Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 342/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 342/
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în municipiul V,-, Sc. A, Ap. 20, județul V, împotriva sentinței penale nr. 206 din data de 03 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 64 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 239 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009, dată la care,
A:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 206 din 03.03.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria Tulceaa hotărât:
"În temeiul art. 239 al.2 pen, condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.11.1966 în com. domiciliat în V- jud.V, CNP.-,la 1.000 lei amendă penală.
Potrivit art. 81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 pen.
Conform art. 359 proc pen, atrage atenția inculpatului asupra revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei potrivit art. 83 pen.
Se ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod proc.pen, obligă inculpatul la plata sumei de 106 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 50 de lei în faza de urmărire penală."
Prin decizia penală nr. 64 din 27.05.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulceaa decis:
"Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.11.1966 în comuna, domiciliat în V-, județul V, CNP - împotriva sentinței penale nr. 206 din 3 martie 2008 Judecătoriei Tulcea.
Menține ca temeinică și legală hotărârea atacată.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
În conformitate cu art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
Obligă apelantul să plătească în folosul statului suma de 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare însumă de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 499 /P/2007 din 3.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 al. 2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Vaslui sub nr- însă prin încheierea nr. 3586 din 4.07.2007 a s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Tulcea, cu menținerea actelor îndeplinite până la acel moment.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Din examinarea actului de acuzare, se constată că s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, deoarece deplasându-se la sediul V în calitate de consilier juridic al a agresat-o fizic și verbal pe numita consilier juridic în cadrul V dar și pe numita, angajată a aceleași instituții.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, care a declarat că nu se constituie parte civilă, precum și martorii, și.
Au fost atașate înscrisuri, constând în ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, adresa V și fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În ziua de 26.01.2007, inculpatul care este consilier juridic la s-a deplasat la sediul OI. V pentru a se lămuri relativ la sancționarea contravențională a acestei societăți.
La sediul acestei instituții, s-a interesat cine este inspectorul care a încheiat acest proces verbal, adresându-se angajatei, cu expresii necivilizate.
În acest moment z, partea vătămată a dorit să poarte o discuție cu inculpatul cu privire la respectivul p0roces verbal, însă acesta a refuzat plecând din respectivul birou, unde a revenit după aproximativ 30 de minute cu o xerocopie a unui act normativ despre care a susținut că este cel corect.
Partea vătămată - încercat din nou să-l convingă pe inculpat că între timp, legislația la care făcea referire, se modificase și că procesul-verbal de contravenție era întocmit legal.
Pe fondul discuției contradictorii purtată pe o tonalitate ridicată, inculpatul a apucat-o de umeri și a îmbrâncit-o pe partea vătămată, după care a îmbrâncit-o și pe numita, care încerca să-i explice și ea acestuia că partea vătămată are dreptate. Urmare acestui gest, partea vătămată s-a dezechilibrat, însă nu a căzut.
La incident au asistat și numiții, și, consilieri și inspectori de specialitate la.
Ulterior, văzând că discuția degenerase și că nimeni din acel birou nu-și mai putea continua activitatea din cauza comportamentului inculpatului, numitul a mers într-un alt birou și a apelat la serviciul de urgență "112". La scurt timp, a apărut la sediul OI. V un agent de poliție, și conflictul respectiv a luat sfârșit.
Inculpatul, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a arătat faptul că într-adevăr la data de 26.01.2007, s-a deplasat la sediul CVp entru a lămuri problema procesului verbal de contravenție întocmit de această instituție, că discuția cu partea vătămată s-a purtat pe o tonalitate ridicată, însă în termeni decenți.
De asemenea, a precizat inculpatul că nu a exercitat acte de violență și nu adresat cuvinte jignitoare nici părții vătămate, nici altei persoane, aspecte care sunt contrazise de declarațiile martorilor, și, audiați în cauză, coroborate cu declarația părții vătămate.
În drept, față de situația de fapt reținută, s-a apreciat că fapta inculpatului, care în baza unei rezoluții infracționale distincte, în data de 26.01.2007, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, funcționar public, aflat în exercitarea funcției sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj - art. 239 al. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 al. 2 Cod penal, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei care aduce atingere relațiilor sociale privind respectul datorat autorității de stat și față de funcționarul care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dar și cele referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei, persoana inculpatului, împrejurările faptei.
De asemenea, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării și a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit în cauză și parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat de către prima instanță pentru o faptă care nu a săvârșit-o și, în consecință, a solicitat ca urmare a admiterii apelului achitarea sa.
Examinând sentința penală pronunțată de prima instanță în raport de criticile formulate, instanța constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat și prin decizia penală nr. 64 din 27.05.2008, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată calea de atac.
În termen legal, împotriva deciziei și sentinței penale pronunțate în cauză a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate, vizează în esență, următoarele aspecte:
- încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea rechizitoriului si a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Tulcea, împrejurare in raport de care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, pentru continuarea cercetărilor;
- nevinovăția inculpatului, întrucât probele administrate nu au reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură, prev. de art. 52cod pr. penală
- pe fond se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, să se dispună achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr. penală, întrucât fapta nu există.
La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, in raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 181alin. 1 cod penal nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, în aprecierea gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Raportând dispoziția legală mai sus enunțată la cauza de față, curtea constată că, din lucrările dosarului, reiese că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la modalitatea comiterii - folosirea unei tonalități ridicate, în termeni decenți, urmată de atingerea persoanei vătămate de umăr, fără a avea ca urmare căderea acesteia, elemente de natură să justifice achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a" - art. 10 lit.1cod procedură penală, cu referire la art. 181cod penal.
Ca urmare, curtea va admite ca fondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. "b" cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpat - domiciliat în municipiul V,-, Sc. A, Ap. 20, județul V, împotriva sentinței penale nr. 206 din data de 03 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 64 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- - casează hotărârile atacate și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" - art. 10 lit.1cod procedură penală, cu referire la art. 181cod penal, art. 91 lit. "c" cod penal, achită inculpatul - domiciliat în municipiul V,-, Sc. A, Ap. 20, județul V - pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2 cod penal și îi aplică sancțiunea amenzii administrative în sumă de 300 lei.
Înlătură dispozițiile referitoare la condamnarea recurentului și pedeapsa accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier
- -, lipsă de la instanță,
Conform art. 312 cod pr. penală
Semnează grefier șef secție,
jud. fond:
jud. apel: /
red. dec. jud. -
tenored. gref.
ex. 4/30.06.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Maria Uzună
