Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.14/2008
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate inculpații și împotriva deciziei penale nr.197/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs formulate de inculpații recurenți și .
Avocat, apărătorul inculpaților recurenți și solicită audierea inculpaților și încuviințarea efectuării a două adrese către Inspectoratul Județean al Poliției Sibiu pentru a se comunica o copie a graficului personalului din luna septembrie și respectiv una către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în sensul de a se comunica dacă exista ordinul nr.4/2002 al prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu privind competența și ce cuprindea acest ordin.
Învederează sub acest aspect că urmărirea penală este nulă întrucât aceasta trebuia efectuată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și nu Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Reprezentantul parchetului învederează că se opune cererilor formulate de apărătorului ales al inculpaților recurenți întrucât aceștia din urmă au fost audiați în cauză, iar în ce privește cele două adrese arată că există la dosar înscrisuri în acest sens. Mai precizează că la data efectuării urmăririi penale reglementările în vigoare permiteau preluarea unui dosar din de competența parchetului de pe lângă judecătorie, de către parchetul de pe lângă tribunal.
Deliberând, instanța admite cererea apărătorului inculpaților recurenți privind reaudierea acestora din urmă.
Respinge celelalte cereri ca nefondate, întrucât există posibilitatea de a fi invocate, pe cale de excepție o dată cu dezbaterea cauzei.
Instanța procedează la audierea inculpaților recurenți și, declarații consemnate la dosar.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând:
- în principal admiterea recursurilor, casarea hotărârilor penale atacate și a se restitui cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, întrucât instanța de fond nu a fost legal sesizată.
- în subsidiar solicită admiterea recursurilor inculpaților, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea inculpaților în baza art.11 bpct.2 lit. raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
În susținere învederează că a invocat excepția de competență a organului de urmărire penală și la instanța de fond însă aceasta respins- fără să o motiveze. Mai arată că organele de urmărire penală au menționat data săvârșirii faptei la 28.09.2005, în mod eronat, întrucât aceasta s- petrecut în 30.09.2005.
Referitor la subsidiarul petitului privind achitarea învederează că faptele pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Învederează că instanțele inferioare nu au administrat suficiente probe.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată. Învederează că din probele administrate a rezultat cu certitudine vinovăția inculpaților, deși aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Referitor la individualizarea pedepselor arată că instanțele au dat dovadă de suficientă clemență.
Cu privire la excepția invocată de apărătorul inculpatului privind competența organului de urmărire penală arată că la data săvârșirii faptelor, reglementările în vigoare permiteau preluarea unui dosar de către un parchet ierarhic superior de la un parchet inferior.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu este atât de vinovat precum s-a stabilit. Arată că el doar a dus lemne.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr.570/6.10.2006 a Judecătoriei Mediaș a fost condamnat inculpatul în baza art.239 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cp. la 2 pedepse de câte 1 an închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj, împotriva a doi lucrători de poliție.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - de 1 an închisoare.
În baza art.239 al.1 Cp. cu aplicarea art.13 Cp. 37 lit.a, 39 al.1 Cp. inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj împotriva a doi lucrători de poliție.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.80 Cp. s-a dispus anularea suspendării condiționate [privind pedepsele de câte doi ani închisoare, aplicate inculpaților prin sentința penală nr.564/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în dosarul penal nr.2830/2004, iar în baza art.34 lit. Cp. s-a dispus contopirea acestora cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpații să execute drept pedepse rezultante, fiecare, câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-c Cp. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, și până la terminarea executării pedepsei.
De asemenea, inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare de câte 350 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 28.09.2005, inculpatul se deplasa cu o căruță încărcată cu lemne, moment la care, dată fiind reputația inculpatului între consăteni, s-a născut suspiciunea că lemnele transportate nu au o proveniență ilicită. Pentru acest motiv, martorul, fost polițist în localitatea de domiciliu a inculpatului, a solicitat actele de proveniență a lemnelor și telefonic l-a chemat în ajutor pe martorul, de asemenea polițist.
Totodată s-a luat măsura de către cei doi martori polițiști să fie descărcate lemnele care urmau să fie predate în custodie unei terțe persoane, până la lămurirea situației.
Inculpatul a ignorat solicitările celor doi martori lucrători de poliție și s-a deplasat la domiciliul său și al fratelui. Aici a încercat să descarce materialul lemnos, iar lucrătorii de poliție au insistat că lemnele vor fi și lăsate în custodie la o terță persoană.
În acest context, inculpatul a luat din casă un recipient - cel mai probabil in plastic - în care se afla un lichid, afirmând că este combustibil și va da foc lemnelor și va incendia și pe cei de față polițiști și alte persoane.
în fața unei asemenea amenințări, lucrătorii de poliție au făcut exact ce aveau obligația să facă: au trecut la imobilizarea inculpatului. S-a probat chiar că inculpatul a fost pe punctul să îl stropească pe polițist cu acel lichid în momentul în care a fost imobilizat.
Văzând că amenințările sale nu i-au îndepărtat pe martori, ci dimpotrivă, au dus la împiedicarea sa de a descărca lemnele în curtea casei, inculpatul și-a strigat fratele aflat în curte, impunându-i să ia o drujbă și să-i omoare pe lucrătorii de poliție.
Inculpatul, la rândul său, s-a înarmat cu o coasă și a ieșit din curtea casei, amenințând cu moarte pe martori. Deși acest inculpat susține că a folosit coasa doar în scop de sprijin, deoarece are un picior grav vătămat, din probe a rezultat că a folosit coasa în modul cel mai amenințător cu putință a rotit-o deasupra capului și puțin a lipsit să nu veteme grav pe cei din apropiere. Concomitent acest inculpat a amenințat cu moartea pe cei prezenți la fața locului.
Deoarece afară era întuneric și cineva din cei prezenți a avut inspirația să proiecteze în ochii acestui inculpat fasciculul de lumină al unei lanterne, s-a ajuns ca și acesta să fie imobilizat.
Reținând faptul că inculpații nu au avut o atitudine sinceră, încercând să prezinte o situație, precum și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, instanța de fond a aplicat acestora câte două pedepse de 1 an închisoare, ținând seama și de criteriile prev. de art.72 Cp.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel cei doi inculpați, solicitând, în principal, desființarea sentinței apelate și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș pentru refacerea urmăririi penale, în baza art.379 al.2 lit.b, 3863.C.P.P. cu motivarea că, urmărirea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu este nulă, acest parchet nefiind competent să efectueze urmărire penală.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b C.P.P. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpații acționând în contextul în care au fost amenințați și agresați de către polițiști.
Prin decizia penală nr.197.09.007 a Tribunalului Sibius au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Instanța de apel a reținut următoarele:
otrivit dispozițiilor art.209 al.4,6 C.P.P. este competent să efectueze urmărirea penală, pentru infracțiunea prev. de art.239 Cp. procurorul de la Parchetul corespunzător instanței care,potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, respectiv procurorul Parchetului de pe lângă Judecătorie, conform art.26, 27 Cp.
Cu toate acestea, dispozițiile art.209 al.6 C.P.P. prevăd posibilitatea efectuării urmăririi penale, și îndeplinirii atribuțiilor procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, de către procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare, la dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior.
În speță, a existat dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior (vezi fila 17 dosar apel), astfel că, nu se poate aprecia că s-ar fi încălcat dispozițiile legale privitoare la nulitatea absolută a urmăririi penale, potrivit dispozițiile art. 197 al.2,3
C.P.P.Examinând materialul probator administrat în cauză (declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor audiați în cauză, caziere judiciare referatele presentențiale) Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, făcând o corectă încadrare juridică a acesteia.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite Tribunalul urmează a ține seama de faptul că, acest pericol social trebuie stabilit în concret, la aplicarea acestuia urmând a ține seama de modul de săvârșire a faptelor ( prin amenințări și acte de violență), de mijloacele întrebuințate de inculpați (recipient să producă o explozie sau incendiu), dar și de scopul urmărit de inculpați ( de a păstra bunurile procurate în condiții suspectate a fi ilicite), de urmarea produsă (crearea unui climat de nesiguranță în localitate și subminarea puterii organelor de poliție) și de persoana celor doi inculpați (care sunt cunoscuți în comună că au mai avut conflicte cu legea penală, inculpatul fiind și recidivist postcondamnatoriu).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și pentru următoarele motive: instanța nu fost legal sesizată art.385/9 pct.2 Cod procedură penală, instanțele au comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință condamnarea inculpaților art.385/9 pct.18 Cod procedură penală și nu s-au administrat probe esențiale pentru inculpați care să influențeze soluția procesului art.385/9 pct.10 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, precizăm faptul că pentru stabili dacă instanța a fost legal sesizată ne raportăm la dispozițiile legale în vigoare la data la care actele de urmărire penală au fost efectuate. În acest sens, cum corect a constatat instanța de apel, actele de urmărire penală au fost întocmite la data la care art.209 al.6 Cod procedură penală era în vigoare și permitea procurorilor din parchetele ierarhic superioare să preia, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze în competența parchetelor ierarhic inferioare, în baza dispoziției conducătorului parchetului ierarhic superior.
Mai mult și dispozițiile art.28 al.2 92/1992 permiteau ca procurorul ierarhic superior să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine, deci și ordinul nr.4/2002 a fost emis în conformitate cu legea.
În consecință, actele de urmărire penală au fost întocmite de un procuror competent, nefiind încălcate dispozițiile privind sesizarea instanței.
Celelalte motive de recurs sunt de asemenea neîntemeiate.
Solicitarea graficului cu personalul de serviciu în luna septembrie 2005 era inutilă, atât timp cât nu este contestată calitatea de polițiști a părților vătămate și față de prevederile art.28 alin.4 din Legea nr.218/2002 - polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante.
De asemenea, inculpații au cunoscut calitatea părților vătămate, așa cum reiese din declarațiile acestora din fața instanței de recurs, după cum urmează: inculpatul, a declarat că numitul era îmbrăcat în uniformă iar despre cunoștea că este lucrător de poliție; inculpatul referindu-se la a arătat că acesta nu s- legitimat, însă le-a adus la cunoștință calitatea sa și faptul că a fost mutat de curând în
În consecință, starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportat la fiecare inculpat.
Nu este întemeiată nici solicitarea de se face aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod procedură penală în sensul lipsei pericolului social al faptelor săvârșite de inculpați.
În acest sens reținem modul de săvârșire a faptelor (amenințări, acte de violență), mijloacele întrebuințate (amenințare cu incendiere, coasă), scopul urmărit (păstrarea bunurilor cu privire la care nu au putut justifica proveniența și persoana inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale.
Cu toate acestea, în ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție având în vedere că acesta a intervenit în conflict mai târziu, la cererea fratelui său, deci contribuția sa efectivă la săvârșirea faptelor. În consecință, în baza art.85 al.3 raportat la art.81 Cod penal se va suspenda condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
Cu totul diferită este situația inculpatului, deoarece în cazul său nu sunt aplicabile numai dispozițiile art.85 Cod penal privind anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior, așa cum greșit au reținut instanța de fond și cea de apel, ci și art. 83 Cod penal.
Din fișa de cazier (44 dosar apel) rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 201/20.04.2005 a Judecătoriei Mediaș la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Faptele cu care a fost sesizată instanța, s-au petrecut în luna septembrie 2005 ceea ce înseamnă că trebuiau aplicate dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate și cumulul pedepselor.
Constatând acest aspect de nelegalitate a hotărârilor, instanța de recurs nu va proceda la modificarea acestora în baza principiului neagravării situației în propriul recurs, prev. de art.372 Cod procedură penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În privința acestuia nu sunt aplicabile dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei.
În consecință, în baza art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 570/6.10.2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.85 alin. 3 CP și art.81 CP, va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
- atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP, cu privire la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 CP, va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de suspendare condiționată a executării pedepsei principale.
- menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
- respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
- obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 197/19.09.2007 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 570/6.10.2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.85 alin. 3 CP și art.81 CP, suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP, cu privire la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de suspendare condiționată a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 197/19.09.2007 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/4.02.2008
;
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
