Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 14/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.14/
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal de inculpatul - domiciliat în comuna de, județul T, împotriva sentinței penale nr.50 din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.97 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.239 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.1681/2008, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- intimatelor părți civile - u,.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, contată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosar motivele de recurs.
Având cuvântul, pe temeiul invocat în motivele de recurs depuse de recurent la dosar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri recurate.
Solicită în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru respectarea normelor procedurale privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului întrucât judecata la termenul din data de 13 februarie 2008, când s-au administrat probe, a avut loc în lipsa apărătorului desemnat din oficiu.
Precizează că lipsa de apărare rezultă și din concluziile în fond ale avocatului din primă instanță care a solicitat simplist, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul pedepsei prevăzut de lege, deși era obligat să invoce cazul de nulitate mai sus prezentat, ca și vădita lipsă de pericol social al faptului de distrugere sau chiar lipsa elementelor constitutive ale acelei infracțiuni, motiv pentru care și sub acest aspect, Tribunalul Tulcea trebuia să rețină încălcarea de către prima instanță a dreptului la apărare al inculpatului.
Pe fondul cauzei, solicită a se constata că în ceea ce privește fiecare infracțiune în parte nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În subsidiar, solicită a se observa greșita individualizare a pedepselor aplicate.
Solicită reindividualizarea pedepselor în sensul aplicării inculpatului în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante, pedepse cu amendă penală pentru infracțiunile reținute în sarcină.
În speță, la data de 16 octombrie 2008, într-o unitate privată de alimentație publică din comuna, inculpatul împreună cu martorul, au consumat băuturi alcoolice într-o cantitate care i- adus pe ambii într-o stare avansată de ebrietate, circumstanțe în care o tânără barmaniță de ocazie, care nu avea voie să exercite această ocupație întrucât era minoră, i-a solicitat inculpatului să evacueze separeul în care se afla și unde consumase până atunci, (aspect pe care atât inculpatul cât și martorii îl pretind în sensul că nu se încheiase încă această distracție), pentru a se instala ea (declarația martorei - barmanița de drept a barului).
S-a produs un scandal, inculpatul reproșându-i barmaniței fel de fel de lucruri, inclusiv faptul că vrea să-l dea afară după ce a plătit niște bani pe consumația pe care nu și-a terminase, moment în care a intervenit barmanița de drept (soția martorului - patronul unității), a venit apoi și patronul, lucrurile au degenerat, a fost chemată poliția care a intervenit în mod extrem de "politicos" (după spusele persoanelor neutre, în mod brutal), dar nu s-au mulțumit cu atât și au mai chemat și întăriri, venind încă două echipaje.
Polițiștii au năvălit în separeul în care se aflau inculpații, l-au bruscat, l-au lovit, l-au imobilizat cu spray paralizant și cu cătușe.
Faptul că s-au exercitat violențe grave asupra inculpatului, prin lovire activă, o atestă foaia de internare în spital și actele medico-legale care constată toate leziunile pe care acesta le-a suferit și care au necesitat 16-17 zile îngrijiri medicale, cum s-ar zice "a fost bătut măr", după care a fost trimis și în judecată.
Motivul este acela că i-a rupt gulerul la haină "milițianului", iar altora le-a adresat cuvinte injurioase, "cuvinte injurioase" care constau cum spune "milițianul" în faptul că l-a întrebat "ce mă ești șmecher".
Apreciază că martorii audiați au declarat insuficient pentru a se da faptelor asemenea încadrare juridică.
Consideră că individualizarea pedepselor este greșită, instanțele neținând cont de împrejurarea că faptele s-au săvârșit într-o stare de ebrietate nepreordinată.
Precizează că ambele instanțe au analizat sumar sau nu au analizat deloc apărarea invocată constant de către inculpat referitoare la actele de violență exercitate asupra inculpatului de către polițiști, pretinse părți vătămate.
Astfel, deteriorarea ținutei agenților de ordine nu s-a dovedit a fi rezultatul acțiunii voite a inculpatului ci al stării de ebrietate și a încercării de a se apăra.
Niciuna din părțile vătămate nu a pretins a fi fost lovită activ de inculpat, toate referindu-se la violențe față de diferite obiecte.
Astfel de urmări se produc în tot felul de astfel de conflicte, fără ca aceasta să implice în mod necesar, și existența acțiunii de ultragiere a respectivilor funcționari publici.
De altfel, era imposibil ca inculpatul să fi acționat în maniera pretinsă, dat fiind pe de o parte, numărul copleșitor al polițiștilor, iar pe de altă parte, starea lui avansată de ebrietate.
Potrivit mărturiilor obiective a căror distrugere a justificat reținerea infracțiunii corelative, au fost deteriorate fără intenție din cauza stării de ebrietate.
Pe de altă parte, valoarea infimă a acestora - 100 lei, nu justifică reținerea în speță a existenței pericolului social concret specific unei infracțiuni.
Neanalizând și sancționând aceste aspecte pe deplin dovedite, ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt care a condus la condamnarea nedreaptă a inculpatului, soluția corectă fiind aceea de achitare - art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Apreciază că starea de provocare a inculpatului nu poate fi negată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului pentru toate considerentele invocate
Procurorul,având cuvântul, cu privire la motivul lipsei de apărare de care nu a beneficiat inculpatul la judecata cauzei în fond, solicită a se constata că a fost un avocat din oficiu la această judecată, și că dacă prestația avocatului din oficiu nu a fost corespunzătoare, nu consideră că este justificată cererea de trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatul nu și-a manifestat atunci voința de a-și angaja un apărător iar prestația avocaților din oficiu este cea pe care în general, se cunoaște.
Cu privire la fondul cauzei, solicită a se constata că, din probele administrate în dosarul cauzei, rezultă că inculpatul i-a ultragiat pe cei 2 polițiști în sensul că a exercitat violențe asupra agentului, îmbrâncindu-l și rupându-i mâneca hainei de la uniformă pentru că a încercat că-l lovească și nu a reușit și de asemenea, pe agentul de poliție, pe care l-a apucat de gât și l-a izbit de perete, proferând amenințări cu moartea la adresa acestuia.
Aceste împrejurări rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de cercetare la fața locului și din declarațiile martorilor, G, - și o multitudine de alți martori care erau prezenți în momentul desfășurării activității infracționale a inculpatului.
Solicită de asemenea, a se constata împrejurarea că, inculpatul însuși a suferit leziuni ce au necesitat 17 zile de îngrijiri medicale, ceea ce formează pentru inculpat (care dacă s-a simțit neîndreptățit pentru că nu s-a stabilit exact în ce împrejurări a suferit acele leziuni), a apela la calea legală pentru a-și satisface pretențiile față de cei care le-au creat, pentru că inculpatul nu a acționat în nici un mod, în acest sens.
În consecință, din toate probele administrate, rezultă că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni care i s-au reținut în sarcină și că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, solicitând a fi menținute și a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul din nou, precizează că la termenul din data de 13 februarie 2008 cu toate că fusese desemnat un apărător din oficiu pentru inculpat, acesta a lipsit.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând achitarea pedepsei.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 50 din 2.04.2008, Judecătoria Babadag, a dispus în baza art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.
In baza art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art. 334 Cod procedură penală Judecătoria Babadaga schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 11alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 și reținându-se și dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod pr. penală a fost dedusă din durata pedepsei aplicate durata reținerii inculpatului de la 17.10.2007 până la 18.10.2007.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit în cauză părți civile.
În baza art. 191 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 16 octombrie 2007, în jurul orelor 18,00 inculpatul se afla la discoteca SC SRL din comuna de, unde a consumat băuturi alcoolice, într-un separeu, împreună cu martorul. Inculpatul a ajuns în stare avansată de ebrietate, iar la cererea barmanei de a părăsi separeul în care se afla și de a achita consumația, i-a adresat injurii, fiind nemulțumit atât de costul consumației cât și de solicitarea adresată de a părăsi separeul.
Față de manifestarea violentă a inculpatului, martora l-a anunțat telefonic pe soțul său, administratorul societății, aducându-i la cunoștință comportarea inculpatului.
Întrucât continua să se manifeste violent, numita a sesizat telefonic organele de poliție, temându-se ca inculpatul să nu-l agreseze pe soțul său, cunoscând manifestările sale negative pe fondul consumului de alcool.
Între timp inculpatul s-a dezbrăcat la bustul gol și a distrus în separeu o masă, un scaun din plastic și a spart o scrumieră, pahare și sticle.
La fața locului a descins șeful de post al Poliției de, agentul, care i-a cerut inculpatului să se liniștească, să se îmbrace și să plece acasă. Inculpatul a devenit violent, a început să îmbrâncească lucrătorul de poliție, rupându-i mâneca a hainei de la uniformă, încercând să-l lovească.
În acest timp a intrat în bar și agentul de poliție, care de asemenea i-a atras atenția inculpatului să se liniștească, însă a devenit mai violent, amintindu-și că acesta l-a arestat în executarea unui mandat de arestare pentru o pedeapsă la care fusese condamnat, context în care l-a apucat de gât pe agentul de poliție și l-a izbit de perete, proferând amenințări cu moartea la adresa acestuia.
În acest timp, a intrat în bar martorul, care văzând ce se întâmplă a încercat să-l liniștească pe inculpat, oferindu-i o bere, moment în care cei doi agenți de poliție au părăsit barul, sesizând dispeceratul T, pentru a li se acorda sprijin. La scurt timp au venit la fața locului două echipaje de poliție din cadrul Poliției B, pentru aplanarea conflictului.
În momentul în care au descins echipajele de poliție la fața locului, inculpatul se afla în separeu împreună cu martorul cât și cu administratorul societății, fiind dezbrăcat la bustul gol, purtând discuții pe un ton agitat.
După ce ofițerul - și-a declinat calitatea și scopul prezenței, i-a cerut explicații inculpatului asupra ținutei sale, cerându-i totodată să-i relateze și întâmplările din bar.
Inculpatul a replicat spunându-i că nu e sa, după care a adresat cuvinte ironice la adresa organelor de poliție.
Întrucât lucrătorul de poliție i-a cerut lui să se îmbrace și să-l urmeze la Postul de Poliție de, inculpatul a refuzat, context în care s-a ridicat de pe scaun și a aruncat conținutul unui pahar cu bere peste polițist.
Întrucât s-a împotrivit a fi condus la sediul poliției, lucrătorii de poliție au procedat la folosirea sprayului lacrimogen din dotare, și au recurs la imobilizarea făptuitorului, punându-i totodată cătușe.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații de martori, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului.
Prin decizia penală nr.97 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulcea, a respins apelul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna de, județul T, împotriva sentinței penale nr. 50 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr-, ca nefondat.
A menținut sentința penală nr. 50 din 2 aprilie 2008 Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
A obligat apelantul la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariu apărător desemnat de instanță pentru inculpat, în sumă de 200 lei s-a decontat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați T pentru avocat.
Împotriva sentinței penale nr.50 din 02 aprilie 2008 Judecătoriei Babadag și a deciziei penale nr.97 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Tulcea, a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În motivul de recurs se solicită casarea celor două hotărâri penale și rejudecând să se în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru respectarea normelor procedurale privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului întrucât judecata la termenul din data de 13 februarie 2008, când s-au administrat probe, a avut loc în lipsa apărătorului desemnat din oficiu, cât și concluziile avocatului cu ocazia judecării pe fond a cauzei, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată că, recursul este fondat întrucât asistența era obligatorie (trimis în judecată pentru art.239 al.2 și art.217 al.1 Cod penal), la data de 13 februarie 2008, în lipsa apărătorului din oficiu au fost audiați 2 martori.
Mai mult, cu ocazia judecării pe fond, apărătorul din oficiu solicită "aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul prevăzut de lege iar cu privire la modalitatea de executare, lasă la aprecierea instanței, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare și a onorariului avocat oficiu".
În raport de aceste precizări, se apreciază că, inculpatul nu a beneficiat de o asistență juridică, iar nerespectarea prevederilor din art.171 al.2 Cod procedură penală, nerespectarea acestor dispoziții este sancționată cu nulitatea absolută conform art.197 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, raportat la art.3859al.1 pct.6 Cod procedură penală, se va admite recursul, se vor casa cele două hotărâri penale și se va trimite cauza la Judecătoria Babadag spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, art.3859al.1 pct.6 Cod procedură penală,
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat în comuna de, județul T, împotriva sentinței penale nr.50 din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.97 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Casează hotărârile recurate și dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, Judecătoria Babadag.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref./3 ex.
Data: 19.01.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin
