Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 1061/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 1061
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă A împotriva deciziei penale nr.231 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă recurentă A, asistat de avocat ales, inculpatul intimat asistat de avocat.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorii părților depune la dosar împuterniciri avocațiale, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții civile a solicitat admiterea recursului și pe fond, modificarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Arad în sensul admiterii apelului părții civile și implicit admiterea acțiunii civile. În motivare a arătat că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care a aplicat loviturile părții vătămate, astfel că în mod nejustificat s-a acordat suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale, raportat și la certificatul medico legal existent la dosar. A mai arătat că între fapta inculpatului și prejudiciu există raporta de cauzalitate și nici nu s-a putut reține în vreun fel că partea vătămată a provocat incidentul.
Apărătorul inculpatului - intimat a solicitat respingerea recursului părții civile ca fiind nefondat, întrucât instanța de apel în mod just a respins apelul părții civile, pe de altă parte, invocând nemotivarea recursului în termenul legal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului părții civile, apreciind că hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de apel, este temeinică și legală, în raport cu traumele suferite de partea vătămată în mod corect au fost dimensionate daunele morale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
rin sentința penală nr. 1714 din 27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, in baza art 239 al 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Pe durata și în condițiile prevăzute de art 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art 64 lit a și lit b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art 81, art 82 și art 71 al 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și a fost fixat termen de încercare pentru inculpat de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art 83 Cod penal În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A, și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 3084,20 lei cu titlu de daune, sumă din care 3000 lei reprezintă daune morale și 84, 2 lei daune materiale Au fost respinse restul pretențiilor civile ale părții vătămate.
Pentru a hotărâi astfel,prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 21.06.2007 SC Comunală SA A- Serviciul, a solicitat Primăriei Orașului să desemneze o patrulă de poliție comunitară pentru a asigura securitatea celor de la ecarisaj în timp ce aceștia desfășoară activitatea de strângere a câinilor vagabonzi ce se desfășura în această localitate. În cadrul acestei acțiuni cei de la ecarisaj, martorii și trebuiau să identifice pe stradă și în locuri publice câinii fără stăpân, să-i tranchilizeze și apoi să îi transporte cu autovehiculul de serviciu la un adăpost. Ajungând pe strada 4. din localitatea, pe un teren aflat în apropierea unei case în stare de degradare, cei de la ecarisaj au identificat un grup de câini fără stăpân și au tranchilizat doi sau trei câini din acest grup. Unul dintre câinii tranchilizați a fugit, peste un dig din apropiere și a intrat în curtea casei inculpatului. Cei de la ecarisaj și agenții poliției comunitare care îi însoțeau au urmărit câinele pentru recuperarea săgeții cu tranchilizant și a câinelui. În fața porții locuinței inculpatului a ieșit fiul acestuia. Agenții poliției comunitare au solicitat acestuia predarea câinelui. A ieșit la poartă și fiica inculpatului căreia partea vătămată i-a spus că pentru nesupravegherea câinelui și lăsarea acestuia pe stradă va primi amendă. Fiul inculpatului a adus în cele din urmă câinele care a fost așezat de angajații SC Comunală SA în autovehicul și au continuat acțiunea de strângere a câinilor fără stăpân. În timp ce se aflau pe o stradă alăturată de echipa care desfășura acțiunea menționată s-a apropiat inculpatul, a coborât gesticulând din autovehiculul său pe care l-a oprit la o distanță de aproximativ 2 metri de agenții poliției comunitare, a cerut părții vătămate câinele întrebându-l cu ce drept l-a luat, după care l-a lovit cu pumnul sub ochiul drept, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.567/A/22.06.2007 al SML
Inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată dar a susținut că fără intenție, că și-a smuls mâna de care l-a prins partea vătămată și astfel l-a lovit.
Martora a relatat, în cursul urmăririi penale, că partea vătămată a fost lovită de inculpat după finalizarea unei discuții cu acesta, cu dosul mâinii peste față", în timp ce, partea vătămată stătea".
de lovire, la nivelul feței, sub ochiul drept dovedesc clar intenția de lovire și ridicarea mâinii pentru aceasta, în cazul în care lovirea s-ar fi produs așa cum susține inculpatul, putea să se producă la nivelul coapsei sau cel mult la nivelul corpului. Lovirea la nivelul feței, prin smulgerea mâinii și fără intenție, nu a putut fi reținută, fiind imposibil de realizat fizic, mâna inculpatului putând ajunge la nivelul feței părții vătămate numai dacă a fost ridicată cu intenția de lovire.
De altfel însuși inculpatul, până la sfârșitul cercetării judecătorești și-a modificat apărarea solicitând reținerea circumstanței provocării, comiterea unei fapte ca urmare a unei provocări presupunând intenția directă determinată de o acțiune culpabilă și provocatoare din partea părții vătămate, fiind exclusă în această situație lipsa intenției.
Instanța de fond, având în vedere că nici o probă administrată în cauză nu dovedit că partea vătămată, polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, purtând uniformă, ar fi comis vreo acțiune violentă, sau de natură a aduce atingere demnității inculpatului sau vreo altă acțiune ilicită gravă îndreptată împotriva acestuia, nu putut reține existența circumstanței provocării.
Partea vătămată, în calitate de agent al poliției comunitare a participat în baza unui ordin de serviciu la acțiunea de strângere a câinilor fără stăpân, acțiune în cadrul căreia a fost luat și câinele inculpatului care fusese lăsat nesupravegheat pe stradă.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
La termenul de judecată din data de 22.09.2008 inculpatul și-a retras apelul declarat.
Partea vătămată Aas olicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței penale în privința laturii civile în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile. În motivarea apelului partea vătămată arătat că la stabilirea cuantumului daunelor morale, prima instanță nu a avut în vedere faptul că i-a fost afectată integritatea corporală, sensibilitatea fizică și psihică, demnitatea, onoarea și prestigiul profesional.
Prin decizia penală nr.231/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, -a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1714 din 27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și s-a respins apelul declarat de partea vătămată A împotriva aceleiași sentințe penale.
Instanța de apel verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată conform disp.art. 72 Cod penal, iar modalitatea de executare este justificată fiind întrunite disp. art. 81,82 Cod penal.
În soluționarea laturii civile prima instanță a reținut incidența, disp. art. 998- 999 cod civil și a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor materiale dovedite în cauză prin înscrisurile depuse de partea vătămată.
Cu privire la daunele morale s-a apreciat că prima instanță a stabilit în mod justificat cuantumul acestora, raportându-se la particularitățile cauzei și analizând în mod temeinic impactul pe care infracțiunea săvârșită de inculpat a avut-o asupra părții vătămate.
Împotriva deciziei penale nr. 231 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs partea civilă A, solicitându- se casarea hotărârii și în rejudecare să se majoreze cuantumul daunelor morale.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de partea civilă recurentă, precum și de celelalte părți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Sub aspectul daunelor morale se constată că instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă. Pentru stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere de către instanță, în mod corect, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, natura și locul unde au fost situate echimozele, natura activității desfășurate de partea vătămată.
Curtea apreciază că suma de 3.000 lei acordată cu titlu de daune morale reflectă prejudiciul moral produs și suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată.
Așa fiind, se apreciază că în raport cu dispozițiile art. 3859p Cod Penal nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal recursul declarat de partea civilă să fie respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin.2 p Cod Penal partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de partea civilă A împotriva deciziei penale nr.231 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.VI/tehnored AJ
2 ex/26.11.2008
Prima instanță: Judec. A-
Apel: Trib. A-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
