Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 473/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.473/
Ședința publică din data de 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.1376 din data de 26.09.2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.173 din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.239 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- Intimatul inculpat - - personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Se constată lipsa:
- intimatei parte civilă G pentru care răspunde apărătorul ales al acesteia - avocat A - în baza împuternicirii avocațiale nr.73/2008 emisă de Baroul de Avocați A - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Intimatul inculpat - -, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat în cauză întrucât nu mai are nimic de declarat, motiv pentru care s-a încheiat proces verbal în acest sens.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că hotărârile pronunțate în cauză, sunt nelegale și netemeinice, întrucât s-a dispus în mod greșit achitarea inculpatului în temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, având în vedere că toate elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, sunt îndeplinite și s-a demonstrat că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Din dosarul cauzei rezultă că i s-a solicitat să se identifice, să se legitimeze, acesta a manifestat o atitudine violentă, a adresat injurii, insulte, expresii triviale și mai ales, a amenințat-o pe partea vătămată, astfel încât, elementele amenințării întrunesc condițiile dispuse de art.193 Cod penal, în sensul că amenințarea a fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată.
Având în vedere că din hotărârile pronunțate în cauză, în motivarea pe care o invocă aceste hotărâri pentru a justifica hotărârea de achitare, este aceea că, efectuate de inculpat asupra părții vătămate G, se referă la niște împrejurări la care inculpatul nu ar putea avea acces, respectiv împrejurarea că dacă continuă să-i facă dosar sau să-i facă rău, inculpatul va avea grijă ca partea vătămată să nu mai aibă serviciu a doua zi sau dacă, se vor întâlni undeva pe stradă, va avea de suferit anumite fapte păgubitoare îndreptate împotriva părții vătămate.
Apreciază că este de analizat această împrejurare și anume faptul că instanța de fond a considerat că aceste amenințări nu sunt de natură să-l alarmeze pe inculpat și că nu au nicio importanță în momentul în care i-au fost adresate acesteia, ori partea vătămată nu a arătat că s-a simțit așa cum relatează cele două instanțe ci, relatează partea vătămată G că s-a simțit amenințat de cele spus de inculpat cu ocazia săvârșirii infracțiunii.
Astfel, elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj săvârșite prin amenințare, asupra părții vătămate, sunt întrunite și achitarea dispusă atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, este greșită.
Solicită casarea celor două hotărâri și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat - -, având cuvântul, solicită ca în temeiul disp.art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, să se dispună respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice
Apreciază că soluția de achitare pe temeiul art.10 lit."d" Cod procedură penală, este legală și temeinică, instanța de fond adoptând această soluție în mod corect și menținută de instanța de apel.
Precizează că inculpatul nu a comis infracțiunea de ultraj, nici în forma prevăzută de alin.1, prin modalitatea aducerii de injurii, așa cum era legea penală la data săvârșirii infracțiunii, nici în modalitatea prin amenințare, așa cum este descrisă latura obiectivă din alin.1 al art.239 Cod penal.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a manifestat o atitudine de revoltă însă, în limite rezonabile, iar toată această atitudine a avut loc într-un anumit context, context relatat chiar de partea vătămată care afirmă în declarația sa " după ce l-am încătușat, l-am urcat în mașină și i-am cerut să se legitimeze".
Așadar, cauza acestei revolte a fost faptul că ii de poliție s-au prezentat, l-au imobilizat, l-au urcat în mașina poliției și abia ulterior, au cerut inculpatului să-și decline identitatea și să prezinte actul de identitate.
Sub acest aspect, apreciază că partea vătămată și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, astfel încât, conduita sa nu mai poate fi calificată ca și act al autorității.
Într-o astfel de situație, partea vătămată se situează în afara protecției pe care legea i-a acordă prin dispozițiile art.239 Cod penal.
În legătură cu infracțiunea de ultraj, comisă prin modalitatea amenințării, pentru că textul de lege s-a modificat, solicitând a mai semnala un aspect și anume faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice de către instanța de fond dar nu se aduce nicio critică nici în fața instanței de recurs și nici prin motivele invocate de instanța de apel cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Anterior, reprezentantul parchetului a spus că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.239 alin.1,2 Cod penal, afirmație greșită întrucât ne aflăm în situația disp.art.239 alin.1 Cod penal, în prezent, față de modificările legislative.
Sub aspectul amenințare care se pretinde de parchet că a fost săvârșită această infracțiune, este evident că nu s-au adus amenințări la adresa părții vătămate de către inculpat, motiv pentru care instanța de recurs trebuie să califice dacă afirmațiile exprimate de către inculpat au avut sau nu, efect amenințător, adică au fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată.
Afirmația a constata în faptul că, ulterior se vor întâlni pe stradă și după ce se vor lua măsurile legale față de polițistul ce a manifestat o conduită abuzivă din punct de vedere profesional, deci atunci când vor fi pe picior de egalitate sub aspectul statutului cetățenesc, atunci va dori să vadă care va fi reacția părții vătămate.
Însă, în raport cu calitatea de polițist a părții vătămate, cu gradul ridicat de instruire, cu experiența sa profesională și de viață, apreciază că este evident că afirmațiile inculpatului nu au fost de natură să alarmeze.
De altfel, așa cum a susținut în fața tuturor instanțelor, consideră că abuzul a venit din partea părții vătămate și în acest sens, invocă un argument de ordin legal - art.57 lit."d" din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului - "constituind abatere disciplinară, depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii".
Ori, tocmai acest lucru îi reproșa inculpatul părții vătămate, faptul că nu dă dovadă de solicitudine în relațiile cu cetățeanul, mai ales că este vorba de un cetățean cu dublă cetățenie - român și francez, practic această afirmație iritându-l cel mai mult pe partea vătămată.
Atitudinea procesuală a părții vătămate nu este deloc de neglijat, solicitând a se observa că, fila 30, prin încheierea din data de 26 ianuarie 2005.
care a arătat în fața instanței de fond,partea vătămată a precizat că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului, chiar dacă nu se produc efecte juridice privind stingerea acțiuni penale. Solicită ca instanța să dea eficiența cuvenită acestei atitudini deloc de neglijat a părții vătămate.
Sub aspectul circumstanțelor personale, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul se bucură de o bună reputație în societate, este administratorul unei firme cu peste 200 de angajați, are studii superioare și o anumită educație și o cultură.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea soluției de achitare întemeiată pe art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al intimatei parte vătămată G, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de parchet, considerând că, soluțiile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale, întrucât clientul său a fost vătămat prin insultă și mai ale, vătămare prin adresate de inculpat, motiv pentru care a solicitat și a obținut transferul său la Poliția C - A, pentru a nu-i da posibilitatea inculpatului să pună în aplicare adresate.
Solicită a se observa că din dosarul cauzei, rezultă cu claritate că partea vătămată și-a îndeplinit întocmai atribuțiile de serviciu, stabilite atât de legea polițistului cât și de codul deontologic.
De asemenea, solicită a se observa că dat fiind clemența deosebită pe care statul și legea o aplică unor astfel de fapte cu caracter deosebit de grav, să nu mire faptul că, în viitorul apropiat, astfel de persoane ca inculpatul, nu vor ezita să mai amenințe verbal și să folosească armele de foc.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și să se dispună condamnarea inculpatului.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul inculpat - -, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1376 din data de 26 septembrie 2007, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanța, în baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 al.1,2 Cod penal, în infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 al.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a achitat inculpatul - -, fiul lui și, născut la data de 29.09.1966 în localitatea M, jud. C, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
A respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
În baza art.193 al.6 Cod procedura penală a respins cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ca neîntemeiată."
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instană a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 30.08.2004, în jurul orei 0400, inculpatul - - s-a deplasat la chioșcul nr.23 aparținând SC SRL situat pe b-dul 1 - 1918 din mun. C, întrucât dorea să cumpere înghețată,și fiind noapte iar lada frigorifică era în exteriorul chioșcului, vânzătoarea l-a refuzat.
Inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, a fost deranjat de refuzul vânzătoarei și a început să lovească cu pumnul în geamul chioșcului, motiv pentru care vânzătoarea a apelat printr-o stație de emisie-recepție la ajutorul a doi agenți
de pază ai SC SRL C, și, care s-au deplasat la fața locului,dar nu au reușit să îl calmeze pe inculpat, astfel că au solicitat intervenția organelor de poliție din cadrul Secției 3 Poliție
La fața locului s-au deplasat agentul principal G și agentul, iar la scurt timp au sosit și agenții și.
Partea vătămată G, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a solicitat inculpatului să se legitimeze, dar acesta a avut o atitudine recalcitrantă,și față de atitudinea inculpatului care tulbura ordinea publică, ii de poliție l-au încătușat.
După încătușarea inculpatului, acesta a proferat injurii la adresa părții vătămate G și amenințări în sensul că se vor mai întâlni când partea vătămată nu se va mai afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. au vizat și eliberarea din funcție a părții vătămate.
Inculpatul a fost urcat în autoturismul ilor de poliție și condus la secția de poliție.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare din data de 30.08.2004, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Prin decizia penală nr.173 din data de 26 martie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct.1 lit.b) Cod procedură penală,
A respins ca nefondat apelul declarat deParchetul de pe lângăJudecătoria Constanțaîmpotriva sentinței penale nr.1376 din 26.09.2007,pronunțată de Judecătoria Constanța.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta.
Recurentul a criticat hotărârile pentru nelegala achitare a inculpatului, apreciind ca in mod greșit prima instanța si instanța de apel au interpretat si reținut probele administrate in cauza, ajungând la o concluzie eronata cu privire la inaptitudinea amenințărilor proferate de inculpat si adresate părții vătămate ( de politie acționând in exercițiul autorității de stat) de a-l alarma pe acesta si de a-i produce o temere, eroare ce a condus la pronunțarea hotărârii de achitare întemeiată pe dispozițiile art.10 lit."d" Cod procedura penala, întemeindu-și recursul pe cazul de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.18 Cod procedura penala.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art.38514Cod procedura penala, curtea constata ca recursul este fondat.
Astfel, in mod eronat prima instanța si instanța de apel au reținut că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzut de art.239 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, întrucât verbale ale inculpatului către partea vătămată nu erau de natura sa ii creeze o temere reala acesteia din urma.
Astfel, inculpatului ca se va răzbuna când se va întâlni cu partea vătămată și cu soția acestuia, erau de natura sa producă părții vătămate temerea ca, ulterior, inculpatul s-ar putea dovedi violent daca se va întâlni în alte împrejurări cu partea vătămată și cu familia acestuia.
Chiar si amenințarea că va acționa prin "cunoștințele" suspuse din cadrul politiei pentru a-l șicana sau chiar pentru a obține eliberarea din funcție a părții vătămate poate sa producă temere rezonabila, întrucât, chiar daca improbabil, nu era imposibil ca inculpatul sa-si poate pune in practica și să producă sau să încerce să producă rezultatul de fapt cu caracter negativ ce constituia obiectul amenințării.
Ca atare, critica apare ca întemeiată, cazul de casare invocat fiind incident in cauză, iar soluția de achitare a inculpatului întemeiată pe dispozițiile art.10 lit."d" Cod procedura penala, apare ca nelegala atrăgând admiterea recursului si casarea hotărârilor recurate, făcându-se aplicarea art.38515al.2 lit."d" Cod procedură penală.
Rejudecând, curtea apreciază că, deși fapta inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune, fără a-i lipsi vreun element constitutiv, in concret este lipsita in mod vădit de importanta, aducând o atingere minima valorii sociale ocrotite de lege, lipsindu-i trăsătura esențiala vizând un grad substanțial de pericol social, să impună aplicarea unei pedepse.
Astfel, instanța de recurs, in contextul aplicării art.181Cod penal, va pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului, privind săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzut de art.239 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
Totodată, va aplica inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ, constând in amenda in suma de 500 lei.
Totodată, făcând si aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.193 si art.191 Cod procedura penala, curtea va obliga pe inculpat si la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.1376 din data de 26.09.2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.173 din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Casează hotărârile recurate și rejudecând, dispune:
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, art.10 lit."1" Cod procedură penală, art.181Cod penal, art.91 Cod penal,
Achită pe inculpatul - -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.239 Cod penal.
Aplică inculpatului amendă administrativă în sumă de 500 lei.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei și către partea civilă G, în sumă de 2000 lei.
Înlătură mențiunile contrare, menține celelalte mențiuni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./21.11.2008
Tehnored.Gref.-/ 4 ex.
Data: 21.11.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Marius Cristian Epure, Lucia Dragomir
