Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.4/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IANUARIE 2010
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat, jud.G, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.239 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr. 349/5.10.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.49/3.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns inculpatul personal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului, că fiind primul termen de judecată, pentru respectarea dreptului la apărare, are posibilitatea de a-și angaja un apărător ales.
Inculpatul nu dorește angajarea unui avocat ales, întrucât nu are posibilități materiale. Își însușește recursul declarat de apărătorul său de la celelalte instanțe și susține că nu are cereri de formulat. Depune la dosar un memoriu.
Procurorul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constatată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Inculpatulsusține că nu cunoaște nimic în legătură cu de fapta reținută. Partea vătămată susține că fapta ar fi fost comisă în jurul orelor 1800, însă toți martorii au precizat orele 1600, niciuna din declarații nu susțin afirmațiile sale. La orele 1800, când susține partea vătămată că l-ar fi văzut, era imposibil, pentru că în luna decembrie, pe timp de noapte, în pădure, la o distanță de 500, nu se poate distinge. Totul este o minciună, o înscenare, pentru că a avut conflicte cu partea vătămată cu mult timp în urmă, de la niște ori amestecate, l-a făcut hoț, iar acesta l-a amenințat "că-l va aranja". Inițial, partea vătămată a spus la poliție că nu are niciun martor, ca apoi să indice pe soția sa și un coleg de serviciu -, care este tot pădurar, și care au declarat în favoarea acestuia. El nu avea ce căuta în acea zonă, pentru că avea angajați. Partea vătămată a fost bătută de niște "corodeni" cărora l-ar fi descărcat niște mraniță din căruțe. Această împrejurare o cunoaște din auzite.
Solicită să fie achitat, pentru că este nevinovat.
Procurorulsusține că din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului. În faza de urmărire penală au fost audiate toate persoanele care au avut cunoștință sau au văzut conflictul respectiv. Din procesul-verbal încheiat la data 29.12.2006, de Postul de poliție - agentul, rezultă clar că partea vătămată și martorul au indicat exact încă de prima dată cine a fost persoana care a lovit pe. Faptul că, acesta a fost lovit cu un băț de către inculpat este dovedit și de certificatul medico-legal în care se precizează clar că partea vătămată a fost lovită cu un corp contondent alungit. Martorul, care era de față și executa paza împreună cu partea vătămată precizează clar că ei se aflau în mașină când au oprit pentru a le atrage atenția inculpatului și martorului, cu care se afla inculpatul, să nu mai pășuneze oile în pădure, pentru că va întocmi acte. Atunci inculpatul s-a enervat foarte tare, a luat un băț și l-a lovit pe partea vătămată până când bățul s-ar rupt și a cerut chiar un cuțit, dar a intervenit martorul pentru a nu se ajunge la lucruri mai grave. Soția părții vătămate, l-a îngrijit pe acesta până la sosirea salvării. Soțul său i-a spus cine l-a lovit cunoscându-l pe inculpat. La fel și șeful cantonului care a fost anunțat telefonic. Martorul a ezitat să declare, nu a spus că ar fi fost de față. Mai mult cei doi martori aduși de inculpat, și, nu au confirmat faptul că inculpatul a stat a acasă tot timpul, nu au precizat orele când s-au văzut cu inculpatul.
Consideră că în mod corect instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului, a ținut cont de persoana acestuia, că este tânăr, că are copii în întreținere, deși este recidivist, nu este la prima abatere, și i-a aplicat o amendă penală, bine individualizată. În mod corect a fost respins și apelul.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să se verifice declarațiile martorilor.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 49/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosar nr- a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 5000 RON amendă penală.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.12.2006 partea vătămată, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic a fost repartizat împreună cu martorul să efectueze serviciul de patrulare pe linie de pază. În timp ce efectua serviciul de patrulare în zona UA 39,40, partea vătămată și martorul au observat o turmă de oi și două persoane, respectiv inculpatul și martorul care se aflau cu oile în fondul forestier. În momentul în care inculpatul i-a observat pe partea vătămată și pe, a mânat oile împreună cu la cca 300 de pădure. Partea vătămată i-a cerut socoteală inculpatului care l-a lovit cu o, iar acesta a căzut, fapt văzut și de martorul. Inculpatul l-a strigat pe martorul cerându-i să îi aducă un cuțit. Martorul s-a dus să îl ajute pe partea vătămată, iar i, respectiv inculpatul și martorul, au fugit. L-a dus pe partea vătămată cu mașina la canton și l-a anunțat pe șeful de district, martorul despre eveniment pentru a anunța poliția. Partea vătămată sângera în partea dreaptă a corpului, iar soția sa martora l-a pansat și l-a anunțat pe agentul de la, care l-a dus la Spitalul Tg.
În urma săvârșirii infracțiunii de ultraj, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7- 8 zile de îngrijiri medicale ( fila 16 dosar urmărire penală).
Inculpatul fost ascultat în cele două faze procesuale, dar nu a recunoscut fapta ( filele 34-36 dosar urmărire penală, fila 33 dosar instanță).
S-a reținut că martorii din lucrări, și, au confirmat săvârșirea faptei de către inculpat.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, raportul privind rezultatul patrulării, fișa postului părții vătămate, planșele foto.
Având în vedere probele adminJ. în cauză, limitele de pedeapsă stabilite de lege felurile de pedeapsă, respectiv amenda alternativă cu închisoarea, starea de recidivă post executorie, urmarea produsă, prima instanță instanța a apreciat că scopul preventiv - educativ coercitiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale îndreptată spre maximul special prevăzut de art. 63 alin. 3 teza a III - a Cod penal.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat apel inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea inculpatului, din probele adminJ. în cauză rezultând că, la data la care se reține că a fost săvârșită infracțiunea, acesta s-a aflat la domiciliul său iar nu în exploatația silvică. S-a susținut că declarațiile martorilor audiați în faza cercetării judecătorești nu au fost combătute în nici un fel, iar procurorul nu s-a sesizat pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel încât aceste declarații trebuie reținute ca fiind corespunzătoare realității. În raport de aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 10 lit. c pr.pen. În subsidiar, în situația în care s-ar reține că există contradicții între declarațiile martorilor audiați, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 349/05.10.2009 a Tribunalului Galația fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul iar în baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul inculpat și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pe baza tuturor probelor adminJ. în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei reținută în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens au fost avute în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal privind pe partea vătămată, declarațiile martorului ocular, declarațiile martorilor,.
Astfel, partea vătămată l-a indicat încă de la început pe inculpat ca fiind autorul faptei, arătând în mod constant că, atunci când i-a cerut socoteală acestuia pentru faptul că a pășunat oile în fondul forestier și l-a avertizat că va întocmi acte de constatare a infracțiunii silvice, inculpatul l-a lovit cu o de mai multe ori peste tot corpul; de asemenea, partea vătămată a arătat că inculpatul i-a cerut numitului ( persoana care-l însoțea ) un cuțit, moment în care a intervenit martorul, iar cei doi au fugit.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de martorul ocular, colegul părții vătămate, care a precizat că a văzut-o pe aceasta căzută la pământ iar pe inculpatul lovindu-l în cap. De asemenea, l-a auzit pe inculpat strigând la ciobanul să-i dea cuțitul.
Declarația părții vătămate se coroborează, sub aspectul modalității în care a fost agresat, cu mențiunile certificatului medico-legal ( din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corp contondent alungit, ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare ) dar și cu declarațiile martorilor - soția părții vătămate căreia partea vătămată i-a relatat că a fost lovit cu bâta de ciobanul și, respectiv, - Șeful Ocolului Silvic, căruia partea vătămată i-a sesizat cele întâmplate.
Apărările inculpatului, care a susținut că nu a avut niciun incident cu partea vătămată și că în ziua în care partea vătămată a fost agresată a fost la domiciliu, nu sunt susținute de ansamblul probelor adminJ. în cauză, fiind infirmate, așa cum am arătat de probele mai sus analizate.
Cât privește declarațiile martorilor, și G - audiați la propunerea inculpatului - Tribunalul reține că acestea, fără a fi contradictorii, nu sunt concludente pentru susținerea situației prezentate de inculpat. Astfel, martorii anterior nominalizați au susținut că au fost la domiciliul inculpatului, spre sfârșitul anului 2006, fără însă a putea preciza date exacte privitor la zi ori la intervalul orar în care s-au aflat la locuința inculpatului. Mai mult, martorul a precizat că inculpatul i-a cerut, în situația în care va fi chemat la Parchet sau la Tribunal, să declare că în data de 29.12.2006 a fost la el, după bani.
Cât privește declarația martorului, aceasta a fost înlăturată ca fiind nesinceră, în condițiile în care prezența sa la locul incidentului este confirmată și de declarația martorului.
În raport de cele reținute, nu a putut fi primită cererea de achitare formulată de inculpatul.
Totodată, Tribunalul Galația considerat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în art. 239 alin. 2 Cod penal. de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, precum și de persoana și conduita inculpatului care este recidivist și a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Pentru considerentele mai sus expuse, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul solicitând în achitarea sa în baza art. 10 lit. c Cod pr. penală, susținând, așa cum a arătat și în apel, că nu este vinovat și că nu a participat la agresiunea asupra părții vătămate. În susținerea motivului de recurs inculpatul a invocat anumite inadvertențe din declarațiile martorilor și a susținut că de fapt partea vătămată ar fi fost agresată de alte persoane.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală, care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar fapta comisă de inculpatul a fost încadrată corespunzător din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului aceasta rezultă fără dubii din probele adminJ. în cauză probe ce au fost analizate pe larg de către instanțele de fond și apel.
În acest sens sunt declarațiile părții vătămate, care în mod constant a susținut că inculpatul este cel care l-a agresat în ziua de 29.12.2006, precum și declarațiile martorului ocular, cel care o însoțea pe partea vătămată în serviciul de patrulare în ziua respectivă.
De asemenea, în susținerea vinovăției inculpatului sunt depozițiile martorilor (soția părții vătămate) și ( șeful Ocolului Silvic ) cărora le-a relatat modul în care a fost agresat cu o de către inculpat.
Faptul că între depoziții există unele neconcordanțe cu privire la ora la care s-a desfășurat agresiunea nu poate înlătura valoarea lor probatorie câtă vreme în toate aceste declarații se arată că faptele s-au petrecut în după amiaza zilei de 29.12.2006, în intervalul 14.30 - 16.30.
În ceea ce privește aspectele invocate de inculpat Curtea reține că la dosar nu există probe concrete din care să rezulte că agresiunea asupra părții vătămate s-ar fi exercitat de alte persoane, martorii propuși de inculpat în acest scop furnizând date neconcludente.
În plus, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că partea vătămată a reclamat organelor de poliție, încă din ziua agresiunii, faptul că autorul agresiunii este inculpatul, în acest sens fiind plângerea părții vătămate și procesul-verbal de cercetare a locului faptei, situație în care este greu de acceptat susținerea inculpatului cum că partea vătămată l-ar fi acuzat doar pentru a se răzbuna pentru niște diferende mai vechi.
Cât privește împrejurarea că la data și ora agresiunii inculpatul ar fi fost la domiciliul său, Curtea remarcă faptul că din declarațiile martorilor, și G nu rezultă ora exactă la care aceștia l-au văzut la domiciliu în ziua de 29.12.2006 astfel că apărarea inculpatului nu este suficient de solidă pentru a combate depozițiile părții vătămate și ale martorului ocular.
Concluzionând Curtea constată că în mod justificat au reținut atât instanța de fond cât și cea de apel faptul că inculpatul este autorul agresiunii asupra părții vătămate astfel că motivul de recurs invocat de inculpat apare ca fiind neîntemeiat și nu poate conduce la admiterea recursului.
Față de cele mai sus arătate, având în vedere că nici din oficiu nu au fost decelate alte motive care să conducă la casarea hotărârilor recurate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23.07.1967 în T, domiciliat în com. sat, jud.G, agricultor, recidivist, CNP -, împotriva Deciziei penale nr. 349/5.10.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.49/3.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosarul nr-).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 30 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 18.01.2010
Tehnored. - 18.01.2010
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
