Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 582/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.582/
Ședința publică din data de 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.352 din 10 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1753 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- ( nr.unic 2755/2006), privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.239 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- intimatul inculpat personal și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5170/2008, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatului parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Fiind întrebat, intimatul inculpat menționează că nu dorește să dea declarație în cauză, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, critică soluțiile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Apreciază că la dosar există probe care prin coroborare pot conduce la concluzia existenței vinovăției și reținerii faptei în sarcina inculpatului, sens în care se referă la declarațiile martorilor, OG, care audiați în fața instanței de fond au arătat că-și mențin aceste declarații, martori oculari, care au perceput nemijlocit agresarea părții vătămate de către inculpat. Instanța de apel a înlăturat aceste depoziții ca fiind nesincere, întrucât acești martori nu ar fi relatat și despre loviturile pe care partea vătămată le-a aplicat anterior inculpatului. Instanța reține ca fiind concludente declarațiile martorului și., și, care la rândul lor arată că nu au văzut decât secvențial incidentul și nu pot declara decât despre lovirea inculpatului de către partea vătămată.
Dacă respecta criteriul obiectivității și al sincerității, instanța ar fi trebuit să înlăture și aceste depoziții, pentru că incidentul s-a petrecut în prezența tuturor.
Partea vătămată a venit să aplaneze un conflict în care erau implicați martorul, și, chiar inculpatul arată că a lovit neintenționat partea vătămată. Sunt neverosimile declarațiile martorilor reținuți de către instanță și și care afirmă că nu au văzut nici un fel de violență pe fața părții vătămate, în condițiile în care există un raport de expertiză medico-legale, există urme ale acestor lovituri.
Din coroborarea mijloacelor de probă la care a făcut trimitere se putea concluziona existența calității de autor a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și a tragerii răspunderii sale penale cu respectarea art.72 cod penal, a lipsei antecedentelor penale, a circumstanțelor reale în care s-a consumat fapta, dar o exonerare de răspundere penală a inculpatului nu corespunde probatoriului administrat în cauză.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor recurate și rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă între limitele legale cu suspendarea condiționată a executării.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului, se consideră nevinovat, a încercat să aplaneze conflictul.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1753/21.12.2007 Judecătoria Constanțaa dispus:
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.12.1984 în C, cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, fără antecedente penale, domiciliat în C, str.-, nr.125, -,.1,.124, fără forme legale în comuna Cumpăna,-, județul C, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art.189 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat ) se a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut că:
În noaptea de 23/24.07.2005 inculpatul, împreună cu martorii, și s-au deplasat cu autoturismul Daewoo Cielo aparținând martorului la discoteca din comuna, județul În jurul orei 0330, cei patru s-au urcat în autoturism dorind să plece de la discotecă, moment în care partea vătămată, agent adjunct în cadrul Postului de Poliție al comunei, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a solicitat martorului actele la control. Martorul a răspuns că nu are actele asupra sa, iar partea vătămată l-a lovit cu palmele peste față. Inculpatul a coborât din mașină pentru a aplana conflictul, partea vătămată lovindu-l pe inculpat cu pumnul în zona feței. Partea vătămată l-a prins pe inculpat de haine și l-a dus în interiorul discotecii, închizând ușile. În discotecă se mai aflau martorii și OG, precum și încă doi bărbați îmbrăcați în haine de. În discotecă, partea vătămată, martorul și cei doi bărbați l-au lovit pe inculpat cu pumnii și cu picioarele, până în momentul în care martorul Palașca a reușit să forțeze o ușă a discotecii și să pătrundă în interior, incidentul luând sfârșit.
Partea vătămată a plecat, la scurt timp sosind la fața locului martorul, ajutorul șefului de post, care a folosit armamentul din dotare, trăgând două focuri de armă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.317/LR/25.07.2005 la data de 23/24.07.2005 partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au putut fi produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor Palașca, și cu certificatul medico-legal nr.1246/T/27.07.2005. Fiind audiat, inculpatul a declarat că nu l-a lovit pe partea vătămată, care însă i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feței, după care l-a dus cu forța în interiorul discotecii, unde a continuat să îl lovească cu pumnii și cu picioarele, împreună cu martorul și cu încă două persoane. Potrivit certificatului medico-legal nr.1246/T/27.07.2005 inculpatul a suferit la data de 23/24.07.2005 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin decizia penală nr.352 din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr.1753/21.12.2007 a Judecătoriei Constanța.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
În termen legal, împotriva sentințelor pronunțate, a declarat recurs prin care critică sub aspectul nelegalității și a netemeinicie.
S-a susținut în motivele scrise de recurs că instanțele au dispus în mod greșit achitarea inculpatului, prin absolutizarea prezumției de nevinovăție, reluând în mod necritic "pseudo-argumentele instanței de fond", potrivit cărora unii martori audiați nu confirmă versiunea părții vătămate.
Din declarațiile martorilor, și, a rezultat faptul că partea vătămată a lovit atât pe martorul cu palmele peste față dar și pe inculpat cu pumnii în zona feței, atunci când inculpatul a coborât din mașină pentru a plana conflictul.
Se susține de reprezentantul parchetului că instanța de apel omite împrejurarea că partea vătămată în calitatea pe care o avea și în exercitarea atribuțiilor de serviciu "a încercat să aplaneze un conflict creat tocmai de persoanele mai sus enumerate printre care și inculpatul ".
Nu trebuie omisă împrejurarea nici faptul că inculpatul "recunoaște la un moment dat", la urmărirea penală, că a lovit-o pe partea vătămată, dând din mâni pentru a se elibera.
În aceste condiții, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța și pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând legalitatea și temeinicia sentințelor pronunțate. În raport de criticile formulate cât și din oficiu, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Din probelor administrate în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor Palașca, declarațiile părții vătămate cât și a inculpatului cât și actele medico-legale depuse la dosar, reținem următoarele:
În noaptea de 23/24.07.2005 inculpatul, împreună cu martorii, și s-au deplasat cu autoturismul Daewoo Cielo aparținând martorului la discoteca din comuna, județul În jurul orei 0330, cei patru s-au urcat în autoturism dorind să plece de la discotecă, moment în care partea vătămată, agent adjunct în cadrul Postului de Poliție al comunei, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a solicitat martorului actele la control. Martorul a răspuns că nu are actele asupra sa, iar partea vătămată l-a lovit cu palmele peste față. Inculpatul a coborât din mașină pentru a aplana conflictul, partea vătămată lovindu-l pe inculpat cu pumnul în zona feței. Partea vătămată l-a prins pe inculpat de haine și l-a dus în interiorul discotecii, închizând ușile. În discotecă se mai aflau martorii și OG, precum și încă doi bărbați îmbrăcați în haine de. În discotecă, partea vătămată, martorul și cei doi bărbați l-au lovit pe inculpat cu pumnii și cu picioarele, până în momentul în care martorul Palașca a reușit să forțeze o ușă a discotecii și să pătrundă în interior, incidentul luând sfârșit.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.317/LR/25.07.2005 la data de 23/24.07.2005 partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au putut fi produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Din declarația inculpatului rezultă că, "nu a lovit-o pe partea vătămată, însă, a fost lovită cu pumnul în zona feței de către aceasta".
În acest sens, este și certificatul medico-legal din care rezultă că inculpatul a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Întrucât declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță au nuanțat condițiile în care a avut loc incidentul o parte din martori au declarat că inculpatul nu prezenta urme de lovituri, o altă parte declarând că inculpatul era lovit în față și îi curgea sânge.
Declarațiile martorilor, și, se coroborează cu certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei.
Martora, declară că, partea vătămată a fost lovită de mai multe persoane într-o încăierare, dar nu a văzut cine o lovit- Martorul, declară că nu știe cine a lovit-o pe partea vătămată, neputând preciza semnalmentele persoanei respective întrucât afară era noapte și agitație.
Cu privire la martorul acesta a declarat că nu a asistat la incident ci a sosit la fața locului după plecarea părții vătămate iar aspectele semnalate le-a cunoscut în mod indirect din relatările părții vătămate.
Potrivit art.62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată, sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele cât și pe bază de probe.
Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce privește forța lor probantă în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.
Neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau alte martorilor, instanța poate să constate, atunci când sunt declarații contradictorii că numai unele din ele exprimă adevărului având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.
Într-o astfel de situație, instanța va reține că sunt expresii ale adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă ansamblul probelor administrate în cauză.
Principiul liberei aprecieri a probelor prevăzut în art.63 alin.2 Cod procedură penală, lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului consacrat în art.3 Cod procedură penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
În caz de îndoială, asupra vinovăției inculpatului, dacă această îndoială nu este înlăturată după administrarea tuturor probelor, prezumția de nevinovăție subzistă întrucât orice îndoială aparține inculpatului.
În raport de aceste precizări, cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Criticile din recurs au vizat doar aprecieri subiective numai a declarațiilor unor martori audiați în cursul urmăririi penale, nefiind propuse alte probe care să fie de natură a schimba în totul sau în parte situația de fapt reținute de către instanțe.
Pe cale de consecință recursul este nefondat și în temeiul baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Onorariu avocat pentru inculpat în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală
Respinge ca nefondat recursul formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.352 din 10 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1753 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- (nr. unic 2755/2006).
Onorariu avocat pentru inculpat în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției pentru avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru JUDECĂTOR
Semnează conf. art.312 Cod procedură penală
PREȘEDINTE DE COMPLET,
Pentru GREFIER,
Semnează conf. art.312 Cod procedură penală
GREFIER SECȚIE PENALĂ
Jud.fond -A
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref.
2 ex./06.01.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
