Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - revizuire -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE penală Nr. 359

Ședința publică de la 08 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran

- - - - judecător

- - - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de revizuientul - condamnat - în prezent deținut în cadrul Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva deciziei penale nr.3 de la 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Dolj - Secția Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - revizuient (în stare de arest), asistat de avocat ales.

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul - revizuient, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, cu consecința rejudecării cauzei în fond, întrucât din actele ulterioare depuse la dosar, rezultă că numitul nu era încadrat legal în muncă în calitate de paznic la data săvârșirii faptei de către revizuient, neputând fi așadar subiect activ al infracțiunii de ultraj, convenția respectivă a fost încheiată pro cauza, nefiind reală, fiind de altfel, ulterioară săvârșirii faptei și antedatată.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de lege, iar aspectele invocate au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Recurentul - revizuient, având ultimul cuvânt, solicită de asemenea, admiterea recursului, deoarece partea vătămată nu avea calitatea de paznic, convenția civilă neîndeplinind condițiile prevăzute de lege așa cum rezultă din actele existente la dosar, în conformitate cu care aceasta era plătită pentru munci ocazionale.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 201 din data de 30.10.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul - domiciliat în com. Cerăt, jud. D, în prezent deținut în C, privind sentința penală nr. 555/05.12.2003 a Judecătoriei Segarcea.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligat revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin adresa nr. 109/III/6/2008 din 03.07.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarceaa înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 555/05.12.2003 a Judecătoriei Segarcea, împreună cu concluziile cercetărilor efectuate în cauză și dosarele nr.: 13/2003, 750/P/2004 și 1939/P/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, la data de 17.04.2008, revizuientul a adresat un memoriu Procurorului general al României, prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 555/05.12.2003 pronunțată de Judecătoria Segarcea, argumentând că partea vătămată din cauza respectivă, numitul, nu avea calitatea de angajat al Primăriei Cerăt în funcția de paznic la data săvârșirii presupuselor infracțiunii de ultraj pentru care a fost condamnat, această persoană fiind angajată abia la data de 01.10.2002.

Prin sentința penală menționată s-a dispus condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cp, două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și a unei infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal - la pedeapsa de 2 ani închisoare. Prin aceeași sentință, în baza art. 864Cod penal coroborat cu art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului printr-o sentință anterioară, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 652/23.09.2004, Tribunalul Dolja admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința pronunțată și a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acesta, dispunând condamnarea pentru o infracțiune prevăzută de art. 239 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, precum și a unei infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind menținută revocarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Recursul inculpatului fost respins prin decizia penală nr. 87/01.02.2005.

În ce privește motivele de revizuire invocate de condamnat, s-a arătat de către acesta din urmă că reținerea în sarcina sa a infracțiunilor de ultraj este incorectă, în condițiile în care partea vătămată nu avea la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv 21.09.2002 și 22.09.2002, calitatea de paznic, calitate dobândită abia la data de 01.10.2002, în susținerea afirmațiilor invocând faptul că persoane necunoscute au întocmit pro cauza o convenție civilă de prestări servicii, depusă abia în faza de recurs, înscris care a ajutat la condamnarea sa.

Revizuientul a mai susținut în memoriul său că această convenție nu putea produce efecte juridice, deoarece nu poartă semnătura angajatului și nici avizul și numărul de înregistrare de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă

Un ultim aspect invocat de revizuient a fost acela că, deși cererea de angajare antedatată 28.02.2008 și înregistrată retroactiv, la 01.03.2002, pe colțul din stânga al acesteia s-a făcut mențiunea aprobării angajării abia cu data de 21.10.2002, dată la care și Postul de Poliție Cerăt și-a dat avizul.

În finalul cererii sale, revizuientul a solicitat și o reindividualizare a pedepsei aplicate, invocând circumstanțe personale.

Analizând cuprinsul cererii de revizuire cu a cărei judecată a fost investită, instanța de fond a constatat că titularul ei a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată nu îndeplinea funcția de paznic la data săvârșirii faptelor, 21.09.2002 și 22.09.2002, nefiind angajat anterior datei de 01.10.2002 în baza unei contract de muncă sau convenții civile, încheiate respectându-se dispozițiile legale aplicabile.

În ce privește convenția la care face referire revizuientul, instanța de fond a reținut că, în baza cererii înregistrate la Primăria comunei Cerăt sub nr. 1295/01.03.2002, între intimatul și această instituție a intervenit un acord de voință, convenție civilă, pentru prestarea unei activități de către pârâtul (pază), pe o perioadă determinată, până la 31.12.2002, activitatea urmând a se desfășura pe timpul nopții, iar la data de 01.10.2002, între aceleași părți s-a încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, care a încetat la data de 30.05.2003.

Relativ la legalitatea convenției civile din data 1.03.2002, prima instanță s-a raportat atât la dispozițiile generale privind validitatea unei convenții, impuse de art. 948 din Codul civil, cât și la cele speciale aplicabile la momentul convenției, instituite prin Legea nr. 18/1996, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 161/2000 (în prezent abrogată), raportat la Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Instanța de fond a apreciat că, în speță, toate aceste patru condiții de validitate sunt îndeplinite, ambele părți contractante având capacitate de a contracta și și-au exprimat un consimțământ valabil, iar obiectul convenției și cauza licită sunt evidente.

Simplul fapt că nu există hotărârea Consiliului local Cerăt relativ la angajarea de paznici obștești, așa cum a susținut revizuientul, nu a putut fi imputat intimatului, dat fiind că acesta a prestat în fapt serviciul de pază pe raza comunei la momentul săvârșirii faptelor penale pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea revizuientului. De altfel, inexistența unei hotărâri a Consiliului Local prin care să se fi stabilit organigrama serviciilor publice de pază sau modul de pază al bunurilor cetățenilor comunei, nu a constituit motiv de nulitate absolută a convenției, ci de nulitate relativă, și nu se putea invoca decât de partea contractantă al cărei interes legitim ar fi fost încălcat prin nesocotirea dispoziției legale, nu și de terți, astfel că revizuientul nu putea invoca o astfel de neregularitate.

Exercitarea atribuțiilor de paznic a reieșit din faptul material al prestării activității și din încasarea remunerației.

Așa cum a rezultat din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și la judecarea în fond a cauzei, intimatul era cunoscut în comunitate ca fiind paznic obștesc în luna septembrie 2002. Mai mult, așa au dovedit-o copiile de pe Registrul de casă al Primăriei Cerăt și statele de plată pentru perioada martie-septembrie 2002, precum înscrisuri ridicate de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, intimatul a fost remunerat pentru activitatea prestată, existând o similitudine perfectă între sumele totale înscrise în Registrul de casă la rubrica "stat" "plată taxe speciale" și cele menționate în statele respective.

În ce privește critica revizuientului relativă la obținerea ulterioară a avizului Postului de Poliție Cerăt, instanța de fond a conchis că aceasta nu poate să atragă nulitatea convenției întrucât, fiind o nulitate relativă, s-a acoperit odată cu primirea avizului, astfel încât convenția întrunește toate condițiile de validitate.

Tot un motiv de nulitate relativă acoperibilă, cu același regim juridic menționat anterior, s-a apreciat a fi și cel referitor la lipsa avizului medical la data încheierii convenției.

Concluzionând asupra aspectelor mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că respectiva convenție de prestări servicii întrunește condițiile de validitate ale unui act juridic.

În consecință, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, nefiind făcută dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală.

Aceeași soluție s-a dat și pentru cel de-al doilea motiv de revizuire, nefiind admisibilă modificarea pedepsei aplicate inculpatului printr-o hotărâre definitivă, ca urmare a reaprecierii unor circumstanțe personale.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul, criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire; s-a arătat că intimatul-parte vătămată nu a îndeplinit condițiile speciale prevăzute de Lg.18/1996 modificată prin OUG 161/2000, în art. 16 prevăzându-se în mod imperativ că paznicii trebuie să fie salariați și să aibă atestatul organului competent (poliție) pentru a fi încadrați ca paznici cu contract de muncă, ori intimatul nu îndeplinea aceste condiții și nu putea fi subiect pasiv la infracțiunea de ultraj pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 3 de la 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de către revizuentul împotriva sentinței penale nr. 201 din 30.10.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr- și a fost obligat apelantul la plata sumei de 15 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că hotărârea instanței de fond, de respingere a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 555/2003 pronunțată de Judecătoria Segarcea, este legală și temeinică, interpretarea pe care revizuientul a dat-o Legii nr. 18/1996 și OUG nr.161/2000, nereprezentând o împrejurare nouă, în înțelesul dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a din

C.P.P.

La dosarul de urmărire penală - fila 12, tribunalul a constatat că există adresa nr. 1538/26.04.2002 emisă de Poliția Cerăt, care a avizat încadrarea ca paznic la primărie, pentru paza bunurilor publice, a numitului.

Faptele învederate de revizuient - potrivit cărora partea vătămată nu avea calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de ultraj, nefiind "paznic salariat", în înțelesul Legii nr. 18/1996 modificată prin OUG 161/2000 întrucât, în luna septembrie 2002, la data săvârșirii faptei, a fost angajat cu convenție civilă și nu cu contract de muncă de Primăria Cerăt s-a apreciat că nu constituie împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. aceste aspecte fiind de altfel învederate în apărările formulate de către inculpat și la instanțele ce au soluționat cauza în fond, fiind astfel analizate și verificate de aceste instanțe.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, revizuientul - condamnat, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, cu consecința rejudecării cauzei în fond, întrucât din actele ulterioare depuse la dosar, rezultă că numitul nu era încadrat legal în muncă în calitate de paznic la data săvârșirii faptei de către revizuient, neputând fi așadar subiect activ al infracțiunii de ultraj, convenția respectivă a fost încheiată pro cauza, nefiind reală, fiind de altfel, ulterioară săvârșirii faptei și antedatată.

Recursul revizuientului este nefondat.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege se constată că este legală și temeinică în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează revizuirea.

Astfel, revizuirea este calea de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și ca urmare nici legii, cazurile de revizuire fiind prevăzute în mod limitativ în dispozițiile art.394 Cod pr.penală.

Cazul de revizuire invocat de către recurent este cel referitor la descoperirea unor fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la acest caz de revizuire menționăm că legiuitorul se referă la fapte și împrejurări ca făcând parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei, nu se referă așadar la descoperirea de probe noi, căci s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea; actele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă, iar aceste fapte și împrejurări noi dovedesc netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare ori de condamnare.

Ori, în cauza de față, așa cum corect s-a reținut de către instanțele anterioare prin hotărârile atacate, era cunoscută exercitarea atribuțiilor de paznic de către numitul, la momentul săvârșirii faptei de către revizuientul din prezenta cauză, iar inexistența unei hotărâri a Consiliului local prin care să se fi stabilit organigrama serviciilor publice de pază sau modul de pază al bunurilor cetățenilor comunei, nu poate constitui un motiv de nulitate absolută a convenției încheiată între Primăria comunei Cerăt și numitul la 1 martie 2002, în raport de dispozițiile Codului civil și cele instituite prin Legea nr.18/1996, modificată prin OG nr.161/2000 și respectiv Legea nr.215/2001.

De altfel, așa cum s-a reținut în mod corect în Dreptul Civil Român, forma actului juridic este guvernată de principiul consensualismului în raport de care simpla manifestare de voință este nu numai necesară, dar și suficientă pentru ca actul juridic ce ia naștere în mod valabil din punct de vedere al formei să producă efecte juridice, în cauză încheierea convenției de prestări servicii în formă scrisă fiind cerută numai ad probationem nu și ad validitatem.

Împrejurarea că la data săvârșirii faptei numitul era angajat ca paznic la Primăria comunei Cerăt rezultă și din adresa Poliției Cerăt care a avizat încadrarea acestuia ca paznic la primărie pentru paza bunurilor publice, iar faptul că acest aviz a fost obținut ulterior nu poate atrage nulitatea convenției.

În raport de aceste considerente, se apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, aspectele invocate de revizuient respectiv lipsa calității de subiect pasiv al infracțiunii de ultraj a numitului nefiind paznic salariat în înțelesul legii, nu constituie împrejurări noi în sensul legii, aceste aspecte fiind de altfel invederate și avute în vedere și de instanțele de fond cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Ca urmare, recursul revizuientului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, revizuientul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul - condamnat - în prezent deținut în cadrul Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva deciziei penale nr. 3 de la 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Dolj - Secția Penală.

Obligă revizuientul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - - -

Grefier,

Red. jud.: -

Jud. apel:

Dact. 2 ex./ 7 mai 2009

-08 aprilie 2009 -

- S va urmări și încasa de la recurentul - revizuient suma de 265 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Președinte:Mircea Mugurel Șelea
Judecători:Mircea Mugurel Șelea, Sorina Petria Mitran

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Craiova