Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 376/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 376
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarat de inculpatul și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 218 de la 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - inculpat, fiind reprezentat de avocat ales, prezentă partea civilă recurentă, asistată de avocat, apărător ales
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține motivele scrise de recurs depuse la dosar, criticând hotărârile pentru nelegalitate.
În acest sens, se susține că recurentul inculpat nu a intenționat să lovească intimata parte vătămată, incidentul producându-se în apropierea unui bar situat pe B-dul - din mun. S, concluzionând în sensul admiterii recursului, casării deciziei și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, coroborat cu art. 181Cod penal. În cadrul acestei teze, se solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv o amendă, recurentul susținând că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Într-o teză subsidiară, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, menținerea ordonanței din 13 septembrie 2007, dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul nr. 1692//2007.
Avocat pentru partea civilă recurentă, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, motivând că decizia recurată este legală și temeinică.
Partea civilă având cuvântul, declară că își retrage recursul și solicită să se ia act în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea recursului părții vătămate.
Referitor la recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat, motivând că hotărârile sunt legale și temeinice, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 422 din 14.06.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 239 alin. 2.pen. condamnarea inculpatului - fiul lui si, născut la 01.10.1983, în localitatea S, jud. O, cu același domiciliu,-, -. B,. 17, jud. O, cetățean R, studii superioare, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale - la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni, termen stabilit in condițiile art. 82.pen.
In baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art.83 privitoare Cod Penal la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza finala si lit. b pen, pedeapsă accesorie ce va fi suspendata pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, in condițiile art. 71 alin. 5.pen.
In baza art. 14 si 346 raportat la art 998.civ. s-a admis in parte acțiunea civilă si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei catre partea civila.
In baza art. 191 alin. 1.C.P.P. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, la data de 01.07.2007, inculpatul, însoțit de martorii, si, se aflau pe terasa localului aflat in administrarea din localitatea La un moment dat, deranjat fiind de faptul ca cele doua angajate ale localului au spus ca nu-i pot pune la dispoziție unuia dintre însoțitori un încărcător pentru telefonul mobil, si totodată apreciind ca acestea nu îl servesc cu promptitudine, inculpatul s-a angajat intr-o discuție contradictorie cu chelnerițele, adresându-le acestora injurii, după care a părăsit localul fără a achita nota de plata.
Cele doua chelnerițe (martorele si ) l-au urmărit pe inculpat pe strada, solicitându-i sa-si achite consumația, moment in care acesta s-a manifestat violent, determinând-o pe martora să solicite intervenția unui agent de politie, care se afla în zonă - partea vătămata.
Partea vătămata a încercat sa-l legitimeze pe inculpat, fără a folosi forța, insa acesta i-a adresat injurii si l-a lovit in zona fetei, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale. In cele din urma, cu sprijinul martorilor si, inculpatul a fost imobilizat si condus ulterior la sediul Politiei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile, susținând că suma de 2500 lei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune morale, nu este în măsură a repara prejudiciul moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, reținând o altă situație de fapt decât cea reală. Astfel, a susținut că, în timp ce era implicat într-un scandal în stradă, a avut impresia că partea vătămată este un alt prieten al ospătărițelor cu care se certa și a lovit-o pe aceasta fără să vadă că ar fi un polițist, aflându-se astfel în eroare, situație în care, infracțiunii de ultraj pentru care a fost condamnat îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția, astfel că, în cauză, s-ar impune achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d și C.P.P. la art. 44
Prin decizia penală nr. 218 de la 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă; desființarea sentinței atacate, în parte, sub aspect civil, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate acestuia, de la suma de 2.500 lei, la suma de 3.000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins apelul declarat de pe inculpatul, împotriva aceleiași sentințe menționate mai sus, ca fiind nefondat, iar în baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului, în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că, într-adevăr, infracțiunea de ultraj are ca obiect juridic special relațiile referitoare la respectul datorat autorității de stat, care presupune respect și față de funcționarul care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul acestei autorități și are și un obiect juridic secundar care, în modalitatea în care s-a săvârșit fapta, constă în relațiile sociale referitoare la demnitatea, integritatea corporală și sănătatea persoanei care a fost subiect pasiv adiacent.
In raport cu acest aspect, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Referitor la apelul declarat de inculpat, s-a apreciat de instanța de apel că acesta este nefondat deoarece, verificând sentința apelată în raport cu critica formulată și din oficiu, s-a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât aceasta a interpretat în mod corect probele administrate în cauză, din care a rezultat cu certitudine situația de fapt și vinovăția inculpatului, sub forma intenției în săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Apărarea inculpatului cum că nu ar fi observat că partea vătămată este îmbrăcat în polițist și ar fi intervenit să aplaneze conflictul, s-a apreciat a fi nesinceră și, în contradicție cu probele administrate în cauză, din care a rezultat cu certitudine că inculpatul a observat-o pe partea vătămată că este îmbrăcată în polițist, iar când acesta l-a rugat să se liniștească, a refuzat și i-a aplicat mai multe lovituri.
Ar fi fost posibil ca inculpatul să nu observe că persoana pe care a lovit-o purta uniforma de polițist numai în situația în care ar fi aplicat numai o singură lovitură, dar din actul medical rezultă că partea vătămată a fost victima unei agresiuni, ocazie cu care i s-au aplicat mai multe lovituri și a prezentat un număr de 5 leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile îngrijiri medicale.
In acest context, nu s-a putut reține că inculpatul nu a observat că lovește un polițist, în condițiile în care i-a aplicat foarte multe lovituri în zona feței, în zona genunchiului stâng și în zona cervicală, situația descrisă fiind de altfel confirmat de către martorele și, care în depozițiile date au relatat că, la apariția polițistului - cu care a stat față în față - inculpatul a refuzat să se liniștească și l-a luat la bătaie pe acesta, aplicându-i o lovitură cu pumnul în și mai multe lovituri în zona feței și în zona cervicală.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - atât inculpatul, cât și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat de inculpat, se susține că fapta reținută în sarcina sa, pentru care a fost condamnat de instanța de fond, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul recurent susține că a lovit fără voie partea vătămată, deci în cauză nu s-a făcut dovada existenței elementului intenționat, solicitându-se în această primă teză în apărare, casarea deciziei, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 181Cod penal, privind lipsa pericolului social al unei infracțiuni raportat la incidentul produs.
În aceste condiții se solicită aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 91 cod penal.
Într-o teză subsidiară, se susține că ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina la 13 septembrie 2007 este legală și temeinică, astfel că, în recurs, într-o teză subsidiară, se solicită admiterea căii de atac, casarea deciziei și pe fond menținerea ordonanței ca legală și temeinică.
În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, Curtea urmează să constate că acesta nu a formulat motive scrise de recurs, dar la termenul de azi recurentul parte vătămată a declarat și instanța a luat act, că își retrage recursul.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
În seara de 1 iulie 2007, inculpatul recurent a provocat un scandal, care a degenerat în acte de violență, la un bar situat pe B-dul - din mun. Incidentul s-a produs între inculpat și un prieten al său, pe de o parte, două lucrătoare din bar și prietenele acestora, pe de altă parte, determinat de comportarea agresivă a inculpatului, care se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Așa cum s-a menționat, injuriile și amenințările au degenerat în acte de violență, situație în care a intervenit un echipaj al Poliției Rutiere al mun. S, pentru aplanarea conflictului.
Deoarece inculpatul era foarte agresiv, s-a încercat imobilizarea acestuia de către intimatul parte vătămată, lucrător la Poliția mun. S - Serviciul Poliție Rutieră, organul de poliție fiind lovit în mod violent de inculpat, suferind leziuni însemnare, pentru care au fost necesare 7 - 8 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal depus la dosarul de urmărire penală.
În actul medico-legal se reține că partea vătămată a fost prezentată la unitatea de primiri urgențe a Spitalului de Urgență S, constatându-se că prezintă o excoriație de 4/3 cm la genunchiul stâng, tumefacție supraorbitară 6/4 cm, hemoragie conjunctivală unghi extern stâng, echimoză de 2/1 cm cervical anterior și latero-cervical de cm.
La examenul chirurgical s-a stabilit existența unui traumatism cranio facial acut închis prin agresiune fizică, edem post traumatic regiunea suprasprâncenoasă.
Cu toate acestea, după sesizarea organelor de urmărire penală și după ce prin rezoluția din 16 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina se dispune începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 Cod penal, prin ordonanța din 20 iulie 2007 se dispune scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv o amendă de 400 lei.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere intimatul parte vătămată, respectiv petentul care, prin ordonanța din 13 septembrie 2007, dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în mod absolut nelegal, deși se admiteîn parteplângerea, se majorează cuantumul amenzii la 1000 lei.
Aceasta, cu motivarea "că fapta învinuitului îndeplinește condițiile cerute de art. 181cod penal pentru a nu constitui infracțiune".
Din fișa postului depusă la dosar, rezultă cu prisosință faptul că intervenția intimatului a fost legală, în sensul că, deși este încadrat la Serviciul Poliției Rutiere O - Compartimentul Biroul Siguranța Circulației pentru mediul, participă la misiuni sau alte acțiuni ordonate, așa cum s-a întâmplat în incidentul din seara de 1 iulie 2007.
Constituie infracțiunea de ultraj potrivit dispozițiile art. 239 Cod penal, amenințarea săvârșită nemijlocit sau mijloace de comunicare directă, contra unui funcționat public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, reprezentând forma simplă.
O modalitate agravată o constituie lovirea sau orice alte de violență, săvârșită împotriva unui funcționa public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiuni ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
Ori, în cauză, s-a făcut dovada deplină că recurentul a acționat în mod direct asupra părții vătămate aflată în exercițiul funcțiunii, în timp ce acesta încerca să-l imobilizeze pentru aplanarea conflictului.
Criticile formulate în recurs, în sensul că a lovit "fără intenție partea vătămată" nu pot fi în nici un caz primite, astfel că motivul privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal, se apreciază că este nefondat.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, Curtea constatând că ordonanța din 13 septembrie 2007 dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina estenelegalăorganul de urmărire penală având obligația de a supraveghea respectarea legalității, mai ales în condițiile în care victima infracțiunii de ultraj era un polițist aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.
Motivarea reținută în ordonanță în sensul că recurentul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de incidentul anterior, astfel că nu și-a dat seama de consecințele faptelor sale, este cu totul neavenită, urmând să fie înlăturată.
Curtea constată legalitatea și temeinicia deciziei, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins recursul ca nefondat.
Se va lua act că partea civilă și-a retras recursul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 218 de la 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-, ca nefondat.
Ia act că partea civilă, își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale mai sus menționate.
Obligă recurentul - inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului și la 2.500 lei, cheltuieli judiciare către recurentul - parte civilă.
Obligă recurentul - parte civilă la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. apel:.
/IB/ 18 Mai 2009
15 aprilie 2009,
S va încasa de la rec.inc. 450 lei iar de la rec.civ.p. 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
