Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 24/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 24/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - procuror șef secție urmărire penală
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 342 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 172 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar pentru intimatul inculpat lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză de află la primul termen de judecată, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârile pronunțate ca fiind netemeinice prin aceea că au aplicat o pedeapsă greșit individualizată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal. Dacă pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, pedeapsa a fost bine individualizată, nu același lucru se poate afirma despre pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal. Instanța s-a orientat la o pedeapsă egală cu minimul special prev. de textul incriminator, ignorând persoana inculpatului, care are o atitudine necuviincioasă și lipsită de respect față de colectivitate, aspecte confirmate de cele 12 sancțiuni contravenționale aplicate pentru încălcarea mai multor prevederi ale Legii nr. 61/1991. Deosebit de sugestivă, în ceea ce privește manifestările inculpatului în seara de 14 martie 2006 în barul "" SRL Dumbrăveni este și fotografia surprinsă de camera de supraveghere a localului. Tribunalul Vranceaa motivat netemeinicia apelului parchetului, printre altele și prin aceea că "trecutul contravențional al inculpatului nu poate fi adus drept dovadă pentru justificarea netemeiniciei pedepsei aplicată pentru una din infracțiuni, câtă vreme nu există o evidență legală a cazierului contravențional, iar procesul-verbal emis de lucrătorul de poliție, nu constituie mijloc de probă". Susținerea instanței de apel este pur formală și nu are nici un fundament logic, fiind o încercare puerilă de a face abstracție de conduita total necorespunzătoare a inculpatului, asupra căruia sancțiunile contravenționale aplicate nu și-au atins scopul educativ, dovadă că a atins scopul educativ, dovadă că a ajuns în sfera ilicitului penal și mai mult decât atât, la dosarul de urmărire penală au fost depuse, în copie, câteva procese-verbale de contravenție, încheiate cu inculpatul, acte a căror conținut nu poate fi contestat. Susține că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prev. de lege nu se justifică și nu este de natură a asigura reeducarea inculpatului. Solicită, în conformitate cu disp. art. 3859pct. 14 și art. 38515pct. 2 lit. d cod proc.pen. casarea celor două hotărâri și în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Av. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și să se aibă în vedere că singurul motiv de recurs al parchetului este acela că instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepsei care este modică. Consideră că, inculpatul chiar dacă a mai fost sancționat contravențional pentru deranjarea ordinii publice acest fapt nu poate constitui motiv de netemeinicie a pedepsei aplicate și mai ales nu poate constitui mijloc de probă. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.172 din 24 ianuarie 2007 Judecătoriei Focșani jud.V, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 cod penal.
In baza art.321 alin.1 cod penal, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
In baza art.33 lit.a - 34 lit.b cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a - c cod penal, pe durata prevăzută de art.71 cod penal.
In baza art.81 cod penal și art.71 alin.5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celi accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal.
Totodată acesta a fost obligat la plata către stat și către partea civilă SRL Bordești jud.V, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În serara zilei de 14.03.2006, în jurul orei 18,00, inculpatul însoțit de, și, s-au deplasat la un bar ce aparține C, SRL Bordești, situat pe raza comunei Dumbrăveni, în centrul satului.
Inculpatul împreună cu prietenii săi s-au așezat la o masă și a comandat mai multe sticle cu bere. Vânzătoarea de la bar, pe nume, i-a servit pe cei patru consumatori cu bere și totodată le-a atras atenția acestora să nu liniștea publică întrucât cei patru se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
La un moment dat inculpatul, supărat că nu dă muzica mai tare în bar, i-a adresat acesteia mai multe cuvinte jignitoare și obscene. Totodată inculpatul a spart un geam de la bar, a distrus parțial o masă și o canapea, cauzând părții vătămate SRL Bordești o pagubă în sumnă de 150 lei.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor iar la instanță, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a formulat probe în apărare.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani jud.V, și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor sale de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani jud.V, a susținut pe de o parte că sentința este netemeinică raportat la pedeapsa modică aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 cod penal având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă cât și persoana inculpatului care a fost sancționat contravențional de 12 ori pentru încălcarea mai multor prevederi din Legea nr.61/1991.
Pe de altă parte s-a susținut că sentința este nelegală apreciindu-se că în mod greșit s-ar fi aplicat dispozițiile art.71 cod penal, știut fiind că pedeapsa accesorie decurge de drept din aplicarea pedepsei principale, fără a mai fi necesară pronunțarea ei prin hotărâre.
La rândul său, inculpatul a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni, susținând că fapta de ultraj nu există iar cea de distrugere a fost comisă fără intenție.
Prin decizia penală nr.342 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, s-au respins ca nefondate apelurile, inculpatul fiind obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a soluționat cauza cu observarea și analiza atât individuală cât și de ansamblu a materialului probator administrat în cauză reținând în mod just situația de fapt; vinovăția inculpatului fiind stabilită în mod corect și pe deplin în condițiile de text prev. de art. 19. pen. ceea ce a impus condamnarea acestuia.
Astfel, susținerile inculpatului privind lipsa vinovăției sale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere nu poate fi primită favorabil întrucât conduita sa în incinta barului soldată cu spargerea geamului a fost pusă sub semnul unei intenții indirecte în condițiile de text prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b pen. fapt care este de ordinul evidenței, iar evidența nu trebuie demonstrată.
Cât privește aprecierile inculpatului cu privire la urmările conduitei sale agresive din localul public, raportate la ceilalți consumatori nu pot fi apreciate ca având o doză crescută de subiectivism, firească am putea spune, dar contextul faptic reținut în cauză reclamă contrariul și anume că inculpatul a tulburat ambientul localului; martora arătând că ". o parte dintre consumatori au plecat la momentul când a început incidentul mine și inculpat".
Iată de ce tribunalul a socotit ca fiind lipsită de substanță critică inculpatului pe acesta linie drept pentru care nu o primește favorabil.
Critica procurorului vizând netemeinicia soluției primei instanțe nu poate fi primita favorabil întrucât ea se sprijină pe considerente de ordin general pentru a contura ceea ce procurorul exprimă prin sintagma "atitudinea inculpatului față de ordinea de drept"; ori potrivit art. 72. pen. criteriile generale de stabilire si aplicare a pedepsei sunt " gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală"; cum atitudinea inculpatului față de ordinea de drept nu constituie un criteriu dintre acestea ea nu poate fi reținută ca și criteriu de individualizarea judiciara a pedepsei.
Mai mult trecutul contravențional a inculpatului nu poate fi adus drept dovadă pentru justificarea netemeiniciei pedepsei aplicată pentru una dintre infracțiuni, câtă vreme nu există o evidență legală a cazierului contravențional, iar procesul verbal emis de lucrătorul de poliție pe această linie nu constituie mijloc de probă întrucât nu se încadrează în categoria actelor procesuale prev. Art. 90. pr. pen. situație în care intră sub incidența sancțiunii procesuale prev. de art. 64 alin. 2. pr. pen.
În aceste condiții tribunalul a găsit criticile de netemeinicie ale soluției primei instanțe ca fiind nefondate drept pentru care nu le primește favorabil.
Critica de nelegalitate dedusă din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 71. pen. comb. cu art. 64. pen. tribunalul le găsește nefondate; câtă vreme textul art. 71 alin. 5. pen. reglementează suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii, logica simpla impune concluzia ca pentru a fi suspendată executarea unei pedepse acesta trebuie mai întâi aplicată; că în cazul acestei categorii de pedepsei - accesorii -, până la modificarea Codului d e procedura penala prin Legea nr. 356/2006, aveau incidența ope legis este adevărat, dar în prezent ele sunt aplicabile tot judiciar, ceea ce face ca susținerea procurorului să nu poată fi primită favorabil.
Mai mult considerentele de oportunitate exprimate de procuror tribunalul nu înțelege să le analizeze întrucât utilitatea legii nu poate fi apreciată de către organele judiciare.
Impotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticându-le pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, susținând în esență că aplicarea unei pedepse orientată spre minimum special prevăzut de lege nu se justifică, nefiind de natură să asigure reeducarea inculpatului.
S-a solicitat casarea hotărârilor recurate și în rejudecare să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Verificând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art.385/9 alin.3 cod pr.penală, Curtea, constată că atât prima instanță cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corectă bazată pe probele adminJ. în cauză, au stabilit o încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat, respectiv menținut, o pedeapsă just individualizată, respectând toate criteriile prevăzute de art.72 cod penal.
Așa fiind, Curtea, constată că pedeapsa de 1 an închisoare, la care a fost condamnat inculpatul este în măsură să satisfacă scopul educativ - preventiv, prevăzut de art.52 cod penal, astfel că redozarea pedepsei nu se justifică.
Tocmai pentru că sancțiunile contravenționale nu și-au atins scopul educativ, inculpatul a fost cercetat penal, trimis în judecată și condamnat.
Acest fapt (activitatea contravențională anterioară) nu este însă de natură să conducă la aplicarea unei pedepse cu închisoare excesive, instanța de fond și cea de apel ținând cont la individualizarea răspunderii penale și aplicarea pedepsei, de toate criteriile prevăzute de art.72 cod penal, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia fiind în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptei și făptuitorului.
Cum nici din verificarea din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să atragă reformarea hotărârilor recurate, acestea fiind temeinice și legale, recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b cod pr.penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 342 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 172 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr- (Nr. vechi 4261/2006) privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14 mai 1981 în comuna Dumbrăveni, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Dumbrăveni, județul V).
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./25.02.2008
Tehnored./2 ex./5.03.2008
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marius Marcian
