Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 460/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.460
Ședința publică de la 4 mai 2009
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr.50 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat
HGLa apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, asistat de avocat, din cadrul Baroului O, apărător ales, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Procurorul susține recursul, potrivit motivelor scrise de casare, iar cu referire la dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, solicită casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel, pentru reluarea judecății, apreciind, în esență, că soluția de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât intimatului inculpat i-au fost încălcate drepturile procesuale, nu se justifică, în cauză fiind greșit reținut cazul de nulitate prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală.
Apărătorul intimatului apreciază că recursul declarat este nefondat, solicitând să fie respins, ca atare, întrucât instanța de apel, în aplicarea dispoz.art.332 alin.2 rap.la art.197 alin.2 Cod pr.penală, a dispus justificat restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, inculpatului fiindu-i încălcate dispozițiile ce reglementează dreptul la apărare.
Intimatul inculpat, având cuvântul, apreciază că recursul declarat este nefondat, solicitând să fie respins, ca atare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.465 din 21 martie 2007, Judecătoria Oradea, a condamnat pe inculpatul G - fiul lui și, născut la 5 septembrie 1963, în comuna, județul B, cetățean român, studii 12 clase, administrator la SC SA O, cu antecedente penale, domiciliat în O,-, județul B, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.239 alin.2 Cod penal (în reglementarea actuală, prev.de art.239 alin.3 Cod penal), cu aplic.art.13 Cod penal.
Pe perioada prev.de art.71 alin.1 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art.64 lit.a-c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului prev.de art.82 Cod penal, cu arătarea consecințelor prev.de art.83 Cod penal.
Potrivit art.71 alin.ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art.14 Cod pr.penală, art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei ROL, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei, cheltuieli judiciare, către respectiva parte civilă și la 500 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că partea vătămată, avea calitatea de director executiv la Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor B, cu sediul în O,-, județul
În ziua de 19 mai 2005, partea vătămată s-a aflat la locul său de muncă în biroul personal, exercitând atribuțiile specifice serviciului, iar în fața clădirii, se aflau muncitorii, și G, toți trei angajați ai SC SRL O, care construiau un zid, beneficiara lucrării fiind instituția publică, condusă de.
În jurul orei 12, în zonă a apărut inculpatul G, care, după ce i-a agresat pe cei trei muncitori, a intrat în clădirea aparținând Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor, împrejurări în care martorul G s-a deplasat imediat la directorul executiv al instituției - partea vătămată, pentru aos esiza cu privire la incidentul provocat de inculpat, acesta din urmă împiedicând continuarea lucrării începute.
Ca urmare, partea vătămată a ieșit pe holul clădirii, a urcat până la etajul 1, unde se afla inculpatul G, iar după ce l-a întrebat pe acesta ce dorește, fără nicio justificare, i s-a adresat insultător, apoi, prinzând-o pe partea vătămată de mâna dreaptă, i-a răsucit-o, izbind-o ulterior de perete.
a strigat după ajutor, astfel că pe holul clădirii, cât și din birouri, au ieșit mai mulți funcționari publici, printre care și martora, care s-a interpus între inculpat și partea vătămată, reușind să o scape pe aceasta din strânsoare și să o aducă într-un birou.
Inculpatul G, nervos și agresiv în gesturi și limbaj, a pătruns în biroul unde s-a retras partea vătămată, continuând să o insulte în prezența funcționarilor publici aflați de față.
În final, după solicitări insistente și numai ce au fost anunțate organele de poliție, inculpatul a părăsit clădirea, iar la plecare a luat cu el mai multe scule și unelte, aparținând muncitorilor ce efectuau lucrările de construcție, amintite în precedent.
Potrivit certificatului medico-legal, eliberat de SML B, aflat la dosar, a rezultat că partea vătămată a suferit un traumatism toracic stâng, fără leziuni osoase și fractură metafiză distală dreapta, cu minimă deplasare, pentru care s-a făcut necesară imobilizarea gipsală, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 35-40 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu, constând în declarațiile făcute de partea vătămată, acestea coroborate cu declarațiile martorilor, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.2 Cod penal (în reglementarea actuală prev.de art.239 alin.3 Cod penal), cu aplic.art.13 Cod penal.
La stabilirea pedepsei, cât și la alegerea modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, cunoscut cu antecedente penale și cu o atitudine de nerecunoaștere a învinuirilor aduse, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit motivelor scrise depuse la dosar, invocând, în esență, cazul de nulitate prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală, în raport de care a apreciat că se justifică, potrivit art.332 alin.2 Cod pr.penală, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin încheierea din 4403 din 25 septembrie 2007, ÎCCJ, a dispus strămutarea cauzei în favoarea Tribunalului O l t, dosarul fiind scos de pe rol și înaintat acestei instanțe, prin încheierea din 18 octombrie 2007, a Tribunalului Bihor.
Prin decizia penală nr.50 din 5 martie 2008, Tribunalul Olta admis apelul declarat de inculpatul G, a desființat sentința atacată, iar în baza art.332 alin.2 Cod pr.penală, a restituit cauza la procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru refacerea urmăririi penale.
astfel, instanța de apel, a stabilit că organele de urmărire penală au efectuat acte de urmărire cu încălcarea drepturilor procesuale ale inculpatului, așa cum acestea sunt prevăzute de art.237 alin.3 și art.250 și urm. Cod pr.penală.
În esență, s-a constatat că dreptul la apărare al inculpatului nu a fost asigurat în faza de urmărire penală, procedura de citare cu acesta pentru datele din 29 iulie 2005, 6 octombrie 2005 și, respectiv, 13 octombrie 2005, fiind îndeplinită la altă adresă decât cea la care își are locuința, cum astfel pretinde art.177 alin.1 Cod pr.penală.
Așadar, cu referire la dispozițiile art.197 alin.2 Cod pr.penală, instanța de apel a stabilit că neregularitățile procedurale referitoare la citarea și asigurarea prezenței inculpatului în fața organului de urmărire penală antrenează nulitatea actelor întocmite.
Mai mult, a reținut aceeași instanță de apel că soluția mai sus prefigurată apare justificată și în raport de dispozițiile art.6 alin.3 lit.c și d din Convenție, cât și de jurisprudența CEDO, în această materie, prin modul în care organele de urmărire penală au procedat, s-au încălcat drepturile inculpatului de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației aduse, în termenul cel mai scurt.
Cu ocazia refacerii urmăririi penale, s-a indicat organelor judiciare să aibă în vedere nu numai respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului, așa cum acestea sunt reglementate de lege, dar și apărările pe care acesta înțelege să și le facă, rezultând din contextul cauzei. Mai mult, se va urmări dacă, în privința conduitei avute de inculpat, aceasta a fost determinată de depășirea limitelor atribuțiilor de serviciu ce reveneau părții vătămate, iar, în caz afirmativ, să se procedeze la o verificare a încadrării juridice dată inițial faptei inculpatului.
Împotriva deciziei dată în apel a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Mai întâi că, din cuprinsul art.237 alin.3 Cod pr.penală, rezultă că organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate, că este obligat să se prezinte la toate chemările ce se vor face în cursul procesului penal și că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă.
În al doilea rând, s-a invocat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor legale prev.de art.250 și urm. Cod pr.penală, vizând prezentarea materialului de urmărire.
Prin urmare, s-a apreciat că în faza urmăririi penale inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare, astfel că soluția de restituire prev.de art.332 alin.2 Cod pr.penală, cu referire la art.197 alin.2 Cod pr.penală, nu se justifică, impunându-se continuarea judecății.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Într-adevăr, restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, poate fi dispusă în baza art.332 alin.2 Cod pr.penală, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Mai mult, este de observat că încălcarea dispozițiilor mai sus amintite, antrenează nulitatea absolută prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală.
Însă, în cauza ce face obiectul examinării, aceste texte de lege pe care instanța de apel și-a sprijinit soluția, sunt greșit aplicate, în cauză impunându-se, după casarea deciziei, reluarea judecății în fața instanței de apel.
Astfel, verificând hotărârea recurată, prin prisma criticilor de casare, se constată că drepturile procesuale ale inculpatului, cum astfel acestea sunt prevăzute de art.237 alin.3 și art.250 și urm. Cod pr.penală, au fost asigurate în faza urmăririi penale.
Din actele dosarului, rezultă că inculpatul a fost citat de mai multe ori de către procurorul care a instrumentat cauza, la adresa unde acesta locuia.
Potrivit art.237 alin.3, organul de urmărire penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate, că este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal și că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă.
Din interpretarea textului de lege mai sus invocat, se desprinde concluzia că acea obligație instituită de lege îi revine organului de urmărire penală numai în situația în care în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, învinuitul dobândind statutul de inculpat, împotriva căruia nu s-a dispus o măsură restrictivă de libertate.
Ori, împotriva autorului ultrajului s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, acesta devenind inculpat la data de 17 martie 2006, odată cu trimiterea sa în judecată pentru infracțiunea prev.de art.239 alin.2 Cod penal, și, prin urmare, în cauza de față, nu sunt incidente dispozițiile art.237 alin.2 Cod pr.penală.
Simpla modificare efectuată cu pixul asupra numărului imobilului în care locuiește inculpatul, nu este de natură a vicia procedura de citare cu acesta, atâta timp cât agentul procedural a identificat, de fiecare dată, locuința inculpatului, și în lipsa sa, a procedat la afișarea citației pe ușă.
La fel, nici despre dispozițiile prev.de art.250 și urm. Cod pr.penală, vizând prezentarea materialului de urmărire penală, nu se poate pretinde că au fost încălcate, din actele și lucrările dosarului, rezultând că procurorul a emis și mandat de aducere pentru ca învinuitul să se prezinte, să fie audiat și să ia cunoștință de materialul de urmărire penală.
Mai mult, se desprinde că agenții de poliție însărcinați cu executarea mandatului de aducere au depus toate diligențele pentru a-l găsi și încunoștința pe învinuit, însă acest lucru nu a fost posibil, deoarece - așa cum a rezultat din spusele fiului învinuitului, G, tatăl acestuia era plecat din localitate, însă fără să știe unde.
Pentru considerentele mai sus reținute, în baza art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, urmează a fi admis recursul declarat de parchet, casată hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare la Tribunalul O l
Văzând și art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr.50 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat
HGCasează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul O l
Onorariul în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu - în recurs, a inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 4 mai 2009.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.GV
Gh.
PS/10.06.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
