Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 129/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.129/
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în municipiul M,-, Bl.5. Ap.19, județul C, municipiul M,-, județul C, Com., sat S, jud.C, împotriva sentinței penale nr.361/P/04 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.493 din data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.239 Cod penal.
În conformitate cu disip.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- Recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.41579/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei de recurentul inculpat, prin apărător ales, motivele de recurs.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosarul cauzei, înscrisuri.
Curtea, față de împrejurarea că inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel, pune în vedere apărătorului acestuia, să pună concluzii cu ocazia susținerii motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că în altă cauză despre care se face vorbire în rechizitoriu, Curtea de Apel Constanțaa dispus achitarea inculpatului, respectiv dosarul penal nr-, soluție care nu a fost motivată deoarece este pronunțată recent.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că a formulat în scris 4 motive de recurs și apreciază ca nefiind legale și temeinice cele două hotărâri recurate întrucât au fost încălcate imperativ dispozițiile prevăzute de disp.art.264 alin.3 Cod procedură penală și Decizia nr.IX din anul 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Consideră că lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art.300 alin.2 Cod procedură penală, obligatorie de altfel, potrivit disp.art.4142alin.3 Cod procedură penală.
Incidente fiind disp.art.3859pct.2 Cod procedură penală, instanța nefiind legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, din data de 03.097.2007, sens în care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea actelor de urmărire penală cu respectarea disp.art.264 alin.3 Cod procedură penală.
De asemenea, așa cum a argumentat și în cuprinsul motivelor de recurs, la Tribunalul Constanța, s-a pășit la judecarea cauzei, cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și fără ca instanța de apel să procedeze la ascultare în calea sa de atac, având în vedere și dispozițiile practicii recente a, ca o garantare a dreptului la apărare, motiv pentru care, în temeiul disp.art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță pentru respectarea dreptului la apărare, atât în ceea ce privește apărătorul ales cât și, ascultarea inculpatului în calea de atac, cu atât mai mult cu cât nu a fost ascultat nici la instanța de fond.
Al treilea motiv de recurs, vizează greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 Cod penal, fiind incidente disp.art.3859ăct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-a "pășit" la condamnarea inculpatului numai pe declarația părții vătămate și a unui angajat apropiat al acestei părți vătămate, respectiv martorul.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, în sensul că, în situația în care probele nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula "in dubio pro reo", potrivit căreia, orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de judecată - Decizia nr.73/10.01.2007.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că fapta a existat în materialitatea ei, solicită achitarea inculpatului, în conformitate cu disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.239 alin.1 Cod penal, în sensul că trebuie să se facă dovada existenței unui subiect calificat.
Precizează că a analizat cu atenție atât dosarul de urmărire penală cât și dosarele de cercetare judecătorească de la instanța de fond și cea de apel, și nu există nici un fel de probă sau indiciu, în legătură cu calitatea de subiect pasiv calificat al celui care a depus sesizarea penală.
Potrivit art.66 din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică, iar potrivit art.6 lit."e" din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici - republicată, această lege care reglementează categoriile de funcționari publici, nu se aplică persoanelor numite sau alese în funcții de demnitate publică.
Solicită a se avea în vedere că pretinsa amenințare descrisă de partea vătămată, în sensul că "o să fie lovită cu mașina", nu poate fi reală în condițiile în care inculpatul nu deține autoturism, nu are permis de conducere iar starea de boală și sănătate precară, nu îi permit să conducă un autoturism.
Apreciază că în aceste condiții nu poate subzista infracțiunea de ultraj față de persoana vătămată, sens în care, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, în conformitate cu disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 Cod penal.
În subsidiar, ca un ultim motiv de recurs, în măsura în care instanța apreciază că există faptă, solicită aplicarea disp.art.52 Cod penal cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de disp.art.72 Cod penal, referitoare la persoana inculpatului, vârsta și starea de boală avansată, a inculpatului, gradul de pericol redus al faptei și reanalizarea pedepsei, în sensul aplicării unei amenzi penale, alternativ cu pedeapsa închisorii.
Procurorul, având cuvântul, precizează că atâta timp cât rechizitoriul este întocmit la data de 03 iulie 2007, nu se poate imputa procurorului o problemă care este pusă în discuție de Înalta Curte de Casație și Justiție când admite un recurs în interesul legii la 18 februarie 2008 și textul de lege invocat a fost respectat de primul procuror, când a pus pe actul de inculpare ștampila unității și semnătura primului procuror.
Un alt motiv de recurs susținut astăzi, este acela a nerespectării dreptului la apărare al inculpatului, inculpat care este un client vechi al instanțelor de judecată din județul C, în special pentru infracțiuni de ultraj.
Precizează că la instanța de fond inculpatul a fost prezent, însă a refuzat să dea declarație.
La instanța de apel, inculpatul deși citat, nu a fost prezent neprezentându-se la niciunul din termene, motiv pentru care nu i se poate imputa instanței de apel că nu l-a audiat atâta timp cât inculpatul a fost prezent și a avut cunoștință de dosarul de la Tribunalul Constanța, dar a apreciat că nu este necesar să se prezinte.
Pe de altă parte, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, apreciindu-se că, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii care i se impută, susținându-se printre altele că nici nu există la dosarul cauzei un probatoriu complet care să demonstreze acuzarea care i se aduce inculpatului.
De asemenea, precizează că s-a mai pus în discuție calitatea pe care nu ar avea-o subiectul pasiv în prezenta cauză, respectiv, primarul nu ar fi funcționar public, cel puțin în accepțiunea apărătorului inculpatului.
Trecând peste prevederile din Codul penal care arată în ce condiții o persoană are calitatea de funcționar public sau de funcționar simplu - dispo.art.147 Cod penal și în raport și de textele invocate de apărare, solicită instanței a nu avea în vedere faptul că inculpatul nu era în cunoștință de cauză la momentul la care a avut acea atitudine amenințătoare asupra primarului din localitatea în care locuiește, amenințare care l-a determinat pe acesta să depună plângere împotriva inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare.
Apreciază că în afară de plângerea și declarația părții vătămate, urmează a se avea în vedere și declarațiile martorilor și care nu susțin apărarea formulată de inculpat.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, în legătură cu eventuala încălcare a alineatului 3 de la art.264 Cod procedură penală, lasă posibilitatea instanței acordării unui termen pentru acoperirea problemei pe care inculpatul a pus-o în discuție prin apărător, respectiv neaplicarea pe rechizitoriu a sintagmei "verificat asupra legalității și temeiniciei".
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că modificarea disp.art.264 alin.3 Cod procedură penală, a avut loc în anul 2006, un an înainte de redactarea rechizitoriului. Din anul 2006 nu se mai putea confirma rechizitoriul ci, trebuia supus unei verificări sub aspectul legalității și temeiniciei iar în anul 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, nu modifică această dispoziție legală ci doar pronunță un recurs în interesul legii privind modalitatea de aplicare, în nici un caz, nu intervine legislativ în anul 2008, norma imperativă.
Pe de altă parte, nu s-a făcut nici o dovadă că partea vătămată are calitatea de primar în localitatea respectivă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu este adevărat ce spune partea vătămată, deoarece nu mai conduce autoturismul de 15 ani de zile iar permisul de conducere a fost predat la poliție.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.361/P/4.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr- a dispus:
-respingerea, ca nefondată, a cererii de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.239 al.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea prev. de art.239 al.1 Cod penal;
-în baza dispozițiilor art.239 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, condamnarea inculpatului, - - fiul lui și, născut la data de 09.05.1943 în M, cetățean român, studii 8 clase, recidivist, administrator " COM ", căsătorit, domiciliat în M,- și flotant în localitatea S, comuna, județul C,la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare,
-potrivit dispozițiilor art.71 Cod penal, interzicerea inculpatului a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale;
-conform dispozițiilor art.191 al.1 Cod pr.pen. obligarea inculpatului la plata sumei de 250 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Astfel prin rechizitoriul cu nr.343/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidiaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal. Inculpatul locuiește flotant în satul Satul, comuna, județul C, unde deține un imobil, constând într-un grajd în suprafață de 234. De la data cumpărării acestui imobil, între inculpat și Primăria comunei există un litigiu cu privire la ocuparea abuzivă, de către inculpat, a unui teren în suprafață de 5.689,74. amplasat în imediata apropiere a grajdului.
Pe fondul acestui conflict, la data de 19.01.2007, în jurul orei 9,00, inculpatul s-a deplasat la sediul Primăriei, unde a solicitat audiență la primar, respectiv la partea vătămată. Scopul declarat de acesta a fost obținerea unui certificat de producător, necesar la comercializarea laptelui. În realitate însă, așa cum rezultă din declarațiile numitei, funcționar în cadrul Primăriei, inculpatul a încercat să achite taxele și impozitele aferente suprafeței de teren în litigiu. Întrucât a fost refuzat de această funcționară, inculpatul a solicitat audiență la primarul.
După ce acesta l-a invitat în birou, inculpatul i-a expus cele de mai sus și a depus o cerere scrisă. Partea vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului, explicându-i că ocupă abuziv un teren, care aparține domeniului public, solicitând-o și pe funcționara, de la Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei, pentru a-i demonstra inculpatului că nu deține în proprietate terenul în litigiu. În acel moment, inculpatul a început să-i adreseze părții vătămate injurii, cuvinte și expresii jignitoare, precum și amenințarea că-l va lovi cu autoturismul său când îl va întâlni pe stradă.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a propus audierea martorului, dar acesta nu a confirmat susținerile inculpatului.
Situația de fapt, expusă mai sus și reținută de către prima instanță, din plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, înscrisuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar Tribunalul Constanța prin decizia penală nr.493 din 5 noiembrie 2008 decis:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală,
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.361/P din 04.03.2008 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod pr. penală,
A obligat apelantul inculpat la 560 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
În baza art.189 Cod pr.penală,
A avansat 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța în favoarea av..
Împotriva sentinței penale nr.361/P/4 martie 2008 Judecătoriei Medgidia și a deciziei penale nr.493 din 5 noiembrie 2008 Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În motivul de recurs se solicită printre altele casarea deciziei penale și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța, întrucât cu ocazia judecării apelului, inculpatul nu a fost audiat.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor aduse, în baza art.38515pct.2 litera c raportat la art.3859pct.10 cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa decizia penală recurată și dispune rejudecarea cauzei de Tribunalul Constanța, urmând a se respecta prevederile din art.378 al.1 cod proc.penală cât și art.175 - 184 cod procedură penală, în sensul ascultării inculpatului și luarea tuturor măsurilor procedurale pentru a-i asigura prezența inculpatului la instanța de apel.
Cu ocazia rejudecării apelului, se va avea în vedere și celălalt motiv de recurs, invocat de recurent prin avocat.
În baza art.189 cod proc.penală dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 50 lei, reprezentând onorariul avocat din oficiu- av..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 litera c cod procedură penală, art.3859pct.10 cod procedură penală
Admite ca fondat recursul declarat de inculpatul(a), domiciliat în M,-, bloc 5..19, județul C, împotriva deciziei penale nr.493 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, casează decizia recurată și dispune rejudecarea de către instanța de apel, Tribunalul Constanța.
În temeiul art.189 cpp dispune plata din fondul a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, -av. - în sumă de 50 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
-
Jud.fond:
Jud.apel: -
Red.decizie:
Tehnoredact./ 2 ex./09.03.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin
