Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 593/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 593
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Doru
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadru
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 114 de la 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat, apărător din oficiu, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând că nu sunt formulate ori excepții s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru susținerea recursului.
Avocat, apărător din oficiu, pentru inculpat solicită admiterea recursului, csarea hotărârilor și invocând cazl de casare prev. de art. 3859pct. 14 cod proc. pen, solicită reducerea pedepsei tinându-se seama de împrejurările faptei care pot fi reținute ca favorabile inculpatului dar și pentru că pentru inculpat ar fi intervenit reabilitarea de drept, astfel că acesta nu se mai află în stare de recidivă post executorie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului inculpatului deoarece pentru el s-a împlinit tremenul de reabilitare asfel încât este necesară înlăturarea recidivei prev. de art. 37 lit. b cod penal.
Se arată însă faptul că, critica privind reducerea pedepsei nu este fondată deoarece proporționalizarea pedepsei închisorii s-a făcut ținându-se seama de împrejurările negative ce caracterizează persoana inculpatului.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.937/ 21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.321 alin.1 Cp cu aplicarea art. art.37 lit.b Cp s-a dispus condamnarea inculpatului,la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, conform art.57Cp pentru săvârșirea la data de 30.03.2008, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64lit.a teza a II-a și lit. b Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata prevăzută de art.71Cp, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus avansarea din fondul Ministerul Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, d-na avocat (delegația nr. 634/ 22.07.2008) din Baroul O l
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr.1530/P/2008 din 09.07.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 Cp.
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză in ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 30.03.2008, in jurul orei 21,00, inculpatul se afla in incinta barului "" din centrul comunei, judetul O, alături de aproximativ 10 consăteni. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a devenit agresiv si a solicitat sa fie servit in continuare cu băuturi alcoolice deși nu mai avea bani. A fost refuzat de către barmanul, inculpatul adresându-i acestuia injurii si amenințându-l cu acte de violenta. A fost anunțat si administratorul barului, numitul care a încercat sa aplaneze conflictul. Inculpatul si-a menținut atitudinea agresiva, proferând in continuare injurii la adresa celor doi si adresându-le amenințări cu moartea. De asemenea, a aruncat de mai multe ori cu un scaun in direcția numitului si a martorului, aceștia reușind sa se ferească. Au fost sesizate organele de politie care s-au deplasat rapid la fata locului. Deși i-a fost pus in vedere sa înceteze scandalul, acesta a spart mai multe sticle si cu cioburile lor a amenințat persoanele din jur cu moartea, proferând totodată injurii, fiind nevoie ca organele de politie sa folosească spray-ul iritant din dotare pentru ca inculpatul sa fie calmat.
S-a apreciat că faptele comise de inculpat în incinta barului și în imediata vecinătate a acestuia au adus atingere bunelor moravuri, inculpatul provocând scandal public, aspecte reținute ca fiind atestate de martorii audiați în cauză, care au precizat ca s-au simțit lezați de acțiunea inculpatului, declarând ca acest scandal ar fi putut degenera in lipsa intervenției agenților de politie și au menționat ca inculpatul este cunoscut ca fiind o persoana violenta care obișnuiește sa provoace astfel de scandaluri.
Instanța de fond a arătat că situația de fapt expusă, a rezultat din probele administrate în ambele faze ale procesului penal, respectiv că potrivit procesului-verbal de depistare din 30.03.2008 inculpatul se afla intr-o stare avansata de ebrietate si provoca scandal tulburând liniștea si ordinea publica; a adresat injurii si amenințări pe un ton foarte ridicat la adresa persoanelor care se aflau in zona barului, la sosirea organelor de politie, a luat o sticla in mana pe care a spart-o iar cu restul sticlei a amenințat persoanele de fata inclusiv organele de politie, astfel incat acestea au fost nevoite sa folosească spray-ul iritant din dotare. Prima instanță a precizat că deși inculpatul a refuzat sa semneze procesul-verbal întocmit in cauza, a dat eficienta acestui înscris, semnat de martorul asistent, întrucât a constatat ca aspectele consemnate se coroborează cu restul probelor administrate in cauza: planșa fotografica si declarațiile martorilor,.
S-a reținut în acest sens că martorul a arătat ca in acea seara inculpatul i-a adresat injurii, l-a amenințat cu moartea, a luat un scaun cu care a vrut sa îl lovească si a spart mai multe sticle, una dintre ele folosind-o pentru amenințarea sa si a organelor de politie care au venit la fata locului, martorul a declarat de asemenea ca in timp ce se afla in bar alături de alte 7-8 persoane a venit inculpatul in stare de ebrietate si a început sa ii amenințe, sa le adreseze injurii si sa se manifeste violent pana la sosirea organelor de politie și în același sens a declarat si martorul, barmanul de la l, care a arătat ca inculpatul a devenit agresiv atunci când acesta a refuzat sa îl servească cu o sticla de bere întrucât nu avea bani la el; a spart mai multe sticle si cu un scaun a încercat sa îl lovească pe; l-a amenințat pe el si pe ceilalți consumatori. Astfel având în vedere toate declarațiile martori audiați in cauză, prima instanță a apreciat că rezultă fără echivoc că faptele reținute in sarcina inculpatului există și au fost comise de acesta cu intenție directă.
S-a arătat că deși i-a fost adusa la cunoștința învinuirea conform procesului-verbal din 02.07.2008, inculpatul a refuzat sa dea declarații in legătura cu infracțiunea pentru care este cercetat.
În drept, fapta inculpatului din seara zilei de 30.03.2008, in incinta barului "" din comuna si in imediata vecinătate a acestuia de a injuria si amenința cu acte de violenta persoanele prezente, fiind nevoie de intervenția organelor de politie pentru aplanarea conflictului, comportamentul acestuia aducând atingere bunelor moravuri si provocând scandal public, s-a reținut de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.321 alin. 1 Cp.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cp, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei-dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea speciala a codului penal, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar în contextul elementelor de individualizare expuse prima instanța a apreciat ca prin fapta savarsita, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la regulile de conviețuire sociala, conduita inculpatului in incinta barului si atitudinea sa agresiva, proferarea de amenințări a fost de natura sa aducă atingere relațiilor sociale de conviețuire a căror existenta si dezvoltare este condiționata de respectarea bunelor moravuri in relațiile interumane si a liniștii publice.
S-a precizat că liniștea publica, in sensul art.321 Cp este acel atribut ale vieții sociale in care raporturile dintre oameni, comportarea lor si, in genere, activitatea lor, atunci când participa la forme de viata in comun, in public, se desfasoara in mod pașnic, după norme de respect reciproc, de securitate personala, de încredere in atitudinea si faptele celorlalți oameni și aceste valori sunt adânc întipărite in conștiința oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi conviețuiri civilizate.
Au fost de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, care, potrivit referatului de terminare a urmăririi penale este cunoscut pe raza comunei, ca fiind o persoana extrem de violenta si capabila de orice fapta, care a indus in rândul tuturor cetățenilor, iar potrivit fisei de cazier judiciar inculpatul a mai fost condamnat pentru savarsirea aceluiași gen de infracțiuni, in raport de care se afla in stare de recidiva postexecutorie la data savarsirii infracțiunii deduse judecații, ceea ce denota perseverenta infracționala si periculozitatea sociala a acestuia.
Având in vedere aspectele reținute, prima instanță a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 2 ani, cu executare efectiva conform art. 57 Cp, pentru savarsirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 Cp este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cp - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a arătat că deși în art.71 Cp, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede că drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) - c) Cp se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, se impune a fi avută în vedere decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a stabilit că aplicarea pedepsei accesorii nu are loc prin efectul legii ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, ci urmează a fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cp.
Astfel, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza dispozițiilor art.71 Cp a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, considerând că, în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și, ca atare, urmărește un scop legitim.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, prima instanță a avut în vedere și Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6.10.2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art.3 al Protocolului nr.1, respectiv că deși aceste drepturi pot face obiectul unor limitări implicite, fiind supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor, orice restricție trebuie să vizeze un scop legitim și mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale. Iar în raport de datele cauzei și persoana inculpatului prima instanță a considerat că nu se impune și interzicerea dreptului de a alege și de asemenea că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin.1 lit.cCp cât timp săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat nu are legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată de inculpat.
S-a dispus să rămână neinterzise drepturile prevăzute de art.64 lit.d și eCp, în condițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului față de viața de familie și la pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab contra României, publicată în Of. nr. 484/ 08.06.2005, prin care statul român a fost condamnat la plata de despăgubiri pentru încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie reglementat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin interzicerea automată, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor sale părintești.
Prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat dispunând avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului aparatorului din oficiu.
Împotriva sentințe a declarat apel inculpatul, formulând în scris motive de apel în cuprinsul cererii de apel în sensul că a fost lipsit de apărare, că martorul a comis infracțiunea de fals în declarații, că a fost reabilitat de drept astfel că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă.
Prin decizia penală nr. 114 de la 29 aprilie 2009, Tribunalul Olta respins apelul declarat de apelantul inculpat, ca nefondat iar în baza art.192alin.2C.a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului în cuantum de 330 lei din care 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat din bugetul Ministerului Justiției către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a apelantului inculpat.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate de apelantul inculpat, tribunalul a apreciat că este nefondat, întrucât prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale ce reglementează judecata și aprecierea probelor, a cercetat existența faptelor comise și elementele constitutive ale infracțiunii corespunzătoare în raport de care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului în forma intenției directe în raport de infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice de prev. de art.321alin.1C.p. cu aplic. art.37lit.bC.
p.În cauză s-a constatat că sunt realizate cerințele art.345alin.2C. iar probele administrate examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului conform art.63 alin.2 au C.P.P. fost apreciate în mod just și temeinic argumentat de prima instanță, demonstrează implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii constând în aceea că în seara zilei de 30.03.2008, in incinta barului "Călătoru" din comuna și în imediata vecinătate a acestuia, în prezența mai multor persoane -aprox 8-10, inculpatul a injuriat și amenințat cu acte de violență persoanele prezente, s-a manifestat agresiv pe fondul consumului băuturilor alcoolice, a aruncat cu un scaun în direcția numitului și a martorului, care au reușit să se ferească; atitudinea violentă a fost manifestată de inculpat și după sosirea agentului de poliție la fața locului care i-a pus în vedere să înceteze scandalul, însă inculpatul a spart o sticlă și cu aceasta a amenințat persoanele din jur cu moartea, inclusiv agentul de politie, astfel încât acesta a fost nevoit să folosească spray-ul iritant din dotare, inculpatul proferând totodată injurii, comportamentul acestuia aducând atingere bunelor moravuri și provocând scandal public.
Această situație de fapt a rezultat din examinarea întregului material probator administrat în cauză așa cum a reținut și instanța de fond - procesul-verbal de depistare din 30.03.2008 încheiat la fața locului de agentul de poliție în prezența martorului asistent, din care reiese că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate și provoca scandal tulburând liniștea și ordinea publică, a adresat injurii și amenințări pe un ton foarte ridicat la adresa persoanelor care se aflau în zona barului, la sosirea agentului de poliție, a luat o sticla în mână pe care a spart-o iar cu restul sticlei a amenințat persoanele de față inclusiv agentul de poliție, astfel încât acestea a fost nevoit să folosească spray-ul iritant din dotare, proces verbal care se coroborează cu planșa fotografică și declarațiile martorilor care au observat nemijlocit incidentul, și. Astfel s-a constat just că martorul a precizat că în acea seară inculpatul i-a adresat injurii, l-a amenințat cu moartea, a luat un scaun cu care a vrut să îl lovească și a spart mai multe sticle, una dintre ele după sosirea agentului de poliție folosind-o pentru amenințarea sa și a lucrătorului de politie care a venit la fata locului, martorul a declarat de asemenea că în timp ce se afla la bar alături de alte 7-8 persoane, inculpatul în stare de ebrietate a început să îi amenințe, să le adreseze injurii și să se manifeste violent și în același sens a declarat si martorul, barmanul de la, care a precizat ca inculpatul a devenit agresiv atunci când a refuzat să îl servească cu o sticla de bere întrucât nu avea bani la el, a spart mai multe sticle și cu un scaun a încercat sa îl lovească pe, l-a amenințat pe el și pe ceilalți consumatori.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a dat dovadă de rol activ conform art.4 C.P.P. a administrat în mod nemijlocit probele necesare, le-a analizat și apreciat în mod just, a examinat toate aceste probe conform art.63 alin.2C. în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, respectând întocmai toate aceste dispoziții legale, dar și cele prev. de art.3C. privind aflarea adevărului și în baza acestora a reținut o corectă situație de fapt, astfel că în mod just s-a dispus condamnarea inculpatului, în cauză fiind realizate cerințele art.345 alin.2C.
Pe de altă parte pe parcursul soluționării apelului, instanța de apel a audiat nemijlocit cei doi martori propuși de apelantul inculpat, însă acești martori au declarat că nu au observat incidentul în care a fost implicat apelantul inculpat și nu cunosc nimic în legătură cu acesta, astfel că aceste declarații nu relevă o altă situație de fapt, contrară tuturor celorlalte probe administrate legal și temeinic în cauză până în prezent.
Prin urmare motivul de apel susținut de apărătorul din oficiu pentru apelantul inculpat în sensul că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului întrucât vinovăția acestuia nu a fost dovedită cu certitudine este neîntemeiat.
Natura și durata pedepsei stabilite de instanța de fond denotă că operațiunea de individualizare judiciară a fost efectuată conform criteriilor generale prev. de art.72 Cod Penal-gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății - atât cel abstract stabilit de legiuitor prin incriminarea unor asemenea fapte ca infracțiuni și pedeapsa prevăzută cât și cel concret apreciat în raport de toate circumstanțele reale în care au fost comise faptele astfel cum au fost expuse anterior și cele personale ale inculpatului - împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b respectiv Cod Penal după condamnarea și executarea unor pedepse atât pentru același gen de infracțiuni - ultraj prev. de art.239 alin.2 și Cod Penal ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 Cod Penal, dar și altă infracțiune de violență-viol calificat prev. de art.197 alin.2 așa Cod Penal cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul manifestând și ulterior aceeași lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de lege.
Instanța nu a putut face abstracție de faptul că infracțiuni de natura celei comise de apelantul-inculpat produc un impact deosebit în comunitate, întrucât aduc atingere unor valori esențiale într-o societate democratică, sunt de natură a induce un sentiment de insecuritate și reacții firești de dezaprobare ale unor astfel de fapte, de evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celor pentru care este cercetat inculpatul, de circumstanțele privind profilul, persoana inculpatului care denotă perseverență în manifestarea unui comportament antisocial, relevă ignorarea dispozițiilor legale și valorilor sociale apărate de acestea, a drepturilor concetățenilor săi, a pedepselor anterioare aplicate care ar fi trebuit să reprezinte pentru acesta avertismente suficiente astfel încât să poată conștientiza urmările faptelor și să adopte o conduită de respect față de lege.
Pe de altă parte, inculpatul nici la intervenția agentului de poliție - reprezentant al autorității de stat - care încerca să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, să asigure un climat de ordine și liniște, de siguranță a cetățenilor, nu a încetat comportamentul violent și chiar a continuat același comportament amenințând cu violențe fizice toate persoanele prezente, întregul comportament violent al inculpatului producând indignare și teamă printre cetățeni.
Toate aceste circumstanțe denotă un grad de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, iar starea de recidivă postexecutorie, conform art.39 alin.4C. ar fi putut chiar determina aplicarea pedepsei până la maximul special și dacă acesta se considera a fi neîndestulător, adăugarea unui spor de până la 10 ani.
S-a constatat însă că și în condițiile reținerii acestor circumstanțe, pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului a fost orientată aproape de minimul special prevăzut de legiuitor în textul legal incriminator -1 an închisoare - și pentru toate argumentele expuse, tribunalul a apreciat că nu s-ar justifica reducerea acesteia, iar majorarea nu ar fi posibilă, în apelul inculpatului având în vedere dispoz. art.372
C.P.P.Modalitatea de executare a pedepsei - în regim de detenție conform art.57C.p - a fost legal și temeinic stabilită de prima instanță având în vedere toate circumstanțe privind faptele și cele privind persoana inculpatului astfel cum au fost expuse, perseverența infracțională a acestuia care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă și mai mult chiar condamnat și anterior pentru o altă infracțiune de natura celei deduse judecății -"ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", dar și alte infracțiuni-ultraj prev. de art.239 alin.2 și Cod Penal viol prev. de art.197alin.2C.p., așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar - prin sentința penală nr. 963/ 05.06.1995 pronunțată de Judecătoria Slatina la pedeapsa de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2C.p., fiind arestat pentru executarea acestei pedepse la data de 06.12.1995 și eliberat la data de 06.03.1996, având un rest de executat de 3 ani și 9 luni, prin sentința penală nr.107/ 30.09.1997 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.239 alin.1,3C.p. cu art.37 lit.a Cod Penal și art.321 alin. 1.Cod Penal cu art. 37 lit. a Cod Penal la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, fiind arestat la data de 15.03.1997 și eliberat la 20.03.1998, având un rest de executat de 178 zile, iar la data de 05.12.2007 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin.3 fiind Cod Penal pronunțată sentința penală nr. 146/ 20 noiembrie 2008 de Tribunalul O l t, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Pedeapsa accesorie a fost de asemenea legal și temeinic stabilită de prima instanță.
În ceea ce privește primul motiv de apel formulat de apelantul inculpat în cererea de apel referitor la lipsa apărării, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat și infirmat de înscrisurile atașate la dosarul de fond care relevă că dimpotrivă prima instanță i-a asigurat asistența juridică prin desemnarea unui apărător din oficiu chiar anterior primului termen de judecată, avocat care s-a prezentat la toate termenele de judecată, la audierea nemijlocită de către instanță a martorilor și a administrării tuturor probelor, a formulat și concluzii cu prilejul dezbaterilor.
Referitor la al doilea motiv menționat de apelantul inculpat în cererea de apel constând în aceea că, martorul ar fi comis infracțiunea de "fals în declarații", s-a constatat că nu există nicio dovadă din care să rezulte că acest martor a fost condamnat pentru această infracțiune sau că s-ar fi constatat vinovăția sa prin ordonanța procurorului, iar instanța de apel nu poate stabili în acest cadru procesual vinovăția martorului, competența efectuării cercetărilor privind o asemenea infracțiune revenind organelor de urmărire penală. Pe de altă parte în cauza dedusă judecății s-a constatat că declarația acestui martor se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză așa cum s-a menționat anterior.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel formulat de apelantul inculpat în sensul că a fost reabilitat de drept și în mod greșit s-a reținut starea de recidivă, tribunalul a apreciat de asemenea că este neîntemeiat. Aceasta întrucât pe de o parte, condamnările din fișa de cazier expuse anterior nu vizează amenda sau pedeapsa închisorii de cel mult 1 an pentru a fi incidentă instituția reabilitării de drept conform art.134C.p. și nici nu se constată existența unor alte situații de natură să atragă reabilitarea de drept- art.86, art.86/6C.p. privind suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului, respectiv ca acesta să nu fi săvârșit o nouă infracțiune în termenul de încercare și să nu se fi pronunțat revocarea suspendării, având în vedere că nu au fost stabilite aceste modalități de executare pentru pedepsele anterioare la care a fost condamnat inculpatul.
Pe de altă parte, nici termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit la data comiterii infracțiunii deduse judecății în raport de condamnările anterioare menționate în fișa de cazier judiciar a inculpatului așa cum au fost expuse.
S-a constatat astfel că termenul de reabilitare judecătorească se impune a fi stabilit și calculat conform art.135 alin.1 lit. b și 136 alin. 1.Cod Penal în raport de pedeapsa cea mai grea (în sens similar stabilindu-se și prin decizia nr.3/ 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii), respectiv în cauza dedusă judecății pedeapsa de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 la Cod Penal care a fost condamnat prin sentința penală nr. 963/ 05.06.1995 pronunțată de Judecătoria Slatina, fiind arestat pentru executarea acestei pedepse la data de 06.12.1995.
Data împlinirii executării acesteia ar fi fost astfel 05.12.1999, termenul fiind calculat conform art.154 De Cod Penal la această dată și nu de la data liberării condiționate se calculează termenul de reabilitare judecătorească și conform dispozițiilor legale menționate acesta ar fi fost de 8 ani și 6 luni și s-ar fi împlinit la data de 03.06.2008, iar faptele ce se circumscriu infracțiunii prev. de art.321 alin.1C.p., deduse judecății în prezenta cauză, au fost au fost comise de apelantul inculpat la data de 30.03.2008, deci înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
Prin urmare, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut starea de recidivă postexecutorie a inculpatului fiind întrunite toate condițiile prev. de art.37 lit.b și Cod Penal nefiind incidente dispoz. art. 38 alin.2 privind Cod Penal condamnările care nu atrag starea de recidivă.
În cauză nu s-a constatat niciun motiv de natură să determine nulitatea hotărârii apelate și care să fie invocat din oficiu.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și susținând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de datele sale personale și ale faptei și oral, prin apărător, susținând că nu se află în stare de recidivă.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare cu următoare motivare.
În ceea ce privește critica greșitei rețineri a stării de recidivă, Curtea constată că termenul de reabilitare care ar face inoperabilă existența dispozițiilor ce atrag starea de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b cod penal se calculează potrivit art. conform art.135 alin.1 lit. b și 136 alin. 1.Cod Penal și în raport de pedeapsa cea mai grea (în sens similar stabilindu-se și prin decizia nr.3/ 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii), respectiv în raport de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 prin Cod Penal sentința penală nr. 963/ 05.06.1995 pronunțată de Judecătoria Slatina și că acest termen s-a fi împlinit la data de 03.06.2008.
Cum noua infracțiune a fost comisă înainte de împlinirea termenului de reabilitare, respectiv la data de 30.03.2008, inculpatul se află în stare de recidivă post executorie.
Nici critica unei greșite individualizări a pedepsi nu este fondată deoarece, în raport de datele negative ce caracterizeză persoana inculaptului și care caracterizeză împrejurările faptei, reținerea unor circumstanțe atenuante nu se poate face în lipsa unor probe care să ateste existența unor împrejurări din cele enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 cod penal.
Cu motivarea reținută, neexistând motive de fapt ori de drept care să impună casarea încheierii și nici motivele invocate de recurent, în temeiul art. 3859alin. 1 pct. 14 cod proc. penală, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 114 de la 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat
Obligă recurentul inculpat la 210 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, ce va fi avansat din fondul MJ prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
Gh.
IB/25 iunie 2009
5 iunie 2009,
Emis extras penal.
S va încasa de la rec.inc. suma de 1040 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Valentina Trifănescu, Doru
