Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 932/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 932
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
Judecător - - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de ședință de la data de 02 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 196 de la 29 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 171 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod penal, achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 03.02.1950 în localitatea, jud.D, domiciliat în loc. C,-, - 3B,.1,.10, jud.D, fără antecedente penale - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cp.
În baza art. 14, 346 Cod Procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în com. din, jud. D, iar în baza art.192 pct.1 lit. b Cod Procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 pct.3 Cod Procedură penal, celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr. 83/P/2004, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2
Cod PenalÎn fapt, instanța de fond a constatat că seara de 18.01.2004, în jurul orelor 19,00 inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca 1300 cu nr. de înmatriculare - pe raza com. din, sat pe DJ 606, cu intenția de a ajunge în loc. C, la domiciliul său.
În acest timp, de la cârciuma din sat plecase și partea vătămată - aflată în stare de ebrietate, care a traversat strada pentru a lua de la numitul, iar după ce a ajuns la acest martor, partea vătămată a încercat să traverseze strada din nou, dar datorită stării grave de ebrietate în care se afla, a căzut pe carosabil, unde a și rămas.
Prin dreptul victimei a trecut călare pe martorul, care a văzut victima întinsă pe carosabil și, de asemenea, faptul că, din față, venea autoturismul condus de inculpat, martorul făcându-i acestuia semne de atenționare. Datorită faptului că fiind iarnă, la ora 19,00 era întuneric, șoseaua era umedă și atenția inculpatului a fost distrasă de martorul, inculpatul - aflat la volanul autoturismului - a trecut cu autoturismul peste victima întinsă pe carosabil, după care a oprit autoturismul pe partea dreaptă și a coborât din mașină.
Această stare de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată și procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice judiciare.
Instanța de fond a apreciat că expertul a contrazis în suplimentul la expertiză concluziile din raportul inițial de expertiză, în sensul că a arătat faptul că inculpatul putea evita impactul cu victima, deși chiar în suplimentul raportului la expertiză a arătat că inculpatul avea nevoie de un spațiu de 26. pentru a opri autoturismul și avea un spațiu de vizibilitate de maxim 25. Ori, având în vedere argumentele tehnice expuse de experți, rezultă în mod clar că inculpatul nu putea evita accidentul, deoarece spațiul de care avea nevoie pentru a opri autoturismul era mai mare decât spațiul de vizibilitate.
Din toate expertizele și suplimentele de expertiză efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză situată sub limita legală, între 41km/ - după unele expertize - și 48 km/. după altele.
Din concluziile raportului de necropsie nr. 182/A3 din 15.03.2004 efectuat în cauză, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio - cerebral cu hemoragie meningee în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale și de femur drept, iar leziunile s-au putut produce prin lovire și proiectare în condițiile accidentului suferit.
De asemenea, a fost efectuată și expertiza medico - legală nr. 2521/A 3 din 04.01.2006, care a fost avizată de Comisia Superioară din cadrul INML Minovici, din concluziile căreia, instanța de fond a reținut că moartea victimei a fost violentă și că leziunile produse acesteia au fost produse atât prin lovire, cât și prin proiectare și cădere și, de asemenea, nu se exclude compresiunea, rostogolirea și târârea între două planuri dure ca mecanism de producere al leziunilor la nivelul cutiei toracice și că între aceste leziuni și decesul victimei există raport de cauzalitate direct și necondiționat.
Ca urmare a celor reținute, instanța de fond a apreciat că în cauză există latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă, în sensul că inculpatul a accidentat mortal victima, dar în ceea ce privește latura subiectivă, nu există culpa inculpatului nici în forma culpei cu previziune, nici în forma culpei simple (neglijență).
În consecință, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cpp, instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale faptei prev. de art. 178 alin.2 Cp.
Pe latură civilă, prima instanță a constatat că partea civilă nu s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată a învederat că inculpatul i-a plătit suma de 2.000 lei - cheltuieli de înmormântare efectuate cu partea vătămată și că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de pomenire. S-a constatat că martora - fiica vitregă a victimei - s-a ocupat de înmormântarea victimei și că a primit de la inculpat suma de 700 lei, iar inculpatul i-a dat și părții civile și numitei - nora victimei - suma de 1300 lei, care a cheltuit cu înmormântarea circa 1.200-1.300 lei.
Ca urmare, instanța de fond a constatat că inculpatul a acoperit cheltuielile efectuate cu înmormântarea și cu pomenile victimei, iar suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale a fost nedovedită și, mai mult, neexistând o culpă a inculpatului în producerea accidentului, s-a apreciat că în cauză nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a acestuia, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 998 și urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, iar prin decizia penală nr. 196 de la 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași; desființarea în întregime a sentinței penale și, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, b Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal și s-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă și s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile.
A fost obligat inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de cercetarea judecătorească efectuate la prima instanță, iar 160 lei în calea de atac.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat în esență că din probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, proces-verbal de verificare, raport de expertiză tehnică efectuat de către expertul tehnic, însoțit de completare și declarații de martor a expertului tehnic G, însoțit de supliment, raport de constatare medico-legală-autopsie nr. 182/A3/15.03.2004 al IML C, raport de expertiză medico-legală nr. 2521/A3/4.01.2006 al IML C avizat de Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML C și Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, procesul-verbal de efectuare a unui experiment judiciar, declarațiile martorilor și ale inculpatului), Tribunalul a constatat în esență că, deși expertul Gas tabilit - ca și expertul - că spațiul de vizibilitate era de maxim 25. pentru faza de întâlnire a farurilor, silueta victimei nu poate fi observată în mărime naturală, ci ceva neconturat, "o mogâldeață", impunându-se înlăturarea susținerii acestuia, întrucât, circulând cu faza de întâlnire a farurilor, victima era căzută pe traiectoria autovehiculului, iar poziția perpendiculară pe axul drumului și înălțimea victimei (1,75 ) - după cum rezultă din raportul de expertiză medico legală.
De asemenea, tribunalul a înlăturat expertiza efectuată de expertul G, având în vedere contradicțiile dintre concluziile raportului și suplimentului efectuat ulterior, în special privind posibilitatea de evitare a evenimentului rutier.
Deși prima instanță în mod corect a stabilit că latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă este realizată, fără însă a reține starea de fapt, ci reproducând conținutul probelor efectuate în cursul urmăririi penale, în mod eronat a apreciat că nu este realizată însă latura subiectivă a aceleiași infracțiuni. Astfel, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 Cod penal se săvârșește cu vinovăție, fie sub forma culpei cu previziune, când s-a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos dar făptuitorul a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce, fie sub forma culpei simple (fără prevedere, din neglijență), când nu a prevăzut rezultatul, deși putea și trebuia să îl prevadă.
Însă, în domeniul circulației rutiere, faptele se săvârșesc din culpă cu previziune cel mai des.
Potrivit art. 35 alin.1 din OUG 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanei și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, textul nearătând în mod concret în ce fel trebuie să se comporte persoanele vizate, ci numai consecințele pe care le sunt ținute să nu le producă. Aceasta nu înseamnă însă că fiecare participant la circulație se poate comporta oricum.
Or, din probele administrate, a rezultat că inculpatul putea să evite accidentul atât prin frânare, întrucât spațiul total de oprire este identic cu cel de la care era obligat să observe victima, cât și prin virare stânga, martorul susținând că, concomitent cu atenționarea șoferului, s-a retras pe acostament sau dreapta, întrucât distanța totală dintre șanțul de scurgere a apelor pluviale din partea dreaptă a drumului și urma de târâre a victimei pe carosabil, este de circa 4., spațiu care permitea ocolirea.
Cu toate acestea, Tribunalul a reținut culpa concurentă a părților implicate în evenimentul rutier, într-o proporție mult mai mare în sarcina victimei, respectiv 70%, întrucât, pe de o parte, victima avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,98 gr, care i-ar fi putut agrava starea de somnolență, fiind culcată perpendicular pe axul drumului, iar pe de altă parte, nu a respectat dispozițiilor art. 207 lit. b, c, d din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzut de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită, culpa concurentă a victimei, dar și circumstanțele personale, respectiv vârsta, necunoscut cu antecedente penale, comportarea corectă, în cadrul relațiilor sociale, faptul că a contribuit la cheltuielile de înmormântare a victimei și cele privind pomenirea de 6 săptămâni, urmând a-l condamna la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a, b Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ - preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Reținând culpa concurentă a victimei în proporție de 70 %, iar 30% culpa inculpatului, precum și faptul că acesta din urmă a contribuit la cheltuielile de înmormântare și de pomenire, tribunalul a apreciat acțiunea civilă promovată în fața primei instanțe ca neîntemeiată și a respins-o, constatând acoperit prejudiciul cauzat părții civile.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu se face vinovat de uciderea victimei, deoarece nu putea evita accidentul în niciuna din modalitățile arătate în decizia Tribunalului Dolj, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Filiași.
A menționat că depoziția martorului expert nu se coroborează cu nici un mijloc de probă și a făcut tot ce era posibil să evite accidentul de circulație, conducând preventiv cu o viteză inferioară celei maxime admise în localități.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul Dolja reținut culpa concurentă a părților implicate în evenimentul rutier, chiar într-o proporție mai mare în sarcina victimei, respectiv 70%, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă culpa inculpatului, nici în forma culpei cu previziune, nici în forma culpei simple (neglijență).
Conform concluziilor expertizelor și suplimentelor de expertiză efectuate în cauză, rezultă că inculpatul conducea autovehiculul cu o viteză situată sub limita legală prevăzută de lege, între 41 km/, după unele expertize și respectiv 48 km/, după altele.
Potrivit dispoz.art.178 alin.2 Cod penal, uciderea din culpă a unei persoane ca rezultat al nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În speță, măsurile de prevedere și dispozițiile legale la care se referă textul de lege susmenționat, sunt prevăzute în OUG nr.195/2002 și Regulamentul de aplicare al acestei ordonanțe, în care se restricționează viteza de deplasare în localitate a autovehiculelor la 50 km/, întrucât nedepășirea acestei viteze este considerată o măsură suficientă pentru a putea evita orice pericol.
Aceleași acte normative impun anumite obligații și pentru pietoni, dar mai ales dispozițiile art.72 alin.4 din Noul Cod Rutier, conform căruia "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector".
Este evident că în cauză, victima nu a respectat aceste obligații, fiind culcată perpendicular pe axul drumului, în condițiile în care afară era întuneric, având o îmbibație alcoolică de 1,98 gr%0 și care i-ar fi putut agrava starea de somnolență.
Aceasta în condițiile în care, potrivit dispoz.art.167 alin.1 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, "se interzice pietonilor și persoanelor similate acestora, să ocupe partea carosabilă, în scopul împiedicării circulației".
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât nici declarația martorului expert, care nu se coroborează cu alte mijloace de probă, Curtea apreciază că inculpatul nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, lipsind latura subiectivă a infracțiunii prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoz.art.38515pct.2 lit. Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, se va casa decizia penală recurată și se va menține sentința penală pronunțată de Judecătoria Filiași, ca temeinică și legală.
Onorariul apărător oficiu în cuantum de 100 lei va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 196 de la 29 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Casează decizia penală recurată.
Menține sentința penală nr.171 de la 06 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul cu nr-.
Onorariul apărător din oficiu în cuantum de 100 lei, va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați D și rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ - 18 Ianuarie 2010
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
