Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 97/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 97
Ședința publică de la 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarat de părțile civile și -, precum și de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 142/A din 07 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat - apărător ales, precum și recurentul - parte civilă asistat de avocat - apărător ales, același apărător reprezentând și pe recurentul - parte civilă lipsă. Totodată, a lipsit și intimatul - garant
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente, în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor de față.
Avocat pentru părțile civile critică hotărârile pronunțate sub aspectul laturii civile, susținând motivele scrise de recurs, în sensul casării deciziei și sentinței și pe fond, majorarea cuantumului daunelor morale, respectiv dublarea sumei acordată de instanțele anterioare.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, susține de asemenea, motivele scrise de recurs în sensul casării deciziei și sentinței, deoarece cauza principală a decesului victimei o constituie afecțiunea cerebrală de care aceasta suferea anterior accidentului, iar între acest traumatism și deces există o legătură de cauzalitate indirectă, conform raportului medico-legal existent la dosar; se invocă de asemenea, faptul că inculpatul nu a încălcat nici una din regulile de circulație prevăzute de lege, astfel încât se impune achitarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă; în subsidiar, s-a criticat cuantumul culpei reținute în sarcina inculpatului în producerea accidentului, solicitând înlăturarea obligării în solidar a acestuia cu asigurătorul la plata daunelor solicitate, respectiv obligarea asigurătorului la plata acestor daune, precum și respingerea recursului declarat de părțile civile ca nefondat.
Avocat ales pentru părțile civile solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul nu a respectat indicatoarele de circulație și a avut o culpă în producerea accidentului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și admiterea recursului părților civile, instanța urmând să aprecieze cu privire la cuantumul daunelor solicitate.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, menționează că-și însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 694 din 07 mai 2007, Judecătoria Drobeta Turnu S, în baza art. 178 alin. 1 Cp. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a, b și cpr aportat la art. 76 Cod Penal, a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui G și, născut la 24 mai 1936 în localitatea S, județul M, cu domiciliul în municipiul C, strada - -, bloc 14,. 8, județ D - la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 81 - 82 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe o perioadă de 3 ani, constituind termen de încercare și atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 - 84
Cod PenalS-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu terțul asigurator D, la plata către fiecare dintre părțile civile și -, a sumei de câte 10.000 lei RON reprezentând daune morale, precum și la plata către partea civilă - a sumei de câte 100 lei lunar reprezentând diferența dintre pensia de întreținere pe care o obținea de la M și pensia la care ar fi îndreptățit de pe urma mamei sale, începând cu data de 22 octombrie 2005 (data decesului) și până la terminarea studiilor.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare satului, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în contul Ministerului Justiției.
În fapt, instanța de fond a constatat în esență că, la data de 18 octombrie 2005, în jurul orei 11,00, inculpatul G - aflat la volanul autoturismului marca DAEWOO cu numărul de - - venind dinspre str. - către str. -, a pătruns în intersecția cu str. - - fără să se asigure corespunzător, deși trebuia să respecte indicatorul "STOP", intrând astfel în coliziune cu autoturismul marca cu numărul de înmatriculare -, condus regulamentar de partea vătămată -, producându-se vătămarea corporală a victimei, aflată pe bancheta din spate a autoturismului și, ulterior, decesul acesteia, ca urmare a loviturilor primite și pe fondul unor fecțiuni cardiace preexistente.
Fapta inculpatului, de a determina din culpă moartea unei persoane, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, constituie infracțiune, potrivit prevederilor art. 178 alin. 1 și 2 Cod Penal, pentru care a fost condamnat, la individualizarea pedepsei ținându-se seama de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod Penal, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului și împrejurarea că este la prima abatere de natură penală, orientându-se astfel la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, potrivit dispozițiilor art. 81 - 83 incidente Cod Penal în cauză.
Referitor la acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de părțile civile și -, instanța de fond a constatat în esență că despăgubirile civile solicitate de acestea au fost achitate integral de către terțul asigurator, suma remisă părții civile fiind de 13.765,81 lei RON.
În privința daunelor morale solicitate, instanța de fond a apreciat că pierderea unuia dintre membrii familiei este de natură a produce o puternică suferință psihică, victima fiind pentru părțile civile mamă, respectiv soție, astfel că s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu terțul asigurator, la plata a 10.000 lei fiecăreia dintre părțile civile.
Partea civilă a mai solicitat și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice și, față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 alin. 3. precum și de actele depuse la dosar în susținerea cererii, instanța de fond a dispus obligarea solidară a inculpatului cu terțul asigurator la plata unei prestații lunare în cuantum de 100 lei lunar, reprezentând diferența dintre pensia de întreținere pe care partea civilă o obținuse de la Casa Județeană de Pensii M și pensia la care ar fi îndreptățit de pe urma mamei sale, începând cu data de 22 octombrie 2005 (data decesului victimei) și până la terminarea studiilor de către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât inculpatul G, părțile civile și -, cât și terțul asigurator - Sucursala
Prin decizia nr. 142/A din 07 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Mehedinția dispus admiterea apelului declarat de inculpat; desființarea sentinței atacate, în parte, în sensul obligării inculpatului la plata prestației periodice în cuantum de 100 lei lunar, cu titlu de diferență între pensia de întreținere ce o obține de la M și pensia la care ar fi fost îndreptățit de pe urma mamei sale, de la data decesului victimei și până la terminarea studiilor de către partea civilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond și s-au respins apelurile declarate de părțile civile și -, precum și apelul terțului asigurator D, ca fiind nefondate.
Au fost obligați apelanții - părți civile și apelantul - terț asigurator la plata a câte 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită cu probatoriile administrate, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare.
De asemenea, soluția adoptată de instanța de fond pe latură civilă, a fost corectă, daunele morale acordate părților civile fiind de natură a ameliora suferința psihică a acestora, datorată pierderii soției, respectiv a mamei.
Faptul că nu a fost obligat singur și separat terțul asigurator la plata despăgubirilor civile, este apreciat ca fiind corect, această solicitare a inculpatului nefiind legală, partea civilă având dreptul să se îndrepte împotriva oricăruia dintre ei cu acțiune civilă, cu atât mai mult împotriva ambilor, în raport și de contractul de asigurare existent între inculpat și asigurator.
Apelul inculpatului s-a apreciat însă a fi fondat, doar în privința obligării sale de a plăti părții civile - prestație periodică.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 3. potrivit cărora "părintele este obligat la întreținerea copilului său minor sau aflat în continuarea studiilor până la 25 - 26 ani", întreținerea putând fi stabilită până la din venitul părintelui.
În speță, partea civilă a beneficiat de pensie de urmaș de la data de 04.01.2006 până la data de 30.06.2007, perioadă în care a fost elev la o școală de poliție, pensia totalizând 2.137 lei, conform adresei emise de M, iar conform adresei nr. 8292/18.10.2007 emisă de C S, victima avea - la data decesului - un drept de pensie de 429 lei, iar în anul 2006, inclusiv la momentul încetării dreptului părții civile la pensie de urmaș, ar fi avut un drept de pensie de 469 lei.
Astfel, aplicându-se cota de acestor sume, a rezultat valoarea întreținerii de care ar fi beneficiat partea civilă dacă victima (mama sa), ar fi fost în viață, care este însă sub cuantumul acordat cu titlu de pensie de urmaș de către Casa de Pensii și, prin urmare, a fost înlăturată obligația inculpatului de a plăti părții civile - prestația periodică lunară în cuantum de 100 lei, această obligație dispusă de instanța de fond nefiind legală.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât părțile civile și -, cât și inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, părțile civile au criticat hotărârile sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanțele inferioare, în sensul dublării sumelor acordate.
Recurentul inculpat a criticat hotărârile atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând în principal, achitarea întrucât cauza principală și preexistentă a decesului victimei o constituie o afecțiune cerebrală de care aceasta suferea, așa cum rezultă din actele medico-legală, și mai mult, că acesta nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, întrucât nu încălcat nici o regulă de circulație dintre cele prevăzute de lege, iar în subsidiar, a invederat că a avut o culpă mai mică în producerea accidentului decât cea reținută de instanță, solicitând înlăturarea obligării în solidar cu asigurătorul la plata daunelor materiale și morale.
Recursul inculpatului este fondat, iar recursul părților civile este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare art.3859alin.1 pct.10, 18 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată următoarele:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că la data de 18 octombrie 2005, în timp ce se deplasa pe raza municipiului DTS, la intersecția străzii - cu strada - -, acesta fără a se asigura, s-a angajat în traversarea intersecției, moment în care autoturismul său a fost lovit de autoturismul Breack, condus de, care se deplasa din direcția străzii, iar în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numitei, care a decedat la 22 octombrie 2005.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că nu există legătură de cauzalitate între leziunile produse prin accidentul de circulație și moartea victimei este nefondată, întrucât din raportul de constatare medico-legală întocmit de IML C nr.3409 din 14 martie 2006 rezultă cu certitudine că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat leziunilor vasculare cerebrale, leziunile traumatice constatate cu ocazia autopsie, putându-se produce prin lovire de corpuri dure în condițiile accidentului de circulație suferit, menționându-se totodată că între traumatismul suferit și deces există o legătură de cauzalitate indirectă predominant patologică.
Vinovăția inculpatului sub forma culpei în producerea accidentului de circulație care a avut ca rezultat decesul victimei a fost dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a pătruns în intersecție fără să se asigure, intrând în coliziune cu autoturismul în care se afla victima, autoturism care se deplasa regulamentar (inculpatul a încălcat prevederile art.167 lit.c și art.170 pct.1 lit.c din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice).
În raport de aceste considerente este nefondată și susținerea inculpatului recurent, în sensul că și conducătorul autoturismului cu care a intrat în coliziune ar fi avut o culpă în producerea accidentului de circulație, în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, acesta nu a încălcat nici o regulă de circulație pe drumurile publice.
Este fondat însă recursul declarat de inculpat sub aspectul laturii civile, respectiv a obligării în solidar a acestuia cu asigurătorul la plata daunelor acordate părților civile, în raport de dispozițiile legale aplicabile în materia asigurărilor.
Astfel, conform art.54 din Legea 136/1995, modificată, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art.43 și 49 din aceeași lege, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva răspunzătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, cu precizarea că asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului numai în cazurile strict prevăzute de art.58 din legea menționată mai sus.
În raport de aceste dispoziții legale, apreciem că în mod nelegal instanțele anterioare au dispus obligarea în solidar a inculpatului și asigurătorului la plata daunelor, această obligație aparținând în limitele prevăzute de lege în exclusivitate asigurătorului, motiv pentru care în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa în parte decizia și sentința sub aspectul laturii civile, în sensul înlăturării obligării în solidar a inculpatului și a asigurătorului la plata daunelor acordate părților civile și obligarea SA B la plata sumei de 10.000 lei către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile și care vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanțe, precizăm că într-adevăr, în soluționarea laturii civile, instanțele au obligația să țină seama de faptul că părțile civile în cazul unei astfel de infracțiuni de natura celei săvârșite de către inculpat sunt îndreptățite și la repararea daunelor morale constând în prejudiciul nepatrimonial încercat de acestea și care în cuantumul stabilit de către instanțele anterioare apare ca fiind justificat.
Mai mult, prin Legea nr.356/2006, a fost abrogat pct.171de la alin.1 al art.3859Cod pr.penală, astfel încât o astfel de critică vizând cuantumul daunelor acordate de instanțele inferioare, nu corespunde nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute în mod limitativ de lege.
În baza art.-38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul părților civile va fi respins ca nefondat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acestea vor fi obligate la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 142/A din 07 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți.
Casează în parte decizia penală și sentința penală nr. 694 de la 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, sub aspectul laturii civile.
Înlătură obligarea în solidar a inculpatului G și asigurătorului D la plata daunelor morale.
Obligă asigurătorul D la plata sumei de 10.000 lei, către fiecare parte civilă și, cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de părțile civile și -, ca nefondat.
Obligă părțile civile și - la 20 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Gh.
/ 21 Februarie 2008
- 06 februarie 2008
- C va urmări și încasa de la recurentul - inculpat G suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului;
- Dr. Tr. S, va urmări și încasa de la recurenții părți civile și, câte 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Liana Balaci, Mirela
