Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 930/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 930
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de părțile civile, domiciliată în B,-, jud. B și, domiciliată în B,-, jud. B și de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 martie 1976, domiciliat în comuna, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 217/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de părțile civile și Alila, împotriva sentinței penale nr. 585/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 178 al.1 și 2 cu aplic. art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. daf ost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită în dauna victimei. Cu aplic. art. 81
Prin aceeași sentință, în baza art. 14 al.3 lit. b și alin 5 p cu referire la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul, împreună cu asiguratorul la 295,23 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă Spitalul Județean de Urgențe B, la 7450 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale și la 25.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă Alila și la 50.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentele părți civile Alila și pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 158/16.12.2009, recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat în substituire avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7545/18.12.2009 eliberată de Baroul Prahova și intimatele părți civile SC SA- Suc. B și Spitalul Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurentele părți civile Alila și depune la dosar motivele de recurs, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurentele părți civile critică decizia Tribunalului Buzău și sentința Judecătoriei Buzău pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, atât în latură civilă, cât și în latură penală.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, susține că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă în raport de gravitatea faptei sale, a modalității de săvârșire și a consecințelor acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, susține de asemenea că, instanța de fond a limitat în mod excesiv cuantumul daunelor solicitate de părțile civile, cu toate că acestea au fost pe deplin dovedite, în sensul că a existat raport de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul victimei, iar prejudiciul cauzat de inculpat părților civile a fost dovedit.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursurilor în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d rap. la art. 385/9 pct. 17,18,19 C.P.P. casarea ambelor hotărâri recurate, iar pe fond în latură penală reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului cu orientarea spre o pedeapsă mai severă, iar în latură civilă majorarea cuantumului daunelor morale, astfel cum s-a solicitat în fața instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința pronunțată de Judecătoria Buzău pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică adusă acestor hotărâri, este aceea că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, fără a se ține seama de comportamentul victimei care nu a fost unul tocmai corespunzător, în sensul că acesta nu s-a asigurat, motiv pentru care, în opinia sa, s-ar impune exonerarea inculpatului de pedeapsă.
Astfel, apreciază că recursurile părților civile sunt nefondate, motiv pentru care solicită respingerea acestora ca nefondate, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, aceasta deoarece culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunii nu este atât de mare pentru a se solicita o sporire a pedepsei, ci o micșorare a acesteia, în sensul în care se va trece peste prima apărare a inculpatului, aceea a exonerării de pedeapsă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum și a daunelor morale și materiale la care a fost obligat acesta către părțile civile.
Avocat pentru recurentele părți civile, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, avându-se în vedere declarația acestuia dată în fața instanței de fond, când a recunoscut comiterea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, întrucât instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului sub forma culpei, întrucât victima nu a semnalizat schimbarea sensului de mers și de asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Cu privire la latura civilă a cauzei, susține că și aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond în raport de culpa concurentă.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin sentința penala nr. 585 din 25.06.2009, Judecătoria Buzăua hotărât următoarele:
În baza art. 178, alin.1 și 2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. a și c, art. 76, lit. d, Cod penal condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1976 in B, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în com, sat jud B CNP -, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită în dauna victimei, în data de 07.05.2006.
În baza art.71, alin.2, Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82, Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penala cu referire la art. 998 Cod civil obligă inculpatul, împreună cu asigurătorul SC SA la 295,23 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă Spitalul Județean de Urgențe B, la 7450 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă Alila- și la 50.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este proprietarul autoturismului marca "Jeep ", cu numărul de înmatriculare -. În data de 07.05.2006, în jurul orelor 8.30, se deplasa cu autoturismul pe strada -, pe raza municipiului B, pe direcția -B, pe a II-a străzii respective.
În același timp și în același sens, se deplasa și victima, pe I-a a străzii, cu intenția de a vira la stânga pentru a intra pe strada -.
La un moment dat, inculpatul, care se deplasa cu o viteză de 74 km/oră, a observat cum victima, aflat în fața sa la circa 25,7 metri, direct de pe a I-a, fără o prealabilă semnalizare, a virat stânga spre strada -.
Inculpatul a acționat frâna, roțile s-au blocat, însă spațiul avut la dispoziție nu a permis evitarea impactului. Impactul s-a produs între partea frontală dreaptă a autoturismului și partea laterală stânga a biciclistului, victima. Victima a fost basculată pe motorului, capul ajungând în parbriz, spărgându- Bicicleta și corpul victimei s-au deplasat împreună cu autoturismul, aflat în plin proces de frânare, până la oprirea acestuia, când au fost proiectate pe carosabil. Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență B, unde a decedat la orele 11.15, în aceiași zi. Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 145/C/2006 al Serviciului Județean de Medicină-Legală B rezultă că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic în evoluția unui politraumatism cranio-facial, cervico-toracic și de membre, cu dublă fractură de coloană și fracturi costale bilaterale pe mai multe linii. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație, cu victima posibil biciclist și au legătură de cauzalitate directă cu decesul, dar condiționat și e multiplele afecțiuni cronice degenerative preexistente ale victimei.
În drept, instanța a stabilit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzuta de art. 178 al. 1, 2 Cod penal și l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal.
A mai reținut prima instanță că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002 și art. 121 al.1 din Regulamentul de aplicare a ordonanței, conducând autoturismul cu o viteza peste limita legală, dar că trebuie avută în vedere și o culpa de 50% a victimei care nu a semnalizat din timp intenția de schimbare a sensului de mers (art. 54 din OUG 195/2002).
În latura civilă a cauzei, s-a arătat că părțile civile, Alila și (fiica, respectiv soția victimei), au solicitat suma de 20.000 lei daune materiale împreună și câte 100.000 lei daune morale.
În baza actelor depuse la dosar, reținând și culpa victimei, instanța l-a obligat pe inculpat, împreună cu asigurătorul, la 7450 lei despăgubiri materiale, la 25.000 lei daune morale către partea civilă Alila și la 50.000 lei daune morale către partea civilă.
Împotriva hotărârii Judecătoriei Buzău, au declarat apel inculpatul și părțile civile.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat casarea în totalitate a sentinței și pe fond achitarea sa întrucât, conform expertizelor tehnice auto, și dacă ar fi circulat cu viteza legală, nu putea să evite accidentul care s-a datorat în totalitate victimei.
C mult, ar fi putut reține instanța o culpă doar de 10% a inculpatului, având în vedere încălcarea gravă de către victimă a regulilor de circulație.
În subsidiar, a solicitat recunoașterea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea sa, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.
În latura civilă a cauzei, apelantul a susținut că instanța de fond nu trebuia să îl oblige la despăgubiri către soția victimei, deoarece, potrivit certificatului de moștenitor existent la dosar, aceasta a renunțat la moștenire.
Părțile civile au solicitat o modificare a sentinței atât în latura penala, cat și în latura civilă, susținând că se impunea o sancțiune mai mare pentru inculpat (întrucât în mod sigur victima a semnalizat deoarece fusese șofer profesionist, fiind cert că știa regulile de circulație, nu a avut nicio culpă în producerea accidentului, inculpatul circulând cu o viteza foarte mare, fapt ce rezulta din constatarea de la fața locului, aceea că urma de frânare avea o lungime de 36 ) și acordarea în întregime a daunelor pe care le-au solicitat (considerând că victima nu a avut nici o culpă și că instanța nu putea să acorde sume diferite cu titlul de daune morale soției supraviețuitoare și fiicei).
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 217/22.10.2009 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile, și Alila, împotriva sentinței penale nr.585 din 25.06.2009 pronunțată de Judecătoria
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că situația de fapt a fost corect reținuta de prima instanță și fundamentata pe baza declarațiilor inculpatului, a martorilor și, a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a fotografiilor judiciare și a expertizelor întocmite de expertii auto, escu și (din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I, aceasta din urmă impunându-se din cauza unor concluzii contradictorii ale celorlalți doi experți, referitoare la viteza de deplasare a autoturismului și asupra posibilităților de evitare de către părțile implicate).
Din ultimul raport de expertiză a rezultat că autoturismul inculpatului se deplasa cu o viteza de 74 km/ și că ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu 44,6 km/.
Din declarațiile celor audiați a rezultat și culpa victimei care circula pe prima și care, fără a semnaliza, a intenționat să intre pe strada -, virând spre stânga, moment în care partea din față dreapta a autoturismului l-a lovit.
S-a apreciat că nu poate fi reținut punctul de vedere al părților civile (acela că în mod sigur victima a semnalizat intenția de a schimba sensul de mers întrucât era șofer profesionist), întrucât din declarațiile celor care au fost prezenți a rezultat nesemnalizarea intenției de schimbare a sensului de mers.
De asemenea, tribunalul a arătat că nu poate fi reținut nici punctul de vedere al inculpatului ( acela că, și dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/, tot nu putea evita producerea accidentului pentru că acest lucru putea fi făcut la o viteza de cel mult 44,6 km/), deoarece este clar că între încălcarea obligației de a circula cu o anumită viteza și accidentul produs există legătura de cauzalitate.
În situația în care inculpatul circula cu o viteză legală, exista posibilitatea să nu fi avut loc decesul victimei. Astfel, s-a constatat de tribunal că, în mod corect instanța de fond a reținut culpa comuna a părților în procent de 50 % fiecare.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, părțile din proces au solicitat o reducere, respectiv o majorare a acesteia, tribunalul a constatat că a fost bine individualizata de prima instanța, având în vedere că pedeapsa pentru o astfel de fapta penala este sancționata cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În ce privește susținerea inculpatului că nu poate fi obligat la daune către partea civilă întrucât aceasta a renunțat la moștenirea soțului său, tribunalul a considerat că acest punct de vedere nu poate fi primit, deoarece nu există nici o legătura între renunțarea la moștenire și constituirea de parte civilă în procesul penal (aceasta fiind potrivit art. 15 din Codul d e procedura penală persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma săvârșirii faptei penale).
Ori, soția victimei a suportat cheltuielile de înmormântare și a suferit un prejudiciu moral în urma pierderii vieții soțului ei.
În ceea ce privește daunele materiale, în mod corect instanța nu le-a acordat într-o sumă mai mare întrucât doar suma stabilita a fost dovedita pe baza înscrisurilor și a martorelor și, neexistând alte dovezi pentru diferența solicitata. De altfel, prima instanța a reținut și culpa victimei, reducând la J despăgubirile solicitate.
În ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat de instanța de apel că nu exista criterii pe care instanța să le aibă în vedere la stabilirea diferențiata a sumelor pentru soție și fiica, pentru că suferința morala nu poate fi stabilita în mod cert pe baza unor probe concrete, însă instanța poate avea în vedere faptul că, în ceea ce o privește pe soție, este vorba de partenerul său de o viață.
Și cu privire la aceste daune, în mod corect s-a reținut și culpa victimei și, raportat la sumele acordate, astfel încât s-a apreciat că nu se impune o majorare a lor.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs părțile civile și Alila si de inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Părțile civile și Alila au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, iar în urma rejudecării și reanalizării întregului material probator administrat în cauză, să se dea o nouă apreciere a probelor din dosarul cauzei și, având în vedere motivele invocate de părțile civile să se procedeze la o reindividualizare a sancțiunii penale aplicate inculpatului, orientându-se către un cuantum sporit față de cel acordat de instanțele inferioare, având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii reținute în sarcina acestuia, urmarea socialmente periculoasă extremă, iar în latură civilă au solicitat majorarea cuantumului daunelor civile la suma solicitată atunci când s-au constituit părți civile, susținându-se că daunele stabilite de prima instanță sunt prea mici față de trauma suferită de părțile vătămate.
Recurentul inculpat a susținut, în esență că, victimei i-a aparținut în întregime culpa producerii accidentului, deoarece aceasta nu s-a asigurat și nu a semnalizat schimbarea direcției de mers, astfel încât a solicitat fie exonerarea sa totală de răspundere penală și civilă, fie reducerea pedepsei și a despăgubirilor stabilite de instanțele anterioare.
Examinând hotărârile recurate, în raport de întregul material probator administrat în cauză, de criticile invocate în ambele recursuri, ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 al.1 pct.14,17/1 și 18 cod pr. penală, curtea constată că atât recursurile părților civile, cât și cel al inculpatului sunt nefondate.
Atât în recursurile părților civile, cât și în recursul inculpatului se dispută problema culpei producerii accidentului, părțile civile susținând că inculpatului i-ar reveni în exclusivitate această culpă, iar inculpatul susținând că dimpotrivă, victima a avut întreaga responsabilitate a producerii evenimentului rutier.
Susținerile recurentelor părți civile că victima fiind șofer profesionist ar fi semnalizat schimbarea direcției de mers sunt contrazise de declarațiile martorilor oculari aflat în autoturismul condus de inculpat, care atât în cursul urmăririi penale cât și la instanța de judecată, a arătat că biciclistul, ce circula pe I le-a tăiat dintr-o dată calea, moment în care inculpatul a frânat, fără să reușească să evite impactul.
Pe de altă parte, toate expertizele tehnice auto efectuate în cauză au stabilit că autoturismul condus de inculpat avea înainte de producerea accidentului o viteză cu mult peste limita legală.
Astfel, într-un prim raport de expertiză din cursul urmăririi penale, expertul escu a conchis că autoturismul avea înainte de accident o viteză de aproximativ 68 km/ și că " accidentul ar fi putut fi evitat de conducătorul autoturismului în condițiile in care ar fi rulat cu o viteză de 60 km/ și de către victimă dacă s-ar fi asigurat la efectuarea virajului către stânga".
Într-un alt raport de expertiză tehnico-auto întocmit tot în cursul urmăririi penale ( ca urmare a obiecțiunilor inculpatului la primul raport de expertiză), expertul a conchis că autoturismul condus de inculpat circula cu o viteză de circa 68 km/, că acesta putea evita accidentul dacă ar fi rulat cu maximum 38 km/, iar victima putea evita accidentul dacă înainte de a se angaja în virajul la stânga semnaliza această intenție si a se asigura că nu prezintă pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Contradicțiile dintre cele două rapoarte de expertiză au determinat organele de urmărire penală să dispună efectuarea unei noi expertize tehnice auto la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B, acesta fiind întocmit de expert criminalist, concluziile sale fiind acelea că viteza inițială de deplasare a autoturismului a fost de 74 km/, că impactul a avut loc pe a II- a sensului de mers, viteza de impact fiind de 68,8 km/, că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mul 44,6 km/, iar biciclistul putea preveni accidentarea sa dacă ar fi semnalizat din timp și s-ar fi asigurat că poate schimba de deplasare.
Prin urmare, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, atât victima cât și inculpatul au o culpă în producerea accidentului, prima pentru că nu a semnalizat și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, iar conducătorul auto pentru că a circulat cu o viteză mult mai mare decât limita legală în localitate ( 74 km/ în loc de 50 km/).
Cum, punctele de vedere ale celor trei experți au fost diferite în ceea ce privește posibilitățile de evitare a accidentului de către conducătorul auto, primul pronunțându-se că accidentul putea fi evitat de autoturism la 60 km/, cel de al doilea, la 38 km/, iar cel de al treilea, la 44,6 km/, dar aceleași în ceea ce privește faptul că autoturismul se deplasa în localitate cu o viteză de peste 68 km/, curtea consideră că în mod judicios prima instanță a reținut și culpa conducătorului auto. Aceasta mai ales că, dacă impactul ar fi avut loc la oricare dintre aceste viteze precizate de experți, consecințele accidentului nu ar fi fost atât de drastice, existând posibilitatea evitării decesului victimei.
Pornind deci de la premiza că accidentul s-a produs din culpa ambilor participanți la traficul rutier, curtea apreciază că nu se impune reformarea hotărârilor anterioare, nici sub aspectul laturii penale a cauzei, nici în ceea ce privește rezolvarea laturii civile.
Astfel, după cum s-a arătat mai sus, atâta timp cât și victimei îi revine o culpă egală în producerea accidentului de circulație, majorarea sancțiunii penale aplicate inculpatului nu are nicio justificare.
De asemenea, curtea constată, ca și instanța de apel că, prima instanță acordat despăgubirile materiale pe baza dovezilor prezentate de părțile civile, acestea demonstrând că au suportat cheltuieli de înmormântare, cu parastasele ulterioare, de transport, cu amenajarea locului de veci și altele, în sumă de 14.900 lei. Astfel fiind, pe baza culpei de 50% reținută în sarcina victimei, aceste despăgubiri au fost reduse la J, respectiv la suma de 7.450 lei.
În ce privește daunele morale, curtea consideră că și acestea au fost stabilite în mod judicios, ținându-se cont atât de faptul că a existat culpă comună în producerea accidentului dar și de modul diferit în care au fost afectate părțile civile (soție și fiică), procedându-se de asemenea, la reducerea despăgubirilor solicitate. Curtea consideră că în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu are nicio relevanță în cauză împrejurarea că partea civilă a renunțat la moștenirea soțului său, prejudiciul material și moral rezultat din această cauză penală fiind unul personal, suferit în nume propriu de această parte vătămată.
În ce privește susținerile inculpatului recurent, referitoare la exonerarea sa totală de răspundere penală și civilă, acestea nu pot fi primite în raport de argumentele prezentate pe larg mai sus, cu privire la reținerea culpei comune în producerea accidentului de circulație.
Curtea consideră că nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate, deoarece instanța de fond a reținut deja în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a și c, dispunând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator. De asemenea, față de expunerea de mai sus în ceea ce privește modul judicios de rezolvare a laturii civile, curtea consideră că despăgubirile materiale și morale acordate de prima instanță sunt bine stabilite și nu se impune reducerea acestora.
În concluzie, în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și Alila și de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile, domiciliată în B,-, jud. B și, domiciliată în B,-, jud. B și de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1976, domiciliat in, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 217/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 585/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat astfel: câte 20 lei părțile civile, iar pe inculpat la 220 lei din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. DG/
2ex/05.01.2010
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel ,.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
