Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 18/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 18/
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 241 din 8.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat A C - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul - parte civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurentul inculpat a depus la doar motive scrise de recurs, după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat, precizează că își menține declarațiile date până în prezent și nu mai dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat A C, având cuvântul, în susținerea recursului formulat de inculpat solicită să se constate că acesta în numeroasele declarații date a negat că el ar fi cel care l-a înjurat, amenințat, lovit sau bruscat pe agentul de poliție. Inculpatul l-a întâlnit pe agent pe strada principală și văzând că iese dintr-un restaurant împreună cu martorul, recurentul l-a întrebat de ce l-a amendat cu o zi înainte cu suma de 1.000.000 lei vechi. Drept răspuns, agentul de poliție, a început să-l înjure, să-l amenințe cu o altă amendă și chiar cu pușcăria, ridicând și pistolul asupra sa. Este adevărat că inculpatul i-a răspuns cu o înjurătură, lucru recunoscut de inculpat dar instanțele nu au luat în seamă declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, ci a luat în considerare doar declarațiile agentului și ale lui G, care-l însoțea.
Din declarațiile martorilor și Stănel, care se aflau la 100. de cei doi, rezultă că inculpatul nu l-a amenințat pe, declarații care nu au fost avute în vedere de instanțe.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, mai ales că se poate reține că a fost provocat de numitul care de altfel a și fost mutat din comună.
Solicită să se constate că inculpatul nu a cunoscut în ce situație se afla la acea dată, și în situația în care nu se va admite recursul cu privire la achitarea inculpatului, potrivit art. 63 pct. 3 Cod penal solicită aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că instanțele în mod corect au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului. Din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpatul când s-a întâlnit cu partea vătămată i-a adresat injurii, l-a amenințat cu moartea, ca urmare a sancțiunilor contravenționale pe care acesta i le aplicase anterior. Din acest punct de vedere apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj întrucât legiuitorul pedepsește amenințarea funcționarului public aflat în exercițiul funcțiunii. Faptul că partea vătămată a fost amenințat este confirmat de mai mulți martori, respectiv G, declarații care se coroborează cu cele ale părții vătămate. Solicită a se observa că, după ce au încetat amenințările, inculpatul a oprit atelajul hipo în care se afla, a luat o pe care o avea și a încercat să coboare cu intenția de aol ovi pe partea vătămată care atunci i-a spus că va folosi mijloacele din dotare pentru a se apăra, moment în care inculpatul a renunțat de a mai coborî din atelajul hipo continuând să o amenințe cu moartea pe partea civilă.
Față de împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului consideră că în mod corect în apel s-a și redus pedeapsa la minimul special prevăzut de lege și a fost individualizată în mod corespunzător raportat la gravitatea acesteia.
Cu privire la latura civilă apreciază că în mod corect s-a stabilit suma raportat la periculozitatea faptei și solicită respingerea recursului ca fiind nefundat.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită clemență instanței de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1249/07.07.2009 a Judecătoriei Brăila, în baza art. 239 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fapta din 30.11.2008, cu executarea pedepsei în regim de deținere.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit. a teza a II- și lit b Cod penal pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.14 Cod pr.penală raportat la art. 346 și art 998.civ instanța de fond admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate-parte civilă și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 191 Cod pr. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare stat".
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în ziua de 30.11.2008, în jurul orelor 10.00, inculpatul, împreună cu martorul, cumnatul acestuia, s-au deplasat cu un atelaj hipo de la domiciliul inculpatului, din satul, com., jud. B, în satul din aceeași comună, pentru a vizita o nepoată a acestuia.
În jurul orelor 12.00 inculpatul și martorul s-au întors în satul. Ajunși pe strada principală din localitate, cu intenția de a merge să voteze, cei doi s-au întâlnit la aproximativ 100 de metri de secția de votare cu agentul de poliție și martorul G - paznic la primăria comunei, ce efectuau serviciul de pază în perimetrul secției de votare. Cei doi tocmai ieșiseră dintr-un magazin unde se aflau pentru a-și cumpăra mâncare și pentru a se asigura că nu se comercializează băuturi alcoolice
La momentul respectiv inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice (cum reiese atât din declarațiile părții civile și ale martorului G, precum și din cele ale martorilor Stănel și, ce l-au văzut ulterior pe învinuit trecând cu atelajul hipo prin fața lor).
Ajuns în apropierea părții civile și a martorului G inculpatul a început să-i adreseze injurii și să-l amenințe cu moartea pe agentul de poliție, ca urmare a sancțiunilor contravenționale pe care agentul i le aplicase anterior. Agentul a încercat să-l liniștească pe inculpat însă acesta nu s-a calmat, continuând cu amenințările și injuriile iar după puțin timp a dat bice cabalinei ce tracta atelajul hipo încercând să treacă cu acesta peste partea civilă și martorul Agentul și martorul G s-au adăpostit după un stâlp aflat pe marginea drumului. Inculpatul a oprit atelajul hipo în dreptul celor doi, a luat o de lemn din coșul atelajului și a încercat să coboare cu intenția de aol ovi pe partea civilă
Partea civilă i-a zis atunci inculpatului că va folosi mijloacele din dotare pentru a se apăra moment în care acesta a renunțat la intenția de a coborî din atelajul hipo, continuând însă să o amenințe cu moartea pe partea civilă
La un moment dat martorul a dat bice cabalinei ce tracta atelajul hipo și acesta s-a pus în mișcare. Inculpatul a continuat însă să o amenințe cu moartea pe partea civilă.
Din probele aflate la dosar reiese că inculpatul i-ar fi spus părții civile, printre altele: "Te omor dacă mai vii la mine la poartă!" (declarația părții civile de la fila 5); "Lasă că-i omor acum!" (declarația martorului G - fila 17), respectiv "Lasă că te prind eu într-o zi! Te tai eu!" (declarația martorului - fila 28).
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că nu l-a amenințat și nu l-a înjurat pe agentul de poliție și nici nu a vrut să dea cu căruța în el.A mai arătat că agentul l-ar fi înjurat, amenințat, a aruncat cu pietre spre el și chiar a scos pistolul la el.
Aceste declarații ale inculpatului sunt susținute de declarațiile martorului.Aceste declarații au fost însă înlăturate având în vedere că martorul este cumnatul inculpatului și locuiește împreună cu acesta, motiv pentru care obiectivitatea martorului în cauză este discutabilă, iar declarațiile sale sunt contrazise de celelalte probe din dosar, respectiv de declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor G, și Stănel.
În plus instanța a constatat că există și anumite contradicții între declarațiile martorului și cele ale inculpatului. Astfel, inculpatul a afirmat că ar fi scos pistolul și l-a îndreptat spre el, pe când martorul a afirmat că agentul de poliție doar i-a spus inculpatului că va scoate pistolul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care prin apărătorul ales a susținut că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat; între el și agentul de poliție a fost o "simplă discuție".
A mai motivat inculpatul că nu a avut la cunoștință că agentul de poliție se afla în exercițiul funcțiunii; că a fost înjurat de mamă de către partea vătămată, dar că el nu a amenințat agentul de poliție între ei fiind o distanță de circa 10; Că fiind chemat la Postul de Poliție pentru a da declarații a mers la partea vătămată acasă pentru aor uga să nu depună plângere și i s-a pretins suma de 100.000.000 lei.
Inculpatul a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 239 Cod penal întrucât nu a avut reprezentarea dacă partea vătămată se află în exercițiul funcțiunii ori în afara acestuia.
În cele din urmă a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a și e Cod procedură penală susținând că fapta nu există.
În subsidiar a solicitat sancționarea cu amendă.
Prin decizia penală nr. 241/08.12.2009 a Tribunalului Brăilaa fost admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare dispunându-se executarea acestei pedepse în regim privativ de libertate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul, examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în temeiul art. 371 al. 2 Cod pr. penală a reținut că între inculpat și partea vătămată nu a fost o simplă discuție așa cum susține apelantul. Inculpatul, așa cum rezultă din declarația părții vătămate și a martorului care însoțea agentul de poliție și confirmată în mare măsură de martorul cumnat al inculpatului, acesta a amenințat cu moartea pe partea vătămată în mai multe rânduri și a încercat să o lovească, să o calce cu căruța în care se afla, partea vătămată evitând impactul prin așezarea în dreptul unui stâlp.
Faptul că inculpatul (chiar reală fiind susținerea acestuia) nu a cunoscut că partea vătămată este sau nu în exercițiul funcțiunii este irelevant sub aspectul existenței infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal întrucât legiuitorul pedepsește amenințarea funcționarului public "aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii".
Sub acest aspect, inculpatul recunoaște că a amenințat lucrătorul de poliție pentru că l-a amendat de mai multe ori și pentru că susține inculpatul când se comiteau în localitate acte antisociale, în cercul de bănuiți intra și el.
Inculpatul este nesincer în ceea ce privește imposibilitatea de a amenința lucrătorul de poliție între el și acesta fiind distanța de 10, respectiv prea mare pentru a-l putea amenința dar susține că în aceleași împrejurări a fost înjurat de partea vătămată.
Că partea vătămată i-a solicitat cu titlu de daune morale suma de 100.000.000 lei inculpatului pentru a nu depune plângere este irelevantă susținerea inculpatului în condițiile în care fapta a fost dovedită iar pentru o asemenea faptă acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și nu la plângerea prealabilă.
Față de cele de mai sus, fapta inculpatului este dovedită și urmează a răspunde penal.
Având în vedere însă limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, posibilitatea unei sancțiuni alternative dar și antecedentele penale ale inculpatului precum și conduita în timpul procesului penal oscilantă Tribunalul a apreciat că pedeapsa de 6 luni închisoare, la minimul special prevăzut de textul de incriminare este de natură să conducă la îndreptarea acestuia și să prevină săvârșirea de noi fapte.
În ceea ce privește daunele morale, Tribunalul a reținut că suma acordată părții civile cu acest titlu de 1000 lei, este modică în raport cu prejudiciul moral suferit.
Față de cele expuse în temeiul art. 379 pct. 2 lit a Cod pr. penală Tribunalul a admis, a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare a redus pedeapsa la 6 luni închisoare și a dispus executarea acesteia cu privare de libertate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul solicitând reaprecierea sancțiunii care i-a fost aplicată în sensul stabilirii unei pedepse cu amenda penală.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens Curtea reține că susținerile inculpatului referitoare la activitatea desfășurată nu corespund întrutotul realității, în speță nefiind vorba despre o simplă discuție contradictorie între el și agentul de poliție, câtă vreme din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpatul a adresat injurii și amenințări părții vătămate supărat fiind că aceasta îi aplicase anterior mai multe sancțiuni contravenționale.
În ceea ce privește însă temeinicia pedepsei aplicate inculpatului Curtea constată că, prin transpunerea judicioasă în practică a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, în speță era mai indicată aplicarea unei sancțiuni pecuniare decât sancțiunea închisorii cu executare efectivă într-un loc de detenție.
Fără a minimaliza excesiv gravitatea faptelor comise de inculpat Curtea remarcă totuși că acestea s-au petrecut pe fondul unor relații tensionate anterioare dintre părți și că ulterior acestui incident inculpatul nu a reiterat comportamentul avut față de partea vătămată în ziua de 30.11.2010.
De asemenea Curtea constată că inculpatul a regretat faptele comise, este căsătorit, are copii și este singurul întreținător al familiei astfel că o sancțiune cu închisoarea cu executare efectivă ar fi disproporționat de aspră și ar avea consecințe nefaste pentru persoanele pe care le are în întreținere.
Cât privește faptul că inculpatul are antecedente penale, Curtea reține că acestea nu atrag starea de recidivă și vizează infracțiuni de alt gen decât cea dedusă judecății astfel că nici această împrejurare nu poate împiedica stabilirea în cauză a unei sancțiuni cu amenda penală.
Pentru aceste motive Curtea apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare, cu executare efectivă, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ, asigurând în același timp în mod eficient și reinserția socială a inculpatului.
În consecință apelul inculpatului urmează a fi admis, cu consecința casării în parte a deciziei și sentinței supuse controlului judiciar și a modificării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de "ultraj" prevăzută de art. 239 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, din închisoare în cuantum de 6 luni în amendă în cuantum de 1.500 lei.
Față de cele mai sus arătate Curtea, văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 14 Cod pr. penală, precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 22.09.1961 în com., jud.B, CNP - -) domiciliat în com. sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 241 din 8.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila (sentința penală nr. 1249 din 7.07.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila ).
Casează în parte decizia penală nr. 241din 8.12.2009 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 1249 din 07.07.2009 a Judecătoriei Brăila, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și în rejudecare:
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "ultraj" prevăzută de art. 239 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, din închisoare în cuantum de 6 luni în amendă în cuantum de 1.500 lei.
Înlătură dispoziția privind aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, teza a-II-a și lib. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /02.02.2010
Tehnored./09.02.2010/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Maria Tacea, Marcian Marius
