Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 346/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.346/
Ședința publică din data de 22 Mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.239 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva Deciziei penale nr.572/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 16.02.2009 emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată la care inculpatul este prezent în instanță, în stare de deținere, după care;
Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat obiectul prezentei cauze.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că menține recursul formulat și menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Avocat depuse la dosar set de înscrisuri, în copie, reprezentând: ecografie întocmită de Cabinet obstetrică-ginecologie Dr., certificat de căsătorie seria - -.- din 29.12.2008, certificat de naștere seria - -.- emis la data de 27.04.2007, certificat de naștere seria - nr.- emis la data de 25.02.2008, și arată că nu are alte cereri de formulat. Precizează că inculpatul se află încarcerat din luna ianuarie 2009 în executarea unui mandat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis, pedeapsă care nu a fost contopită cu cea din prezenta cauză, urmând a face operațiunea de contopire după rămânerea definitivă a hotărârii din prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică hotărârea decizia penală nr.572/2008 a Tribunalului Galați sub aspectul nelegalității, în principal, dar și al netemeiniciei, în subsidiar.
Apreciază ca fiind determinantă în prezenta cauză aplicarea principiului esențial de dreptin dubio pro reo.
Probele din prezenta cauză demonstrează un echivoc care ar trebui să profite inculpatului, ce rezultă atât din acte de la urmărirea penală, precum și din acte de la momentul cercetării judecătorești de la fond și din acte care se regăsesc la dosarul de apel.
Astfel, elementul esențial în această cauză îl constituie faptul că inițial s-a pornit urmărirea penală față de inculpatul, el fiind persoana asupra căruia inițial s-au desfășurat aceste cercetări. Pe parcursul urmăririi penale, la filele 52,56 din dosarul de urmărire penală, apare declarația martorului, la acel moment, care, audiat fiind, a făcut precizarea că el este cel care ar fi aruncat cu sapa către persoanele ce se aflau în spate.
În susținerea faptului că numitul se afla în spatele casei numitei, în curtea căreia s-a petrecut acel incident, sunt toate depozițiile martorilor care au fost audiați cu acel prilej, din care rezultă că în spatele acelei case se aflau:, și încă două persoane.
Susține că adevărul judiciar trebuie stabilit și în funcție de depoziția martorului, depoziție menținută constant și în timpul reaudierii de la urmărirea penală și cadrul audierii de la fond și apel. Partea vătămată a spus că "a vrut să îmi dea cu sapa în cap și m-am apărat cu mâna"- dacă s-ar fi demonstrat acest lucru, încadrarea juridică ar fi fost diferită.
Având în vedere faptul că persoana vătămată era un polițist aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, având in vedere declarația acestuia în sensul că cel care l-a lovit ar fi vrut să îl lovească în cap și dânsul a încercat o apărare cu mâna, parând această lovitură, învederează că în aceste condiții urmărirea penală ar fi trebuit să fie începută pentru o cu totul altă faptă decât cea dedusă judecății.
Precizează că aspectele prezentate conduc la concluzia că, în cauză, este greșită aprecierea cuprinsă în motivarea instanței de apel, în sensul că toate aceste probe au fostpro causa. Arată că depoziția martorului a fost inițial în acest sens și nu a fost schimbată pe parcursul cercetării judecătorești.
Sub acest aspect, consideră hotărârea nelegală și solicită să se dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c Cod procedură penală - urmând ca și latura civilă să fie soluționată potrivit art.346 alin.3 Cod procedură penală.
În subsidiar, apreciază că se impune schimbarea de încadrare juridică, conform art.334 Cod procedură penală, făcându-se aplicarea art.181 Cod penal și nu a articolului 239 Cod penal pentru că din probele de la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi demonstrat împrejurarea esențială în cauză că inculpatul ar fi cunoscut faptul că partea vătămată era polițist.
În acest sens, învederează că nu există nicio întrebare la urmărirea penală cu privire la acest aspect nici față de martori, nici față de inculpat.
Polițiștii erau mascați, purtau cagule, cu echipament negru iar în spatele casei numitei, era întuneric beznă, aspect ce rezultă din toate depozițiile martorilor, inclusiv ale polițiștilor, astfel încât inculpatul nu putea să discearnă cu privire la statutul persoanelor care se aflau în spatele casei.
Susține că această chestiune trebuie să fie analizată și în raport de faptul că anterior, cu câteva zeci de minute, și cei care erau în spatele casei nu se aflau acolo întâmplător ci se ascundeau de un grup cu care avuseseră anterior un conflict, care îi urmărea tocmai pentru a-i.
Astfel, inculpatul putea să creadă că era cineva din acel grup. La dosar nu există nicio dovadă concludentă din care să rezulte că ar fi știut că cei din fața lor ar fi fost polițiști, fiind astfel un echivoc esențial care impune aprecieri în favoarea inculpatului dându-se eficiență juridică principiuluiin dubio pro reo.
Pentru toate aceste aspecte, solicită schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art.181 Cod penal raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată, încadrare care este mai favorabilă inculpatului.
Implicit, solicită și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, având în vedere toate aspectele prezentate, apărătorul recurentului-inculpat, și în ipoteza în care se va admite solicitarea de schimbare a încadrării juridice și în cazul respingerii acestei solicitări, consideră că se impune un cuantum al pedepsei mult mai redus având în vedere circumstanțele concrete în care s-a produs fapta, împrejurarea că, așa cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, și alte câteva persoane au fost bătute de cei din grupul cu care anterior fusese o altercație, sens în care există la dosar acte medico-legale, probe.
Precizează că starea de recidivă a inculpatului nu poate fi reținută de instanță în raport de împrejurările de fapt ale aspectelor cercetate ci trebuie avute în vedere de instanță doar la momentul în care dispune asupra pedepsei, dându-se eficiență art.37 Cod penal.
Solicită să fie avute în vedere actele în circumstanțiere depuse, faptul că soția inculpatului este însărcinată în luna a noua, mai are doi copii minori în întreținere, s-a căsătorit cu puțin timp înainte de a fi încarcerat, urmând a fi redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului-recurent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, martorul, care era minor, a dat o declarație în cursul urmăririi penale, în care a precizat că el este autorul faptei. Însă, până la apariția acestei declarații, există declarațiile martorilor oculari, respectiv: martorul, care precizează că l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu o sapă peste mână pe unul din polițiști, declarație care se coroborează cu declarația părții vătămate în sensul că în momentul în care a mers în spatele casei martorei, a strigat că este "Poliția", aspect declarat și de ceilalți martori și personalul din cadrul acestei brigăzi de intervenție rapidă care s-a deplasat la fața locului, respectiv martorii oculari:, -,.
Învederează că în ziua de 1 septembrie a fost o mare agitație în localitatea respectivă pentru că au fost două grupuri de persoane, inculpatul făcând parte dintr-un grup, care au tulburat liniștea în satul respectiv. Poliția a fost chemată de două ori la fața locului, - prima oară în jurul orelor 20-20.30, când era lumină afară, iar a doua oară pe la orele 23 - 23.30, astfel încât inculpatul știa că partea vătămată este polițist.
În momentul în care a venit mașina de intervenție rapidă, prezentându-se mai mulți polițiști, martora le-a precizat că inculpații sunt ascunși după niște șure de paie în curtea sa. Ulterior, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată; sapa nu a fost aruncată pentru că polițistul respectiv era bine echipat, fiind totuși tăiat foarte grav, leziunile suferite necesitând circa 20 zile îngrijiri medicale, ceea ce înseamnă că intensitatea loviturii a fost deosebit de mare.
Partea vătămată și martorii au declarat că l-au prins pe inculpat, procedând la identificarea acestuia. Partea vătămată a declarat și în fața instanței de fond că nu l-a scăpat din mână pe inculpat după ce a fost lovit, iar ceilalți polițiști l-au deposedat de sapă și identificat.
Inculpatul, văzând că are o situație mai grea, în sensul că a era recidivist, fiind condamnat ulterior pentru o infracțiune la legea privind regimul circulației, a fost trimis ulterior în judecată alături de ceilalți inculpați pentru tulburarea liniștii publice și distrugere, considerând că o nouă faptă de ultraj i-ar fi îngreunat situația.
Alături de inculpat au fost trimiși în judecată și celelalte persoane care și-au schimbat declarațiile, respectiv. minorul - acesta ar fi suportat un tratament sancționator mai blând, au fost trimiși în judecată pentru tulburarea ordinii publice și distrugere.
Instanța de judecată a avut în vedere toate declarațiile date de martorii audiați, de partea vătămată și a observat că în mod corect a fost trimis în judecată inculpatul pentru această infracțiune.
Instanțele de fond și apel au reținut din declarațiile martorilor că, deși erau orele 23 - 23.30, polițiștii au intrat în număr mare în curtea martorei și au strigat că este "Poliția", motiv pentru care unii dintre ei s-au ascuns iar inculpatul a ieșit și a lovit pentru a-și asigura scăparea și a ieși din curtea martorei.
În consecință, apreciază că nu se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune nici schimbarea de încadrare juridică și nici reducerea pedepsei care în mod corect a fost stabilită de instanță, avându-se în vedere că inculpatul nu se afla la primul impact cu legea penală, că mai fost trimis în judecată și pentru alte fapte, atitudinea inculpatului față de organele locale.
Solicită respingerea recursului cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, arată că martorul, în faza cercetării judecătorești și-a schimbat declarația dată în faza de urmărire penală însă acest martor avea calitate de parte vătămată în cauza înregistrată cu numărul -, cauză privitoare la aceeași altercație din aceeași seară dintre cele două grupuri, făcând parte din grupul oponent celui din care făcea parte inculpatul, care și-a păstrat și în acel dosar calitatea de inculpat. Astfel, și erau pe poziții de adversitate în cadrul dosarui nr. - și la momentul în care a fost întrebat la Judecătoria Galați de a înțeles să își schimbe declarația, a spus "eram în dușmănie cu inculpatul la momentul în care am dat depoziția în faza de urmărire penală" - aspect consemnat în declarație. dintre cei doi era evidentă iar, ulterior, în cursul judecății cei doi s-au împăcat în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.217 Cod penal.
Mai arată că martorii polițiști din echipa de intervenție, în depozițiile date, au precizat că persoana care l-a lovit partea vătămată avea o altă statură decât cea pe care instanța de apel a perceput-o personal la momentul audierii inculpatului, care are o înălțime de circa 1,70. Martorul este mai înalt decât inculpatul-recurent.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței, arătând că este condamnat în mod greșit la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru o faptă pe care nu a săvârșit-
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând atele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.172/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin 1 și 2 teza I Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și a art. 37 lit a Cod penal în infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și a art 37 lit a Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art.39 alin 1 Cod penal în ref la art. 34 lit b Cod penal a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3186/05.12.2002 a Judecătoriei Galați și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită la 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a și b Cod penal.
Potrivit art. 88 Cod penal și art. 36 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 11.07.2005, precum și perioada executată de la 02.09.2004 la 28.06.2005.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și art. 346 alin 1 Cod procedură penală în referire la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 213,63 lei cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf "
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 01.09.2004, în localitatea, comuna, județul G, a avut loc un conflict între un grup de persoane (din care făcea parte și inculpatul ) și mai mulți localnici.
Pentru aplanarea conflictului, a fost solicitată - de două ori - intervenția lucrătorilor din cadrul Departamentului Poliției de Intervenție Rapidă - Inspectoratul de Poliție al Județului În urma solicitării, s-a prezentat la sediul Postului de Poliție o echipă formată din patru agenți, respectiv partea vătămată și martorii -, - și.
Împreună cu șeful Postului de Poliție și cu ajutorul acestuia, echipa de intervenție s-a deplasat pe raza localității. Cu ocazia celei de a doua intervenții (care a avut loc în jurul orei 23:00), martora a anunțat lucrătorii de poliție despre faptul că, în spatele casei sale sunt ascunse mai multe persoane dintre cele care provocaseră scandal în localitate.
Deplasându-se la domiciliul martorei, lucrătorii au pătruns în curte (cu acordul proprietarei), pentru a identifica și imobiliza persoanele respective. Astfel, partea vătămată, împreună cu martorii - și, au mers înspre spatele casei, la locul indicat de martoră, în timp ce martorul - a rămas în curtea interioară, pentru a asigura paza laturii dinspre stradă a casei.
În momentul în care au ajuns la colțul casei, partea vătămată și martorii - și au observat siluetele mai multor persoane, care se aflau lângă o șură de paie. Au strigat imediat "! Poliția", moment în care doi dintre cei care se aflau acolo s-au culcat la pământ, iar oat reia persoană l-a lovit (cu o mișcare de sus în jos) pe partea vătămată, cu o sapă pe care o luase de lângă șura de paie.
Pentru a lovitura, partea vătămată a ridicat brațul drept. Deși brațul părții vătămate era protejat de tomfa din dotare, pana sapei a tăiat antebrațul drept al părții vătămate, provocându-i o plagă de 12 cm, după care a lovit vesta părții vătămate, în zona pieptului, deteriorând încărcătorul care se afla într-unul din buzunare.
Imediat după ce a fost rănit, partea vătămată a fugit după cel care lovise cu sapa, reușind să îl imobilizeze cu ajutorul martorului -. După ce agresorul a fost imobilizat, s-a constatat că acesta era inculpatul.
Întrucât sângera abundent, partea vătămată a fost transportat la spital cu mașina de intervenție, de către martorul.
După ce a fost imobilizat, inculpatul a fost lovit de către persoanele care se aflau la fața locului și cu care avusese anterior conflicte, astfel încât a fost chemată o ambulanță pentru a fi transportat la spital.
Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, rezultă că - în urma loviturii primite - partea vătămată a suferit leziuni care nu i-au pus în primejdie viața, dar care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a negat constant comiterea faptei reținute în sarcina sa. Acesta a precizat că cel care a lovit cu sapa pe partea vătămată a fost martorul.
După ce inițial martorul a declarat că nu a văzut cine l-a lovit cu sapa pe partea vătămată, ulterior a revenit asupra declarațiilor sale, precizând că el "a aruncat" cu sapa înspre partea vătămată, neștiind însă că era vorba despre un lucrător de poliție. Ceilalți martori - prieteni ai inculpatului - au revenit și ei asupra declarațiilor date la începutul cercetărilor efectuate în cauză.
Prima instanță a reținut că vinovăția inculpatului rezultă în mod neîndoielnic din declarațiile părții vătămate, care se coroborează atât cu declarațiile martorilor, și -, cât și cu declarațiile martorilor - și.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului care, la data de 01.09.2004, a aplicat o lovitură cu sapa părții vătămate, agent-șef adjunct în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G - Departamentul Poliției de Intervenție Rapidă, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pe încadrarea juridică prevăzută de art. 239 alin 1 și 2 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, dar că până la momentul soluționării cauzei, textul art. 239 Cod penal a fost modificat prin art. I pct. 57 din Legea 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601/12.07.2006).
Astfel, potrivit noului conținut al art. 239 Cod penal (alin 3), fapta de ultraj, care are ca urmare vătămarea corporală a funcționarului public (urmarea prevăzută de art.181 Cod penal - leziuni care necesită pentru vindecare 21- 60 zile de îngrijiri medicale), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceeași faptă, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 278/2006 (respectiv închisoare de la 6 luni la 7 ani), prima instanță a dispus, conform art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea reținută prin rechizitoriu (art.239 alin 1 și 2 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal) în infracțiunea prev de art. 239 alin 3 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal având în vedere că dispozițiile legii penale noi sunt mai favorabile.
La încadrarea juridică a faptei prima instanță a reținut și dispoziția art. 37 lit a Cod penal referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, prevedere legală reținută și prin actul de sesizare.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 Cod penal (gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârșită fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului).
De asemenea, la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de atitudinea procesuală nesinceră manifestată de inculpat, precum și de faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală.
În privința soluționării antecedentelor penale, prima instanță a dispus, conform art.39 alin 1 Cod penal în ref la art. 34 lit b Cod penal, contopirea pedepsei ce formează obiectul cauzei cu pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3186/05.12.2002 a Judecătoriei Galați, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, spor justificat de perseverența dovedită de inculpat în reiterarea comportamentului antisocial.
Prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a și b Cod penal, la stabilirea căreia a ținut seama atât de modalitatea de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și de persoana acestuia, care este recidivist.
Instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată atât durata reținerii din data de 11.07.2005, conform art. 88 Cod penal, cât și perioada executată de la 02.09.2004 la 28.06.2005, în baza art. 36 alin 3 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar potrivit art. 14 rap la art. 346 alin 1 Cod procedură penală în ref la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 213,63 lei cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă legal constituită în cauză, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf "
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct 2 lit a în ref la art. 10 lit c Cod procedură penală, iar pe latură civilă să se dea eficiență prevederilor art. 346 alin 3 Cod procedură penală, întrucât inculpatul a susținut în mod constant că nu a lovit-o pe partea vătămată și că declarația acestuia trebuia analizată în raport cu declarația martorilor, și, persoane care au declarat că nu l-au văzut pe inculpat cu vreun obiect în mână sau lovind-o pe partea vătămată.
La judecarea apelului, apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea inculpatului și a martorului, persoane care și-au susținut versiunea din faza cercetării judecătorești.
Prin Decizia penală nr.572/19.12.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
faptei de către inculpat și susținerea acestuia că martorul este cel care a lovit-o cu sapa pe partea vătămată nu sunt de natură să conducă la soluția achitării acestuia.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor (prieteni ai inculpatului), și, care au încercat să îl ajute pe inculpat, dând vina pe primul dintre ei, care și-a asumat fapta, deoarece martorul era minor la data comiterii faptei și ar fi beneficiat de prevederile legale aplicabile minorilor.
În aceeași ordine de idei, Tribunalul a reținut că toți cei cinci martori împreună cu inculpatul și cu o altă persoană ( ) au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 5812/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, respectiv a infracțiunii de distrugere (fapte comise la aceeași dată, cu puțin înainte de comiterea faptei deduse judecății). În plus, în declarația dată în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 5812/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, martorul a afirmat că l-a văzut pe inculpatul lovind cu o sapă peste mână pe unul dintre polițiștii care încercau să îl prindă.
De asemenea, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a înlăturat și declarația dată de martorul - în faza cercetării judecătorești, întrucât acesta și-a schimbat în mod nejustificat prima declarație, reținând la stabilirea situației de fapt declarația dată de martor în fața organelor de urmărire penală.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susținut, în principal, că partea vătămată nu a fost lovită de el, ci de martorul, astfel că se impune achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, ref. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj, în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, deoarece, datorită întunericului, nu a realizat faptul că partea vătămată este un polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, inculpatul a invocat netemeinicia individualizării pedepsei, susținând că nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza în raport cu primul motiv de recurs, Curtea constată că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, vinovăția sa a fost dovedită în mod indubitabil prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorilor, și.
Dând o interpretare judicioasă acestor probe, în mod corect cele două instanțe au reținut că inculpatul este cel care, în ziua de 01.09.2004, în jurul orelor 23, aplicat părții vătămate - agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu - o lovitură cu o sapă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.
Declarațiile martorilor, și, care au încercat să acrediteze apărările inculpatului, au fost în mod corect înlăturate de către prima instanță, reținându-se că martorii sunt prieteni cu inculpatul - relevant în acest sens fiind faptul că au făcut parte din același grup implicat în scandalul public produs în acea zi în localitatea - fiind trimiși în judecată într-o altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În consecință, nu poate fi primită favorabil cererea inculpatului, de a fi achitat în temeiul art. 11 pct.2 lit.a, ref. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
De asemenea, este nefondat și al doilea motiv al recursului declarat de inculpat.
Din probele adminJ. în cauză rezultă că motivul pentru care inculpatul, împreună cu grupul de tineri care provocaseră scandal, s-au ascuns în spatele casei martorei, a fost acela de a nu fi găsiți de lucrătorii mde poliție, chemați pentru a restabili ordinea.
Prin urmare, sosirea lucrătorilor de poliție era previzibilă, neconstituind o surpriză pentru inculpat. Pe de altă parte, se reține că, atunci când și-au făcut apariția, lucrătorii de poliție au somat cu formula regulamentară ", Poliția!", astfel încât inculpatul a fost pe deplin conștient că persoana pe care o lovește este un polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, în sarcina inculpatului trebuie reținută infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.3, cu aplicarea art.13 din Codul penal, astfel cum în mod corect au considerat cele două instanțe, și nu infracțiunea de vătămare corporală, așa cum inculpatul solicită.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea reține că prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal, ținând cont de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, precum și de aspectele referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist și care a manifestat nesinceritate pe întreaga durată a procesului penal.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor penale recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să determine casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 13.03.1981 în G, județul G, cu domicilii cunoscute în: G, B-dul. - nr.60, - 4, apartament 73, județul G, și în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila ) împotriva Deciziei penale nr.572/19.12.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.172/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- - nr. în format vechi 1475/P/2006).
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
a
Red. /04.06.2009
Tehnored. / 2 ex./05.06.2009.
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
