Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 333/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.333/R/2009

Ședința publică din data de 21 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin

JUDECĂTORI: - -

: -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ - reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.120/A/13.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pre.și ped.de art.321 penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar copia sentinței civile nr.294/2009 pronunțată de Judecătoria Gherla menționând că martorul dorește să obțină casa lui.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, fapt care rezultă și din declarațiile martorilor. În subsidiar, în m ăsura în care instanța apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute, solicită reducerea pedepsei apreciind că aceasta este mult prea mare pentru gravitatea faptelor. Solicită a se avea în vedere starea de sănătate a inculpatului, din actele dosarului rezultând că acesta a avut internări repetate la clinici de psihiatrie iar faptele comise sunt consecința stării sale de sănătate. Cu onorar din.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat apreciind că din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu starea de fapt și vinovăția inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei sau achitarea lui deoarece se consideră nevinovat, apreciind că totul a fost o înscenare.

CURTEA

Prin sentința penală nr.65/12.01.2009 pronunțată de Judecătoria Gherla, în temeiul art.321, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.01.1977 în C-N, jud. C, domiciliat în comuna, sat, nr. 233, jud. C, posesor al seria - nr. -, CNP -, cetățenie română, studii 7 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, arestat preventiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art.193, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În temeiul art.180, alin.1 și 1¹.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.

În temeiul art.33, lit.a pen. s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În temeiul art.34, lit.b pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele trei infracțiuni, alegând dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art.116 pen. i-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități, interzicând acestuia de a se afla în localitatea pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei ori stingerea executării pedepsei prin grațiere totală sau a restului de pedeapsă.

În temeiul art.71 pen. i-au fost interzise acestui inculpat drepturile prev. de art.64, lit.a, b și c pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.357, alin.2 lit.a pr.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestului preventiv, și anume de la data de 17.07.2008 până la rămânerea definitivă a sentinței.

În temeiul art.350 alin.1, instanța de fond menținut starea privativă de libertate a inculpatului.

În temeiul art.191, alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 950 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 300 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, avocat - 100 lei și - 200 lei, sume care au fost avansate din în favoarea Baroului

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.916/P/07.08.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherlaa dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.321, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.b pen. de art.193 alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și de art.180 alin.1 și 1/1, totul cu aplic. art.33 lit.a pen.

Din actul de sesizare a instanței a rezultat că inculpatul locuiește împreună cu bunicul său patern în vârsta de 86 ani, pe care l-a agresat verbal în mod repetat, amenințând-l cu moartea și bătaia. Ba mai mult, inculpatul l-a lovit în mod repetat, astfel că partea vătămată a fost nevoită să se refugieze la vecini și apoi la rude în municipiul

Partea vătămată a fost agresată verbal și fizic de inculpat în luna mai 2008, înainte și după internarea inculpatului la Spitalul de Psihiatrie (internare din perioada 14-22 mai 2008). Astfel, în timp ce se deplasau la un teren inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele în față și stomac, a trântit-o la pământ, a tras-o de păr și a scuipat-o în față. Partea vătămată a anunțat organele de poliție competente, iar inculpatul a fost internat în spital la o secție de psihiatrie, însă după externare, în data de 24 mai 2008, exercitat din nou violențe asupra bunicului său pentru faptul că acesta a reclamat agresiunea anterioară. În aceeași perioadă inculpatul a amenințat partea vătămată cu moartea și cu bătaia, astfel că aceasta a fost obligată să se refugieze în podul casei unde a dormit aproximativ o săptămână. Nici noua locație a părții vătămate nu a fost pe placul inculpatului, care a amenințat-o că o va coborî din pod, îi va tăia beregata și îi va scoate ochii, sugerându-i să-și părăsească locuința.

După o altă agresiune din noaptea de 13/14 iunie 2008, partea vătămată s-a refugiat timp de câteva zile la martorul, iar apoi a anunțat organele de poliție. Fiind căutat de poliție, inculpatul a fugit de acasă câteva zile, iar la întoarcere a bătut-o din nou pe partea vătămată. Partea vătămată a fost bătută de inculpat și în noaptea de 1/2 iulie 2008. După fiecare agresiune l-a sesizat pe martorul din B, iar după agresiunea din 1 iulie 2008 partea vătămată s-a mutat la domiciliul acestuia. La data de 3 iulie 2008 partea vătămată a fost examinată la Spitalul Clinic de Urgență și diagnosticată cu, fără pierderea stării de conștiență prin hetero-agresiune, (a fost bătut de nepot), fără însă a se prezenta la IML pentru certificarea medico-legală a leziunilor.

În ultima decadă a lunii martie 2008, după ce a semnat în calitate de martor un proces verbal întocmit de jandarmi, martora, vecina inculpatului, a fost înjurată de inculpat, care a scuipat în direcția acesteia, în prezența mai multor persoane. Aceeași atitudine a avut-o inculpatul în perioada martie-iunie în repetate rânduri și față de martora, clopotarul Bisericii reformate din localitate, care pentru a ajunge la trece prin zona locuinței inculpatului.

La sfârșitul lunii mai 2008, în jurul orelor 21, inculpatul se afla pe drumul public, într-o zonă luminată și s-a dezbrăcat parțial scoțându-și penisul și masturbându-se. Martorele și, aflate în apropiere, au intrat în locuințele proprii, indignate de comportamentul inculpatului - prima și pentru a evita o eventuală prezență a copiilor ei minori în zonă. În data de 28 iunie 2008, după orele 18, inculpatul a folosit un spray lacrimogen asupra martorului pe drumul comunal din localitatea. După ce și-a revenit, martorul s-a deplasat spre locuința inculpatului și văzându-l în curte i-a solicitat să vină la poartă pentru a-i cere lămuriri cu privire la fapta violentă. În timp ce se afla în curte, inculpatul i-a adresat martorului cuvinte vulgare, l-a înjurat și apoi a aruncat cu pietre și bucăți de cărămidă spre martorul rămas în drumul public. În apropiere se aflau vecinii care au fost deranjați de atitudinea inculpatului și de zgomotul pe care pietrele aruncate de acesta îl făceau în țeava de gaz din drumul public și porțile locuințelor. Martorul a fugit din drumul public pentru a nu fi vătămat. Scandalul a durat aproximativ o J de oră, iar vecinii, printre care și copii, care inițial se aflau în drum, au intrat în locuințe.

Comportamentul inculpatului a creat o stare de neliniște în comunitate mai ales în rândul vecinilor deranjați de repetatele scandaluri care aveau loc mai ales pe timp de noapte în locuința inculpatului și părții vătămate, deranjați de atitudinea lui, astfel că au încercat să îl evite limitându-și ieșirile în stradă.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile părții vătămate (11,12), declarațiile părții vătămate (13, 25-27) copie de pe cazierul judiciar al inculpatului (18), acte medicale - bilete de trimitere la clinica de neurologie din C-N (15,17), declarațiile învinuitului/inculpatului (30-32,64), declarațiile martorilor (33-34), (35-36), (37-38), (39-40), (41-42), (43-44), (45-46), (47-48), (49-50), acte medicale întocmite de Clinica Psihiatrică C (54-58) și procesul verbal întocmit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror (65-66).

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpatul (112), partea vătămată (113) și martorii (121), (145), (146) și (147), iar inculpatul a depus la dosarul penal mai multe memorii (84, 143-144).

Cu privire la privarea de libertate a inculpatului, prin ordonanța nr.916/P/2008 din data de 17.07.2008 organele de cercetare penală au dispus reținerea lui pe timp de 24 de ore. Prin încheierea penală nr. 23/2008 pronunțată în data de 18 iulie 2008 în dosarul penal nr- al Judecătoriei Gherla, în temeiul dispozițiilor articolului 1491 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 148, literele d și f din Codul d e procedură penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile începând cu data de 18 iulie 2008 până la data de 15 august 2008.

Prin încheierea penală nr.50/R/2008 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Cluj, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 23 din 18.07.2008 a Judecătoriei Gherla. După înregistrarea dosarului penal nr- pe rolul Judecătoriei Gherla, în baza art.300/1 pr.pen. a avut loc verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, iar prin încheierea penală din 11.08.2008 s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat iar prin decizia penală nr. 356/R/2008 pronunțată în dosarul penal nr- de Tribunalul Cluj, secția penală, s-a respins ca tardiv recursul formulat de inculpat împotriva încheierii din 11.08.2008 a Judecătoriei Gherla, măsura arestării preventive fiind menținută în temeiul art.300/2 pr.pen. la data de 06.10.2008, motiv pentru care la data pronunțării sentinței, inculpatul se află în stare de arest preventiv.

În urma coroborării ansamblului probator de la dosar, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca aceea avută în vedere prin rechizitoriu. Inculpatul a avut o atitudine necooperantă de-a lungul procesului penal, negând comiterea actelor de violență exercitate asupra părții vătămate și adoptarea unui comportament contrar normelor sociale (adresarea de cuvinte injurioase altor persoane, de amenințări, masturbare în public, folosirea unui spray lacrimogen, aruncarea de pietre, etc.). Inculpatul a admis că a fost internat de două ori la o clinică de specialitate din C-N (Clinica de Psihiatrie), însă consideră că această măsură a fost luată la insistențele bunicului patern, partea vătămată, cu concursul organelor de poliție din localitatea de domiciliu pentru a fi îndepărtat de acasă. Inculpatul nu recunoaște problemele de natură psihică cu care se confruntă, motiv pentru care susține că a renunțat după externare la tratamentul medicamentos prescris de personalul de specialitate.

Din actele medicale depuse la dosarul penal a reieșit faptul că prezintă "tulburare de personalitate disocială. Consum abuziv de băuturi alcoolice. ", iar în buletinul de examinare nr. 1101/21.05.2008 s-a menționat faptul că inculpatul prezintă "personalitate elementară pe fond subcultural, predominant extrovertă, dizarmonic structurată pe linie excitabil-impulsivă, cu numeroase conflicte cu lumea și legea". Rezultatul la testul indică un "eu dizarmonic, cu activitate de tip infantil, sadism și agresivitate extremă; cenzură morală slabă; depresie, fixare extremă la o idee". Cu toate acestea, se evidențiază prezența simțului critic și faptul că este conștient de impasul existențial în care se află, dar nu și de starea sa psihică. Aceste concluzii indică faptul că inculpatul prezintă discernământ, dar că problemele de natură psihică cu care se confruntă influențează negativ relațiile lui familiale și de vecinătate. Astfel, pe fondul afecțiunilor psihice, inculpatul se consideră permanent victimizat de către celelalte persoane, deși atitudinea lui este una agresivă (atât verbal, cât și comportamental).

Partea vătămată a declarat că inculpatul a exercită violențe asupra lui de o perioadă lungă de timp (de aproximativ 10 ani, "de când a prins putere"). Acesta a arătat că inculpatul nu obținea venituri din activități lucrative, obișnuind să trăiască din pensia sa și să consume în mod excesiv băuturi alcoolice iar în ceea ce privește lipsa unor documente care să ateste vătămările suferite, bunicul patern al inculpatului a motivat neprezentarea la Institutul de Medicină Legală datorită insuficienței resurselor financiare, susțineri ce au fost confirmate de declarațiile martorilor i, și. În plus, din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din caracterizarea lui de către organele de poliție din comuna a reieșit faptul că acesta este cunoscut drept o persoană violentă, deosebit de agresivă, care încalcă frecvent normele de conviețuire socială, fiind sancționat de mai multe ori la Legea nr.61/1991.

Instanța de fond a concluzionat că declarațiile martorilor anterior menționați au relevat un comportament al inculpatului contrar normelor sociale inclusiv față de celelalte persoane, caracterizat prin adresarea de cuvinte injurioase, amenințări sau gesturi de a scuipa în direcția acestora. Toate acestea, precum și scandalurile și bătăile repetate aplicate părții vătămate au condus la apariția unui sentiment de teamă, de repulsie față de prezența inculpatului în comunitate, sentiment prezent atât la persoanele care locuiesc în vecinătate, cât și la alți consăteni.

Inculpatul nu a recunoscut faptul că ar fi folosit un spray lacrimogen asupra martorului, însă a admis că a aruncat spre acesta cu pietre, gest care ar fi reprezentat doar un răspuns la agresiunea exercitată de martor asupra sa. Evoluția ulterioară a lucrurilor (intervenția organelor de poliție, internarea în spitalul cu profil psihiatric) a fost explicată de inculpat prin dorința celorlalte persoane de a fi îndepărtat de acasă. Conflictele anterioare dintre inculpat și martorul, invocate de către pentru a-și motiva comportamentul agresiv adoptat față de acesta, nu au fost confirmate și își pot avea baza în problemele de natură psihică cu care se confruntă inculpatul (atitudine de auto-victimizare). Modul de derulare a conflictului dintre inculpat și a fost descris atât de către martor, cât și de cele două persoane aflate întâmplător la fața locului ( - 145 și - 146), reieșind faptul că persoanele implicate în scandal au aruncat reciproc cu pietre și și-au adresat reciproc cuvinte injurioase, fără a se putea stabili cu exactitate cine a inițiat conflictul.

Din conținutul probelor administrate a rezultat fără echivoc că faptele de ultraj contra bunelor moravuri, amenințare și lovire asupra unui membru de familie există și au fost comise de către inculpat cu intenție directă.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului, care în perioada martie - iunie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale aflându-se pe stradă în localitatea, comuna, a folosit un spray lacrimogen agresând pe martorul, aruncând apoi cu pietre spre martorul care se afla în drumul public, care a adresat cuvinte jignitoare și a scuipat repetat spre martorele și, aflate în drumul public și tot în drumul public, pe timp de noapte, într-un loc iluminat și-a scos penisul și s-a masturbat, acte contrare bunelor moravuri și care au tulburat liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.

Fapta inculpatului, care în perioada mai - iulie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a amenințat repetat cu moartea și bătaia pe bunicul său, în vârstă de 86 ani, astfel că acesta a fost nevoit să se refugieze în podul locuinței, la vecini sau la rude în altă localitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev.de art.193 alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. iar fapta aceluiași inculpat, care în perioada mai - iulie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a lovit partea vătămată, bunic patern, rudă de gradul doi cu care locuia și se gospodărea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.180 alin.1 și 1/1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.

Inculpatului i-au fost aplicabile prev. art.37 lit.b pen. întrucât a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr.867/2006 a Judecătoriei Gherla, fiind arestat în data de 21 decembrie 2005 și liberat condiționat la data de 28 decembrie 2007 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 82 zile închisoare, iar infracțiunile mai sus menționate au fost săvârșite după considerarea ca executată a acestei pedepse, sunt intenționate și pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an. De asemenea, prima instanță a constatat că inculpatului îi sunt aplicabile prev. art.33 lit.a pen. privind concursul real de infracțiuni, deoarece acesta a săvârșit infracțiunile anterior expuse înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.72 pen. instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile mai sus menționate, datele care caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în concret, s-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grav pericol social pentru valorile ocrotite prin disp. art.321,193 și 180.pen. luându-se în considerare faptul că atitudinea agresivă a inculpatului s-a cronicizat în timp, scandalurile provocate atât în familie, cât și în comunitate devenind tot mai dese în ultima perioadă de timp, pe fondul problemelor psihice cu care acesta se confruntă. În plus, măsurile luate de autorități (sancționare contravențională, condamnare penală, executare pedeapsă în regim de detenție) s-au dovedit a fi ineficiente, menținându-și în timp comportamentul contrar normelor sociale.

Având în vedere cele menționate anterior, precum și conduita lui pe perioada procesului - de negare a faptelor pentru care este judecat în prezent, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond nu a reținut nici un fel de circumstanțe atenuante judiciare. Astfel, pentru comiterea faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a dispus condamnarea inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 10 luni închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.180, alin.1 și 1/1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art.33, lit.a pen. s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs iar în temeiul art.34, lit.b pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele trei infracțiuni, alegându-se dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Luându-se în considerare faptul că inculpatul s-a întors întotdeauna la domiciliul părții vătămate, bunic patern, asupra căruia a exercitat în mod repetat violențe în scopul obținerii pensiei acesteia pentru cumpărare de băuturi alcoolice, dar mai ales că, întrebat fiind, inculpatul a arătat că nu intenționează să se mute de la domiciliu, instanța de fond a considerat că și pe viitor există pericolul săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală, fapte similare cu cele pentru care este judecat în prezent. Astfel, în scopul preîntâmpinării săvârșirii unor fapte similare și văzând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.116 pen. instanța de fond a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități, interzicând acestuia de a se afla în localitatea pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei ori stingerea executării pedepsei prin grațiere totală sau a restului de pedeapsă.

Conform disp. art.71, alin.2 pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. în art.64, lit.a și b pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul art.71, alin.2 pen. instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prev. la articolul 64, literele a, b și c pen.

În temeiul art.357, alin.2 lit.a pr.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestului preventiv, și anume de la data de 17.07.2008 până la rămânerea definitivă a sentinței iar în temeiul art.350 alin.1 instanța de fond a menținut starea privativă de libertate a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile din prezenta cauză penală instanța de fond a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 950 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, av. - 100 lei și - 200 lei, sume care s-a dispus a fi avansate din în favoarea Baroului

Împotriva sentinței penale nr.65/12 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gherlaa formulat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Judecătoria Gherla, la data de 16 aprilie 2009, prin care s-a solicitat solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea apelului promovat inculpatul a învederat în esență, că soluția instanței de fond este netemeinică deoarece în opinia sa din ansamblul probator administrat în cauză nu se poate trage concluzia vinovăției acestuia, singura declarație incriminatoare fiind cea a martorei, care de altfel nici nu a văzut momentul în care se presupune că inculpatul l-ar fi lovit pe partea vătămată iar în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr.120 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.379 alin.1 pct.2 lit."a" pr.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.65/12 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Gherla desființându-se hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, a reținerii stării de recidivă prev. de art.37 lit."b" pen. în ceea ce privește infracțiunile de amenințare, prev. de art.193 pen. și de lovire și alte violențe prev. de art.180 alin.1 și 1¹.pen. cât și sub aspectul aplicării dispozițiilor prevăzute art.64.lit."b","c" pen. și, în consecință, rejudecând în aceste limite, în conformitate cu dispozițiile art.321 alin.1 pen. cu aplicarea art.37 lit."b" și art.41 alin.2 pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 ianuarie 1977 în municipiul C-N, jud.C,. în comuna, sat, nr.233, jud. C, de cetățenie română, studii: 7 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP: -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art.193 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În temeiul art.180 alin.1 și 1¹.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.

Potrivit dispozițiilor art.33 lit."a" pen. s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real iar în temeiul art.34 lit."b" pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani închisoare, fără aplicarea unui spor, în final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64, lit.a, teza II-a, pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.88 alin.1 pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 17 iulie 2008 și, până la zi.

În temeiul art.350 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansat în favoarea Baroului de Avocați C, av. pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu inculpatului în apel.

În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că apelul a fost promovat în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce au curs, în cazul inculpatului aflat în stare de detenție de la comunicarea sentinței penale apelate în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. respectiv de la data de 14 ianuarie 2009. (153 din dosarul nr- al Judecătoriei Gherla )

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei cât și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a apreciat că Judecătoria Gherlaa administrat un probatoriu imperios necesar justei soluționări a cauzei pronunțând însă o soluție nelegală pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Astfel, nculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr.916/P/2008 întocmit la data de 07.08.2008, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.321, alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.b pen. de art.193 alin.1 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și de art.180 alin.1 și 1/1 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, conform probelor existente la dosar, că în perioada martie - iunie 2008, inculpatul în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale aflându-se pe stradă în localitatea, comuna, a folosit un spray lacrimogen agresând pe martorul, aruncând apoi cu pietre spre martorul care se afla în drumul public, care a adresat cuvinte jignitoare și a scuipat repetat spre martorele și, aflate în drumul public și tot în drumul public, pe timp de noapte, într-un loc iluminat și-a scos penisul și s-a masturbat, acte contrare bunelor moravuri și care au tulburat liniștea publică iar în perioada mai - iulie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a amenințat repetat cu moartea și bătaia pe bunicul său, în vârstă de 86 ani, astfel că acesta a fost nevoit să se refugieze în podul locuinței, la vecini sau la rude în altă localitate cât și lovirea în mod repetat a părții vătămate, bunic patern, rudă de gradul doi cu care locuia și se gospodărea.

Conform dispozițiilor art.62 pr.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Ca atare, comiterea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind să fie certă, astfel încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.

În consecință, în raport de textul menționat, cu referire la dispozițiile art.17 alin.2 și art.52 pen. precum și art.1 pr.pen. scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.

Analizând întreg materialul probator, tribunalul a constatat că au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii corecte a situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, reținându-se în mod corect vinovăția acestuia, însă hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, a reținerii stării de recidivă prev. de art.37 lit."b" pen. în ceea ce privește infracțiunile de amenințare, prev. de art.193 pen. și de lovire și alte violențe prev. de art.180 alin.1 și 1¹.pen. cât și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art.64.lit."b","c" pen, motiv pentru care s-a apreciat că apelul inculpatului este fondat.

Astfel, conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana și conduita inculpatului. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și, nu în ultimul rând de persoana inculpatului.

Limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.1 și 1/1 pen. este închisoare de la 6 luni la un an închisoare sau amendă iar în cazul infracțiunii de amenințare, incriminată de art.193 alin.1 pen. este închisoare de la 3 luni la un an închisoare sau amendă.

Ca urmare, prin prisma vastului probator ce a fost administrat în speță tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o greșită individualizare a pedepselor ce le-a aplicat inculpatului apelant, având în vedere că în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.

Tribunalul a reținut că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire dispozițiile exprese ale art.72 pen. care sunt esențiale în cadrul oricărui proces penal fiind probabil vădit lipsită de importanță persoana inculpatului, care este o fire impulsivă atunci când consumă alcool, instanța de control apreciază că pedepsele stabilite sunt prea drastice și vădit disproporționale cu gravitatea faptelor comise având în vedere că în ceea ce privește pedepsele cu închisoare aplicate de prima instanță îndreptate spre maximul prevăzut de legiuitor se prevede și pedeapsa alternativă a amenzii penale, cu atât mai mult cu cât s-a concluzionat din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei rezultante că singura modalitate aplicabilă în speță este cea a executării în regim de detenție, ceea ce denotă fără echivoc că s-a depășit totalmente atingerea scopului sancționator și preventiv-educativ.

Măsurile caracterizate printr-o duritate excesivă (cum este cazul pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție) nu conduc întotdeauna la îndreptarea persoanei ce se face vinovată de comiterea faptei incriminate și implicit nici la crearea acelor structuri inhibatorii rezistente care să implice o reală forță de chibzuire în situațiile de pericol potențial pentru viața oamenilor. că se poate ajunge la atingerea scopului urmărit prin aplicarea sancțiunilor privative de libertate însă numai prin prisma și limitele dispozițiilor exprese ale art.72 pen. care sunt esențiale în cadrul oricărui proces penal.

În opinia tribunalului, în speță, se impunea aplicarea unor pedepse fără reținerea de circumstanțe atenuante dar într-un cuantum mai redus, instanța de fond trebuind să fi privit detențiunea ca o soluție extremă, la care să se poată recurge doar atunci când urmarea socialmente periculoasă, deci schimbarea produsă în realitatea înconjurătoare, este deosebit de gravă și totodată inculpatul a dat dovadă de nesinceritate și a îngreunat aflarea adevărului în cauză precum și în situația în care inculpatul a mai comis anterior fapte de natură penală, ceea ce ar dovedi că inculpatul nu a ajuns să se corecteze, aspecte regăsite în speță.

Fără îndoială, faptele comise sunt grave, iar consecințele acțiunilor inculpatului puteau fi și mai grave, însă instanța de judecată este chemată să aprecieze starea de fapt reală, concretă, cu consecințele sale așa cum ele s-au produs și nu pe cea care, ipotetic s-ar fi putut produce. Din această perspectivă, fără a neglija periculozitatea faptelor săvârșite de către inculpat, nu pot fi pierdute din vedere, așa cum o cere și art. 72.pen. și circumstanțele ce țin de persoana inculpatului în vederea unei juste dozări a pedepsei ce va fi aplicată acestuia.

În menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește în primul rând formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.

Totodată, având în vedere că inculpatul a comis aceste infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, tribunalul va stabili că în cauză sunt aplicabile și prevederile art.33 lit."a" pen. fiind în prezența unui concurs real de infracțiuni.

Un alt aspect de nelegalitate ce a fost reținut de către instanța de apel în speța de față, se referă la greșita reținere de către instanța de fond că inculpatului îi sunt aplicabile și prev. art.37 lit.b pen. întrucât acesta fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr.867/2006 a Judecătoriei Gherla, fiind arestat în data de 21 decembrie 2005 și liberat condiționat la data de 28 decembrie 2007 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 82 zile închisoare, iar infracțiunile mai sus menționate au fost săvârșite după considerarea ca executată a acestei pedepse, sunt intenționate și pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an. Ori, raportat la datele existente în speță, se poate observa că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală cu privire la pedepsele de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art.193, alin.1 pen. și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art.180, alin.1 și 1¹.pen. reținându-se astfel în mod greșit că își poate găsi aplicabilitate față de aceste două infracțiuni și a recidivei postexecutorii, prev. de art.37 lit.b pen. corect fiind ca aceste dispoziții expres prevăzute de legiuitor să-și găsească aplicabilitate numai față de infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321, alin.1 pen.

În fine un ultim aspect de nelegalitate ce a fost invocat din oficiu de către tribunal se referă la greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art.64.lit."b","c" pen. de către instanța de fond.

Astfel, criteriile de individualizare au un caracter general astfel cum sunt reglementate în art.72 pen. ceea ce impune particularizarea lor și pentru situații specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate în conținutul actual al art.71 pen. în urma modificării ce i s-a adus prin art.I pct.22 din Legea nr.278/2006. (a se vedea în acest sens recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, fapt care rezultă și din declarațiile martorilor.În subsidiar, în m ăsura în care instanța apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute, solicită reducerea pedepsei apreciind că aceasta este mult prea mare pentru gravitatea faptelor. Solicită a se avea în vedere starea de sănătate a inculpatului, din actele dosarului rezultând că acesta a avut internări repetate la clinici de psihiatrie iar faptele comise sunt consecința stării sale de sănătate.

Curtea reține următoarele:

Examinând decizia penală apelată prin prisma motivelor exprese de recurs invocate, pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei cât și a dispozițiilor legale în materie, este de reținut că s-a administrat un probatoriu imperios necesar justei soluționări a cauzei pronunțându-se o soluție legală de condamnare a inculpatului pentru învinuirile aduse.

Analizând întreg materialul probator, este de constatat că au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii corecte a situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, reținându-se în mod corect vinovăția acestuia. De altfel, chiar inculpatul, în recurs a insistat asupra aspectului reducerii pedepselor rezumându-se în a considera că în ceea ce privește starea de fapt imputată, totul a fost o "înscenare".

Raportat la pedepsele aplicate sunt de redat corectivele pronunțate în deplină legalitate la nivelul instanței de apel, în sensul că, conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana și conduita inculpatului. Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și, nu în ultimul rând de persoana inculpatului.

Ca urmare, prin prisma vastului probator ce a fost administrat în speță s-a apreciat că instanța de fond a realizat o greșită individualizare a pedepselor ce le-a aplicat inculpatului.Tribunalul a reținut că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire dispozițiile exprese ale art.72 pen. care sunt esențiale în cadrul oricărui proces penal fiind probabil vădit lipsită de importanță persoana inculpatului, care este o fire impulsivă atunci când consumă alcool, instanța de control a apreciat că pedepsele stabilite sunt prea drastice și vădit disproporționale cu gravitatea faptelor comise având în vedere că în ceea ce privește pedepsele cu închisoare aplicate de prima instanță îndreptate spre maximul prevăzut de legiuitor se prevede și pedeapsa alternativă a amenzii penale, cu atât mai mult cu cât s-a concluzionat din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei rezultante că singura modalitate aplicabilă în speță este cea a executării în regim de detenție.

Așadar, s-a considerat cu corectitudine că se impunea aplicarea unor pedepse fără reținerea de circumstanțe atenuante dar într-un cuantum mai redus, instanța de fond trebuind să fi privit detențiunea ca o soluție extremă, la care să se poată recurge doar atunci când urmarea socialmente periculoasă, deci schimbarea produsă în realitatea înconjurătoare, este deosebit de gravă și totodată inculpatul a dat dovadă de nesinceritate și a îngreunat aflarea adevărului în cauză precum și în situația în care inculpatul a mai comis anterior fapte de natură penală, ceea ce ar dovedi că inculpatul nu a ajuns să se corecteze, aspecte regăsite în speță.

A reitera aceași doleanță, a reducerii cuantumului pedepsei, este o solicitare exagerată, fără acoperire concretă, tribunalul s-a preocupat în detaliu de aceste aspecte și a reprodus o hotărâre cu un conținut legal și temeinic. Nu sunt de făcut corective sub aspectul individualizării sancțiunilor, alte motive de casare din oficiu nu s-au constat așa încât, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat.

Văzâmd și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, in prezent arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 120 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

RED.SM/MB

29.05.09/4 EX.

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin

#Judecator Ioana Cristina Morar

Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 333/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 333/2009. Curtea de Apel Cluj