea de zugrăvire înainta, schela trebuia mutată. Martorul confirmă că atât el cât și victima, efectuau lucrarea de zugrăvire și coborau la sol pentru a putea fi mutată schela. Ulterior mutării schelei, roțile echipamentului se blocau pentru a nu se putea deplasa, muncitorii urcându-se pe schelă pentru continuarea lucrărilor. Arată martorul că victima, dorind să coboare, a dezancorat schela dezlegând funia de ancorare, din această cauză, schela prăbușindu-se.
Ulterior prăbușirii echipamentului, martorul susține că cele patru roți erau în poziția de "blocat", iar una dintre acestea era ruptă. Este evident, așa cum rezultă din cele două declarații date de martorii și, că cei trei muncitori și-au organizat munca la punctul de lucru așa cum au crezut, lucrările desfășurându-se în mod normal și fără probleme. În situația în care echipamentul de protecție era necorespunzător, respectiv schela nu corespundea unor norme minime de utilizare, este lesne de înțeles că nu putea fi folosită în nici un caz la efectuarea unor lucrări în construcții. Ori, în cauză, a rezultat că muncitorii, aproximativ câteva ore și-au desfășurat activitatea în bune condiții, iar accidentul de muncă s-a produs din cauza dezancorării schelei de către victimă și a deblocării celor patru roți care serveau la deplasarea acesteia.
Deși martorul a susținut că nu a fost de față când schela s-a prăbușit, a putut observa că cele patru roți erau în poziția de "blocat". O concluzie logică se desprinde din chiar susținerile acestui martor. Astfel, în declarația dată, a arătat că de câte ori se deplasa schela, odată cu fixarea acesteia într-un punct, se blocau roțile. Cu toate acestea, la momentul prăbușirii, roțile se aflau în poziție de "blocare". Nu se poate aprecia decât că, cei trei muncitori, pentru a deplasa schela mai rapid, nu au mai blocat cele patru roți și în momentul în care victima a dezancorat echipamentul, s-a provocat dezechilibrarea și prăbușirea acesteia.
Deblocarea roților schelei a influențat în sens negativ producerea accidentului așa cum se desprinde și din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară. Deblocarea a fost efectuată de personalul muncitor, cu acceptul șefului de echipă, victima, ceea ce a condus la producerea unui accident de muncă datorat nerespectării normelor elementare de protecție a muncii.
Din actele de la dosar, rezultă că muncitorii au fost instruiți cu privire la normele de protecție a muncii,m respectarea acestora incubând personalului muncitor. Inculpatul, în calitate de responsabil de lucrări, avea atribuții de efectuare a unor instructaje și de evidențiere a acestora în fișe individuale, avea ca atribuție în principal, supravegherea respectării acestor norme. S-a constatat prin expertiză și faptul că schela montată de către muncitori a corespuns normelor tehnologice, pretându-se pentru lucrări în construcții până la o înălțime de maximum 4 metri.
În cauză se impune a se stabili dacă a existat un raport de cauzalitate între moartea victimei și activitatea inculpatului de nerespectare a unor norme de protecție a muncii. În acest scop, este necesar a se stabili dacă moartea victimei se datorează exclusiv unei activități de nerespectare a normelor de protecție a juncii din partea inculpatului sau propriei culpe. În asemenea situații, contribuția mai multor persoane la producerea rezultatului se ordonează succesiv într-un lanț cauzal. Aceste contribuții nu toate au în mod egal capacitatea de a constitui cauza rezultatului produs. În sarcina inculpatului nu se poate reține nerespectarea unor norme elementare de protecție a muncii.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, muncitorii au fost instruiți cu privire la respectarea unor norme elementare de protecție a muncii. În această situație, este logic ca muncitori cu o anumită pregătire profesională, așa cum era și victima, persoană calificată, șef de echipă, să respecte unele norme elementare de protecție a muncii care au în primul rând rolul de a proteja personalul muncitor. În concluzie, instanța de apel consideră că nu există o legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și producerea morții victimei.
Pentru a putea fi tras la răspundere penală, inculpatul trebuie pus în legătură cauzală directă cu consecința negativă prevăzută în norma de incriminare. Ori, în speță, s-a dovedit că accidentul de muncă a fost provocat în primul rând, nu de nerespectarea de către inculpat a unor norme de protecție a muncii specifice fiecărei meserii sau profesii, ci atitudinii victimei care putea fi mai vigilent în manevrarea și folosirea acelui echipament, respectiv schela folosită în procesul muncii.
În concluzie, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 178 al.2 Cod penal și art. 35 din Legea 90/1996, lipsind culpa penală. În acest sens, a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni, iar în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală a dispus achitarea acestuia.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de apel consideră că în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, acesta este exagerat dozat. Este adevărat că pierderea unei vieți nu poate fi compensată în nici un fel. Cu toate acestea, instanțele de judecată au încercat prin soluțiile promovate să suplinească pierderea unor vieți omenești prin acordarea unor daune morale persoanelor apropiate. Stabilirea cuantumului acestor daune este de regulă subiectivă și lăsată la libera apreciere a judecătorului. Nu există criterii clare de stabilire a acestor sume acordate cu titlu de daune morale, însă este cert că unul dintre criterii poate fi cel al culpei persoanei care se face vinovată de fapta generatoare de prejudiciu. În speța de față, se impune o corelare între stabilirea cuantumului daunelor morale și existența unei culpe a inculpatului.
Așa cum anterior s-a arătat, instanța de apel a exclus existența unei culpe penale a inculpatului. Cu toate acestea, legea procesual penală permite rezolvarea laturii civile a cauzei în situația pronunțării unor soluții de achitare pe considerentul constatării lipsei uneia dintre elementele constitutive ale infracțiunii. Cuantumul daunelor morale a fost stabilit într-un mod rezonabil de către tribunal, luându-se în considerare și faptul că inculpatul, aspect recunoscut de către partea civilă, a contribuit cu diferite sume de bani, benevol, în ajutorarea familiei acesteia. Cu toate că pierderea suferită de cele două părți civile este de cea mai mare gravitate, s-a impus acordarea unor daune morale într-un cuantum rezonabil. În acest sens, inculpatul a fost obligat la plata a câte 10.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea fiecărei părți civile, sume pe care instanța de apel le-a apreciat ca fiind îndestulătoare pentru prejudiciul suferit.
Cu privire la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei rente lunare în favoarea soției supraviețuitoare, instanța de apel a apreciat că soluția de respingere a acestei solicitări, de către instanța de fond este greșită. S-a dovedit că victima era singurul întreținător al familiei, iar veniturile sale lunare se cifrau la un venit de 1.200 lei. Este evident că soția supraviețuitoare ulterior morții soțului, a fost lipsită de contribuția acestuia la cheltuielile familiei, iar în lipsa unor alte venituri, se impune o compensare a acestei pierderi. Ca atare, tribunalul l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei rente lunare de 200 lei în favoarea părții civile începând cu data morții victimei, 08.09.2005 și până la încetarea stării de nevoie. La stabilirea cuantumului acestei rente, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că partea civilă, soția supraviețuitoare, are posibilitatea de a obține venituri suplimentare prin angajarea în calitate de însoțitor al fiicei, care se află încadrată într-o categorie de persoane cu handicap sever.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate, au formulat recurs părțile solicitând următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a solicitat admiterea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, considerându-se că s-a comis o gravă eroare de fapt atunci când, prin interpretarea fragmentară și unilaterală a probelor, ignorându-le pe unele și acordând o semnificație excesivă altora, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, dispunându-se achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar sub aspectul laturii civile a cauzei s-au redus substanțial despăgubirile. Tribunalul Bihora reținut că instanța de fond a înlăturat în mod greșit, fără o justificare pertinentă, concluziile expertizei tehnice, mijloc de probă care se coroborează cu declarațiile martorilor și ale inculpatului. În legătură cu expertiza tehnică, expertul, căruia i s-au trasat obiective care exced atribuțiilor sale, respectiv să indice ce norme metodologice a încălcat inculpatul, decide că inculpatul nu a încălcat nici o normă generală sau specială de protecția muncii, arogându-și astfel atribuții judiciare. Consideră că este surprinzător cum un expert este chemat să aprecieze ce texte de lege au fost nerespectate de un inculpat, iar nu să explice cauzele tehnice care au dus la prăbușirea schelei. Expertul concluzionează că accidentul a fost "stupid" și că inculpatul nu a încălcat măsurile de protecție a muncii. Acesta nu explică din punct de vedere științific și tehnic cauzele și împrejurările producerii faptei. Instanța de apel a reținut că schela era corespunzătoare pentru a fi folosită iar dovada nu o reprezintă însăși schela prevăzută în mod improvizat cu roți ci o întâmplare, aceea că schela ar fi fost folosită în acea zi de un număr de ori fără a se produce vreun incident. Instanța de apel a apreciat că accidentul de muncă a fost provocat, în primul rând, nu de nerespectarea de către inculpat a unor norme de protecție a muncii specifice fiecărei meserii sau profesii, ci atitudinii victimei care putea fi mai vigilent în manevrarea și folosirea acelui echipament, respectiv schela folosită în procesul muncii.
Părțile civile recurente și au solicitat casarea și modificarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, majorarea despăgubirilor civile globale de la 2000 la 3000 lei, majorarea despăgubirilor civile periodice la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, față de partea civilă de la suma de 200 lei lunar la 400 lei lunar și majorarea daunelor morale de la câte 10.000 la câte 50.000 lei. Solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare în recurs, în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat. În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, instanța de apel comițând o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, ea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, care a avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de responsabil cu lucrările, a încălcat normele de protecție a muncii, dispunând ca schela să aibă montate roți improprii, la montarea cărora a participat personal, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, aceiași martori arătând că muncitorii nu au avut nici un echipament de protecție a muncii. În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a arătat că acesta nu are nici o forță probantă, expertul neexplicând din punct de vedere științific și tehnic cauzele și împrejurările producerii accidentului, ci doar s-a pronunțat asupra unor aspecte care exced atribuțiilor sale, însușindu-și atribuțiile instanței de judecată. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că în considerentele sentinței primei instanțe s-a reținut, în mod greșit, că inculpatul a depus la dosar o serie de înscrisuri din care rezultă cheltuielile suportate de către acesta ulterior decesului victimei, cu înmormântarea și tratamentele medicale. Acele înscrisuri au fost depuse de partea civilă, tot ea fiind cea care a suportat aceste cheltuieli, așa cum rezultă din acele acte. Partea civilă a recunoscut că inculpatul a ajutat-o cu anumite sume de bani, care însă nu au acoperit în totalitate cheltuielile de înmormântare. S-a mai menționat că instanțele au reținut în mod corect, că victima obținea venituri lunare de 1.200 lei, revenind fiecărui membru al familiei câte 400 lei. Soția victimei are drept la despăgubiri chiar dacă este capabilă de muncă, deoarece prin săvârșirea infracțiunii, a fost lipsită de partea ce i se aloca din veniturile victimei, suferind astfel o pagubă care nu poate fi reparată decât prin obligarea inculpatului de a-i plăti lunar o sumă echivalentă pagubei suferite. Paguba suferită de soția supraviețuitoare este de 400 lei lunar, aceasta fiind suma pe care instanța trebuia să o acorde, neavând relevanță în cauză împrejurarea că aceasta are posibilitatea să obțină venituri și din altă parte. Cu privire la daunele morale, arată că au fost acordate de instanța de apel în cuantum de câte 10.000 lei și nu acoperă nici pe departe suferințele fizice și psihice încercate de părțile civile prin decesul soțului și tatălui. Ele nu constituie nici o compensație din punct de vedere material a pierderii celui care era singurul care aducea venituri în familie. S-a mai învederat instanței că minora suferă de o boală incurabilă și are nevoie de medicamente foarte scumpe, tratament recuperator, încălțăminte specială, precum și de îngrijire permanentă, ori, sumele acordate cu titlu de despăgubiri nu acoperă nici pe departe cheltuielile pe care trebuie să le suporte.
Inculpatul recurent și partea responsabil civilmente C RO L au solicitat cu ocazia dezbaterii fondului cauzei admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate ca fiind nelegală și netemeinică numai în ceea ce privește temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină și pe cale de consecință și modul de soluționare a laturii civile a cauzei. S-a arătat că se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că inculpatul nu a încălcat nici o normă de protecție a muncii. Din declarațiile martorilor și, rezultă că de fiecare dată au deblocat roțile schelei numai după coborârea lucrătorului, apoi mutau schela. Singura dată când au procedat altfel decât trebuia, deblocând roțile cât timp încă muncitorul nu a coborât de pe ea, doar atunci s-a dezechilibrat schela, prăbușindu-se, pricinuind căderea și moartea victimei. S-a arătat că nu există raport de cauzalitate între activitatea inculpatului și producerea morții victimei, dar aceasta presupune mai mult decât lipsa laturii subiective a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 aliniatul 2 Cod penal, în realitate lipsind și latura obiectivă în măsura în care așa cum în mod corect se reține că inculpatul nu a încălcat normele de protecție a muncii, deci că nu a comis infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 35 din Legea nr. 90/1996. În subsidiar, s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de protecția muncii nefiind întrunită cerința creării pericolului iminent,astfel că nu există raport de cauzalitate între pretinsele încălcări ale unor norme de protecția muncii și moartea victimei. Ca atare, nici în cazul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 aliniatul 2 Cod penal, nu sunt întrunite elementele laturii obiective, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale. Inculpatul necomițând infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 aliniatul 2 Cod penal și nici infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.35 din Legea nr. 90/1996, nu putea fi obligat la despăgubiri civile și nici partea responsabilă civilmente recurentă în solidar cu acesta, lipsind izvorul obligației, temei al răspunderii delictuale.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea va reține că recursurile declarate sunt fondate având în vedere următoarele motive:
Curtea consideră că, în speță, a fost dovedită vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de neluare a măsurilor de protecția muncii prevăzută de articolul 35 din Legea nr. 90/1996 și ucidere din culpă prevăzută de articolul 178 aliniatul 2 Cod penal, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine această împrejurare.
Referitor la infracțiunea prevăzută de articolul 35 din Legea nr. 90/1996 se va reține că pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca în primul rând să existe omisiunea de a lua una din măsurile prevăzute de lege referitoare la protecția muncii. Conform contractului de prestări serviciu nr. 694 din 2004 încheiat între partea responsabilă civilmente C RO LOr eprezentată legal prin inculpatul și CLO. O, inculpatul avea calitatea de responsabil cu lucrările ce urmau să fie efectuate la clădirea biroului vamal O revenindu-i astfel și obligațiile corespunzătoare de a lua măsurile prevăzute de lege pentru protecția muncii conform articolului 18 din Legea nr. 90/1996.
În mod corect instanța de fond a stabilit că inculpatul nu a respectat măsurile prevăzute de textul legal mai sus arătat, în data de 8 septembrie 2005 muncitorii (inclusiv victima ) fiind transportați la punctul de lucru și puși să execute o lucrare de construcție fără ca anterior inculpatul să ia vreuna dintre măsurile de protecție menționate de textul legal.
Această împrejurare rezultă și din procesul verbal de cercetare al MBp rin care s-a stabilit că producerea evenimentului a avut ca și cauză căderea victimei de la înălțimea de circa 4 metri, datorită prăbușirii schelei montate defectuos, cu lipsuri în asigurarea cerințelor de desfășurarea lucrului în condiții de securitate a muncii; s-a constatat totodată că schela nu prezenta o stabilitate corespunzătoare pe cele două direcții de mișcare datorită faptului că montarea pe verticală a acesteia nu s-a realizat cu asigurarea montanților prin introducerea penelor de fixare în găurile destinate în acest scop și faptului că montanților schelei nu li s-a asigurat stabilitatea în plan orizontal conform tipului de schelă utilizat.
Tot cu ocazia cercetării l-a fața locului s-a constatat că roțile montate la schelă nu sunt corespunzătoare cu cele ale tipului schelei existând o diferență mai mare decât cea tolerabilă între diametrul țevii metalice și cel al dispozitivului de fixare al roții, și nici unul dintre dispozitivul de blocare al roților nu era pe poziția blocare.
Referitor la aceste aspecte, inculpatul a recunoscut că nu deținea cartea tehnică a schelei și că orificiile din partea inferioară a picioarelor schelei nu erau destinate prinderii roților.
Ca atare, dezechilibrarea schelei și prăbușirea acesteia sunt consecința modului defectuos de montare a elementelor schelei, dar și a acțiunii concurente a victimei care, așa cum rezultă din declarația martorului anterior coborârii de pe schelă a dezancorat-o, desfăcând funia legată de balustradă, acceptând totodată ca martorul să deblocheze roțile în timp ce se afla pe schelă, procedând în acest fel de mai multe ori pe parcursul zilei.
În ceea ce privește măsurile de protecția muncii prevăzute de normele specifice de securitatea muncii pentru lucrul la înălțime aprobate prin ordinul 235/95, curtea reține că în fișa de aptitudine nr. 905/2004 eliberată de C SRL pentru victima, nu s-a făcut mențiunea expresă " pentru lucrul la înălțime " și nici în fișa individuală de instructaj privind protecția muncii a victimei, nefiind astfel respectate prevederile articolului 11 și 12 din normele mai sus arătate.
De altfel, nici ceilalți muncitori - și și nici victima nu purtau echipament individual de protecție specific eliminării pericolului căderii în gol, toți fiind echipați în pantaloni scurți și tricouri sau șalopetă, încălcându-se astfel prevederile articolului 15 din normele arătate mai sus.
Inculpatului îi revenea obligația de a asigura mijloacele de acces ale muncitorilor la platformele de lucru, curtea constatând că la amenajarea locului de muncă, muncitorii și victima erau nevoiți să escaladeze montanții schelei pentru accesul la nivelele inferioare, coborârea făcându-se tot prin escaladare întrucât nu existau scări de acces așa cum cer dispozițiile articolelor 23, 24 din normele mai sus arătate.
Inculpatul a încălcat și obligațiile de supraveghere continuă a lucrului la înălțime stabilită de articolul 27 din ordinul nr. 235/1995, din probele administrate în cauză rezultând că acesta supraveghea doar sporadic activitatea muncitorilor prin trecerea periodică pe la punctul de lucru; de asemenea inculpatul nu a desemnat o altă persoană echivalentă în funcție care să facă acest lucru în lipsa lui.
În mod corect a reținut instanța de fond că în speță au fost încălcate și normele specifice de protecția muncii pentru lucrările de zidărie, montaj prefabricate și finisaje în construcții aprobate prin ordinul 116/1996, în speță, instructajul de protecția muncii nefiind consemnat în registrul de predare primire al serviciului sau în condica de serviciu.
În ceea ce privește expertiza tehnică efectuată în cauză, curtea consideră că în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile acesteia întrucât acestea sunt în contradicție atât cu constatările din procesul de constatare întocmit de ITM B cât și cu celelalte probe administrate în cauză și evidențiate mai sus.
Raportat la probele mai sus analizate, curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că inculpatul se face vinovat de încălcarea normelor de protecția muncii în condițiile în care acesta nu a efectuat o supraveghere permanentă a lucrărilor care ar fi dus la folosirea de către muncitori a echipamentelor, a centurilor de siguranță ce ar fi asigurat ancorarea proprie a acestora pe perete, la folosirea corectă a schelei și deblocarea roților doar după ce muncitorii coborau precum și de faptul că acesta nu a asigurat mijloace de acces a muncitorilor la platformele de lucru, aceștia fiind factorii determinanți care au dus la producerea accidentului.
Se va reține că și victima a avut o culpă în producerea accidentului, aceasta cunoscând că trebuie să folosească echipamentul individual de protecție specific lucrului la înălțime, însă nu l-a folosit și acceptând deblocarea roților schelei înainte de a coborî.
Ca urmare, curtea, admițând recursurile penale declarate în cauză, va casa și modifica decizia penală nr. 283 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și sentința penală nr. 824 din 27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, după cum urmează:
Se va înlătură dispoziția privind achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de articolul 178 aliniatul 2 Cod penal și articolul 35 din Legea nr. 90/1996.
Curtea va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de articolul 74 literele a-c Cod penal, constând în atitudinea sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale precum și achitarea unor cheltuieli făcute de partea civilă și în consecință:
În baza articolului 178 aliniatul 2 Cod penal cu aplicarea articolului 76 Cod penal, îl va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea articolului 76 Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza articolelor 33-34 Cod penal vor fi contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare cu aplicarea articolelor 71,64 litera a teza II și b Cod penal.
Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța va menține dispozițiile privind aplicarea articolelor 81 și 71 aliniatul 5 Cod penal și pe cele privind aplicarea dispozițiilor articolului 359 Cod procedură penală și 83 Cod penal.
Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că victima a avut o culpă în producerea accidentului, apreciată de instanță ca fiind în cotă de 50%, se constată că se impune reducerea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C RO SRL, astfel că, în baza articolelor 14, 346 Cod procedură penală și articolelor 998-999 Cod civil, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 1000 lei daune materiale în favoarea părții civile;
- 147 lei lunar cu titlu de rentă viageră în favoarea începând cu data de 8 septembrie 2005 până la data de 31 ianuarie 2007 și în sumă de 129 lei lunar până la majorat;
- câte 12.500 lei daune morale în favoarea părților civile și.
În ceea ce privește renta lunară la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile de către Tribunalul Bihor, curtea constată că acordarea acesteia nu se impune întrucât potrivit Codului familiei obligația legală de întreținere a soției există doar în caz de nevoie iar în cauză nu s-a demonstrat că partea civilă ar fi în incapacitate de muncă care să conducă la acea stare de nevoie, în condițiile în care aceasta în calitate de asistent personal însoțitor al primește o indemnizație în acest sens.
Va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate privitoare la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și a părților civile.
Cheltuielile avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 2 litera "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL și partea civilă în nume propriu și în reprezentarea împotriva deciziei penale nr. 283/A/18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 824 din 27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispoziția privind achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de articolul 178 aliniatul 2 Cod penal și articolul 35 din Legea nr. 90/1996.
Reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de articolul 74 literele a-c Cod penal.
În baza articolului 178 aliniatul 2 Cod penal cu aplicarea articolului 76 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea articolului 76 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza articolelor 33-34 Cod penal contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare cu aplicarea articolelor 71,64 litera a teza II și b Cod penal.
Menține dispozițiile privind aplicarea articolelor 81 și 71 aliniatul 5 Cod penal și pe cele privind aplicarea dispozițiilor articolului 359 Cod procedură penală și 83 Cod penal.
În baza articolelor 14, 346 Cod procedură penală și articolelor 998-999 Cod civil, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 1000 lei daune materiale în favoarea părții civile;
- 147 lei lunar cu titlu de rentă viageră în favoarea începând cu data de 8 septembrie 2005 până la data de 31 ianuarie 2007 și în sumă de 129 lei lunar până la majorat;
- câte 12.500 lei daune morale în favoarea părților civile și.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate privitoare la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și a părților civile.
Cheltuielile avansate în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /18.03.2009.
Judecători apel - M-
Judecător fond -
2 ex./18.03.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
